Jan 242024
 

Zăpada nu se termină, numai se transformă… Rămâne cum am spus data trecută, iarna lungă – boală grea: schiul de tură.
Linkul la album:

MAR 05 2023 Munţii Trascău drumeţie
Mănăstirea Râmeţi – Faţa Pietrii – vârful Prisăcii

Dacă e drumeţie e Diana. So far, so is.
Iar ne-a purtat Luşu prin locuri mai puţin ştiute, meritând a fi explorate. A fost Munţii Trascău în doar 11km: încă o dată spectaculoşi fără a depăşi 1200m, fără a ajunge la obiectivele larg cunoscute.
De la Mănăstirea Râmeţi am făcut o buclă trecând pe la Faţa Pietrii şi vârful Prisăcii – o plimbare relaxantă cu prietenii.

Păsărelele cântau a primăvară iar micile vârfuri cu denumire de prisacă arată că nu degeaba mai la poale sunt aciuaţi crescători de albine.

Cum nu sunt crescut la ţară mai aflu şi că florile care încă sunt boboci şi pe care n-am binevoit să le pozez sunt dediţei. Că nu-i prea bine să le duc în grădină că poate otrăvesc animalele pe care nu le am şi citesc acum că se mai numesc Florile Paştelui şi cresc în Grădina Raiului. No bine, românul s-o născut poet.
Bine că le-am lăsat în pace!

https://www.strava.com/activities/8666564373

MAR 18 2023 Pe Faţa Pietrosului până pe Pietrosul Rodnei, schi de tură cu CAR Cluj

Schi de tură am zis? Atunci cu Tudor
Din însemnări:
– Etapa 1 şerpaşi.
– Cu credinţa nestrămutată că vor fi şi alte etape, cu zăpadă.
– Mulţumesc tuturor! Mulţumesc Luşu! Şi Alinei pentru piolet, lui Ovidiu pentru cască.
– Am plimbat schiurile cu succes, şi ele au fost mulţumite, nu s-au obosit şi nu s-au zgâriat. Să le înscrieţi în turele viitoare!
– Au mai fost şi etapa de niţel alpinism şi de niţel schi, 17km cu 1700m dif nivel în … 12 ore. Pe la ora 20 am ajuns la maşini.

https://www.strava.com/activities/8738736351

Pe blogul CAR am scris eu:
https://carcluj.ro/blog/drumetie-pe-vf-pietrosu-rodnei-culmea-hotarului
Dar, ca să am controlul absolut, redau mai jos povestea.
——-
Joi pune Luşu un anunţ pe grup: împreună cu un prieten încercăm să urcăm sâmbătă pe vf. Pietrosu din munții Rodnei, pe Culmea Hotarului”. Tura apare în activităţile clubului ca fiind dificilă. Are caracteristicile unei ture ad-hoc, mulţi colegi din club deja au sfârşitul de săptămână ocupat, cine să meargă?

Sau nu? Poate e ultima ocazie de mers cu schiurile de tură, cu rachetele de zăpadă în acest an. Şi pe Pietrosu Rodnei n-am mai urcat dinspre partea asta.

Sunt aşadar motive pentru care în cele două zile rămase până la plecare în grupul de organizare ne-am tot adăugat până am ajuns la numărul magic 13. Şi n-am ştiut care cu cine merge până târziu.

Pe la patru dimineaţa ne-am pornit din Cluj şi de dinainte de Moisei am văzut Pietrosu în întregime, cu zăpadă doar în zona alpină. Ne-am strâns laolaltă cei 10 veniţi din Cluj ( Alina Cârja, Iren și Nuțu, Ioana Sârbu, Maria Blaga, Adi Brîndușan, Cristi Mateș, Luci Moisiuc, Lușu și subsemnatul ) cu Iulia şi Cristi care erau de vineri la Borşa şi cu Csongor venit din Baia-Mare. Fiecare din tura cea pestriţă ne-am echipat rapid şi la opt dimineaţa eram deja pe traseu. În fond era şi ocazia de a folosi echipamentele primite de CAR Cluj, rachete de zăpadă şi pioleţi.

Am început să urcăm pe Valea lui Dragoş şi rapid am intrat în pădure. Erau 8,5km de urcare, încă niciun semn de zăpadă. Fac o poză, protestez în felul meu postând coloana noastră de şerpaşi, cu spinările încărcate de echipamente. Trec trei kilometri, caut un loc unde să-mi ascund schiurile. Dar apar primele petece mai consistente de zăpadă şi schiorii nu mai stau pe gânduri.

Ajungem la Casa Laborator şi facem o pauză mai lungă. E închisă, dar pare bine întreţinută. Am intrat în zona alpină, urcasem 700m diferenţă de nivel şi încă nu ajunsesem la jumătatea urcuşului. Soarele ardea, nu era nicio adiere de vânt – o vreme perfectă ce te îmbia la leneveală. Nu-i de mirare că trupa noastră s-a întins până spre vârful Hotarului. Intram în zona de creastă, începeau provocările. Zăpada, sub atâta soare, nu era cu pojghiţă, nici afânată, dar nici nu te puteai baza că te ţine.

Unii dintre noi decid să nu mai continue, restul continuăm, lăsând schiurile şi rachetele. Avem de urcat “Golgota” Pietrosului, văd că peste tot sunt Golgote, chiar dacă la Cluj e doar un deal ( Gârbăului ) de 570m. Ne întâlnim cu un grup de trei drumeţi ai căror paşi îi urmasem până atunci, ei deja urcaseră pe Pietrosu, unul dintre ei era din Moisei.

Trec pe sub o cornişă îngheţată, încep să urc pe după o stâncă şi… mă întorc cuminţel. De urcat pot urca, dar la întoarcere mă aştepta aceeaşi zăpadă care nu-mi ţinea pioletul. Aştept tineretul să vedem ce facem, mă apuc să mănânc. 100m de Pietrosu e tot Pietrosu. Vin ceilalți, ne mai împărţim o dată, urcăm o parte din noi, fiecare cu câte doi pioleţi, că aveam de unde. La 2300 m se vede bine de jur-împrejur, facem şedinţă cu identificarea vărfurilor. Mari probleme cu cele din nord, dinspre Ucraina.

Se face ora 16 şi noi abia începem întoarcerea. Nu mai zăbovim, dorim să ajungem pe lumină la Casa Laborator. Ne satisfacem în sfârşit şi dorinţa de a schia, chiar dacă la modul mai chinuit. Nu-i chiar idealul să schiezi după atâtea ore de urcare.

