Walking Month 2018 – “pășim pentru campioni”

 Alte concursuri, Cluj, Cluj-Napoca, Localitati si zone, Walking Month  No Responses »
Nov 102018
 


Walking Month - pășim pentru campioni

Walking Month – pășim pentru campioni

Ca în fiecare an, am participat şi acum în echipajul clasic “UltraRunners” la Walking Month – ediţia a IV-a. Componenţa noastră a fost deci Andrei Sovereşan, Ianko Slovak, Antoniu Radoni şi subsemnatul. Acum organizatorii (şi implicit concurenţii) au ales să sprijine prin acest eveniment caritabil Centrul Lamont. Până să scriu eu acum, Jocurile Paralimpice s-au şi desfăşurat şi sportivii noştri au obţinut rezultate frumoase.  Mă bucur că fost şi noi o părticică din acest angrenaj. Pozele de mai jos sunt mai elocvente decât cuvintele mele.

Lamont.jpg 2018-11-10 09_30_06-Campionii de suflet a României - Walking Month 2018 – Google Chrome.jpg

O parte din sportivii paralimpici prezenţi la premierea noastră şi obiectivul Walking Month din acest an

Cum a fost pentru noi partea competiţională? Fără să insist prea mult, practic am ţinut cont de câteva linii directoare, cu observaţiile de rigoare:
1. Nu avem un obiectiv stabilit, fiecare face efort şi implicit paşi câţi vrea.
Observaţia este că ştim din experienţa anilor trecuţi că în timpul concursului, oricât de nepăsători încercăm să fim, n-o să reuşim să rămânem detaşaţi, cel puţin o parte dintre noi.  Suntem genul competitiv, nu are sens să ne amăgim. Ca urmare n-am mai făcut ca anul trecut, să am zile întregi cu câteva sute de paşi, uneori să uit să port ceasul. M-am străduit să fiu mai constant de la început, cu o limită minimă de 35.000 paşi/zi. Limita mi-am stabilit-o pe baza experienţei din anii trecuţi şi a fost doar în cazul meu, coechipierii mei făceau paşi “la liber”, cum am stabilit.
2. Avem idee despre componenţa echipelor concurente cel puţin despre cele care e probabil să ajungă la vârf. Personal, nu credeam să apară mari surprize, chiar dacă numărul de concurenţi a crescut şi evenimentul s-a extins. Aşa că tot la vechii mei prieteni şi adversari de moment am apelat ca să ne … tachinăm reciproc, dar constructiv.
3. În cursul lunii ştiam că vom participa la concursuri de alergare importante, iar faptul că ultima zi Walking Month e duminică ne avantaja. Chiar dacă intrăm mai lent în competiţie, vom avea salturi mari din când în când. Pentru mine de exemplu situaţia a stat în felul următor: am fost voluntar la Apuseni Ultra Race 170km, ca închizător pe traseul Arieşeni – Răchiţele, care trecea prin Padiş şi Vlădeasa – aproximativ 100km; am participat la Pirin Ultra 161km în Bulgaria. Concursul cu start-finish-ul în staţiunea de schi Bansko a avut loc chiar în ultimul weekend Walking Month, eu am încheiat sâmbătă, iar duminică am făcut o excursie cât un maraton pe vârfurile mai importante din Pirin – Vihren şi Kutelo.
4. Trecem când e cazul la categoria profesionişti, fără să ne punem multe întrebări. Walking Month şi în acest an a avut regula ca dacă o echipă în 3 zile consecutive depăşeşte 100.000 de paşi trece automat la profesionişti.
Anul trecut puţine echipe au fost la profesionişti, noi ne-am străduit să rămânem la amatori (atunci am încheiat pe locul 1 la amatori). Acum chiar din prima săptămână am devenit “profesionişti”, nu cred să fi trecut 5 zile. Aşa s-a întâmplat… Logica era că, şi fără să ne facem planuri mari de la început (cu atât mai mult), măcar să nu ne reducem posibilitatea de a ajunge la vârf prin limitarea numărului de paşi când chiar puteam face mulţi. Astfel, speram că vom reuşi să ţinem pasul cu echipele bune, dar care sunt … nehotărâte.
Am prevăzut că majoritatea echipelor îşi vor rezerva dreptul de a trece “când vor ele” la profesionişti şi am sperat că vor lua decizia cât mai târziu, în ultima săptămână. Eu le-am spus “nehotărâţii”, şi cred că multe echipe puteau să fie în faţa noastră dacă nu erau “cu picioarele în două luntri”.

Rezultatul nostru: locul 1 la Profesionişti, Andrei a fost locul 2 la individual şi eu locul 3.  Doar 11 echipe la Profesionişti! 580 echipe la Amatori, cu o concurenţă acerbă! Pozele de mai jos sunt edificatoare. Noi am fost pe locul 2 la general, echipa de Amatori FightyCrown a fost cu 499.163 paşi în faţa noastră. Le mulţumim că au rămas la Amatori, toată stima pentru efort. Locul 1 la individual a fost Livia Szigyarto, o mare ambiţioasă. Felicitări, Andrei n-a fost mult în spatele ei.

WM Ultrarunners.jpg Clasament pro.jpg Clasament amatori p1.jpg Clasament amatori p2.jpg

Pun mai jos şi situaţia mea la individual:

WM individual loc 3.png WM pasi 1.png WM pasi 2.png WM pasi 3.png

Mulţumesc mult coechipierilor pentru cooperarea la această ediţie! De anul viitor voi încerca să mă implic în alt mod la Walking Month. E un concurs caritabil care şi-a arătat beneficiile în comunitate şi sigur va fi sprijinit de noi să continue. Succes organizatorilor şi felicitări participanţilor pentru implicare!

În timpul premierii am fost intervievat de colegii mei de la Ştiri, câteva cuvinte apar şi în clipul de mai jos.

O descriere mai de ansamblu a ceea ce a însemnat Walking Month în acest an poate fi văzută în emisiunea “Actual Regional” de pe TVR Cluj, difuzată în 16 octombrie, unde a fost invitat Doru Şupeală – coordonatorul proiectului Walking Month.

Walking Month editia a III-a – echipa UltraRunners – a treia zi pe rosu

 Alte concursuri, Cluj, Cluj-Napoca, Localitati si zone, Walking Month  No Responses »
Oct 222017
 
Walking Month editia a III-a

Walking Month editia a III-a

Walking Month la a 3-a ediție a însemnat pentru mine a 3-a participare în echipa UltraRunners.

