May 012017
 



În jurul 100 Miles of Istria s-au selectat de la sine câteva competiții care  mi s-au părut interesante și provocatoare în același timp. Am să scriu câteva cuvinte, în locul mâncării micilor de 1 Mai, sperând ca poate – poate se va îndrepta vremea.

1. Cupa Busola de Aur – orientare – medie și lungă distanță
2. Brașov Marathon – trailrunning – proba de maraton
3. NapoCup XCO – MTB – amatori
4. Maratonul Făgetului – MTB – proba lungă

 1.
Cupa Busola de Aur  – aprilie 1 și 2 – s-a desfășurat lângă Sălicea, nu departe de Cluj, mai precis – Poiana Bivolilor, cu câteva zile înainte de competiția din Istria. Faină denumire! Și cred că nu-i departe de ce a fost mai demult acolo, sunt câteva mici lacuri/bălți care au putut fi raiul acelor animale. N-o știam, deși mai alerg sau merg cu MTB-ul pe acolo.

IMG_20170402_133231.jpg IMG_20170401_125621.jpg IMG_20170401_125655.jpg IMG_20170401_125937.jpg rezultat oficial cu split.jpg 17492744_10211902837271359_8694367680582868519_o.jpg 17545238_10211894456341841_2566253120481124663_o.jpg

Acum sunt eternele oi, ca să fiu la modă – cele din Miorița varianta modernă – cântate de Iuliana în Lupii la Vocea Rusiei și totodată cele care au scufundat o navă spion rusă (“…râul, ramul, Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este”.

Mereu reușesc să mă surprindă orientariștii cu ceva. Pentru mine e o disciplină mai nouă și e foarte greu acum să trec de nivelul de începător.
Am depășit totuși faza de alergare fără cap, când parcurgeam un semimaraton fără să găsesc toate reperele, în condițiile în care descrierea probei conținea lungimea optimă de 4-5km.
Au fost două zile, în prima medie distanță și în a doua proba de lungă distanță. Mi-a plăcut, a fost o competiție veselă și cu mulți copii. A fost soare, în sfârșit cald, au venit concurenți din toată țara. Eu sunt mulțumit de rezultatul obținut, mai am însă perioade în care mă ia valul vitezei și mă chinui să înțeleg pe hartă unde puii mei am ajuns. Măcar știu să iau reset și să mă întorc.
Am încheiat pe locul 7 la categoria M45, undeva la mijlocul clasamentului.

Top

 2.
Brașov Marathon – 22 aprilie – a urmat Istriei, am trecut de la căldura surprinzătoare din Croația la zăpada Bucegilor. A fost prima dată când am participat aici, m-a tentat și pentru că deschide șirul de competiții din Circuitul Carpaților. Pun mai jos ce am scris pe FB, e relevant.

AW110_003807.jpg 18121367_10212125744283895_512637714629809401_o.jpg AW110_003809.jpg AW110_004019.jpg 3.jpg AW110_003921.jpg Diploma Brasov Marathon 2017.jpg

A fost un concurs cu un traseu frumos pe o vreme insorita – cu multa zapada.

Au fost 31,5km, traseul de maraton fiind scurtat din cauza condițiilor, cred că a fost bine așa și într-adevăr timpii finali n-au fost mult diferiți față de anul trecut când a fost uscat. Nu s-a urcat până pe vârful Postăvaru, ci doar până la cabana cu același nume, dar eu n-am simțit lipsa.  Oricum anul acesta am urcat o dată cu schiurile la Postăvaru Night.

M-am cam chinuit eu să pășesc pe urme, n-am avut cine știe ce viteză. Spre sfârșit traseul a fost mai alergabil în stil “clasic”, trecând înainte pe acolo cei de la semimaraton și mai topindu-se și zăpada. M-am străduit să ma țin de Vio, apoi de fata care a încheiat pe locul 1, și tot așa. Până la urmă am încheiat în 4h33min47sec, pe locul 32 general și 4 categorie, la aproximativ 1 minut de locul 3.
Am tot avut cârcei, se mutau de pe un picior pe celălalt ca purecii. Treceau imediat ce luam o gură de izotonic, așa de repede de parcă era efect placebo. Se vede că m-am antrenat mai mult pentru ultra anul acesta și mi-e greu să alerg tare.

Mă bucur că am fost cu aproape toată familia și Tudor a participat și el la proba de copii.

Multumesc pentru poze!
Mai jos cateva linkuri:
Poze – album 1
Poze – album de pe FB
Rezultate oficiale
Pagina de pe FB a organizatorilor
Activitatea mea pe Strava
Cei care și-au pus activitățile pe Strava – apar pe flyby

Top

 2.
NapoCup XCO – 29 aprilie – a însemnat un început destul de brutal de sezon competițional la MTB. Pentru Istria a trebuit să fac volum la alergare, vremea a fost mai mereu dificilă pentru MTB și șosea, mie nu-mi place să merg la sală, îmi place să fiu afară în timpul liber chiar dacă acest lucru înseamnă un rezultat mai slab la o competiție. Efectul cumulat l-am simțit și înainte, și în timpul cursei.

18196072_10155316434099886_2079602013_o.jpg IMG_20170424_113712-EFFECTS.jpg traseul meu XCO.jpg

M-am străduit să mă antrenez pe traseul de XCO aproape în fiecare zi în ultima săptămână, am reușit și să vin o dată cu Andreea. La copii mi-a făcut plăcere să ajut și eu puțin la marcare în incinta Muzeului Satului (Etnografic), care a fost gazda concursului și anul trecut. Lipsa de km pe MTB mi-a scăzut și nivelul de încredere în capacitățile mele tehnice, am avut nevoie de 2 zile ca să pot trece porțiunea de rock-garden (am încercat pe stânga, apoi pe centru – am sărit ceva și mi-am atins foaia mare față și am ajuns la concluzia că mai bine pentru mine e “dreapta – stânga – stânga”), coborârea mai lungă și cât de cât abruptă n-o puteam face decât în două etape, cu oprire pe la mijloc, jumpul de la sfârșitul pădurii încă nu exista. Eram și cu cauciucuri de noroi Maxxis Beaver și nu aveam de gând să le schimb pentru că le consideram bune pentru ziua următoare la maraton.
M-am plasat cam printre ultimii concurenți, nu aveam gânduri mărețe, puteam urca peste tot dar mergeau greu picioarele. La start mi-a spus prietenul meu de la aceeași categorie Augustin, care acum a ajuns să fie mai bun, că s-a făcut “chicken line” și la rock garden. Doar atât a trebuit, mi-am setat mintea să folosesc căile mai ușoare și m-am ținut de hotărâre chiar dacă tentații au fost, mai ales după ce prietenii mei mai făceau ca găina când treceam pe acolo. 🙂 Prima dată era să ratez intrarea pe ocolire, aveam ceva viteză. La a doua coborâre mai abruptă am avut surpriza să văd plasați în colțul “meu” de aterizare de la mijloc pe tinerii care erau pregătiți să acorde ajutor în caz de accidentări așa că n-am avut ce face și am reușit să cobor pe linia pe care-mi era teamă la antrenamente.
Am fost într-adevăr lent pe urcări și n-am reușit să închei decât 3 ture din cele 4, am fost depășit spre sfârșitul turei 3 de primii concurenți mai buni. Pentru mine a fost suficient de tehnic și de greu traseul, sper să mă motiveze în continuare să fiu mai mult în șea în săptămânile ce vin. Locul 9 la categorie pentru mine, 1h14min13sec pentru 12,2km și 728m diferență de nivel.
Copiii au participat și ei la concursurile lor, Andreea a mers bine și încheiat prima (nu era greu, fiind singura la categorie, la vârsta ei deja fetele se pare că se orientează spre alte preocupări), Tudor sper să capete din nou drag de MTB.
A fost grea așteptarea copiilor până la premiere, m-am străduit să-i duc pe traseu în punctele cheie, să vadă și ei pe profesioniști și nivelul lor.