Regăsim Casa Laborator, cu inscripţiile vechi “Academia R.S.R.” şi “Nu deranjaţi vânatul”. E ora 19 şi ne punem frontalele la intrarea în pădure. Ajungem la mașini puțin după ora 20.

Ce mai e de spus? Aşa excursii să tot ai la sfârşit de săptămână, în special cu refacere la mare. Aş face acelaşi traseu săptămâna următoare? Da, chiar daca iar trebuie să mă trezesc la 3 dimineaţa. Dar mi-aş schimba colţarii din secolul trecut și categoric nu mi-aş mai lua schiurile.

Jan 242024
 

Ce fel de om am fost în 2023? Ce am făcut? Ce îmi propusesem? Ce e în spatele activităţilor?
E bine să scrii, lumea acum nu prea mai scrie, prefera bifările şi grilele. Ori când scrii îţi clarifici gândurile, trebuie să te informezi, să nu greşeşti, sunt multe de spus… Şi apreciezi mai bine scrisul altora.
Să fie şi o componentă utilă, voi ataşa şi trackurile de pe Strava să vă inspire.
Pentru mine în luna ianuarie a fost o drumeţie la Piatra Craivii şi două ture cu schiurile, una pe Muntele Mare şi una pe Valea Anieşului din Rodnei.
Mai întâi un link la albumul acestei postări, cu mai multe poze selectate:

IAN 02 2023 Excursie la Piatra Craivii – drumeţie
Plecarea a fost din Craiva Veche, pe lângă prieteni am reuşit să-i ataşez pe Diana şi Tudor. Să rememorez…

Piatra Craivii – un “bolovan” cum spune un prieten în glumă, aflat în munţii Trascău la 1088m altitudine. Se văd în jur munţii înalţi din depărtare ce împrejmuiesc podişul transilvan.

S-au descoperit acolo ruinele unei cetăţi dacice – Apoulon, un nume ce seamănă cu Apulum (Alba-Iulia). Noi am avut punctul de plecare la Craiva Veche, o aşezare practic părăsită, cu cimitir vechi în care am identificat una din ultimele cruci prin anul 1988, lângă turla unei biserici ce se va prăbuşi curând.

Nu pot lipsi legendele la un astfel de loc, un link https://ziarulunirea.ro/povestea-cetatii-apoulon-de-la…/ unde este şi un video cu Piatra Craivii filmată cu o dronă.

https://www.strava.com/activities/8327156705


IAN 22 2023 Pe Muntele Mare cu Tudor – ski tură
A fost o tură pe Muntele Mare pornită de la cabana militară, cu urcare pe la pârtia veche şi pe Buscat. Am ajuns pe noapte la Refugiul CAR, înnoptând acolo. A fost o ocazie să-l am alături pe Tudor în condiţii de refugiu, unul însă bine întreţinut pe un munte accesibil şi nu departe de civilizaţie.

https://www.strava.com/activities/8434839353

IAN 29 2023 Munţii Rodnei – Valea Anieşului – Vf Păltinişului – Vf Saca – Poarta lui Beneş spre Vf. Corongişu – ski tură
A fost o tură de o zi în Munţii Rodnei cu acces din Valea Anieşului, cu Cristi, Iulia şi Tudor.

Am urcat pe la vârful Păltinişului, pe lângă Poiana cu narcise, vârful Saca şi Poarta lui Beneş cu ţinta vârful Corongişu la care n-am reuşit însă să ajungem. Oricum ne-a prins noaptea pe întoarcere.

Înaintea noastră trecuseră dinspre Valea Vinului drumeţi cu rachete de zăpadă, le-am multumit pentru urmele lăsate pe când se întorceau.

Ne-a mai învăţat Cristi despre urmele de animale iarna, am văzut una de urs, în rest de mistreţ, vulpe, iepure şi veveriţă.

În rest, n-a fost să fie soare cum am fi dorit în zona mai înaltă, aşa că ne-am stabilit un reper de timp pentru a începe întoarcerea în siguranţă şi am privit pe un panou de la un loc cu panoramă ceea ce ar fi trebuit să vedem, de exemplu vârful Laptelui. Mda, amuzant, mai bine se vedea la calculator stând confortabil pe un fotoliu… Dar corpurile şi minţile noastre ne-au mulţumit.

https://www.strava.com/activities/8473724071
https://www.strava.com/activities/8474793384

 

Jul 202020
 

Am programat cu Csaba ultra-ul acesta pe două zile pentru luna iunie, dar l-am amânat în weekendul 18-19 iulie, în ideea că poate se vor atașa mai mulți prieteni.

Propunerea lui Csaba a venit poate și ca urmare a amânării turei de parcurgere a Munților Meridionali pe care trebuia s-o facă în compania lui Zoli Bogya.

Eu am pus doar “pe hârtie” traseul, pe care l-am dorit mai provocator, nestandard. De aceea, atât pentru munții Rodnei, cât și pentru Suhard, nu am urmat strict banda roșie, ci ne-am abătut și spre vârfuri importante și cunoscute care nu fac parte din traseul obișnuit. Pe traseu am avut grijă să adaug de pe hărți câteva izvoare, zone de campare, mai știam vreo 2-3 adăposturi.

Trebuie să menționez că am mai parcurs creasta Rodnei pe bandă roșie cu Lușu acum mulți ani în drumeție, în 2010. Se pot vedea modificările la lungime și diferență de nivel.

De asemenea, ca să-mi aduc aminte cum e să te înscrii la un concurs, m-am înscris la Halfmarathon challenge organizat de clubul Runners. Evident, m-am luptat cu brio pentru ultimele locuri, ierarhia în clasament fiind făcută pe baza timpului cel mai bun obținut la o distanță de minim un semimaraton în weekendul 18-19 iulie. Eu am avut așadar 2 încercări, într-una am făcut 68km și în a doua 48km, s-a luat de pe Strava alergarea cea mai rapidă pentru 21km.

Vă recomand concursul de trail, cu traseu fizic însă – Făget Trail Challenge. Este un tip de concurs de alergare mai deosebit în țara noastra, organizat de prietenii mei de la Clubul Sporturilor Montane Rupicapra . Prima etapa este in padurea Faget.
Ce este caracteristic: se poate alerga oricand în săptămâna 25-31 iulie, rezultatele se inregistreaza cu ajutorul unei aplicatii pe mobil.

Am trecut în titlu “parcurgere” și nu “traversare” pentru că termenul traversare e mai potrivit pentru străbarea munților pe latura mai scurtă, unii montaniarzi (de exemplu d-l Dinu Mititeanu) obiectând la folosirea improprie a cuvântului.