După experiența edițiilor anterioare și, mai ales, după epopeea de anul trecut, când am încheiat pe locul 2 cu echipa dar cu cei mai mulți pași dintre toți competitorii – 2.176.000 (72000 pași/zi media), am hotărât că în acest an voi participa doar de plăcere, făcând cel mai important lucru – efectiv să particip, contribuind astfel în acest fel și eu cu o părticică la strângerea de fonduri pentru BeardMobil – vehicul pentru cei ce nu pot umbla. Am luat și un tricou cu WM, să am și o amintire.
S-a văzut la sfârșit că s-a putut chiar achiziționa al doilea vehicul, sper ca ele să circule nu numai un an sau doi, mă bazez pe … clujeni. 🙂

masina.jpg

BeardMobilul – ideea BeardBrothers, sprijinul Betfair prin WalkingMonth, meritul și al participanților

total pasi wm.png

Pașii de anul acesta

Am refuzat astfel propunerea lui Adi Rusu (mulțumesc) de a face parte din echipa lui (Skywalkers, care a și încheiat pe locul 1 la profesioniști, la mare distanță de restul echipelor), nedorind să-i încurc în planurile lor. Eu aveam printre altele o provocare, pe care am considerat-o cu risc mare – Pirin Ultra în Bulgaria, la două săptămâni după startul Walking Month și nu doream să ajung obosit acolo. Și uite-așa, împreună cu Andrei Sovereșan, Slovak Ianco și Antoniu Radoni am format din nou echipa UltraRunners. Să arătăm că Walking Month merită să continue și din postura de “oameni simpli, în anonimat”.

clasament p1.JPG clasament p2.JPG clasament p3.JPG

Clasamentul final Walking Month editia a III-a

Cum am ajuns totuși să încheiem primii la amatori, pe locul 2 general după echipa Skywalkers am să descriu în continuare…

Regulamentul – un fel de treasure hunt pentru mine în fiecare an: caut puncte slabe, lucruri care să mă ajute, să nu le știe ceilalți dacă se poate, să fiu cu un pas înaintea competitorilor, să am eventual monedă de schimb în obținerea de informații.

Din punct de vedere competițional Walking Month e o provocare an de an și ca regulament. Mereu se schimbă, se aduc îmbunătățiri, și e nevoie de exemplu pentru că exagerările din anii trecuți trebuiau cumva frânate, controlate. Ce să-i faci, există Sisifi (și eu printre ei) care-s în stare să facă și 100.000 pași zilnic. Și nu o zi… Și nu e sănătos. Îmi dau seama și eu, dar alergarea am impresia că e ca un drog, iar dacă ești și puțin … deosebit, rețeta e gata.
Pe lângă acest lucru care de fapt vizează doar câțiva oameni, mai trebuia făcut ceva să se stimuleze plutonul echipelor de mijloc și, dacă se poate, să aibă o șansă și femeile să ajungă pe podium. Eu vreau să zic că anul acesta s-au îndeplinit obiectivele, iar femeile au fost pe prim plan. Ele de fapt nu aveau nevoie de condiții speciale, a contat doar să vrea cu adevărat. 🙂 Livia Szigyarto a încheiat prima la amatori, în top trei echipe atât la amatori cât și la profesioniști au fost și femei, ba parcă dacă nu mă înșală memoria vizuală, au fost și echipe integral feminine. Sunt activități unde femeile sunt în general mult mai bune decât bărbații: orice ține de constanță, răbdare, timp îndelungat.
Echipa câștigătoare a încheiat cu puțin peste 4mil de pași, mult sub norma de anul trecut de aproape 7mil. Peste 3 mil pași au făcut doar 7 echipe. Așa că partea cu categoriile de Profesioniști și Amatori e o reușită, chiar dacă după mine se puteau numi și Sisifi și Lebede sau ce vă mai aduce imaginația. Ce idee mi-a mai venit (variațiune din ce am spus și anul trecut) – premiile să fie date prin tragere la sorți atât la individual cât și la echipe – să intre cele mai bune 10 rezultate. Cu asta chiar cred că e cam gata cu vârfurile.

Anul acesta s-au hotărât să se axeze pe aplicațiile pe mobil la citirea pașilor. Găselnița – să citească indicațiile din aplicația Google Fit. Fain ca idee, din păcate aplicația GF e cam, să zicem așa, beta. Multe promisiuni de integrare, inclusiv cu Garmin, dar încă nefuncționale. În plus, as always, versiunile pentru Android sunt și mai imprevizibile. Am studiat puțin problema, am citit regulamentul, m-am jucat cu brățara MiFit până mi-au sărit capacele și le-am și scris câteva observații, în data de 8 septembrie. Am punctat că există posibilitatea ca unele echipe de amatori să treacă pragul de 100k pași două zile la rând și a treia să fie cuminți. Am venit și eu cu sugestia să se lase și introducerea manuală, că precis va fi o avalanșă de cereri de corecturi de la concurenți. Cam asta am scris:

08 sept WM.jpg regulament.jpg

Din ce am scris la organizatori și partea din regulament pe care se pare că unele echipe nu o știau sau nu au interpretat-o corect

Nu pot să nu pomenesc acum de discuțiile ulterioare (la o săptămână după încheierea concursului!) prin care unii au dovedit că n-au citit regulamentul cu atenție și s-au simțit nedreptățiți că n-au fost pe podium. 🙂 Așa nu poți câștiga niciodată, prima cerință la o problemă e să citești corect ipoteza, că altfel sigur nu ajungi la rezultat. Adică … au câștigat, dar alt concurs!

Și acum etapele concursului (11 septembrie – 10 octombrie), așa cum le-am văzut eu…

Dolce far niente (11 septembrie – vineri 29 septembrie)

Toți din echipă ne-am văzut de viața noastră vreme de 3 săptămâni. Hotărâsem doar să participăm și atât. Am avut zile cu 2k pași, într-o zi mi-am uitat brățara acasă, oricum n-o purtam tot timpul, majoritatea zilelor am avut sub 10k… Mai și alergam, dar puțin, pregătindu-mă de Pirin Ultra. Într-adevăr ultra-ul acesta, chiar scurtat din cauza vremii, a mai aranjat puțin pașii mei: 136k într-o zi (vineri 21 sep) și 51k în a doua(sâmbătă 22 sep). Nu țin minte să fi vorbit cu ai mei, să-i avertizez că dacă facem peste 100k duminică suntem profesioniști. 🙂 Chiar dolce far niente, starea taurului Ferdinand din desene animate – “he smell flowers”.

sep 26 mifit.png

Așa am început Walking Month

my 30 day challenges.JPG

Să nu uităm de fapt ce poate fi o motivație la Walking Month, despre care am scris anul trecut 

Vineri 29 septembrie, momentul de cumpănă, AMR 11 zile

Mi-am adus aminte de WM. Pe la prânz mă hotărăsc să vorbesc cu Mihai Pantiș și echipa lui, să-i întreb de sănătate. Era ultima zi în care mai puteam eventual mișca să obținem un rezultat demn de UltraRunners la Walking Month. Doream să mă liniștesc, să scot cuiul din cap. Pentru mine urma Maraton Piatra Craiului peste o săptămână, în mod normal dacă doream un rezultat bun acolo trebuia să alerg cât mai puțin înainte.
Și îi iau așa la bășcău cu întrebare de genul “Bre, ce vă mai face WM? Sau n-are sens să vă întreb, amatorilor!” Și continui cu “Vreau să știu care-i atmosfera în straturile superioare, dacă sunteți pe acolo.”
Le spun că am 400k pași și echipa 1200k. N-am nimic de pierdut, în ei pot avea încredere, le arăt astfel și că dacă cumva sunt în luptă cu echipele din jur, nu suntem noi aceia, suntem pe nicăieri. Și ei, evident, știu că nu-i mint. Informație contra informație. Nu consider că le-am dat prea mult pentru nimic.
Aflu că sunt primii, cu 2000k. Se gândesc că precis ceilalți au pași ascunși, n-au pus tot. Dar eu fac rapid niște calcule. Și cam așa am încheiat: “Păi nu stați tulburător față de anul trecut. Aveti o medie de 27k/om/zi. Anul trecut s-a câștigat cu 56k/om/zi media! Unde sunt nebunii de altădată? … Deci abia depășiți pe zi norma de amator. Mobilizați-vă!” 🙂