Top

 2.
Maratonul Făgetului – 30 aprilie – era proba la care speram să mă comport onorabil. După XCO însă mi-am dat seama că trebuie să fiu extrem de calculat să pot rezista la proba lungă, mai ales că se anunța vreme ploioasă. A plouat peste noapte și, chiar dacă n-am apucat anul acesta să mă duc deloc pe porțiunile noi de pe traseul lung, știam că va fi noroi. M-am pregătit ca de război, mi-am luat și un rucsăcel (la competiții cred că e prima dată când port). Practic m-am pregătit de posibil 6h, speram să mă încadrez în 5h, aveam în plan opriri la curățat angrenaj cu periuța de dinți etc. Bani am uitat să iau, se pare că am nevoie de listă. 🙂

18193269_1713976638629131_4823931696829291205_o.jpg traseul meu.jpg Trasee.jpg

Am mers rezonabil spre încet până la Peana, primul PA. Cauciucurile și-au făcut rolul, în afară de ambuteiajele clasice de început prin pădure n-am avut probleme. Fiind traseul mai greu ca de obicei, au început să se creeze distanțe mai mari între concurenți, diferențierile au apărut mai rapid și mai evident. Sus era o ceață ușoară, vizibilitate mai scăzută. Îmi pusesem gps-ul de drumeție (încă o excepție pentru mine) în modul “course” dar nu eram pe pagina cu harta. La Peana n-am oprit, m-am chinuit să mă țin după cei din față. La un moment dat am auzit bipăit de “out of course”, m-am uitat în jur, mi-a fost teamă să nu intru pe traseu de întoarcere, pe acolo erau relativ mici distanțele dintre traseul de dus și ultima buclă de întors. Până să trec pe hartă deja am dat iar de marcaj și dus am fost după cei din față. Nu mi-am pus prea mult problema de rătăcire, am aflat la punctul PA de lângă lacul Micești că s-a scurtat traseul. Am văzut pe urmă pe Strava că am făcut cu aproximativ 2km și 100m diferență de nivel mai puțin decât alții, dar n-am fost singurul. Mi-au ieșit 38km, 1000m diferență de nivel în 2h37min.

Când m-am văzut înapoi la PA Peana și mi-am dat seama că nu mai e mult, nu se mai merge pe Măgura, am început să mă agit și să cresc ritmul. Mi-am luat și gelurile și batoanele desfăcute, că n-avea sens să le arunc la finish.

Coborârea pe Valea Gârbăului n-a mai fost cea cu pietre, dar provocarea a fost noroiul. M-am descurcat binișor, cauciucurile țineau nu ca la alții care mergeau sanie. S-a mai și căzut, un băiat s-a lovit destul de rău, sper să se facă sănătos cât mai repede. Sunt rideri care s-au oprit să dea prim ajutor, să ia legătura cu salvamontiștii, chiar dacă erau în frunte și la cum îi știu eu erau de podium. Cinste lor, într-adevăr contează prioritățile. Dintre ei îl știu mai bine pe Dan Mitru, erau mai mulți de la Garage Racing dar și de la alte echipe. Am dat doar un nume, dar toată stima la cei de acolo. Îmi aduc aminte de episodul nefast de anul trecut de lângă Oradea, atunci nu s-a putut face nimic…

Top

A început în sfârșit sezonul la MTB pentru mine. Să ne vedem la competiții sănătoși, cu bună dispoziție!

May 312016
 

poză Louise Tănasă – From Maraton Apuseni – un obicei

1. Maraton Apuseni – 25 mai
2. Ziua Mondială a Orientării – 11 mai
3. MTB Kids Race Gherla – 15 mai
4. Zilele Clujului – Campionatul judeţean de Orientare pe MTB şi alergare – 22 mai

 1.
Încetul cu încetul Maraton Apuseni msg systems devine pentru mine un obicei, unul din cele bune. Îmi place să alerg pe acolo, îmi place indiferent de vreme. Adică fix cum îmi spunea un prieten alergător care a trecut pe lângă mine cu puţin înainte de a ajunge prima dată La Răscruce – se vede că-mi place iarba verde de acasă. Şi am alergat bine pentru posibilităţile mele – 5h06min54sec, locul 15-16 la general, 4 la categorie, la 39 secunde de podium.

poză Marlene Mititeanu – From Maraton Apuseni – un obicei
From Maraton Apuseni – un obicei
poză Marian Poară – From Maraton Apuseni – un obicei

Cum e pe ploaie? În zonele mai abrupte ca în munţii înalţi – nu vezi mai nimic. Mi-a prins bine şi mie alergarea pe traseul de maraton cu două săptămâni înainte, împreună cu Vio şi Adrian. Ce am filmat e mai jos, traseul l-am parcurs în 7h30min.

From Maraton Apuseni – un obicei
From Maraton Apuseni – un obicei
From Maraton Apuseni – un obicei
From Maraton Apuseni – un obicei

Dar mai bine să fac o retrospectivă a probei family, pentru că despre probele celor mari au cine scrie şi am tot scris şi eu.

Cum arată astăzi traseul de family? Am filmat tot cu două săptămâni înainte, după parcurgerea traseului de maraton. Pe soare arată mai vesel, dar în Staţiunea Muntele Băişorii cred că zilnic plouă măcar o oră. 🙂


E o probă serioasă de peste 3km, cu peste 150m diferenţă de nivel, care reprezintă în mic dificultăţile şi particularităţile traseelor celor mari.

Prima ediţie a fost în 2012.
În 2011 când, cum se mai spune, “o mână de oameni entuziaşti” a dorit ca un club mare din Cluj – CAR Universitar – să aibă şi el un concurs de suflet într-o zonă reprezentativă Apusenilor, deja planurile mele de vacanţă cu familia erau făcute. De atunci însă dorinţa mea era să existe şi un concurs pentru familii, adică pentru cei care de multe ori stau şi aşteaptă pasionatul de alergare să încheie concursul. Participasem de câteva ori la probele de family la MTB şi eram bucuros că aşa am reuşit să-mi atrag copiii spre una din preocupările mele de bază din timpul liber.

Un filmuleţ din 2012:

Atunci au fost 16 familii, unele cu câte 2 copii.
Dacă e curios cineva, mai există un blog creat pentru family, ce cuprinde perioada 2012-2014, cu amănunte, trasee, rezultate.

From Maraton Apuseni – un obicei

Din 2013 am reuşit să vin cu întreaga familie şi să participăm cu toţii la proba family. Am participat şi eu. Pot spune că acum copiii mei se bucură să alerge la Maraton Apuseni sau cu alte ocazii şi aşteaptă cu nerăbdare fiecare ediţie.

În 2013 ce a fost nou – crosul voluntarilor, pe traseul de family. Eu am alergat şi la acest cros, că tot aveam chef de mişcare. Două lucruri mai ţin minte şi acum: că prietenii voluntari, veniţi unii de la punctele de alimentare de pe traseele mari, s-au plâns că e un traseu greu şi că unii s-au rătăcit, ceea ce nu s-a întâmplat cu familiile de la proba din ziua precedentă. 🙂

2014 a continuat în ritm obişnuit, cu familia la family, cu deosebirea pentru mine – am participat la proba de maraton.

2015 a fost anul în care s-a introdus proba de cros – prietenii din CAR încercând astfel să atragă pe toată lumea la alergare, indiferent de gradul de antrenament. S-au definitivat şi traseele.

2016 este primul an în care traseele nu s-au mai modificat şi s-a intrat într-o linie dreaptă ce sper să continue ca o tradiţie, ca un concurs de referinţă şi de suflet la care oamenii să vină de fiecare dată cu bucurie, un concurs care să marcheze venirea verii aşa cum suntem obişnuiţi să vedem apariţia căpşunilor şi cireşelor. 🙂 Să fie “Hoinari prin trecut” un prilej de aducere aminte a lucrurilor frumoase din trecut, şi din jur, dar şi din interiorul nostru.
Ai mei au reuşit un loc 3 (4 general) şi un loc 4 (6 sau 7 general) la categorie prin Tudor, respectiv Andreea. Ei deja sunt la 10+ şi au concurat la aceeaşi categorie. De anul viitor probabil se va face categorie separată la familiile cu fete.
Ce se mai poate face? Pentru cei care pot şi nu ţin neaparat să prindă finishul, dar … fiecare e liber să se întoarcă când doreşte – o excursie dus-întors la Scariţa-Belioara, cu unul-doi oameni ca ghizi. Pe traseu sigur se vor întâlni cu alergători. Traseul să fie cel mai scurt, cruce albastră – 9km la dus, cel folosit la drumeţii. Se poate urmări traseul pe aplicatia pe mobil pdf-maps, unde există gratis şi trackul de maraton şi semimaraton.

From Maraton Apuseni – un obicei

Şi pentru că luna mai e mereu o lună plină de activităţi, prezint mai jos trei mai interesante.

Top

 2.
Ziua Mondială a Orientării – 11 mai

Am fost cu Tudor în Parcul Mare din Cluj.

From Ziua Mondiala a Orientarii
From Ziua Mondiala a Orientarii
From Ziua Mondiala a Orientarii

Top

 3.
MTB Kids Race Gherla – 15 mai

Un concurs frumos pentru copii, cu organizatori sufletişti, la care am fost cu toată familia. Andreea a reuşit un loc 1 la categorie şi 4 la general.

From MTB Kid Race Gherla
From MTB Kid Race Gherla
From MTB Kid Race Gherla
From MTB Kid Race Gherla

Top

 4.
Zilele Clujului – Campionatul judeţean de Orientare pe MTB şi alergare – 22 mai

Prima dată la MTBO, e altfel ca la alergare. La primul reper mi-au trebuit 63minute să-l găsesc. Ce să-i faci – euforia startului. Am fost cu Tudor, el a alergat pe traseul lui şi a câştigat la categorie. Am pus mai jos poze, şi cu timpii lui, şi cu ai mei. El a fost mai rapid ca ai lui pe toate tronsoanele.