Traseele au fost:

Ziua 1 – creasta Rodnei de la pasul Șetref la pasul Rotunda, devieri pentru Pietrosul, Puzdrele, Ineu – cu Csaba Papp si Adi Cosma

Traseul mai exact: pasul Setref han Tentea (cazare) – vf Posiușiu – vf Capu Muntelui – vf Bătrâna – vf Rebra – vf Buhăiescu Mic – vf Buhăiescu Mare – vf Pietrosul Rodnei – vf Obârșia Rebrii – vf Cormaia – vf Repede – vf Puzdrelor – vf Laptelui Mare – vf Galațului – vf Gărgălau – vf Clăii – vf Omului – vf Cișa – vf Coasta Netedă – vf Ineu – vf Ineuț – pasul Rotunda cab Croitor
Pe scurt: ploaie dupa ora 15, prima cu grindina pe creastă înainte de a ajunge pe Ineu, ultima din zona Lala până la final

Ziua 2 – creasta Suhardului de la pasul Rotunda la Vatra Dornei, devieri pentru Omului și Ousor – cu Csaba

Traseul mai exact: pasul Rotunda cab Croitor – vf Omului – vf Pietrele Roșii – vf Diecilor – vf Oușorul – Vatra Dornei
Pe scurt: ploaie după ora 12, multe stâne, jnepeniș la Pietrele Roșii, coborârea de pe Oușorul plină de copaci căzuți

Au rezultat, conform Strava, 68km cu 4611m diferență pozitivă de nivel pentru ziua 1 (timp total 14:32:10), respectiv 48,7km cu 1976m diferență pozitivă de nivel pentru ziua 2 (timp total 8:59:58).

Traseele le-am urmat practic așa cum le-am gândit de la început. Alături de noi a fost în prima zi și prietenul nostru Adrian Cosma, alături de care am participat în echipă la câteva concursuri grele – Marathon 7500, Ultra Trail Făgăraș și Carpathia Trail. Cu Csaba de asemenea am fost împreună la Marathon 7500, așa că eu îi cunoșteam pe amândoi foarte bine în regim de concurs.

Organizare
Fiind 3 persoane care urmau sa se descurce pe cont propriu in totalitate, am plecat fiecare cu masina proprie. Csaba si cu mine am mers la Vatra Dornei (punctul final), am lasat masina mea cu bagaje de schimb pentru toti 3, apoi cu masina lui Csaba ne-am indreptat spre pasul Setref (locul de start, hanul Tentea) lasand de asemenea bagaje la cabana Croitor (popasul intermediar din pasul Rotunda unde urma sa innoptam la sfarsitul primei zile). Adi a venit direct la Șetref.
Bagajele au trebuit sa contina cel putin mancare, echipament de schimb, frontala.

Desfășurare eveniment

Trebuie spus că de la început se știa ca vremea va putea crea probleme, motiv pentru care nici n-am fost mai multi la start. Sunt convins ca puteam forma un grup mai mare de alergatori in conditii mai favorabile. Stiu ca de exemplu prietenii din CAR filiala Cluj au amanat o tura pe Țibleș și Creasta Cocoșului din motive de progniza meteo. Pe traseu nu am întâlnit decât foarte puțini turiști, două perechi înainte de Pietrosul Rodnei și două după Gărgălău în prima zi, iar în Suhard a fost pustiu, cu excepția unei perechi de cehi.
Noi ne-am spus ca vom vedea și ne vom adapta. Am fost trei, un număr ideal dpdv al vitezei de deplasare si al sigurantei. In ziua a doua, Adi trebuind sa plece, nu ne-am simtit asa de confortabil trecand prin apropierea numeroaselor stâne din Suhard.

Pozele sunt de pe albumul: Câteva din poze: Poza cu cabana Croitor e din ziua precedenta, de vineri când am dus bagajele de schimb. Sâmbătă seara când am ajuns de pe traseu, în plină ploaie, numai la poze nu ne-am gândit. 🙂

Ziua 1 – munții Rodnei
La ora 5 am plecat din Șetref, toate s-au potrivit, iar până la Pietrosul am fost în grafic, cu o viteză medie aproximativă de 5km/h. Înainte de Puzdrele am întâlnit primii turiști, două perechi care deja își căutau loc de cort. Știam că după ora 15 urmau ploile. Norii veneau și plecau, glumeam spunând că până la urmă se vor întâlni “verișorii” și vor face un chef deasupra noastră.
De pe Puzdrele am schimbat puțin traseul inițial, alegând varianta de la Rodnei Sky Race, cu urcare pe varfurile Laptelui și Galațului.
Pe Gărgălău devenisem mai optimiști, speram să scăpăm neplouați, uscați – cum spunea Csaba. Ne-am salutat cu două perechi de turiști deja echipați cu pelerine de ploaie.
Am tot alergat pe creastă până în zona varfului Coasta Netedă, nu mult până la Ineu, și n-am mai scăpat: a venit un front de ploaie cu grindină dinspre Ineu de a trebuit să coborâm puțin să nu fim fix în calea vântului. Era evident că nu puteam rezista mult timp așa ghemuiți și nemișcați la peste 2000m altitudine, abia apucasem să ne luăm hainele de ploaie mai serioase, dar suprapantalonii nu. Adi, care era puțin în fața noastră, a coborât și el spunând că trebuie să mergem orice ar fi. Am fost de acord, numai să treacă valul de grindină. N-am stat mai mult de 5 minute și apoi, sub ploaie torențială și vânt puternic de față am continuat cu o alergare chinuită spre Ineu. Eram în echilibru termic, era ok.
Am privit partea bună a lucrurilor, dacă înainte Ineul nu se vedea de nori și ceață, acum era o acalmie temporară care ne-a permis să urcăm și chiar să facem poze și să filmăm.
A urmat Ineuțul și apoi o coborâre pe bandă roșie mai tehnică spre șaua Gajei. Evident, un nou front de ploaie ne-a prins și ultimele ore până la cabana Croitor a plouat nonstop, ploaie asezonată cu mici fulgere și tunete.

Am ajuns la destinație puțin înainte de ora 20, rezonabil.

Ziua 2 – munții Suhardului

Ne resimțeam puțin după ziua precedentă, mereu mi s-a părut că e mai ușor să faci un traseu dintr-o dată decât să-l împarți pe două zile. Deja, dacă-ți dai timp să gândești prea mult, ai tendința să alegi soluțiile mai comode. Ne-am lăsat influențați și noi și am amânat cu o oră plecarea, la ora 6. Motivul era evident vremea, plouase și peste noapte. Speranța era că cu cât plouă mai mult când suntem la adăpost, cu atât e mai puțin probabil să ne plouă pe traseu.