29 sept discutie cu echipa Rusu ok.JPG

Și uite-așa în loc să mă liniștească, discuția asta mă pune pe gânduri! Și tot weekendul m-am gândit WM sau MPC? Cum sunt om practic, le-am spus la ai mei că avem șanse la podium dacă tragem tare, dar încă nu le pot spune matematic cât ar trebui să facem zilnic. Adică… cât de mult. Și nu sunt hotărât nici eu. Dar măcar să ne obosim să punem pașii zilnic, să știu cum stăm. Și să facem pași! M-am apucat cu îndoială și eu să alerg, mi-era clar că trebuia să ajung la o medie de peste 30k zilnic ca să avem șanse. Și asta însemna că trebuie să recuperez. Vineri am făcut 35k pași, sâmbătă 51k (am avut concurs de MTB care m-a și obosit și nici n-am făcut pași) și duminică 41k. Cu greu, nu eram obișnuit. Ca echipă n-am depășit 100k zilnic, dar începuse mobilizarea.
Acum mi-a venit ideea să denumesc zilele în care nu aveam voie să facem mai mult de 100k pași zile pe roșu. Interzise! Și m-am mai uitat o dată la regulament, să fiu sigur că am înțeles bine. Da, tot a treia zi pe roșu, dacă doream să rămânem amatori.

Luni 02 octombrie, decizia, AMR 8 zile

Mă interesa doar cum stau primii și ce văd ei. Erau intangibili Mihai și echipa, dar restul nu. Asta dacă nu au pași ascunși și nu accelerează. Cam mulți de dacă. Dar poate totuși un podium…
Și vorbesc cu prietenul Adi Cosma din echipa care credeam eu că sunt primii la amatori. Și poate erau atunci, dar din anumite motive au ales să nu tragă la final. Cu Adi, fiind concurență, n-am vorbit decât la modul general despre WM. El credea că este un clasament separat la amatori și separat la profesioniști. L-a indus în eroare faptul că scria în aplicația WM “amatori” pe aceeași pagină cu numărul de pași. El vedea o echipă la sute de k în față, precis era a lui Pantiș! Dar regula celor 3 zile putea să facă credibilă și că-i echipă de amatori. Și-i spun direct că doar dacă trece la profesioniști îl pot ajuta. Și de fapt ne-am sunat pentru că urma să mergem împreună la MPC. Dar aflu ceva important: se pot adăuga activități în aplicația Google Fit (GF), versiunea web. Dar acei pași nu apar instant în aplicația WM, uneori doar la câteva ore. Și faptul că se pot adăuga și apoi șterge pași, la care se adaugă pașii pe care îi pune aplicația GF când mergi cu mobilul face ca să nu știi precis niciodată cât au adversarii: mereu se modifică pașii la echipe și individual în timpul zilei. Mulțumesc! Eu însă trebuie să privesc mai global, cine e în jurul nostru chiar nu mă interesează, doar trebuie să trec în straturile superioare mai rarefiate unde câțiva k pași nu contează! Pfui! Eu studiasem GF înainte de concurs, dar atunci mă interesase doar cum reușește să facă sincronizările.
Și îmi dau seama că nu încalc regulamentul dacă pun și apoi scot acele activități. Și la final oricum pun manual pașii făcuți, nu las “loteria” GF să intervină. Practic însă cu versiunea web am stat și o oră și nu s-au pus în WM pașii. Și descopăr că dacă pun activități în aplicația GF pe mobil, pașii apar instantaneu în WM!
Și uite-așa, cu instrumentele “viitorului” în mână, mă decid: WM, la MPC sunt ultramulțumit că voi fi CarpathianMan dacă termin cu bine! Oricum va fi diferență de minute, maxim 20, față de cum sunt la optim, și asta nu-mi aduce podium la MPC, unde sunt la categoria mea alergători de top ten la general! Iar voi ateriza pe lângă podium, nici măcar nu pot adeveri ce-mi spune Silip – “abonat la locul 4”!
Știi și la ce te ajută că știi? – pentru mine e o întrebare celebră și înțeleaptă. Unde am auzit-o? La “Știrile de sâmbăta asta” de pe TVR Cluj, demult – emisiune de divertisment. Chiar era faină emisiunea, cu mult umor.
Și chiar așa, la ce ajută că știu:
1. Clasamentul e comun, atât la individual cât și la echipe.
2. Din aplicația GF pe mobil se pot pune activități temporar (deci număr de pași) care ajung în aplicația WM. Există niște limite la număr de pași pe oră.
3.  Când mergi cu mobilul aplicația GF pune activități/pași/miscellaneous care apar imediat în aplicația WM dacă ești conectat la internet.
4. În aplicația WM, cam incomodă pentru a vedea câți pași fac cei din echipă, poți tăia din grafic coechipieri, astfel să rămână câte unul, să vezi mai ușor cât a făcut.
5. De ani trecuți: 10k pași o oră de alergare, 7500 pași mers pe oră.

Screenshot_2017-10-05-05-50-32.png Screenshot_2017-10-09-00-17-42.png

Din lucrurile mai puțin știute

Măsuri luate:
1. Pașii de pe Garmin Connect trecuți în mod privat. Doar o activitate pe zi de alergare înregistrată cu ceasul. Setat ceasul să pot vedea dintr-o apăsare de buton numărul de pași.
2. Tabel în care am trecut numărul de pași obținuți prin simulare. Am văzut astfel cât aveau cei din față. Dar asta numai după câteva zile am făcut, eram prea departe ca să conteze 100k – 300k pași adăugați.
3. Evitam să umblu sau să alerg cu mobilul. Mă încurcau activitățile puse de GF, nu aveam plajă mare de simulare și pierdeam vremea cu intervale orare. Măcar eu să nu creez o linie în plus în tabelul cu ce văd în față.
4. Mulți pași. Cel mai important. Fără pași degeaba calcule. Nu eram în stare momentan nici cu simulare să văd vârfurile. Așa că, după cum am procedat anul trecut – tot pe jos – serviciu, orice. Și trezit devreme… oricum mă trezesc devreme.
5. La toate lucrurile legate de WM mă gândeam când alergam sau mergeam. Nu aveam timp de stat și scris.
6. Plan de pași, deja știam de anul trecut cât trebuie să am la o anumită oră ca să îmi îndeplinesc norma sau la câți pași pot ajunge la sfârșitul zilei.

simulare.jpg

Tabel cu simulare

Miercuri 4 octombrie, prima estimare, AMR 6 zile

În sfârșit am putut să fac o estimare cu numărul de pași pe care trebuie să-i facem zilnic ca să putem avea șanse la podium. N-aveam ce face, am pus zile pe roșu miercuri, vineri și luni. N-am putut avea mai puține, ce să-i faci dacă încerci să îngrași porcul în Ajun! Oricând puteam renunța la amatori, dar câtă vreme aveam șanse la locul 1…
Reieșea deci că avem șanse la locul 1 la amatori! La individual era însă un haloimăs! Eram încă înconjurat de o mulțime de oameni, dar eram la vârful lor, și apoi începeau “greii”. Totuși era clar că numai la amatori aveam șanse la podium. La profesioniști nici pe Pantiș nu aveam șanse să-l ajung. Doar dacă mă înțelegeam cu el să nu facă pași! 🙂 Dar ce să-i ofer în schimb? 🙂 Și oricum doar locul 1 se premiază, restul podiumului e pentru “glorie”, așa, între noi.

estimare 4 oct.jpg

Estimare 4 octombrie

Ce trebuia să facem? Simplu! 220k zilnic în zilele normale, cât mai aproape de 100k în zilele pe roșu. Ca să am motivație să fac pași mulți pentru mine a contat și să lupt pentru individual. Aveam cei mai mulți pași din echipă, doar unul dintre noi putea avea șanse la podium. Și trebuia sprijinit! Mi-am calculat că am șanse cu 70k zilnic. Pentru mine nu existau zile roșii! În zilele roșii ai mei aveau limitare de număr de pași.