După concurs am fost tot cu el şi cu Diana la marcare traseu Maraton Apuseni family.

From Campionatul judeţean MTBO şi alergare
From Campionatul judeţean MTBO şi alergare
From Campionatul judeţean MTBO şi alergare
From Campionatul judeţean MTBO şi alergare
From Campionatul judeţean MTBO şi alergare
From Campionatul judeţean MTBO şi alergare

Să ne vedem cu bine şi să încercăm să fim copii din când în când!

Top

Apr 252016
 

From Napo Cup XCO si Faget MTB Marathon

Fiecare om îşi cară în spate sacul lui cu cartofi. Începe să-l simtă după 20 de ani. Cu fiecare an strânge tot mai mulţi cartofi, şi nu toţi oamenii adună la fel. Prin tot ceea ce fac, unii reuşesc să-şi mai arunce din greutate iar alţii nu. Scapi de greutăţi doar ştim noi când, că n-ai cum să încapi altfel acolo. Asta-i povara vieţii.

Cum am ajuns la cugetarea asta deşteaptă? De la lanţ se trage. Nu de la lanţul amintirilor, nu de la lănţişorul de păpădii de care spunea Dan Karpov – prezentatorul de la emisiunile în direct de pe TVR Cluj şi TVR3, când a vorbit cu Andreea, ci de la lanţul de bicicletă – al meu şi al lui Tudor. Mă gândeam că fără să ştiu am cărat cu mine pe bicicletă câţiva din acei cartofi, în condiţii de concurs. Dacă e să contorizez numărul de km, pot pune sigur 4km antrenament vineri, 12km XCO-ul de sâmbătă şi 70km maratonul de duminică. Am constatat că la noul meu MTB am cheiţă de lanţ şi l-am dat jos împreună cu Tudor, că singur n-am reuşit. Am vrut să-l curăţ mai bine. Şi am pus lanţul pe un traseu greşit, zalele frecând acel limitator de la patina de schimbător. Cum se spune, metal pe metal. Nu mi-am dat seama, deşi auzeam un zgomot mai ciudat. Nu-l mai întreb pe Tudor când m-a ajutat, dacă a fost înainte de Probikers Oradea, unde am mai făcut 80km, vorba cugetării “ştii şi la ce te ajută că ştii”. Ideea e că se poate. Se poate circula şi aşa dacă-i patina mai lungă. Şi am scos personal best pe multe segmente de Strava. Abia după ce am curăţat bicicleta la finishul de maraton şi am uns liniştit lanţul am văzut. Şi scriind acum şi citind de 100 de ori poate am să ţin minte.

IMG_20160425_121728ok.jpg

 Incă puţin şi puteam spune ca-n bancul cu baba ştirbă: eu n-am nicio problemă.

Şi dacă am pomenit de transmisiunile live, pun mai jos linkurile. După XCO am fost şi eu cu copiii invitat să am spus câteva cuvinte, inclusiv despre concurs – min 33.21. Mulţumesc de invitaţie! 🙂



Cum trebuie să mă adaptez, să fiu în ton cu generaţia copy-paste, pun mai jos ce am scris pe FB cu unele mici completări.

Despre Napo Cup XCO, cursa de amatori pentru mine (UCI C2 pentru profesionişti) şi concursurile de copii.

13015686_1074746872582915_5416659678027962490_n.jpg

Ca să respectăm istoria, a mai fost un Napo Cup C2 XCO la Cluj, în Făget, izvorul Elisabeta. Anul trecut, 2015 . Şi au mai fost în 2011 şi 2012.
În 2011 n-am putut participa, eram după maratonul de alergare puţin accidentat şi în plus traseul era prea tehnic pentru mine. Dar a participat Tudor 🙂 Nu mă mai mir acum că el face coborârea de pe Peana pe roţi de 24inch, acea coborâre pe care mereu prind ambuteiaj la concursuri. Şi nu e singurul copil de 10 ani care poate. E cel mai mic din poza de mai jos.

DSC_0636.jpg

În 2012 cam aşa coboram. Mereu am fost bun la mers pe lângă bicicletă, păcat că nu este concurs.

531082_333155396742129_100001430140071_916295_1174450745_n.jpg

Ca rezultate, Andreea a încheiat pe locul 1 la fete, sau aşa cum îi place ei să spună – al 8-lea băiat (apropo la ce spun despre mine de genul a x-a fată). A mers bine, dar tot mai are probleme cu schimbarea de viteze de la fostul meu MTB aşa că şi-a scris pe o hârtie ca să-şi repete şi … avea scris pe dosul mâinilor cu marker – pe stânga G şi pe dreapta U. Nu vine de la gelurile GU, ci de la Greu şi Uşor, când schimbă cu vitezele la foi, respectiv pinioane. Degeaba îi explicam cu mic şi mare… va învăţa ea la fizică despre roţi şi transmisii.

IMG_20160423_185935.jpg

La Tudor – i-a căzut lanţul (iar despre lanţ, dar pentru el e prima dată) şi până să-l ajute cineva a pierdut aproape o tura din cele două – mulţumesc de ajutor necunoscutului la care a apelat. A încheiat cu bine, pe locul 8 la categoria lui.

Eu am încheiat cele 3 ture in 59min şi ceva, pe locul 7 la categorie, iar cu fiecare tură am mers mai repede. A fost fain, parcă puţin mai obosit decât la antrenamentul din ziua precedentă.

13048166_10154726147004186_7846936902718903148_o.jpg13048117_10154726103129186_2195774299806848289_o (1).jpg

13041309_1162464157126638_4107467848754164684_o.jpg


– recunoaştere traseu cu copiii – vineri
Duminică a fost Maratonul de MTB Făget, alături de Făget Trail Running. Foarte mulţi concurenţi, la toate categoriile.
Am avut de ales intre MTB şi alergare. Mi-era dor de traseul lung de MTB, aşa că pentru mine au fost 70km cu 2002m diferenţă de nivel.

Am mers bine, sunt mulţumit. Multe Personal Best pe segmentele Strava. M-am simţit ok, în limitele obişnuite. 4h23min timpul meu oficial însă, abia locul 15 la categorie. Am avut o pană la trecerea de pârâu de la PA Miceşti şi mi-au trebuit … 20min să-i dau de capăt. Enorm!

Eram în spate la Beata Piringer, care mă ajunsese înainte de coborârea frumoasă pe o văioagă spre Miceşti. Se rătăcise puţin şi cred că a fost atunci în grup cu Zsolt Langviser, care pornise în faţa mea şi mă depăşise cu câţiva km înainte, pe urcarea spre BR. Am vrut să mă ţin de ea, eram un mic grup de 2-3 persoane. La vale m-am străduit să nu fac vreo neghiobie şi după ce o dată era să iau nişte bolovani, am păstrat o distanţă de siguranţă. După pârâu urma urcare şi poate am trecut prea repede prin el şi am făcut “snake bite”.

În fine, vreau să dau roata spate jos şi nu nimeresc clapeta. 🙂 Bicicleta fiind nouă, n-am sesizat că nu se poate demonta roata decât cu imbus. La Probikers săptămâna trecută am avut trusa, că doar eram la primul concurs cu noul MTB. Acum mi-am zis că nu-mi trebuie. Ghinion! Şi am tot întrebat concurenţii dacă n-au imbusuri, nu aveau sau nu înţelegeau, că doar era concurs internaţional. Şi a venit ajutorul. Mulţumesc foarte mult şi sper ca trusa a ajuns cu bine la tine! Altfel trebuia să peticesc camera fără să dau jos roata. Am lăsat trusa la organizatori, n-am mai ţinut minte numărul, eram prea agitat. 82 poate? Daca n-a ajuns, dă-mi de veste, rezolvăm! Vorba aceea – “nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită!” Cu aceasta ocazie mi-am uns şi lanţul, să mă liniştesc.

Altfel eram aproape de estimarea puterilor mele – 4h in conditii perfecte, cum am spus şi-n interviu. A plouat niţel, m-am grăbit să scap de porţiunea de la liziera pădurii până la Sălişte, şi nu m-a deranjat terenul, chiar dacă am avut cauciucuri obişnuite – singurele de altfel, doar la 26 am zeci. Doar câteva poziţii am reuşit să mai recuperez. Mare lucru flyby de la Strava! 🙂 Poate mă ajută să-mi găsesc omul care m-a ajutat.

Aşa că nici vorbă sa prind startul la trail, provocarea şi motivaţia mea 🙂 Şi mi-am readus aminte de ce nu mă înghesui să particip la curse mai scurte – de la Peana când s-au reîntâlnit traseele tot slalom am făcut. Ajunsesem acolo când tocmai treceau primii de la tura scurtă 40+, adică de-ai mei. La lung e boierie, ai treabă doar cu traseul şi poţi să te ţii de un ritm propriu.