Ne-a filmat puțin Adi la start, apoi a plecat să prindă ocazii spre Șetref la mașina lui. Noi am luat-o în sus spre prima stână îmbrăcați cu tot ce aveam la noi. Ne-a însoțit o vreme și un câine mic și negru pripășit la cabana. Aveam să aflu apoi că-i genul maratonist, a mai fost cu turiști și spre Șanț, și spre Vatra Dornei. Cu noi se pare că nu i-a plăcut și s-a întors înainte de a ajunge pe vârful Omului, a și fost scărmănat nițel de câinii de stână. Cine știe, poate și-a adus aminte că pe traseul acesta vor fi multe stâni.
În orice caz, dacă doriți să parcurgeți Suhardul, bețele sunt foarte utile. Din spusele d-lui Croitor, proprietarul cabanei, ciobanii coboară cu oile în 12 septembrie. Am să țin minte această dată. Sunt munți mai molcomi, cu pășuni, cu multe oi și mulți câini, cu stâni parcă înadins puse la răspântii de drumuri și pe traseu. Sunt frumoși, se văd munții mai înalți din jur, merită vizitați și iarna pentru schi de tură.

Am tot alergat prin Suhard pe la o altitudine între 1600m și 1200m. După ora 12 se anunțau și aici ploi și așa a fost. Apucasem să trecem de vărfurile mai înalte, de peste 1900m, ca Omu. Am avut dificultăți și am fost încetiniți de urcarea prin jnepeniș spre vârful Pietrele Roșii. Ne-am și rătăcit puțin și am executat o mică buclă “de întârziere”.

Apoi a venit ploaia, ceața. Noi mergeam spre Oușoru care, deși ar fi trebuit să-l vedem de la mare distanță, nu era nicăieri. La începutul ploii ne-am intersectat cu o pereche de cehi, veneau de la Vatra Dornei și doreau să facă și creasta Rodnei. Simpatici, ne-au întrebat ce hărți folosim, dacă mai sunt turiști. Le-am spus să-și ia apă suficientă de la izvorul unde urmau să ajungă peste 1-2km, că de altele n-am dat și nici n-am fost dornic să conversez cu ciobanii.

Ca și pe Ineu, dacă perseverezi reușești: am urcat pe ploaie pe Oușorul, am schimbat la urcare traseul – l-am abordat pe drumul de țară, iar când am ajuns sus a fost frumos, considerând standardul zilei: nu lătra nimeni, nu ploua. Coborârea în schimb a fost dificilă. Căzuți erau și copacii cu marcajul triunghi albastru.
Când ne-am urcat pe unul pus de-a curmezișul m-a întrebat Csaba: pe unde o fi traseul? Păi, i-am răspuns, care-i capătul cu rădăcina? Probabil a fost o furtună ce a doborât copacii, pur și simplu la un moment dat nici n-am mai căutat cărarea, am coborât pe unde ne-a fost mai ușor… spre ultima stână din drum. Dacă alegeam și ca urcare acest traseu, ca pe trackul inițial, probabil renunțam. Au rămas marcajele de la concursul Oușorul challenge de anul trecut și e evident că mai nimeni nu a mai urcat pe vârf anul acesta.

Am ajuns cu bine la Vatra Dornei pe la ora 15, sub ploaia cea veșnică, dar mai călduță. De data aceasta ne-am încadrat în media de 5km/h, a fost și traseul mai ușor per ansamblu. Am dat apoi turul pe la cabana Croitor și Șetref (e mâncare bună la hanul Țentea) să ne recuperăm lucrurile și seara pe la ora 22 am ajuns acasă.

A meritat efortul celor două zile, am avut noroc că în punctele esențiale vremea ne-a ajutat. Am fost împreună cu Csaba și Adi ca o echipă veche, dezbaterile au fost puține și rapide. Mulțumesc pentru timpul petrecut împreună, n-a fost de data aceasta nici concurs, nici provocare de timp, dar a fost frumos în multe alte feluri.

La munte “cine se scoală de dimineață ajunge departe” e o zicală verificată. Să ne vedem cu bine pe poteci!

Acum câteva update-uri.

Un link la screenshoturi din aplicația Locus de pe android. Sunt screenshoturi făcute pentru traseul inițial.
Adaug traseele parcurse, se pot descărca.

Jul 312017
 

Circuitul Carpatilor

Circuitul Carpaților

Anul acesta este anul alergării. Trebuia să-mi fi dat seama de la început, din momentul când am hotărât să particip la 100 Miles of Istria, un ultra din Croaţia care a avut loc în aprilie – foarte devreme după ieşirea mea din hibernare. A fost şi o iarnă lungă, combinată cu vreme dificilă pentru bicicletă, astfel că foarte puţin m-am mişcat pe două roţi şi mai tot timpul am alergat. Şi, la urma urmei, de ce să mă tot opun? Mai sunt ani!