Joi 5 octombrie, prima situație la individual și echipe, AMR 5 zile

În sfârșit am avut “puterea” necesară să ajung spre vârf să văd adversarii. La individual nu m-a interesat prea mult, n-aveam vreme de pierdut: pașii de simulare au fost mari, după distanțele dintre echipe.

situatie 05 oct ok.jpg

Situație 5 octombrie

Sâmbătă 7 octombrie, ziua MPC, AMR 3 zile

Totul conform planului… oare? Eu mă străduiesc: până să înceapă concursul deja aveam 10k pași, deci echivalentul unei ore de alergare. Eram obosit, mi-a fost greu la început la MPC. A fost vreme urâtă și-n acele condiții după concurs am mai făcut 40k pași, alergând prin ploaie. A fost prima zi în afară de cea de la ultra când am atins 100k pași.
Duminică în schimb abia am reușit 70k pași, nu s-a văzut că e zi fără restricții. Am ratat și “Treasure Hunt”, eu fiind pe drum încă, nici poveste să ajung pe la ora 12 în Cluj… unul din regretele mele. Poate totuși povestește cineva cum a fost! Sove și-a făcut timp… Nimic n-a “transpirat” până acum. 🙂
Nu am găsit niciun motiv plauzibil să trecem la profesioniști, mai aveam echipe în față dar nu departe, așa că luni am făcut ca echipă maxim 100k.

situatie 08 oct.jpg

Situație echipe 8 octombrie

Marți 10 octombrie, ultima zi – ziua liberă, ziua exceselor

Lucrând în unele weekenduri obțin zile libere. Un as pentru mine la concursul WM. Și l-am folosit. A fost greu. Am făcut 150k pași, mai mult ca la ultra. Dar la ultra am folosit bețe, practic am făcut mai mulți pași dar nu au fost contorizați. Doream să reușesc între 120k și 140k. Consideram că doar de la 140k am șanse la locul 1, asta dacă n-am ghinionul ca să fie un amator sus între primii profesioniști. Când pe la prânz mi-a spus Sove că el nu reușește să facă cât și-a propus, el având prezentare la “Arcul Carpaților” (felicitări încă o dată), am știut că e musai 140k și din punctul de vedere al echipei.

Nu poți obține ceva fără plan. Mai ales dacă e timp limitat. Ca să ajung la 150k planul a fost de … 160k. Simplu: de la miezul nopții la miezul nopții – o oră alergare, jumătate oră odihnă. Ies 16 ore alergare cu 8 ore pauză. Rezonabil. Plus că în pauză nu există să nu faci măcar 500 de pași. Și totuși… eram foarte obosit. M-am trezit abia după ora 3 și apoi mai mereu eram în urma planului cu 15k-20k pași. M-am ambiționat însă spre seară. Am alergat pe ceas peste 90km în 9 etape, dar au fost perioade în care n-am folosit gps ca să nu se descarce și pentru că îmi făceam mersul de recuperare.

Screenshot_2017-10-13-06-08-30.png Screenshot_2017-10-13-06-08-18.png Screenshot_2017-10-13-06-07-52.png Screenshot_2017-10-13-06-06-03.png

Din graficele de final din aplicația Walking Month

Final

Am încheiat la echipe pe locul 1 la amatori cu 3262k pași, practic pe locul 2 general după echipa Skywalkers. Mulțumesc alor mei pentru colaborarea fructuoasă cu piticii mei. În 4 octombrie dădusem estimare pentru echipa noastră la amatori de 3180k (o valoare acoperitoare pe care am depășit-o) și pentru adversari 3000k (după noi echipa Tarahumara a avut 3152k, au accelerat la final).

La individual n-am reușit s-o ajung pe Livia, protejată fiind și de Mihai. 🙂 Omul despre care nu știam nimic aflat în fața lui Mihai. Din ce știu, Mihai ne separa în clasament, eu având 1288k pași și ea cu 69k mai mulți. Asta e, încă o zi sau să nu fi plouat la Zărnești. Dar mai bine așa! Felicitări Livia! Așa da! A arătat că a vrut cu adevărat, s-a luptat și n-a fost ajunsă de “fărașul” Ultrarunners!

premiu si tricou.JPG

Deja sunt amintiri

Am făcut cumva și tot am ajuns să fac pași mulți la Walking Month. Dar efortul mare măcar n-a fost o lună ci ceva mai mult de o săptămână. Ce m-a determinat să-mi schimb atitudinea a fost informația că anul acesta e leneveală. Și atunci am vrut ca aceia care câștigă să nu obțină un premiu prea ușor. Cum se spune, apreciezi mai mult un lucru obținut mai greu. După anul trecut să se treacă în extrema cealaltă? Nu! 🙂 Dacă lupta între echipe era publică poate era mai fun. Dar nu era dorința mea să agit spiritele, ba din contră.

Felicitări Betfair pentru Walking Month! Mai ales pentru că e un concurs caritabil cu succes, dar și pentru partea competițională, cu regulile mereu surprinzătoare. Ce ne rezervă “Treasure Hunt Rules” anul viitor? Abia aștept! De fun!

Walking Month in echipa UltraRunners pentru a doua oara – o epopee

 Alte concursuri, Cluj, Cluj-Napoca, Localitati si zone, Walking Month  2 Responses »
Oct 252016
 


Walking Month este o iniţiativă frumoasă sub forma unui concurs prin care organizatorul Betfair a reuşit să coopteze participanţii să-şi schimbe obiceiurile zilnice, să meargă şi să alerge, să facă mişcare, cu un scop nobil: strângerea de fonduri pentru un grup de copii cu deficienţe locomotorii. Deviza a fost “PĂȘIM PENTRU CA EI SĂ POATĂ PĂȘI!”

11221930_10210298911374214_4520818295948944645_o

echipa UltraRunners 2016

Eu zic că a fost un concurs reuşit la fel ca şi cel de anul trecut, când s-au strâns fonduri pentru Spitalul de Copii Cluj. Ce am scris atunci este semnificativ şi acum şi acea experienţă mi-a folosit – Walking Month prin ochii echipei UltraRunners.
Anul acesta au fost mult mai mulţi participanţi – 1444 grupaţi în 362 echipe de câte 4 persoane şi au fost concurenţi şi din alte părţi ale ţării.

Pentru că pe parcursul lunii de mers 12 septembrie – 11 octombrie am tot scris şi discutat, ca şi anul trecut fac un rezumat şi sistematizez puţin cele văzute şi trăite de mine şi prietenii alături de care am concurat. Rămân valabile sublinierile că aspectul competiţional a fost auxiliar şi că a fost concurs pe echipe.