Foarte multe curse în aceste 2 zile la Cluj organizate de Clujul Pedaleaza, cred ca a fost teribil de greu de acoperit.

Mulţumesc pentru încurajări pe tot parcursul weekendului! Am mers cât am putut de bine. Mulţumesc evident şi pentru poze. Au fost voluntari şi de la alergare, se ajută între ele cluburile de MTB şi alergare din Cluj, mă bucur! O lume frumoasă!

 

Jun 202015
 


După aventurile de la Propark Adventure din săptămâna precedentă am revenit la concursurile clasice, de data aceasta la unul de tip XCO – UCI C2 Napocup. Anii precedenţi am fost la multe competiţii de MTB mai tehnice cum sunt cele de XCO, mai ales că în împrejurimile oraşului nostru Clujul Pedalează a organizat mai multe etape grupate într-un campionat. Am învăţat multe şi am devenit mai bun. E genul de competiţie în care contează foarte mult recunoaşterea traseului, în care e esenţial să ajungi cu cel puţin o zi înainte. Practic, chiar dacă concursul durează uneori sub o oră şi din exterior pare că nu merită să te oboseşti să pleci în altă localitate pentru atâta, adăugând orele de antrenament dinaintea cursei la efortul de cursă poţi considera că ai participat la o frumoasă cursă de maraton.

proba de amatori, acelasi traseu ca elitele dar 3 ture in loc de 6 – From UCI C2 NapoCup Clujul Pedaleaza
From UCI C2 NapoCup Clujul Pedaleaza

Cursa de faţă, organizată în unul din locurile de lângă Cluj care au devenit clasice şi pentru MTB – izvorul Elisabeta, a avut două părţi: competiţia pentru amatori, unde am participat şi eu, şi competiţia pentru elite, clasificată UCI, şi la care au fost şi prezenţe internaţionale, venind sportivi din Ungaria. N-am ratat ocazia de a urmări şi poza pe cei mai buni de la elite.

start la elite – From UCI C2 NapoCup Clujul Pedaleaza
Buruczki, câştigătorul de la elite – From UCI C2 NapoCup Clujul Pedaleaza
From UCI C2 NapoCup Clujul Pedaleaza
premiere elite – From UCI C2 NapoCup Clujul Pedaleaza

La amatori am fost peste 50 de participanţi şi am încheiat pe locul 25 general şi 6 la categorie.

numarul meu de concurs – From UCI C2 NapoCup Clujul Pedaleaza

Pentru mine urmează Ironmanul de la Oradea din 26 iunie şi apoi probabil Marathon 7500.

Aug 192014
 


Au mai trecut două săptămâni, fiecare cu câte o competiţie mai deosebită. Înainte de 2X2 Race am dorit o pauză dar era prea mare tentaţia să plec la Oradea cu familia la concursul de MTB de acolo şi apoi să ne relaxăm la băi. Îmi pare rău că n-am putut fi şi la Răchiţele, la Runsilvania Wild Race, mai ales că nu lipsisem la primele două etape din Runsilvania Tour, dar 2X2 era planificat de mai multă vreme şi eram înscris la echipe, cu Dan Lupşa – partenerul meu de la Bike 4 Mountains. O participare într-o echipă implică o responsabilitate mult mai mare, aşa că la escapada mea la Oradea am ţinut seama să nu risc prea mult pe coborârile tehnice.

alergare si MTB – From Cupa Crater XCO Oradea 2014

Cupa Crater din pădurea Betfia – Oradea este o competiţie de XCO care în fiecare an aduce ceva nou la traseul şi aşa destul de tehnic, iar acum nu s-a dezminţit: a pus puţin din traseul de downhill de anul trecut – ştiu că atunci am făcut poze la coborâtori după ce am terminat cursa mea. Au venit ca de obicei păsări mai rare şi scumpe de la noi şi din Ungaria, inclusiv la categoria mea de vârstă. La un XCO trebuie mers cu cel puţin o zi înainte pentru antrenamente şi recunoaştere traseu, că altfel rişti ori să scoţi un rezultat slab, ori o accidentare. A fost bine că duminica a fost cursa, am avut vreme să parcurg traseul sâmbătă chiar de trei ori, o dată de fun cu Tudor al meu. Mi-am tras frână în minte să nu încerc să trec pe săritoarea de la downhill şi să urmez “”chicken line”” acolo, cu gândul la 2X2 şi la Dan. Chiar şi la porţiunea “”Moss”” unde erau nişte rădăcini şi pietre la antrenament am trecut pe lângă, iar la concurs din 3 treceri doar la două m-a prins ambiţia să trec.

multumesc pentru poze – From Cupa Crater XCO Oradea 2014
harta traseu – From Cupa Crater XCO Oradea 2014

Pe scurt – fain traseu, frumoasă atmosferă, mulţi prieteni, cred că-i cunoşteam pe majoritatea competitorilor. Rămân dator să exersez săritoarea data viitoare când mai trec pe acolo. E greu cu săritorile de tipul acesta, când nu vezi aterizarea din timp, îţi trebuie ceva curaj şi experienţă. Odată ajuns în buza prăpastiei nu mai ai cale de întoarcere, că te accidentezi sigur. La un concurs de la noi, organizat de Clujul Pedalează în Făget la Observatorul Astronomic, pe o coborâre abruptă şi lungă n-am avut de gând să trec, urmând calea mai simplă şi mai lentă. Îmi şi imaginam ce viteză urma să am la capătul coborârii care se termina şi cu un viraj strâns la dreapta. Şi totuşi la antrenamente o dată am trecut. De ce? M-am luat după cineva care mi-a promis s-o ia pe chicken line şi … a uitat 🙂 . Eu eram în roata lui şi până să-mi dau seama deja era prea târziu. S-a terminat repede şi bine, nici timp să înjur n-am avut. În fine, acum trebuia să am grijă să nu stau prea aproape de cel din faţă la porţiunile pe care mă simţeam nesigur.

premiere veterani – From Cupa Crater XCO Oradea 2014
premiere fete 9-11 ani – From Cupa Crater XCO Oradea 2014
From Cupa Crater XCO Oradea 2014

Cursa am încheiat-o pe locul 3 la categorie, după Saroşi şi un ungur. N-am avut evenimente neplăcute, doar mici sâcâieli în special pe ultima tură când mi-a căzut lanţul de două ori de am încurcat puţin şi pe Eli care mă outlappase. Cursa elite a fost câştigată de Logigan, urmat de Marton Blazso. Ai mei au ocupat la cursele lor de copii locul 2 – Andreea şi locul 4 – Tudor. La el acum i-am şi luat o bicicletă mai mare, în ton cu a celorlalţi de vârsta lui.

Bâlea Lac – From 2×2 Race – echipa UnPicDeTimpLiber

Mulţumesc pentru poze Radu Cristi, Mihai Savu, Bogdan Petruţu, Gabriel Solomon, Feel Good Sportegyesulet
A urmat 2X2 Race din acest weekend – trail running – urcare pe Moldoveanu şi pe Negoiu plecând de la Bâlea Lac. Aveam emoţii pozitive, eram determinat. Cu o zi înainte aflu însă că Dan nu mai poate veni – participase la o cursă de biciclete pe şosea şi avea probleme la un tendon. Mi-a părut rău, dar nu doream să renunţ. Aşa că am dat telefon la organizatori şi am fost acceptat la elite. Multe mulţumiri! Apoi mi-am căutat partener de drum şi aşa am ajuns la FB şi … la găsirea unui nou partener de competiţie – Sorin Hosu. Cu toata jena am mai dat un telefon şi totul s-a rezolvat. Echipa UnPicDeTimpLiber avea o modificare de componenţă. Se schimbase situaţia, Sorin era mai tânăr şi cu alt ritm. M-am aşteptat să fiu tot în urmă la început şi am sperat să nu se enerveze prea tare 🙂 . Acum am un nou prieten, îi mulţumesc pentru încrederea acordată. Multă lume şi-a tot schimbat încadrările la înscriere, am şi spus că parcă eram la matrimoniale 🙂 . S-au descurcat organizatorii, deşi au avut de-a face şi cu alte provocări datorate schimbărilor de trasee. Felicitări!

punct de belvedere la Bâlea la sosirea mea vineri – From 2×2 Race – echipa UnPicDeTimpLiber

Doar patru competiţii în echipă am avut până acum – Ironbike Oradea 2011, Bike 4 Mountains 2014, Marathon 7500 2014 şi 2X2 2014. Am puţin ghinion, din cele 4 doar Bike 4 Mountains a fost fără modificări de traseu datorate vremii, fără opriri, anulări. Şi la 2X2 practic elitele şi echipele au parcurs traseul X2, iar cei înscrişi la cursele X1 şi X2 au parcurs traseul Bâlea Lac – lacul Călţun. Iar a fost dezamăgire din partea multora, dar se anunţa vreme proastă cu ceaţă, ploaie şi descărcări electrice după-masa de sâmbătă. Eu eram pregătit cam de orice, aveam ca de obicei şi trackul încărcat ca să nu ne rătăcim. De la o cursă de anduranţă cu mare diferenţă de nivel s-a ajuns astfel la una de skyrunning de lungimea unui semimaraton, cu tot ce implică ea: alt echipament, alt ritm, altă strategie.