Şi uite-aşa, fără să am mult timp la dispoziţie, continui lanţul evenimentelor din ultimele luni la care am participat şi despre care n-am prea pomenit: Maraton Apuseni, Cozia Mountain Run, Rodnei SkyRace şi Cindrel în Alergare. Şi constat că am participat până acum la toate maratoanele şi skyrace-urile din Circuitul Carpaţilor, cu o excepţie – Bate Toaca. Despre Maraton Braşov am scris la timpul potrivit.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-x6Ko8lB1cWg/WX99tt83TDI/AAAAAAAAmMQ/9P85qERwijIJItw9VzsucjhlKVZUwqRHgCCoYBhgL/s144-o/IMG_20170527_162526.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6449011404130500817#6449011415800302642″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170527_162526.jpg” image_size=”1536×2048″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-s8n-vdrNQtQ/WX99vehpMsI/AAAAAAAAmMc/Pw93bNLLAhog6u_zAcij-Hwtbzwa8mnJACCoYBhgL/s144-o/18699379_1443782322344656_8082951841687842722_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6449011404130500817#6449011446019338946″ caption=”” type=”image” alt=”18699379_1443782322344656_8082951841687842722_o.jpg” image_size=”1000×668″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-m8HrdT79K2I/WX990PJAm7I/AAAAAAAAmM4/D6FsOVsqca82b74rT9wCW2Hqai_-N97HQCCoYBhgL/s144-o/18738994_10208922653934810_8708207993171983286_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6449011404130500817#6449011527788829618″ caption=”” type=”image” alt=”18738994_10208922653934810_8708207993171983286_o.jpg” image_size=”2048×1207″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-mievYk04S1g/WX99zEPD89I/AAAAAAAAmM0/xTEHp1QKmzk3QZSmZuQ-SUD1iDT1IktfACCoYBhgL/s144-o/18814667_1448966825159539_6364554155222578398_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6449011404130500817#6449011507681555410″ caption=”” type=”image” alt=”18814667_1448966825159539_6364554155222578398_o.jpg” image_size=”1280×853″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-s8YAawuc4L4/WX99yX43yiI/AAAAAAAAmMw/3fdLCCc9HRAE5J4tkk-7-V9cOwUizZSpwCCoYBhgL/s144-o/18815048_1979918822229525_8733206348754254045_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6449011404130500817#6449011495777323554″ caption=”” type=”image” alt=”18815048_1979918822229525_8733206348754254045_o.jpg” image_size=”2048×1432″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-iIbywYBIWxc/WX99wnwjAcI/AAAAAAAAmMk/leCh5c4Nqk0uc-0QGhiuar9LwTt-4ER_wCCoYBhgL/s144-o/18672864_1443795529010002_8102729399022847903_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6449011404130500817#6449011465677636034″ caption=”” type=”image” alt=”18672864_1443795529010002_8102729399022847903_o.jpg” image_size=”1000×668″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-Ck51RA0vW4w/WX99xijggYI/AAAAAAAAmMs/6ca7-O97vl0APr5B1uPksuw7iG3asUPaACCoYBhgL/s144-o/18738771_1445331205523101_2025016083785671994_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6449011404130500817#6449011481460638082″ caption=”” type=”image” alt=”18738771_1445331205523101_2025016083785671994_o.jpg” image_size=”1925×1280″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-zcqK2j3ma1c/WX99xPOwmvI/AAAAAAAAmMo/vGOrHdacilc6SvGSaprUzDASka3sGZzqwCCoYBhgL/s144-o/18699545_1443802152342673_8727375270469061656_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6449011404130500817#6449011476273339122″ caption=”” type=”image” alt=”18699545_1443802152342673_8727375270469061656_o.jpg” image_size=”668×999″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-uZBae-zFsKA/WX99wBMGodI/AAAAAAAAmMg/S_E0dSRurgUP2n2SYF0eH8EUWvzxfYbcACCoYBhgL/s144-o/traseu.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6449011404130500817#6449011455324234194″ caption=”” type=”image” alt=”traseu.jpg” image_size=”1170×702″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-uKX42jKlY9Q/WX99ucRIiPI/AAAAAAAAmMU/yFvXrK_ZAyEwG5o73A_UaL92jyWHA8LPQCCoYBhgL/s144-o/IMG_20170528_103625.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6449011404130500817#6449011428233349362″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170528_103625.jpg” image_size=”2048×1536″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-NgEB_rAjywk/WX99u18U1aI/AAAAAAAAmMY/ykb_SD2lTuAbCHsBiFKHebY8WXgmsIasgCCoYBhgL/s144-o/IMG_20170528_120107.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6449011404130500817#6449011435125396898″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170528_120107.jpg” image_size=”2048×1536″ ]

Maraton Apuseni – 27 mai
Este un concurs de suflet, la care mă străduiesc să particip în fiecare an, mai ales că am şi un aport la cursa de family, la partea de traseu. Anul acesta, în plus, am făcut şi o tură de drumeţie duminică cu prieteni, participanţi la concurs, cu copii, cu cine a dorit, pe un traseu – combinaţie între trackul family şi cel de cros, cu punct de maximă altitudine vârful Buscat (de fapt capătul de sus al instalaţiei de telescaun).
Nu ştiu cât de bun am fost de ghid (linkul la câteva poze de pe FB), eram cam terminat de febră şi tuşeam, mi-a fost foarte greu să închei cu un timp rezonabil maratonul din ziua precedentă şi seara m-am dus direct în pat şi n-am stat la festivitate şi distracţia de după.
Ce a mai însemnat Maraton Apuseni? Am participat ca de obicei cu întreaga familie, dar copiii au fost însoțiți de un prieten la proba family pentru că Diana a alergat pentru prima dată un semimaraton! Și nu e din cele mai ușoare!
5h31min36sec, locul 32/242 general, 8 categorie
43,1km, 2343m diferenţă nivel

Maraton Apuseni a fost şi ultimul concurs înainte de Propark Adventure – 2 iunie (de ziua mea), unde am participat în echipa Cheile Turzii. Am reuşit să-mi revin şi a fost fain, multe provocări ca de fiecare dată. Anul acesta însă am încheiat pe podium, pe locul 2, după aproape 39ore de cursă. Despre Propark am scris.

A venit vacanţa, pe insula Pag – a doua oară când merg în Croaţia anul acesta. N-am ajuns la Bate Toaca, dar pot spune că în Ceahlău am umblat de m-am săturat şi ziua şi noaptea la Propark Adventure. Acolo toată partea de trail a însemnat Ceahlău, mai mult de un maraton.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-SdsO79UDSow/WX-AIe0ndqI/AAAAAAAAmNU/ftwty0GSHAMcM3PAPS-bWBLCcNSvAnJbACCoYBhgL/s144-o/19488954_1400115460034231_7322629428896186000_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6449014062432079681#6449014074618902178″ caption=”” type=”image” alt=”19488954_1400115460034231_7322629428896186000_o.jpg” image_size=”2047×1368″ ][peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-zEqu6nF4zcg/WX-AJHTj5uI/AAAAAAAAmNY/e8nMANhEn5YRngZE7xPMmdEzlrhxJvUtwCCoYBhgL/s144-o/album1%2Bp3.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6449014062432079681#6449014085486110434″ caption=”album1 p3.jpg” type=”image” alt=”album1 p3.jpg” image_size=”2047×1368″ ]