14691885_10210298873933278_2640057919613542046_o.jpgprimele clasate.jpg

Rezultatul nostru. Echipa UltraRunners a încheiat în acest an pe locul 2 cu 6.801.535 paşi. Anul trecut câştigasem cu 3.569.000 paşi (am fi fost pe poziţia 4 în acest an) iar eu abia trecusem de un milion de paşi. La individual am fost pe locul 1 cu 2.176.357 paşi (pe GPS 1098km în 30 zile – doar partea de alergare-jogging).
S-au făcut enorm de mulţi paşi, în special primele 4 echipe.
Anul trecut am avut iniţiativa unui gentlemen agreement prin care doream să limitez numărul maxim de paşi făcuţi individual la 45.000/zi ca să evit nebunia ultimelor zile şi consideram roboţi pe cei care făceau mai mult de 250.000/zi la echipă. Sunt semnificative linkurile la capitolele de atunci. Și da, omul poate fi încă peste roboți.
Concursul a fost pe echipe de 4 persoane şi de aceea a trebuit să “funcţioneze” toţi, de la masa 1 la masa 4. Ca la şahul în echipă. N-am fost echilibraţi şi asta s-a văzut la final unde în câteva zile am pierdut avantajul chiar dacă am avut şi rezerve la maxim. Eu le-am botezat “vieţi”, ca la jocuri.
N-am reuşit să ne detaşăm decisiv în ultima săptămână oricât de mari eforturi am făcut eu şi practic am pierdut un avantaj de 293.000 paşi avut după ce lumea sigur a pus pe ziua de joi (pentru că era voie să amâni punerea de paşi pe site-ul organizatorilor, practic doar duminică seara la ora 23.59 ştiai sigur că s-au pus paşii pe joi – 3 zile în urmă). Luni seara deja pierdusem 50.000 din paşii avans (pe vineri) iar marţi seara când efectiv nu mai aveai ce face nimic, fiind ultima zi în care contau paşii făcuţi, mai pierdusem 140.000 paşi, diferenţa reducându-se la 110.000 paşi (se pusese sigur pe sâmbătă). Era clar pentru mine că sunt şanse minime să câştigăm, una din echipele adverse făcând peste 400.000 paşi/zi de weekend iar, în contrast, noi nu am reuşit să ne mobilizăm să facem minim 300.000 paşi/zi de vineri până marţi cum estimasem că este necesar pentru siguranţă. N-am mai avut cum să obligăm echipele adverse la un gentlemen agreement pentru că n-am mai reuşit să-i … forţăm ca anul trecut pe Mihai.
Din punctul meu de vedere numărul meu de paşi înseamnă mai degrabă un eşec pentru că a indicat lipsa de echilibru în cadrul echipei şi pentru că n-am reuşit să ne asigurăm un ritm mai liniştit la final. Doream să câştigăm dar nu oricum, ci cu paşi cât mai puţini. Am fost aproape să pierdem şi locul 2 la echipe.

clasament individual 1.JPGclasament echipe 1.JPG

contributia membrilor echipei 1.JPG

clasament total.JPG

Motivul de bază: nu toţi ai mei au avut timp liber suficient, pe parcursul unei luni se pot şi s-au întâmplat multe. Anul acesta echipa noastră a fost formată din coechipierii vechi Andrei Sovereşan şi Ianco Slovak, alături de care a fost Antoniu Radoni în locul lui Radu Kis. Le mulţumesc pentru efortul uriaş şi mă bucur că paşii noştri n-au fost doar pentru sănătatea noastră.
Felicitări tuturor celor implicaţi şi sper că obiceiurile bune să se păstreze. Walking Month a însemnat şi petrecerea în folosul comunităţii a timpului nostru liber.
Şi evident că mulţumesc foarte mult familiei care mi-a înţeles efortul şi m-a sprijit. “Muma lui Ştefan cel Mare” din poezia lui Dimitrie Bolintineanu a fost un model pentru echipa care mă întâmpina acasă. 🙂

Un orologiu sună noaptea jumătate.
În castel în poartă oare cine bate?
– “Eu sunt, bună maică, fiul tău dorit;
Eu, şi de la oaste mă întorc rănit.
Soarta noastră fuse crudă astă dată:
Mica mea oştire fuge sfărămată.
Dar deschideţi poarta… Turcii mă-nconjor…
Vântul suflă rece… Rănile mă dor!”
Tânăra domniţă la fereastră sare.
– “Ce faci tu, copilă?” zice doamna mare.
Apoi ea la poartă atunci a ieşit
Şi-n tăcerea nopţii astfel i-a vorbit:
– “Ce spui, tu, străine? Ştefan e departe;
Braţul său prin taberi mii de morţi împarte.
Eu sunt a sa mumă; el e fiul meu;
De eşti tu acela, nu-ţi sunt mumă eu!
Însă dacă cerul, vrând să-ngreuieze
Anii vieţii mele şi să mă-ntristeze,
Nobilul tău suflet astfel l-a schimbat;
Dacă tu eşti Ştefan cu adevărat,
Apoi tu aice fără biruinţă
Nu poţi ca să intri cu a mea voinţă.
Du-te la oştire! Pentru ţara mori!
Şi-ţi va fi mormântul coronat cu flori!”

Şi acum încă câte ceva din … epopeea Walking Month.
Mai întâi un link – un clip de 3 min – merită văzut – Try something new for 30 days – Matt Cutts – Ted-Ed. Evident, l-am văzut la 12 noaptea, când ajungeam acasă ca să urmăresc ce fac echipele adverse. Şi m-am uitat înainte la durată, am bănuit că este şi generic final şi pot să-l salt. De la Ianco l-am primit. E un mod de a privi şi Walking Month, e ceea ce practic şi noi am făcut, cei din faţă în clasamente, mai mult sau mai puţin intenţionat.

my 30 day challenges.JPG

Sugestii.
Iniţial, aşa cum am spus anul trecut, nu dorisem să mai particip la concurs, doar să fac o donaţie. Asta pentru că şi anul trecut a fost greu şi anticipam că acum, cu probabilitatea mare să existe echipe echilibrate şi hotărâte, Walking Month poate uşor deveni un al doilea serviciu pentru cei ambiţioşi. Şi ca urmare n-am fost tocmai pregătit – dorisem ca din timp să fac câteva propuneri de modificare a regulamentului, să nu fie “din mers”, să mobilizeze şi mai bine concurenţii şi să nu fie excese. Sunt convins că idei bune şi mai bune a avut multă lume, eu doar m-am simţit dator să … fac conversaţie. 🙂 Şi m-am şi produs, în grabă.