From 2×2 Race – echipa UnPicDeTimpLiber
cu Sorin – From 2×2 Race – echipa UnPicDeTimpLiber

Am încheiat pe locul 10, onorabil, la echipe 2X2, fiind pe locul 11 la punctul intermediar Negoiu şi ajungând chiar pe locul 9 pe urcarea finală Iezerul Caprei. A fost cum mi-am imaginat, cu Sorin aşteptându-mă câte puţin la dus şi invers pe final. Pe urcarea Iezerul Caprei l-am ajuns pe Adi Cosma, partenerul meu de la Marathon 7500 care acum concura la elite. Ne-am mobilizat apoi toţi trei şi am zâmbit în gând de câteva ori – întrebam dacă-i ok şi primeam doi de “da”. Pe final, pe ultima coborâre am lăsat pasul şi astfel am terminat pe locul 10, cu 3h59min. Vremea a fost super, s-au făcut şi poze reuşite, traseul a fost cam aglomerat fiind mulţi concurenţi. Ne-am făcut loc unii la alţii, n-au fost probleme. Eu am alergat cam împiedicat cu papucii mei de ultratrail luaţi să fie puţin mai mari, o dată era să şi trag o trântă intrându-mi vârful de la un papuc între stânci şi reuşind la limită pe când eram aproape la orizontală să mi-l salt. Am fost mai prudent apoi, dar tot n-am scăpat de poticneli absurde o vreme.

From Cantonament copii la Statiunea Muntele Baisorii – Clujul Pedaleaza
urcarea din Valea Vadului, traseu invers ca la BikeFest – From Cantonament copii la Statiunea Muntele Baisorii – Clujul Pedaleaza

Cum tot s-a schimbat programul şi iar începea ceaţa şi ploaia să-şi intre în drepturi, n-am mai stat la premiere, lasându-l pe Sorin să ne reprezinte, şi m-am îndreptat spre Cluj să-mi iau MTB-ul şi să ajung pe lumină în Staţiunea Muntele Băişorii să-mi reîntregesc familia. Ei erau acolo de joi la un cantonament organizat de Clujul Pedalează pentru cei mici. Dacă eram cu bicicleta la mine alegeam altă variantă – să mă opresc la Sibiu şi să particip la Geiger MTB Challenge, unde în ultimii ani am fost nelipsit 🙂 . Aşa însă duminică am putut participa şi eu la programul copiilor şi nu mi-a fost uşor: după o mică alergare de încălzire de vreo 3km prin pădure, tura de MTB a fost destul de grea – cam 24km de sus-jos, cu unele urcări abrupte care abia le făceam, ajungând până aproape de Scăriţa-Belioara. Mare minune că au rezistat copiii, cu bicicletele lor cu roţi de 24 inch.

From Cantonament copii la Statiunea Muntele Baisorii – Clujul Pedaleaza
From Cantonament copii la Statiunea Muntele Baisorii – Clujul Pedaleaza
From Cantonament copii la Statiunea Muntele Baisorii – Clujul Pedaleaza
aproape de finish – From Cantonament copii la Statiunea Muntele Baisorii – Clujul Pedaleaza

Pentru mine urmează triatlonul de la Floreşti unde trebuie să mă străduiesc să termin repejor până pe la ora 12 că am de lucru.

Aug 062014
 


Şi a fost destinaţia Orăştie – o decizie târzie pentru un weekend programat iniţial ca “în sfârşit acasă”.

From Cupa Arsenal Park MTB – Orastie
From Cupa Arsenal Park MTB – Orastie
From Cupa Arsenal Park MTB – Orastie
From Cupa Arsenal Park MTB – Orastie

Urma să fie un concurs de MTB de tip XCO într-un loc mai deosebit – Arsenal Park, la care cel mai mult conta să vadă ceva nou copiii alături de micii biciclişti prieteni, să fie un mic remember, nu prea plăcut, despre armata făcută de mine – e drept că la infanterie. M-am şi documentat puţin iar la final am hotărât că ar fi o bună ocazie ca după premiere să dăm o fugă şi la cetatea dacică Sarmizegetusa Regia – cetatea regală, gândită să fie protejată de jur împrejur de alte cetăţi ca Blidaru, Băniţa, Cetăţuie – care toate fac parte din patrimoniul mondial UNESCO. Citisem că drumul era mult mai accesibil ca altădată, chiar dacă de la Costeşti nu era decât pregătit pentru asfaltare, fiind din loc în loc cu gramezi de pietriş puse la fezandat. Aşadar a fost un weekend de istorie mai veche şi mai nouă a ţării.

Multumesc pentru poze:
Izabella Daiana
Alin Neamtu – cursa copii
Alin Neamtu – cursa adulti
Aurelian Raducanu

Merită vizitat parcul cu tematică militară, întins pe o mare suprafaţă. Cu familia am parcurs sâmbătă cei 11km ai unei bucle de traseu de XCO pentru adulţi într-o mică recunoaştere şi am concluzionat că deşi nu erau mari provocări tehnice, traseul era interesant şi de viteză, putând fi parcurs şi de mine cu o singură foaie.

From Cupa Arsenal Park MTB – Orastie

Copiii au avut cursa lor, scurtă şi rapidă, din păcate doar pe asfalt. Probabil că anii trecuţi concursul de copii nu avea prea mare însemnătate şi nu era nevoie de un traseu mai special, dar sper că de anul viitor vor avea şi ei o mică mostră din ce parcurg părinţii. 🙂

start cursa copii – From Cupa Arsenal Park MTB – Orastie
finish Andreea – From Cupa Arsenal Park MTB – Orastie
finish Tudor – From Cupa Arsenal Park MTB – Orastie
la joaca – From Cupa Arsenal Park MTB – Orastie
From Cupa Arsenal Park MTB – Orastie

Am fost surprinzător de mulţi la concursul de adulţi, lupta anunţându-se animată şi la elite. Noi aveam de parcurs două ture de traseu, iar cei buni trei. Am stat cuminte la start, pe la mijlocul plutonului, neavând gânduri mari, la categoria mea fiind destul de mulţi din zonă pe care nu-i ştiam. Ca urmare prima bucată am avut parte de ambuteiaje, a trebuit să trec peste câteva mici şanţuri pe jos. Deja cei de podium îmi imaginam că sunt departe. Încetul cu încetul am scăpat de trafic, în spatele meu se făcea linişte, iar plăcerea de pedalare parcă devenea tot mai mare. Am văzut-o pe Alexandra Dârlea departe în faţă şi mi-a apărut şi motivaţia. Greu am ajuns-o, puţin după terminarea primei ture.

pe traseu – From Cupa Arsenal Park MTB – Orastie

În sfârşit am putut trece la modul normal peste şanţuri, dar eram izolat, nu mai vedeam pe nimeni în faţă. Pe ultimele urcări am reuşit să mă lipesc de un grup de concurenţi, să mai trec de unii dintre ei. Cu puţin noroc am terminat pe locul 3 la categorie, cu 1h14min, trecând de Aurelian Răducanu care era cu lanţul în mână la valea mai noroioasă. Eu de fiecare dată m-am dat jos acolo, deşi eram tentat să trec pe bicicletă, numai pentru motivele că patul de crengi îşi putea schimba conformaţia de la o tură la alta şi … avusesem o experienţă mai neplăcută prin Făgetul nostru când mi-am rupt două spiţe aero de la roata spate din cauza unei crengi pe o urcare şi apoi am aşteptat o lună alte spiţe, cumpărându-mi între timp şi alte roţi. Am fost constant ca de obicei în cursa mea, fiind chiar cu vreo 15 secunde mai rapid pe tura a doua. Foarte rapid traseul, eu am avut o viteză medie de 18,1km/h, cea mai mare de până acum la un concurs de acest tip.

finish – From Cupa Arsenal Park MTB – Orastie
“cupa” si “medalia”- From Cupa Arsenal Park MTB – Orastie
podium +40 ani – From Cupa Arsenal Park MTB – Orastie

Simpatică ideea cu casca de artilerist dată pe post de cupă şi cu medalioanele în stil armată pe post de medalii. Ne-am simţit cu toţii bine şi sper să revenim. Felicitări RacingBikePro Arad, cu atât mai mult cu cât am văzut că acest concurs face parte dintr-un şir de nouă competiţii sub umbrela West Bike Tour.