Cozia Mountain Run – 01 iul
A fost prima mea participare la acest concurs, într-o zonă prin care eram în general în trecere. A, bine, cu excepţia concursurilor de şah – de obicei naţionalele de copii şi juniori se ţin la Călimăneşti – Căciulata. Şi mănăstirea Cozia am vizitat-o cândva, dar la munte n-am ajuns până acum.
În principiu nu-mi pun probleme şi mă aştept la nişte standarde îndeplinite la concursurile care sunt sub umbrela unui/unor organizatori de încredere – în cazul de faţă Circuitul Carpaţilor aceasta înseamnă – înţelegerea unor organizatori ca să ofere un cadru de desfăşurare a unor concursuri spre binele tuturor participanţilor. Că aceste concursuri se desfăşoară prin Carpaţii noştri, formând un aşa zis circuit, deja e un bonus. Mie îmi dă ocazia să văd şi locuri noi – am umblat prin munţi dar sunt departe de a mă putea lăuda că nu mai au secrete pentru mine. Ca să pun punct, Cozia mi-a plăcut, e frumos Oltul de sus! Dar ce circulaţie este! Să stai în vale în aşa trafic… mai bine în sălbăticie.
3h46min11sec, locul 18/172 general, 7 categorie
28km, 1874m diferenţă nivel

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-ZQ44kSVyTz0/WX-GBPzbiDI/AAAAAAAAmOI/TB9QUfgL46QIe9Bk6J5Ik0xzPAb2JTkoQCCoYBhgL/s144-o/19875495_1450536918336409_5892559795482149502_n.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6449020541111596305#6449020547398076466″ caption=”” type=”image” alt=”19875495_1450536918336409_5892559795482149502_n.jpg” image_size=”960×720″ ][peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-E8DzR1R287U/WX-GB9CEgGI/AAAAAAAAmOI/e1qp4VqyHA4DYboTQspPFkFFWjAL8UQDgCCoYBhgL/s144-o/19956077_241759876335724_8468910790359890331_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6449020541111596305#6449020559539077218″ caption=”” type=”image” alt=”19956077_241759876335724_8468910790359890331_o.jpg” image_size=”1365×2048″ ]

Rodnei SkyRace – 08 iul
De data aceasta e un traseu cunoscut, prin munţi prin care am tot fost, i-am şi străbătut de la est la vest. Borşa are şi ea istoria ei pentru mine. Ţelul meu principal a fost cel pe care-l am de obicei înaintea unui concurs greu care urmează – să merg cât pot de bine dar fără să risc accidentări, fără să termin epuizat. Măcar de data aceasta am reuşit, n-am fost ca după Maraton Apuseni.
3h56min22sec, locul 20/83 general, 4 categorie
25km, 2046m diferenţă nivel

A urmat Marathon 7500 – 14-15 iulie unde am făcut echipă (Regi şi Pioni) cu Adi Toma. A ieşit bine şi am mai bifat un masiv montan des vizitat – Bucegi. Concursul contează în Circuitul Carpaţilor pe echipe, alături de Ultra Trail Făgăraş. Şi despre Marathon 7500 am scris.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-jYLnx42cdXw/WX-IMFcNgYI/AAAAAAAAmOY/x02VLBGdbC4gYoYYZowQLNLlXZ7hUjhIQCCoYBhgL/s144-o/20431673_1476923155698889_3290883829265586080_n.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6449022927473991953#6449022932618150274″ caption=”” type=”image” alt=”20431673_1476923155698889_3290883829265586080_n.jpg” image_size=”960×576″ ][peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-JoopHP6VKcs/WX-IMlRC3PI/AAAAAAAAmOc/lt189JuADJYD7RCzcL7qMYGjrtgm-zm_ACCoYBhgL/s144-o/20476297_1475019675889237_2440719631073528763_n.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6449022927473991953#6449022941161250034″ caption=”” type=”image” alt=”20476297_1475019675889237_2440719631073528763_n.jpg” image_size=”960×540″ ]

Cindrel in Alergare – 29 iul
Abia m-am întors de la Păltiniş. În ultimii ani am fost la Păltiniş de câteva ori şi am trecut şi prin Cindrel, dar de fiecare dată l-am văzut cu ochi de MTB-er. Adică n-am prea apucat să mă uit în jur, erau prea multe lucruri care-mi acaparau atenţia: marcajele, pietrele, concurenţii, traseul în sine. Da, mai demult, în drumeţie … dar atunci iar era altfel, eram şi eu altfel. Acum era ocazia, doar nu-s Usain Bolt. Atâta că din 4 labe cum am urcat pe Cindrel nu se vede mare lucru, m-am “răzbunat” însă pe coborâre.
Am tras cât am putut până la final, mă gândeam că am şanse la podium la categorie. Pe urcarea de Cindrel eram mulţi la 40+, Luci Clinciu nu era mult în faţă, eu eram mereu alături de Grigoroae (îi mulţumesc pentru ritm), Sângeorzan şi cu Pepi aproape m-au ajuns… şi îl prinsesem din urmă pe Kokovics (sunt bun la 4×4 şi la cărat bicicleta). Ştiam că de Neguş şi de Codrea nu mă pot atinge, dar am uitat de Blajiu. Asta e, nu că aş fi putut mai bine. Abia am reuşit să o ajung pe Daniela Marin – foarte bine aleargă, dacă era şi motivată de concurenţă… Am avut în cursă puls mediu 161bpm, 175 maxim. M-am cam resimţit a doua zi.
Multă mâncare şi diversă la finish, foarte mulţumesc! Eram lihnit de foame, n-am mâncat mare lucru înainte de start, nu mă aşteptam să nu găsesc multe oferte la hotelurile apropiate. Cindrelul era ocupat cu taberele de copii, iar la Hohe Rinne mi s-a părut exagerat de scump micul dejun, mai ales că nu doream decât ceva anume. Adică eu mă pornisem să stau la cort, era prea mare diferenţa. 🙂
4h24min28sec, locul 17/153 general, 5 categorie
38,1km, 1700m diferenţă nivel

Mulțumesc pentru poze! Acum urmează Retezat Maraton – 05 aug. Ştiu că e cursă grea, dar premisele nu-s chiar favorabile: momentan calculul e că ajung pe la 2 noaptea la locul de start. dar ce contează – voi avea timp mai mult pe traseu pentru Retezat şi Peleaga.

Să ne vedem cu bine! Circuitul mă mai poartă şi prin Călimani şi Făgăraş.