Pentru stimularea participanţilor, două sugestii:
1. Să fie un clasament şi pentru echipele care au în componenţă cel puţin o fată. Premiile pot fi simbolice. Ar stimula echipele mixte sau de fete care altfel s-ar putea descuraja. Ca sa faci paşi iţi trebuie timp. Dacă n-ai aşa mult timp alergi. Consider că femeile au un timp mai limitat decât bărbaţii datorită obligaţiilor. (argument considerat misogin şi ca urmare motivant de cineva 🙂 )
2. Din motive de sănătate se încurajează oamenii să meargă zilnic, să facă mişcare cel putin jumătate de oră etc. La unele concursuri se practică tombolele pentru ca şi oamenii din pluton să obţină o recompensă pentru efort. Mai sunt şi raţiuni practice, nu insist. Ideea ar fi o tombolă la care să participe doar echipele care au trecut un prag de număr de paşi, de ex 4×10.000 paşi, adică 40.000paşi/echipă. Pot fi scoase din tragerea la sorţi echipele de podium sau care au câştigat deja ceva.
Când e vorba de “concurs” de caritate, consider că regulile nu trebuie să fie atât de stricte, e şi de fun. Adică poţi să mai faci ajustări pe parcurs.
Şi propunerile de final:
Din statistica generală reiese că în medie participanţii (peste 1400 anul acesta) au făcut 11000 paşi/zi. Dar aceeaşi statistică arată că spre sfârşit, în afară de echipele care erau în vârf şi erau interesate de latura competiţională, auxiliară, marea majoritate a slăbit ritmul.
Ca urmare, dacă se doreşte ca numărul total de paşi să crească să spunem spre 15.000 paşi/zi/participant, un mod ar putea fi:
1. să se stabilească un plafon maxim să spunem de 15k paşi care să se ia în considerare pe zi la fiecare participant; brăţările permit setarea de goal-uri până la 30k paşi; tot ce e în plus se poate contoriza individual dar să nu conteze în clasamentul pe echipe
2. dacă se poate clasament individual e foarte bine, vor fi participanţi care sunt stimulaţi de acest lucru, să se facă separat
3. ţinta e să fie zeci de echipe care să întrunească punctajul maxim de 15×4=60k pe zi, echipe echilibrate; dacă ţinta e mai accesibilă mai degrabă motivezi mulţi oameni
4. premierea la echipe să fie simbolică, se poate face în Parcul Mare sau Babeş
5. Se poate face şi o tombolă la care să participe toţi cei care au avut zilnic minim 10-15k paşi.
Aşa vom vedea mulţi oameni pe afară, va fi multă voie bună, ne putem întâlni cu prietenii prin parcuri şi să vânăm împreună comori, pokemoni sau bere (să nu exagerăm). Şi hainele cu goretex şi papucii cu talpă vibram în sfârşit ne vor folosi în oraş, să nu fie o înghesuială aşa mare de maşini în zilele când picură puţin pe drum.
Ca să parafrazez ce a spus Matt în clip – (a scrie o novelă de zeci de mii de cuvinte într-o lună nu te face novelist bun, dar când te intâlneşti cu un scriitor poţi spune că eşti autor de novele) – la sfârşitul Walking Month dacă ai făcut 15k paşi zilnic poţi spune că eşti … un om sănătos. Iar dacă şi cu echipa eşti pe locul 1, înseamnă că aţi petrecut mult timp împreună şi multe clipe faine, de care să vă aduceţi aminte.
În contrast, acum am fost tot pe fugă, am făcut poze la prima enigmă de la Treasure Hunt şi m-am uitat la ele la 12 noaptea ca să găsesc parola, că n-au ghicit-o coechipierii până atunci – nu au avut timp nici ei.
IMG_20161019_143549.jpgIMG_20161014_093626.jpg

Din cele spuse pe diverse căi…
În primul rând m-am gândit că pentru a câştiga trebuie să aduc ceva nou, să surprind concurenţa. În această categorie au intrat planul zilnic de paşi pe intervale orare pe care am încercat să-l “împrumut” şi la ai mei, o organizare foarte bună a timpului, zilele libere luate. Am încercat să stimulăm un fel de competiţie şi între noi, în fiecare zi cine făcea cei mai mulţi paşi dintre noi primea câte o bere. A fost un premiu mai mult simbolic, n-am apucat decât o dată să ne întâlnim pentru asta. Distribuţia a fost 18 beri pentru mine, 7 pentru Sove şi 5 pentru Ianco. Normal că le vom împărţi frăţeşte.
Nu aş spune că am fost cel mai bun, dar am avut cei mai mulţi paşi. De neimaginat pentru mine. A fost un efort foarte mare. Am început cu un anumit ritm, având în vedere faptul că am participat şi anul trecut şi am câştigat cu o medie undeva la 30.000 de paşi de persoană. Anul acesta am început cu 26.000, iar după ce am văzut cât are concurenţa am mărit ritmul. Noi suntem un grup care mergem la alergări mai lungi, la maratoane, la ultramaratoane, ne ştiam între noi, ştiam care ne este ritmul şi totul a mers aşa, ca un tăvălug…
Mai întâi erau prieteni din echipe adverse, în special … Mihai, speriaţi de cât de mulţi paşi fac Vio şi Adi Toma (echipa V.A.M.A.) la Tor des Geants (330km cu 24000+ diferenţă de nivel) pe care urmau să-i facă în prima săptămână de Walking Month. Degeaba am făcut calcule, am arătat că efortul lor nu e “răsplătit” în paşi aşa cum ar fi trebuit, că vor ieşi în pierdere… făceau paşi mulţi. Vedeam pe Mihai şi Cipri cât fac pe Garmin Connect. Ei mă vedeau pe mine. Surpriza mea pentru ei era că jucam atunci doar la masa a 3-a. Şi nu aveam interesul să fac paşi mulţi, să nu-i speriu. Tandemul nostru Andrei și Ianco mergea tot așa ca ei și eu și cu Antoniu speram să fim mai buni ca și coechipierele lor. Şi aşa mi se părea că 100.000 paşi zilnic în total pentru ei doi e mult. Şi se pare că nu eram singurii care se uitau la activităţile echipei “Catching Shooting Stars” (au încheiat pe locul 4)… Şi am trecut pe privat tot şi la fel i-am rugat şi pe ei. Apoi au apărut clasamentele parţiale pe echipe şi am mai avut un secret: eram deja în urmă cu o zi la afişare. Asta ne-a salvat cel puţin un loc în clasament la final şi ne-a permis să ne “ascundem” în spatele primilor de atunci – echipa “Toboşarii” (locul 3 final). Am trecut pe primul loc doar când am considerat că avem puterea şi rezervele să ne menţinem, în ultima săptămână. Atât că mobilizarea echipei V.A.M.A., motivaţia lor în ultimele 4 zile a fost exemplară. Bravo lor!

Pe locul 1 a încheiat echipa V.A.M.A (6.950.535 paşi), cu Viorica Henry ,Adrian Toma Ionufurcurent , Adi Cosma si Misu Popa  – de la iniţialele lor a venit şi numele echipei. Practic trei dintre ei erau ultramaratonişti.
Pe locul 3 a fost echipa Toboşarii (6.737.478 paşi) – acum am înţeles că au motivaţia necesară şi să înveţe să bată la tobe, bine că nu toţi stau în Cluj. Au fost buni, cu ei ne-am tot luptat cel putin 2 săptămâni – Adrian Tap ,Rusu Adrian, Claudiu Gorgan si Bogdan Morutan .
Pe locul 4 Catching Shooting Stars (6.062.755 paşi) – eternii rivali dacă se poate spune aşa după doi ani de concurenţă 🙂 – cu Mihai Pantis, Ciprian Cioba,Holhos Iulia si Odette din Bucureşti.