From Sarmizegetusa Regia – Gradistea de Munte
From Sarmizegetusa Regia – Gradistea de Munte
From Sarmizegetusa Regia – Gradistea de Munte
From Sarmizegetusa Regia – Gradistea de Munte
From Sarmizegetusa Regia – Gradistea de Munte
From Sarmizegetusa Regia – Gradistea de Munte
From Sarmizegetusa Regia – Gradistea de Munte

Noi ne-am urmat ideea de a vizita Sarmizegetusa Regia. N-am oprit la Colţeşti, am mers întins. Poate peste 2-3 ani vom putea străbate pe biciclete drumul, că e mult mai plăcut. Şi din maşină însă mi-am dat seama că munţii din jur sunt mai aparte, sunt suficient de înalţi şi abrupţi să nu fie dealuri, sunt ca nişte ouă îngrămădite împădurite în întregime, sălbatice şi parcă neatinse de mâna umană, sunt separaţi de văi adânci în care cu greu ajunge soarele. De mult n-am mai văzut la noi copaci seculari, păduri nesfârşite. E clar că n-am ce căuta cu MTB să fac un tur al cetăţilor. În timp ce făceam poze în cetate am mai vorbit cu paznicii, cu oamenii de la intrare – toţi foarte amabili, şi am urcat puţin pe marcajul cruce roşie ce duce la vârful Godeanu – 2-3 ore de mers după spusele lor. Era o vegetaţie ce cu greu permitea găsirea potecii, parcă eram în junglă. Am făcut cale întoarsă rapid, cetatea nu avea cum să fie văzută de mai sus, trebuia să mă mulţumesc cu pozele mele din cetate.

From Sarmizegetusa Regia – Gradistea de Munte

Mda, m-a apucat nostalgia.

Oct 312013
 


Am spus eu că mă retrag ca ciobanii mai pe lângă sat că vine iarna, totuşi câteva mici excepţii sunt permise. La Făget Tour doream neapărat să particip, iar la ultima etapă de XCO de la Colina era musai să merg, chiar dacă nu mă refăceam după alergare.

foto Dan Tăuţan – mulţumesc – From Faget Tour 2013

Sâmbătă am fost prezent la Făget Tour cu scopul de a-mi îmbunătăţi timpul de anul trecut de 1h58min când am terminat pe locul 2 la categorie. Acum eram mai antrenat dar mă simţeam uşor obosit după o săptămână cu program de deşteptare pe la 4.30 dimineaţa. Aşadar, după Crosul Făget m-am îndreptat iar spre Roata, unde m-am întâlnit cu prietenii alergători. Deja încep să le ştiu potenţialul şi mi-am întipărit în minte câteva tricouri. Am lăsat-o pe Andreea să se descurce singură cu startul şi proba de copii – deja e mare – are 10 ani şi mi-am făcut o încălzire uşoară. Nu insist cu cursa mea – a fost una normală, în care am tras cât am putut încă de la start pentru că … acum pot – spun doar că am văzut vreo 10 concurenţi care au terminat în faţa mea pe urcarea de Măgura, dovadă că nu eram la mare distanţă de ei. N-au participat la categoria mea concurenţii de la Crosul Făget care au terminat acum o săptămână cu un timp mai bun şi rezultatul a venit de la sine: primul meu loc 1 la un concurs de alergare, la categorie, cu 1h51min pentru cei 21,5km şi aproximativ 600m diferenţă de nivel şi locul 14 în clasamentul general. Am fost nevoit să alerg la maxim şi spre sfârşit, văzând în urma mea concurenţi cum se apropie.

From Faget Tour 2013
multmesc pentru poze Runsilvania – From Faget Tour 2013

Andreea a terminat prima la fete, la categorie, dar clasamentul s-a făcut pe general, cu băieţii, încheind pe locul 7 având şi o alunecare cu căzătură pe parcurs. La final mi s-a întregit şi familia, aşa că la premiere am fost toţi. Mulţumesc foarte mult pentru încurajări, pentru poze, Făget Tour este un concurs unde întotdeauna am venit cu plăcere, mari părţi din traseu parcurgându-le în timpul anului atât cu bicicleta cât şi în alergare pentru că îmi place zona. Pun şi câteva poze făcute de Dan Tăuţan care mi-a făcut favoarea să mi le dea pe privat, ajustându-mi astfel puţin burtica ca să arăt a campion :). Prea se văd defectele pe pozele lui, trebuie să-şi schimbe obiectivul :)! Mai trebuia să blurez câte ceva, dar n-am avut timp.

From Faget Tour 2013
From Faget Tour 2013
From Faget Tour 2013

Felicitări pentru organizare, a fost o atmosferă de familie ca de obicei. Ca noutate – au apărut probele de alergare pentru copii – un lucru bun care compensează lipsa probei de MTB.

la proba copii – From Ultima etapa de campionat – Colina – MTB XCO Clujul Pedaleaza
proba family – From Ultima etapa de campionat – Colina – MTB XCO Clujul Pedaleaza

Mulţumesc pentru poze:
Imprezzio Global
Beatrice Dobos
Meli 
Alin Igritan 

Bucuros că am obţinut aşa un rezultat la alergare, am început să mă pregătesc pentru ziua următoare la etapa a IV-a Clujul Pedalează – MTB XCO. N-am făcut recunoaştere de traseu sâmbătă, simţindu-mă obosit. Eram pe locul 5 în clasamentul general la avansaţi şi-n mod normal nu-l puteam pierde, iar să trec pe locul 4 sau 3 era o utopie, mai ales că nu mă puteam reface. În concluzie urma să fie o cursă de minimizare a pierderilor şi trebuia să mă concentrez pe ce va face restul familiei, fiecare dintre ei având de dus lupte grele pentru a se menţine pe locul 1 la general (copiii) şi locul 2 Diana. Proba family de asemenea trebuia să o privesc ca pe o încălzire, cu speranţe doar la maxim locul 3.
Duminică am făcut o tură de recunoaştere traseu, suficient cât să-mi dau seama că sunt fără vlagă – ridicarea din şa fiind o adevărată provocare şi creşterea cadenţei un chin. Ca urmare am stabilit de la bun început că cele două urcări mai grele urmează să le fac în alergare. Am încheiat pe locul 11 şi mi-am păstrat locul 5 la general. La family, cu Andreea, am încheiat pe locul 4.
Familia în schimb s-a comportat extraordinar, Andreea terminând pe locul 1 atât etapa cât şi la general, Tudor pe 3 la etapă (având o mare şi puternică concurenţă) şi 1 la general, iar Diana pe locul 2 şi la etapă şi la general.

family la finish – Rocada Mare, Tudor îşi aşteaptă partenera – Rocada Mica – From Ultima etapa de campionat – Colina – MTB XCO Clujul Pedaleaza
tura campioanelor – From Ultima etapa de campionat – Colina – MTB XCO Clujul Pedaleaza

Frumos concurs, sper să continue tradiţia acestor concursuri şi anul viitor, chiar dacă e foarte greu din punct de vedere financiar. Un bravo pentru colegii mei de la Clujul Pedalează, mulţumesc pentru încurajări publicului (chiar am avut nevoie de impulsuri).
Concursul s-a încheiat tot la Roata, care devine încetul cu încetul un bun punct de plecare/sosire la concursuri sau trasee de antrenament atât la alergare cât şi la MTB, orientare.

la avansaţi – From Ultima etapa de campionat – Colina – MTB XCO Clujul Pedaleaza
ai mei – From Ultima etapa de campionat – Colina – MTB XCO Clujul Pedaleaza

Clujul Pedalează a adus ceva nou la această etapă: tura campionilor/campioanelor – la care au participat cei de pe podium în clasamentul general. Mi-ar fi plăcut să particip şi eu, dar asta e, rămâne pe anul viitor :).
Mulţumesc pentru premiul primit de la club – un suport Thule pentru bicicletă, acum încă aştept maşina de la reparat :). La MPC mi-am găsit cu cine să merg, ne vedem acolo!