PS: Poate “îmi trimit şi eu prin poştă flori de ziua mea”. Mai demult aşa se bârfea: când la ziua de naştere a unei fete venea un poştaş cu un buchet de flori de la “un admirator”, noi aşa … speram, că ea îşi trimitea singură buchetul ca să impresioneze. Acum, că tot nu reuşesc să fiu pe podium şi aterizez pe lângă, poate vorbesc cu organizatorii să mă cheme lângă podium şi să-mi dea ca premiu ceva ce-mi cumpăr eu. Ceva surprinzător, încă nu ştiu ce. Voi ce idee aveti? 🙂

Jul 162011
 
Vara, cald, lumea in vacanta, numai unii pedepsiti sa stinga lumina. Noroc ca nu-s singurul care simte asa si bine ca prietenii imi seamana. Vrea Lusu sa mearga la munte? Vrea in Rodnei? Nu-i timp decat o zi? Si nu in weekend? Nici o problema! Dar trebuie totusi sa ma si motiveze cumva: vrea sa faca creasta Rodnei pe banda rosie, estimativ 60km de mers, de la pasul Rotunda la pasul Setref. Si uite ce-a iesit:


Hike route 1113236 – powered by Wandermap

In primul rand am luptat ceva pentru eliberare, dar am reusit sa impacam apele. Miercuri dimineata am avut si un alt eveniment – la rugamintea unei colege de la radio am participat ca biciclist la un test in oras: Radio Cluj – experiment trafic. Am iesit castigator fara sa caut asta si acest lucru este un punct mare in plus pentru varianta deplasarii pe bicicleta in oras. Si nu era ora de varf!
In sfarsit, plecarea: nu reusim sa luam trenul de 15.30, asa ca alegem mersul cu masina pana in Salva, de unde om vedea noi cum ne descurcam mai departe. Ca sa-i tin minte, colegii de la serviciu ma ingreuneaza cu un acumulator de UPS pe care-l car fara sa vreau pana la masina. Noroc ca bagajul meu nu a fost finalizat si a mai trebuit sa tai salamul si sa fac sandwichuri, ca altfel ma pomeneam cu caramida pe munte. Asa a facut si acumulatorul un drum de Salva si la intoarcere l-am innecat in untul care se topise peste el.
De la Salva tren privat! Ca sa vezi unde a ajuns tara asta! Cu 6lei am mers la Rodna cu un tren care astepta CFR-ul sa-i lase clientii in Salva. Pentru CFR nu era rentabila ruta… Din Rodna – prima ocazie – un camion. Ne lasa in Sant (asa-i zice la localitate) si de acolo, cu un noroc extraordinar (e drept ca si Lusu a luat cred vreo zece autostopisti pe drum) am dat de un IMS cu treaba la o stana de langa Rotunda.

poza cu mobilul pe un drum anevoios, Lusu sofer

Nici cu planificare nu iesea asa bine. La introducere, soferul a zis ceva de genul: Va urcati? Vedeti ca io-s cam beat! Ne-am uitat la el sa vedem daca glumeste si ce sa facem… In Valea Mare, dupa o oprire pentru shopping – o bere la 2litri pentru ciobani, ne-a intrebat cu seriozitate daca nu stim sa conducem, ca el s-a mai rasturnat o data cu o saptamana inainte. Stim, cum sa nu, orice numai nu cu el la volan pe serpentinele care urmau. Cum Lusu avea experienta Luaz-ului – o masina de teren ucrainiana foarte simpatica cu care am amintiri deosebite, s-a urcat la volan si da-i sa marga. Am constatat ca berea i-a facut bine omului nostru, si-a mai revenit. Ma si imbia sa beau si, exasperat ca nu-s prea dornic, mi-a spus: ma, fa-te macar ca bei! Ok, am luat petul si l-am tinut la mine pana si-a adus aminte din nou de el. Pe drumul spre stana, aflata cam la 2km de pasul Rotunda, pe un drum lateral, a trebuit sa ne oprim. De ce? Simplu, omul nostru nu putea sa creada ca noi suntem mai in varsta  ca el (mai ales Lusu). Am scos buletinul prietenului si i l-am aratat. A fost testul adevarului, dupa asta n-a mai avut decat o nelamurire: unde-s femeile? Asa singuri pe munte? Om fi pe invers… La chestia asta nu mai era concludent buletinul…
Si asa, din poveste in poveste, ajungem in pas si dam de o prima stana – de oi. Acolo, omul nost’ ii stie pe toti.  Vin la el cu sticla de tarie (prefacuta – cum zic ei – adica indoita cu apa si zahar, au ei motivele lor :)) dar – surpriza: hop si un paharel. Nu vor nicicum sa-i dea sticla. Stau si ma gandesc: da’ bine-l cunosc! Urmeaza momente vesele care se termina cu un test cred ca foarte provocator: i se da sticla si aceasta se inapoiaza la ciobani fara sa sufere prea mult.
In sfarsit la destinatie: stana de vaci. Aici am ramas peste noapte, ne-au primit oamenii. Toata cinstea pentru ei si pentru soferul care ne-a adus! Apropo, soferul s-a intors atunci, n-a ramas peste noapte. Doamne ajuta! Seful stanei ne-a omenit cu urda si cu tarie – noi am avut acces si la cea pura, dar n-am profitat. Conditii bune – geamuri termopan, generator electric, toaleta… Sa incepem sa ne obisnuim cu asa ceva la stani? In orice caz, serios seful asta si foarte autoritar, iar lucrurile importante le tinea sub lacat.
La 4.30 desteptarea! N-am stat mult pe ganduri, aveam drum lung inainte. La ora 5 ajungem in pasul Rotunda.

in pas

Calcam pe roua. Parca umblam cu papuci gauriti. Se vede varful Rosu.

Are Lusu grafic de timp cu repere pe parcurs. A sapat el pe harti si la fiecare timp gasit inmultea cu 0,6. Adica noi suntem mai zmei, ca avem bagaje mici. Si cu constanta asta lusutiana ne dadea ca ajungem noaptea pe la 11 la destinatie. Cred si eu ca era stresat. Nu ne opream decat cate putin, ca nu apucam nici sa ma uit cum trebuie pe GPS. Am vrut sa experimentez si transmiterea live pe facebook cu un programel pe mobil, dar m-a lasat acumulatorul dupa 4 ore (asa-i daca n-am luat caramida colegilor 🙂 in rucsac).  Cred ca numai Lusu a fost fericit, a scapat de un stres. De la lacul Lala incolo m-am bazat numai pe tabachera lui.

lacul Lala, ora 7.30, urcam pe Ineut

Ajungem pe la altitudinea de 2204m, pana la urma va fi maximul atins. Nu vom avea timp de atins varfuri si de altfel, nu acesta era scopul.