Calcule
Am depăşit două milioane de paşi, care înseamnă în medie 72000 paşi/zi (aproximativ 72km, peste 8h, din care 40-50km alergare-jogging pentru că nu aveam cum să rezist la aşa ritm o lună de zile). În prima săptămână nu cred că am avut media de 40000 paşi/zi şi eram penultimul din echipă, iar în ultimele două săptămâni au fost zile în care depăşeam 12-14h şi 100.000 paşi. Pentru mine timpul alocat a contat şi nu distanţa parcursă zilnic. Omul e obişnuit să măsoare cu pasul distanţe (asta e şi ce m-au întrebat repetat reporterii şi aveam dificultăţi de … conversie), dar aici mai degrabă unitatea de măsură a fost cea de timp. Locul 1 individual a venit … natural, fără să mă zbat intenţionat pentru asta. Şi a fost o surpriză pentru mine mai ales că am văzut că sunt primul deși nu eram la zi cu pașii încărcați pe site. Se pare că am avut cel mai mult timp liber.
Mie îmi ieşeau cam 7.500 de paşi pe oră la mers şi 10.000 de paşi pe oră dacă alergam. Economiseam timp dacă alergam. Dar nu puteam alerga atât de mult continuu. Am alergat câte 10, 20 de kilometri de două, trei ori pe zi. La sfârşit am alergat cam 70 de kilometri pe zi, dar pe bucăţi, nu mai mult de 20 km/ bucată. Alergare uşoară, iar în rest am mers… Și pur și simplu n-am mai mers deloc nici cu bicicleta, nici la înot, iar cu mașina doar de câteva ori.

de pe Strava: strava septembrie WM.jpg

strava octombrie WM 1097v8 km total.jpg strava october distance challenge.jpg strava october distance challenge 1.jpg

Final de epopee. Şi de ce atâta efort?
Arhimede a spus “Daţi-mi un punct de sprijin şi voi răsturna Pământul.” Cred că pentru oameni găsirea unei motivații e esențială ca să atingă un scop. E drept că puteam da la sapă mult în acest timp… iar s-a irosit un talent.
Am putut pentru că m-a ajutat familia şi pentru că mi-am organizat foarte bine timpul şi ştiam ce vreau să fac, în funcţie de serviciu şi alte activităţi obligatorii. E incredibil cât timp poţi avea zilnic dacă te organizezi şi ştii ce vrei. Cum am tot spus, mai demult ziceam că n-am timp şi eram singur, “fără obligaţii”. Mi-am dat seama că n-a fost aşa după primul copil, când iar mă plângeam de lipsă de timp. Apoi, după al doilea… nu mă mai plâng 🙂
Ştiam dimineaţa câţi paşi urmează să fac, în orice moment cam câţi paşi ar trebui să am (aveam un plan pe intervale orare). Evident că astfel puteam estima şi câţi paşi pot face ai mei într-o zi dacă ştiam câţi paşi au la un moment dat în timpul zilei … şi de multe ori intram în depresie pentru că aproximam ritmul la care să mă aştept de la echipele adverse. 🙂 Urmăream cât puteam ce faceau echipele, ştiam dacă unii dintre ei merg la concursuri şi unde etc. A fost interesant şi am anticipat corect echipa care are sansele cele mai mari să ne depăşească, deşi veneau din urmă şi ca urmare nu ştiam câţi paşi fac zilnic – luam cazul cel mai defavorabil. Asta pentru că nu se ştia complet clasamentul echipelor şi nici cel individual, nu se ştia componenţa echipelor. Abia după o săptămână de la start am ştiut diferenţa de paşi faţă de următoarea echipă (putea fi în faţă sau în spate), iar abia cu cateva zile înainte de final am ştiut diferenţa de paşi la individual. Lumea celor “anormali” e mică însă şi cu mici înţelegeri între echipe şi punctual între oameni am aflat multe (schimb reciproc de informaţii).

Uman, nu? Anul acesta primele 4 echipe ar trebui botezate ROBOŢII, vorba lui Mihai (sau Cipri?). 🙂

Ce a apărut în media:

Radio Cluj – Campania Walking Month la final

Transilvania Reporter – Competitia Walking Month si-a premiat castigatorii – concurentii au parcurs distanta de la Pamant la Luna intr-o singura luna

Stirile ProTv – Mobilizare fara precedent la Walking Month – peste 130.000 de lei stransi pentru terapia a 17 copii care nu pot umbla

Şi, în încheiere, cum am primit noi parola de la The Museum – Joc de evadare in Cluj Napoca The Museum , punctul penultim de la Treasure Hunt.
Treasure Hunt, pentru cei care nu ştiu, a fost un concurs în concurs, un fel de joc tip geocaching, dar în care trebuie să descoperi destinaţiile intermediare şi să găseşti parolele ca să treci mai departe. A durat câteva zile şi te-a plimbat prin Cluj, numai bine să mai faci câţiva paşi. În plus, ai putut cunoaşte Clujul mai altfel şi … dacă ştiai partenerii competiţiei locaţiile cel puţin nu erau greu de găsit.

treasure hunt.JPGproba1.jpg

14536800_868730463263172_1815463998_o.jpg IMG_20161003_190302.jpg proba2.jpg proba3.jpg proba 4 treasure hunt etapa museum.jpg proba 5 lets coffee.jpg

În primul rând e meritul lui Sove că a găsit locul, The Museum. Trec peste faptul că în general explicaţiile lui erau mai credibile dacă spunea direct că a fost la biserică şi acolo s-a luminat. 🙂

Era un cod de 4 cifre care trebuia dezlegat, iar el mi-a spus primele 3.
Metodei mele de a primi parola i-am spus
Oul Gordian,
în româna modernă – metoda brute-force.

M-am dus acolo. Mă aşteptam să văd o cutie care nu se putea deschide decât introducând codul corect. Găsesc o poartă la un gang şi un interfon. Numeric. Cu diez şi încă un buton suplimentar, de deschidere. N-am vreme, că trebuie să fac paşi. Apăs diez, sună. Apăs pe deschidere, nu se deschide. De fapt nici nu ştiu sigur ce am apăsat mai întâi, am butonat la foc automat. Vine omul ca la un client obişnuit. Deschide poarta, ploua.
-A, cu Walking Month sunteţi? Păi trebuie să ghiciţi codul şi să formaţi numărul la interfon şi să se deschidă poarta.
-Ştiu primele 3 cifre 879.
-E bine, staţi aici şi ghiciţi al patrulea.
Mă uit puţin, e greu, trebuie să stau liniştit şi am un singur fix – trebuie să fac paşi.
-Domnule, pot încerca de mai multe ori?
-Da, de oricâte ori doriţi.
Spun la plezneală…
-Bine, a patra cifră e 4.
-Nu e bine. Mai gândiţi-vă.
-Şi vreţi să mai încerc de 9 ori?!
De fapt omul mic şi negru care e în stare să apese toată noaptea la taste e pepsi faţă de mine. Norocul lor că ştiam primele 3 cifre…
-Nu e nevoie, a patra cifră e 5.
-Mulţumesc, am să mă gândesc de ce e 5 când am vreme.
Am primit parola pentru punctul final şi hârtia semitransparentă pe care o puteau primi doar primii 100 oameni care găseau cifrul. Eram a 8-a persoană care a “ghicit”.
Nici acum nu ştiu de ce a patra cifra e 5. Dar acum în sfârşit voi putea sta să mă gândesc. Promit.

Mulţumesc pentru cafeaua de final, am luat suplimentar şi un ceai. Reperul final a fost Let’s Coffee .

Walking Month prin ochii echipei UltraRunners

 Alte concursuri, Cluj-Napoca, Localitati si zone, Walking Month  1 Response »
Oct 292015
 

la premiere – multumim pentru poze – From Walking Month
Clasament final – locul 1 din 158 echipe – From Walking Month

Walking Month A fost un concurs inedit şi interesant, un concurs pe echipe de 4 oameni făcut în scop caritabil. Pentru că a durat o lună de zile, din 21 septembrie până în 20 octombrie, voi împărţi acest concurs în câteva etape, aşa cum l-am văzut şi … gândit pe parcurs, cu linkuri la ce am scris atunci.