Sep 122013
 


Penultima etapa din acest an s-a desfăşurat la izvorul Elisabeta. Am avut o vreme optimă, m-am convins de asta acum două zile după o mică ploaie de noapte, când m-am chinuit efectiv să stau pe bicicletă pe traseul mai uşor, de începători, alunecând tot timpul şi evitând să folosesc frâna faţă.

baieti 6-8 ani From Etapa a III-a a campionatului XCO Clujul Pedaleaza – izvorul Elisabeta
start fete 9-11 ani From Etapa a III-a a campionatului XCO Clujul Pedaleaza – izvorul Elisabeta
proba family From Etapa a III-a a campionatului XCO Clujul Pedaleaza – izvorul Elisabeta

Duminică a fost frumos, traseul mi-a plăcut foarte mult, nefiind prea periculos pe coborâri dar având multe părţi tehnice virajate, fiind solicitant fizic. Am participat cu întreaga familie, fiecare la categoria lui obişnuită, eu rămânând la avansaţi. Împreună cu Tudor am concurat şi la family, fiind rândul lui ca şi coechipier al meu.

start la avansaţi From Etapa a III-a a campionatului XCO Clujul Pedaleaza – izvorul Elisabeta
pe hopul de pe traseul avansaţi-experţi From Etapa a III-a a campionatului XCO Clujul Pedaleaza – izvorul Elisabeta
proba de începători, înţelepţi From Etapa a III-a a campionatului XCO Clujul Pedaleaza – izvorul Elisabeta

Ca rezultate mă bucur că am obţinut un loc 7 la avansaţi – cel mai bun loc al meu de până acum, după aproape 3 ani de participare la competiţiile XCO organizate de Clujul Pedalează (am căzut spectaculos o dată dar fără nici o zgârietură intrând în viteză pe urcarea de la izvor şi efectiv simţind că mi se loveşte bicicleta de un zid imaginar, zburând peste ea) şi un loc 3 la family, fiind rândul lui Tudor să cadă destul de rău pe micile hârtoape de la traseul family. Diana a încheiat pe locul 3 la înţelepte, Andreea pe locul 1 la categorie (a căzut şi ea după câţiva zeci de metri de la start) şi Tudor un loc 2 la categoria lui.

premiere înţelepte From Etapa a III-a a campionatului XCO Clujul Pedaleaza – izvorul Elisabeta
podium băieţi 6-8 ani From Etapa a III-a a campionatului XCO Clujul Pedaleaza – izvorul Elisabeta
podium fete 9-11 ani From Etapa a III-a a campionatului XCO Clujul Pedaleaza – izvorul Elisabeta
pe locul 3 la family, eu eram pe traseu From Etapa a III-a a campionatului XCO Clujul Pedaleaza – izvorul Elisabeta

Mulţumesc pentru poze fotografilor, multe mulţumiri de asemenea pentru încurajările de pe traseu. Felicitări prietenilor de la Clujul Pedalează şi Interteam implicaţi în organizarea evenimentului – a ieşit foarte bine.

Bravo pentru rezultate şi participare celor mici, apoi celor mari, din care enumăr câţiva: Elisei – a câştigat detaşat la experţi, Moldovan – câştigător la open experţi (din câte am înţeles a fost şi fără spd-uri), Suzi – la open experte (ştiu de pe Strava că se antrenează din greu), Dan Crişan – şi el câştigător detaşat la avansaţi. Mai menţionez acum şi pe Marcel Seliceanu şi Tudor Stupariu, cu care mă tot lupt să-i depăşesc şi de la o vreme …

Pentru mine urmează acum maratonul de alergare Ciucaş Trail Running şi Campionatul Naţional de maraton MTB pentru amatori şi legitimaţi – Gilău – organizat tot de Clujul Pedalează şi Interteam.

Să ne vedem cu bine!

Aug 152013
 


A treia etapa (şi ultima) din XCO Oradea Series a fost Cupa “Crater” din padurea Betfia – Oradea. Am participat la primele două etape aşa că nu puteam lipsi la cea mai bine cotată din serie – Cupa “Crater”, singura de altfel consacrată – am participat şi anul trecut.

Multumesc pentru poze – From Cupa Crater Betfia – Oradea – XCO si DH

La primele două etape – Doja şi Paleu – am încheiat tot pe locul 1 la veterani dar concurenţa a fost mai puţin numeroasă şi mai mult locală. Acum în lista de participare erau înscrişi inclusiv concurenţi din Ungaria, ţară cu rezultate mult mai bune ca a noastră în MTB, aşa că ţelul meu era să încerc să prind podium şi la această etapă, având astfel asigurat locul 1 în clasamentul general al campionatului de la Oradea.

La start – copiii asteapta sa plecam noi – From Cupa Crater Betfia – Oradea – XCO si DH

Spre deosebire de Campionatul Naţional XCO de la Păltiniş, am ajuns la Betfia cu o zi înainte, cu întreaga familie, reuşind să fac şi două ture de recunoaştere traseu înainte de a începe ploaia, plus câteva ture pe traseul de copii cu ai mei. La “valoarea” mea am nevoie mai mare ca alţii să fac aceste recunoaşteri, să tot repet anumite porţiuni mai tehnice ca să evit pierderile de timp pe “chicken line”. La Păltiniş n-am apucat să fac acest lucru decât în ziua concursului şi abia am reuşit să memorez porţiunile şi să-mi fac strategia pentru … “duatlon” – două coborâri erau prea riscante pentru mine şi nu doream să ma afecteze la XCP-ul din ziua următoare. M-am bucurat să văd că n-am probleme deosebite pe coborâri, aducându-mi aminte traseul de anul trecut (nu erau mari modificări). Eram cu cauciucurile mele obişnuite, n-am avut nevoie de Rubber Queen ca anul trecut, şi speram să fiu mai rapid ca atunci.

Participanţii tradiţionali de la echipele Clujul Pedalează şi Interteam erau prezenţi şi acum, dar erau şi câteva surprize de valoare: Marton Blazso (Ungaria), Tudor Oprea (Ideal Geiger Team) şi Marius Petrache (Interteam). Îmi pare rău că n-a fost la start prietenul Sorin Simu, că acum nu mai era ziua mea (ca la Paleu) şi doream să văd dacă şi-n condiţii obişnuite pot fi mai bun :). În fine, odată cu prezenţa elitelor la start, a mai apărut o motivaţie: să nu fiu “outlapped” decât în a treia tură (şi ultima la amatori).

Şi a început cursa… Am fost relativ constant – cam 23min şi câteva secunde pe tur, practic diferenţe în jur de două – trei secunde de la o tură la alta şi cred că mai puteam continua tot aşa o tură – două. La prima tură era trafic dar toată lumea trăgea mai tare, iar la ultima am fost mai atent ca să fac loc la cei mai buni. M-a ajutat la acest ritm Tudor Stupariu, de care m-am tot ţinut pe parcursul turelor, ajungându-l la urcări dar pierzându-l pe porţiunile mai rapide.

locul 1 la veterani la general – From Cupa Crater Betfia – Oradea – XCO si DH
podium la baieti 6-10 ani – From Cupa Crater Betfia – Oradea – XCO si DH
podium la fete 6-10 ani – From Cupa Crater Betfia – Oradea – XCO si DH
podium la veterani general XCO Series – From Cupa Crater Betfia – Oradea – XCO si DH

Finalul pentru mine a însemnat:
– locul 4 la categorie (m-au întrecut Sarosi, un concurent din Ungaria şi Horvath Dezso – care şi anul trecut a fost mai bun, dar de data aceasta am fost la 40 secunde de el, nu la 5 minute) şi locul 1 la general veterani după cele 3 etape
– un timp pe fiecare tur cu aproximativ 30 de secunde mai rapid ca anul trecut.

Traseul a fost solicitant şi cu tot felul de provocări – mai mari sau mai mici, practic nu aveai prea mult timp de respiro. Faţă de Păltiniş nu a fost aşa dur pe coborâri, dar a compensat prin faptul că a fost bibilit 🙂 de la cap la coadă. Felicitări Velosport!

cateva poze si de la downhill – From Cupa Crater Betfia – Oradea – XCO si DH

A fost bine că şi copiii au avut nu numai ce vedea dar şi au putut să-şi folosească energia la concursurile lor. Ai mei au terminat pe locul 2 la categoriile lor şi apoi, după pauza de masă (altfel ar fi fost grea asteptarea până la premiere), au plecat să-i vadă pe cei de la downhill. Da, competiţia XCO clasică a fost însoţită şi de o probă de downhill – am şi fost per-pedes să văd traseul şi am făcut poze – nu m-am străduit prea mult să scot câteva bune, am vrut să rămână şi pentru mine stilul de abordare a unei coborâri abrupte şi de aceea am setat modul continuu la pozat (că n-a fost chiar continuu şi după două-trei poze intram în “aşteptare” e vina SD-cardului în principal). Cel puţin într-un loc – la o săritoare cam de doi metri – aş fi urmat chicken line. Interesant sport şi downhillul – dacă MTB în general e considerat sport extrem cel puţin la firmele de asigurări, atunci DH nu ştiu la ce termen îl încadrează.

Urmează pentru mine si copii Geiger, la Sibiu. Ne vedem acolo!

Jul 232013
 


Dupa weekenduri cu triatlon a venit rândul concursurilor de MTB. În paralel cu Ironbike Oradea şi Maraton 7500 (ultra-trail maraton) – felicitări echipelor care au avut îndrăzneala să ia startul şi să şi încheie cu bine aceste evenimente (la Ironbike a fost finisher si o fată  – Bako Annamaria – a treia care reuşeşte la cele 4 ediţii), la Păltiniş a avut loc etapa a doua din Triada MTB care a devenit un stage race prin combinarea unui XCO care a contat în desemnarea campionilor naţionali (singura probă de MTB care e prezentă la olimpiade) şi a unui XCP (nu e chiar un maraton pentru că distanţa e mai scurtă). Organizatorii au hotărât să nu mai existe două tipuri de trasee – lung şi scurt – şi bine au făcut, pentru că o mare parte din concurenţi nu sunt obişnuiţi cu efort aşa mare întins pe două zile. De fapt arată şi rezultatele că mulţi au avut scăderi în rezultate duminică la a doua cursă, fie pentru că nu au reuşit să-şi dozeze efortul, fie pentru că au avut probleme tehnice nerezolvate în ziua precedentă, fie din motivul că au mers la maxim la campionatele naţionale pentru că pentru ei a fost mai important rezultatul acolo (în special pentru profesionişti e valabil).