Ineul – urmeaza poze de la Lusu
pe creasta inierbata

Am suferit ceva de sete, s-a incalzit si n-au fost decat putine izvoare pe parcurs pana la Gargalau. Am avut sana cu diferite nuante la mine si mi-a prins bine: n-a mai fost nevoie sa mananc, am impuscat 2 iepuri deodata. Dar tot mi-a fost dor de apa. Drumeti ioc. Nimeni pana in zona Pietrosului. Am cautat in saua Gargalau locul de campare unde am stat iarna cu prietenii din CAR Universitar si l-am identificat. Ne-am adus aminte si de stana – cabana bine amenajata unde am dormit tot in acea excursie. Ce periculoasa ni s-a parut atunci urcarea si mai ales coborarea in pasul Prislop. Si ce vreme am prins la intoarcere, ca te puteai rataci si cu GPS-ul!
Imediat dupa aceea ne-am incarcat si cu apa, aproape de poteca “principala”. Suntem in treimea a doua a parcursului si e plin de lacuri si izvoare. Se mai vad si petece de zapada razlete.

se vede Pietrosul Rodnei

Intalnim perechi si perechi. Facem “schimb” de poze.

Sunt lasat in sfarsit sa citesc cateva randuri dintr-o carte.

“La Carti”

Dupa ce “depasim” Pietrosul, avem parte de un drum nesfarsit de tara. Imi faceam sperante ca ajungem la trenul de ora 20 in Dealul Stefanitei. Dar, varful Batrana se lasa cu greu ocolit, poate suntem si noi mai obositi.

Muntii mareti raman in spate si pe noi ne asteapta dealuri molcome. Mergem si nu se mai termina. Ne gandim ca portiunea asta e buna de bicicleta.

Urmeaza socurile: drumul devine plin de noroi de la exploatari, dealurile nu mai sunt linistite. Reusim sa ne abatem de la traseu de cateva ori, inaintam cu greu tot pe marginile santurilor lutoase. GPS-ul meu, care-mi arata doar distanta la destinatie (nu aveam nici un track incarcat), imi arata parca de ore intregi tot 4,5km la destinatie. Asa e de fapt drumul: ocoleste. Si urca si apoi iar coboara. Banda rosie uneori e foarte vizibila si marcajul des, alteori mergem la instinct. Bine ca nu ne-a prins noaptea, ca sigur nu ne descurcam nici sub lumina reflectoarelor.
Ne-am schimbat parerea: pe aici n-o sa ne mai vedeti curand, cu toate ca Lusu a gasit doua hribe uriase fara efort.

 

Am ajuns in pasul Setref chiar inainte de asfintit. Tren ioc pana dimineata, asa ca stam iar la ocazie. Vin masini parca numai din sens opus. Si totusi sunt de treaba oamenii si avem norocul de o dacie cardanica cu remorca pe care o capusam. Aflam ca la Reghin inca se fac viori, ca paltinul e la mare pret, ca instrumentele pot ajunge la o valoare de cateva mii de euro. Stim acum ca pentru un contrabas trebuie un trunchi de 70cm raza, adica paltin secular. Si ca mai exista. Si nu-i usor nici in domeniul asta, iar noi o ducem chiar bine, haladuim prin munti si paduri nu ca asta ne e meseria. Exista teste pentru lemn si cate si mai cate: ce ignorant sunt… Am inca o confirmare.
Si acum Salva-rea noastra, la masina. Acasa la 1 noaptea. Back to work!
PS: Cateva informatii de pe GPS: 13h55 mers efectiv cu 4,2km/h, 2h34min pauzele, viteza medie per ansamblu 3,6km/h; la 4.40 am plecat din pasul Rotunda si la 21.10 am ajuns in pasul Setref (inserarea oficiala s-a facut la 21.15); 59,08km parcursi, 2749m diferenta de nivel, altitudinea maxima atinsa 2204m, dar wandermapul a avut grija sa mai reteze din colturi; cam 1,5km au fost de la stana la pasul Rotunda, deci in plus fatza de traseul banda rosie.

Mar 302010
 

Dupa aceasta tura mi-am luat la revedere de la schiuri pentru o vreme. Asta e, un pic e mai mult decat nimic.

Am avut vreme asa cum s-a prognozat, mai nimeresc si ei o data in an. Duminica dimineata a fost zapada si-n cer si pe pamant, nu s-a vazut la coborarea din saua Gargalau mai nimic, aveai senzatia ca-n jurul tau e doar prapastie. Noroc cu GPS-ul d-lui Mititeanu, ca altfel cred ca montam cortul la cativa zeci de metri departare de fostul loc si asteptam … schimbarea.

Am pornit impreuna cu doi prieteni doar vineri seara, cu gandul sa ne intalnim cu trupa mai mare a CAR Universitar plecata dis de dimineata spre saua Gargalau. Am lasat masina la manastirea din pasul Prislop si am pornit-o care pe schiuri, care pe rachete, pe o luna aproape plina – spre tinta. N-am reusit sa ajungem pana la miezul noptii decat la o stana lasata deschisa unde am innoptat. Ne-am bucurat de conditii mai mult decat acceptabile, iar cel mai important e ca ne-a scapat de montarea si demontarea de cort dimineata. Probabil ca tot asa au apreciat si niste polonezi care au trecut pe acolo inainte si au lasat cuvinte de multumire pentru proprietar. Si uite-asa, pe la 6 am inceput urcarea Muscetei. Bine ca nu ne-am ambitionat sa facem asta noaptea! A fost inghetat varful, am urcat cu mare grija ultimii metri. Am reusit sa ajungem la corturi, ne-am lasat rucsacii mari si … fuga dupa cei mai harnici. Ne-au asteptat langa varful Galatului si de aici … astept sa dau un link la povestitori mai profesionisti.

Pana atunci, cateva poze:

From Ski tura in Rodnei din Pasul Prislop spre saua Gargalau

Acum si linkul, de pe blogul CAR Universitar:

Textul a fost scris de Ana Ignatean si Alex Prigoana.

Pasul Rotunda in vremea babelor spre echinoctiul de primavara

 Drumetie, Localitati si zone, Munti, Pasul Rotunda, Rodnei, Ski, Suhard  Comments Off on Pasul Rotunda in vremea babelor spre echinoctiul de primavara
Mar 192010
 

Cu aceste randuri vreau doar sa marchez o premiera: sotia mea pe schiuri de tura… si nu s-a descurcat rau. Asa ca am avut ceva emotii, dar a meritat. La ce desfasurare de forte a fost, nu m-am mirat sa apara relatari frumoase.

Prima dintre ele e cea a Alinei:

http://bandarosie.blogspot.com/2010/03/tabara-de-initiere-in-ture-de-iarna-13.html

Spre galerie poze

Sorry, cineva a sters continuarea. Macar pe blogul Banda Rosie a ramas istorisirea.