From Campionatul National de MTB – proba XCO – Paltinis

Parcă şi uitasem cum e la un XCO după ce zile la rând am tot alergat şi am înotat. Trezirea a fost cam bruscă – am nimerit fix pe Păltiniş la campionatele naţionale, care trebuiau să fie mai tehnice decât uzual. Faptul că unul dintre creatorii traseului a fost Tudor Oprea spune multe şi m-am aşteptat să fie ceva similar cu cele văzute pe youtube la concursurile internaţionale de XCO. N-am putut ajunge cu o zi înainte măcar să pot exersa, aşa că sâmbătă abia am apucat să fac două ture de recunoaştere care m-au pus în gardă cu traseul şi aşa mi-am gândit strategia: cum n-am înţeles mare lucru din două din coborârile mai tehnice, ţinând cont şi de faptul că voi fi la start mai la urmă şi voi fi încurcat de cei din faţă, pentru mine această cursă va fi un duatlon. În astfel de curse trebuie să ştii traseul, trasa ideală (pentru mine unde să descalec în siguranţă), că altfel rişti să dai de lucru la alţii. Am hotărât să fiu prudent şi pentru că ziua următoare urma cursa de maraton (XCP), iar pentru mine conta mai mult rezultatul general, după cele două concursuri.

repriza de alergare Campionatul National de MTB – proba XCO – Paltinis

Şi acum desfăşurarea evenimentelor. Sâmbătă au luat startul la campionatele nationale de amatori 190 de concurenţi (la juniori şi elite – legitimaţii au fost cursele mai aerisite) şi cum e şi normal, chiar dacă începutul a fost pe urcare, prima tură nu a fost suficientă pentru sortarea concurenţilor pe grupe de valori apropiate. Ca urmare la duatlonul meu în prima parte preponderentă a fost alergarea pe porţiunile de urcare mai dificilă sau pe coborârile tehnice şi pot să mă mândresc doar că am făcut multe depăşiri aşa. Următoarele două ture au început să semene a XCO şi pentru mine, am reuşit să cobor ultima parte, n-a mai fost aşa înghesuială – urcările au început să facă diferenţe. Îmi pare rău acum şi mai mult că n-am avut vreme să exersez coborârile, în tura a treia m-ar fi ajutat. E mult mai faină senzaţia să cobori pe bicicletă, e într-un fel o desconsiderare a efortului organizatorilor să alergi pe coborârile gândite pentru MTB, mai ales dacă cu puţin mai mult antrenament simţi că eşti capabil să le parcurgi în siguranţă. În orice caz traseul a fost demn de campionat naţional şi mă motivează acum să mai învăţ tehnică şi data următoare sigur vin cu cel puţin o zi înainte.

am ajuns si eu vineri seara, am prins lampioanele Campionatul National de MTB – proba XCO – Paltinis
From Campionatul National de MTB – proba XCO – Paltinis

După “prima manşă” – XCO – am terminat pe locul 7 la categorie şi locul 64 la general, cu puţin peste 1h04min. Nu am fost chiar mulţumit de mine, am pierdut mult pe prima tură şi m-am obosit la schimbările frecvente de ritm. Am plecat pe traseu să-i văd pe cei mai buni cum coboară şi … urcă (trebuie tehnică şi la urcări, nu numai forţă şi antrenament!). Am făcut câteva poze şi am filmat cu mobilul, dar am renunţat când mi-am dat seama că uit esenţialul: sunt mulţi care au aparatură mai bună şi se pricep mai bine ca mine iar eu trebuie să-i privesc pe concurenţi cu alţi ochi.

From Campionatul National de MTB – proba XCO – Paltinis
From Campionatul National de MTB – proba XCO – Paltinis

Şi a venit ziua de duminică – XCP. Gata cu turele, acum e un traseu clasic, atât cât poate să fie de clasic un traseu conceput tot de oamenii tehnici pe care-i ştim. Mi-a plăcut şi m-a dus cu gândul la ce va urma peste câteva săptămâni: ultima etapă de la Triadă – Geiger MTB Challenge. Evident am avut câteva ţinte şi ca de obicei mi-a fost greu la început: n-am intrat în primii 60 şi acest lucru m-a costat. Prima coborâre pe trail am fost nevoit să o fac per-pedes, neputând nici măcar să fug şi să depăşesc. Nu m-am obosit să fiu războinic, să strig, erau prea mulţi în faţa mea. Şi uite-aşa micile speranţe de luptă pentru podium la categorie – măcar să ajung să-i stresez puţin – s-au dus. Deja la km5 am făcut schimbare de planuri, am aşteptat cu răbdare urcarea şi m-am pornit pe pescuit: ţinta mea era să-i ajung pe privilegiaţi – primii 60 – şi să încerc să depăşesc cât mai mulţi.  Ca de obicei la început grupurile au fost mai mari şi mai uşor de ajuns, iar apoi de la agăţatul cu privirea până la depăşit trecea tot mai multă vreme. Am ştiut că merg binişor când am depăşit concurenţi la care le ştiam potenţialul şi care erau din primii 60. Mulţumesc pentru încurajările voluntarilor, spectatorilor de pe parcurs, pentru pozele numeroase şi faine şi mai ales mulţumesc echipei Clujul Pedalează-Interteam alături de care am stat şi care m-a încurajat şi pe parcurs, atât la XCO cât şi la XCP. Levi şi Vali, fetele şi băieţii care n-au concurat m-au ajutat fiecare cum a ştiut mai bine.

From Campionatul National de MTB – proba XCO – Paltinis

Urcarea pe drum forestier la relee s-a încheiat cu o coborâre tehnică pe bolovani unde după experienţa din ziua precedentă m-am descurcat binişor: am pus piciorul jos doar de 2-3 ori când n-am anticipat corect ce urmează, în rest m-au ajutat mult urmele şi trasa celor din faţă. Apoi a urmat iar urcare. După push-bikeul pe pietriş a urmat urcarea mai accesibilă pe dealul înierbat pe care m-am străduit s-o fac pe bicicletă. Aveam şansa să văd din nou concurenţi în faţă şi m-am motivat. A urmat coborârea ultimă destul de lungă, cu pietre din când în când unde am tot pedalat să depăşesc. M-am mirat că merg unii aşa de încet, m-am gândit că au pierdut multă vreme la coborârea de la relee şi … singurul motiv pentru care sunt unde sunt e că urcă mai bine ca mine. Am încheiat pe locul 6 la categorie, 57 la general, cu 2h10min. Aproape l-am ajuns pe Iulian de pe locul 5 (cam 40sec diferenţă), cred că l-am şi văzut, şi la premiere mi-am dat seama de ce e bine să lupţi până la capăt: la general s-au premiat primii 5 la fiecare categorie, nu mi-a venit să cred! În ziua precedentă Iulian terminase la ceva peste 2min de mine şi, lipsind în această etapă doi din concurenţii de la categorie m-am pomenit strigat pe locul 5. Am dat mâna cu cei buni. Va trebui să mă obişnuiesc cu locurile tot mai depărtate de podium, asta e (doar pentru adormirea “duşmanului” :)).

From Campionatul National de MTB – proba XCO – Paltinis

Nu-i uşor la concursurile stage race! Sunt faine, ai o a doua, a treia şansă. Într-un fel sunt ca un triatlon, duatlon, dar pe mai multe zile, că oricum XCO şi XC nu-i acelaşi lucru. Sunt tot mai multe concursuri şi unele intenţii bune trec neobservate: tocmai s-a anulat un concurs de tip stage race – IronBikeRace din lipsă de concurenţi. Ideea însă va răzbate!

În fine, am avut un weekend super, am fost la Păltiniş o întreagă echipă şi ceva urme pozitive am lăsat :). Felicitări organizatorilor, voluntarilor, n-au avut viaţă uşoară! Va rămâne un reper nu numai pentru mine. Ce trebuie îmbunătăţit e startul la amatori – e valabil la toate concursurile de la noi, acum că vine tot mai multă lume. Organizatorii se străduiesc să găsească criterii cât mai corecte de departajare la grila de start, dar până nu vor exista câteva competiţii de referinţă luate în calcul la stabilirea valorii competitorilor, mereu vor exista nemulţumiri. E doar chestiune de timp, nu cred să aşteptăm pentru asta ca după autostrăzi. Anul viitor mă văd ca amator figurând într-un clasament anual, ceva de genul ELO-ului la şah.

Ne vedem la Reci la triatlon şi la… Geiger!