Preambul
Trebuie să fac câteva precizări care nu le-am putut face decât la sfârşitul concursului pentru că nu ne avantaja să ştie concurenţii noştri prea multe. La început nu s-au ştiut echipele care concurează, cu atât mai mult nu s-a ştiut componenţa lor, nu s-a ştiut clasamentul până în data de 1 octombrie, deci a trecut mai bine de o săptămână fără să ştim aceste amănunte, şi nici acum nu ştim oficial decât ce am pus în poza cu clasamentul final. În fapt nu-i de mirare, câtă vreme scopul principal al acestei – să-i zicem competiţii pentru unii dintre noi – a fost donaţia la Spitalul de Copii Cluj.
Echipa noastră, Ultrarunners, a fost formată din: Andrei Sovereşan, Slavko Ianco, Radu Kis şi subsemnatul. Am aflat de concurs de la Andrei, care a fost chemat de Mihai Pantiş … şi tot aşa. Mihai a făcut însă echipă cu colegi de la Garmin, iar Andrei mi-a dat temă să mai găsesc pe cineva – şi nu ştiu cum din prima instinctul mi-a spus că Radu din Turda se încadrează în profilul coechipierului potrivit concursului.
Etapa I – un fel de şah orb – 22 septembrie
Etapa a II-a – ora adevărului – 1 octombrie
Etapa a III-a – Maraton Piatra Craiului – 3 octombrie
Etapa a IV -a – Roboţii – 10 octombrie
Etapa a V-a – Gentlemen agreement – 12 octombrie
Etapa a VI-a – regula Pantiş + 30.000 paşi
Etapa a VII-a – 1 milion de paşi – 13 octombrie
Etapa a VIII-a – ultima zi Walking Month – 20 octombrie
Concluzii

 

Etapa I – un fel de şah orb – 22 septembrie

Atâţia paşi am avut eu după primele 2 zile – From Walking Month

O scurtă descriere şi problemele de început le-am scris în Maraton Piatra Craiului la a 10-a ediţie şi despre continuitate . 

“”Şi acea provocare a fost concursul pe echipe Walking Month. Citez: OUR GOAL This year, it’s about walking and doing a good deed at the same time. Your walked steps will contribute both to your health and to equipping the Intensive Unit Care of the Hospital for Children in Cluj. All money raised from participation fees will go to this cause.

E un concurs pe echipe de câte 4 participanţi, şi sunt înscrise 164 echipe, în care fiecare participant poartă o brăţară care numără paşii. Câştigă echipa cu cei mai mulţi paşi făcuţi. Care e numărul de paşi pe care e bine să-i faci zilnic pentru sănătatea ta? 10.000! Asta înseamnă că, pe lângă activitatea obişnuită trebuie să dedici minim o jumătate de oră pentru tine, să faci o activitate fizică. Nu intru în amănunte, dar partea motivantă la acest concurs e că nu ţi se arată decât paşii care te despart de cel din faţa ta, la fel şi pentru paşii echipei din faţă. Nu se ştiu echipele, componenţa lor e o nebuloasă, dar e fun… atât că din când în când mă simt ca un cobai la care i se studiază fiecare mişcare şi obicei 🙂 . Normal că nu spun acum în ce echipă sunt, că suntem la mijlocul concursului: 21 septembrie – 20 octombrie. Ne-am stabilit şi un plan de număr de paşi zilnic, rezonabil, nu bazat pe entuziasmul de început, doar e vorba de o lună. Şi vreau să spun că, deşi nu am reuşit cu toţii să ne respectăm norma, media dupa peste 2 săptămâni aşa iese. Adică se vede că am experienţă 🙂 .

Să vă spun cum puteţi pierde zile de înregistrare în programul Mi Fit de pe mobil? Simplu! Soluţia este călătoria în timp! Asta am păţit eu, nici n-am apucat să mă dumiresc bine de program şi cum trebuie să procedez… În primul rând trebuie Android 4.4 minim. Şi cine are în casă mobil mai nou cu aşa ceva? Aţi ghicit! Fetiţa! Şi uite-aşa sunt nevoit să aştept să vină de la şcoală, să sper că e bine dispusă… Luna aceasta n-am întrebat-o de note, nu ştiu dacă a sesizat. Şi după ce încarc paşii, după două zile îmi dau seama că nu-i ceva în regulă. Azi e luni sau marţi? 21, 22 sau 23? M-am ramolit! Ba nu, data mobilului a fost schimbată! Dar cine şi de ce? De ce nu-i pe automat? Şi-mi cade fisa: jocurile. Are jocuri cu îmbrăcat păpuşi, cu îngrijit bebeluşi. Păi cum să-ţi plângă bebeluşul de foame, să-ţi scrie “mamă rea” pe ecran că ai uitat câteva zile să-l hrăneşti? Întoarcere în timp! Back to the roots! Şi cum am setat data corectă, fără nicio întrebare de genul – ai copii, dacă da apasă tasta ok etc, programul a scris în dreptul paşilor mei un mare zero. În fine… Am decis să fac print screenuri în fiecare zi.

Şi uite-aşa m-am pomenit că alerg zilnic, în loc de pauză, cu un ritm debordant de 6 la mie, că oricum nu eram refăcut şi contează mai mult cadenţa. În rest mai puţin înot şi doar cu citybike-ul la serviciu. Şi la mijlocul Walking Month, în care alerg cam de un semimaraton zilnic, ce trebuie să fac? Să alerg bine la Maraton Piatra Craiului! Hai să fim serioşi, eu sunt om obişnuit totuşi…””

Am pomenit mai sus de profilul concurentului ideal. Ca să stabileşti aşa ceva e clar că trebuie să ştii ce vrei, să ai un plan. Dacă tot e concurs, atunci să simţim că e concurs, nu? În 22 septembrie, ziua când mi s-au şters paşii din aplicaţie (şi bug-ul respectiv a fost chiar stresant – dovadă şi faptul că la schimbarea la ora de iarnă din 24-25 octombrie mi s-au şters iar paşii de duminică, asta după ce am alergat un maraton şi la km25 deja aveam peste 30.000 de paşi – goalul maxim de pe brăţară) am alergat 15km şi avusesem deja 20.000 paşi. Eram obişnuit să alerg 10-12km pe zi, aşa că a fost uşor să găsim un goal zilnic comun pentru noi şi echipă, să nu fie discuţii pe parcurs. Goalul respectiv nu putea fi prea mic, dar nici nu doream să fie prea mare şi să devenim zombie. Aşa am ajuns la 25.000 paşi pe zi, 100.000 de echipă, cu completarea că eu eram nevoit deja să fac 27.000 de paşi zilnic ca să pot recupera zilele pierdute.
Astfel am mers noi înainte, indiferent de ce se întâmpla în jur, pentru că nu ştiam nimic altceva decât ce facem noi.

Nu ştia lumea de acest concurs sau poate nimeni nu se desconspira 🙂 , aşa că m-am gândit să fac un pic de publicitate pe FB sub formă de glumă – 29 septembrie.
… ” si cum ma straduiesc sa-mi fac norma in cadrul echipei in timp ce alerg cu 6 la mie m-am gandit sa 🙂 :
1. Vând paşi. Locuri limitate la brăţări – 9 pe mâna dreaptă, 10 pe stânga şi 5 la gât (alt tarif)
2. Caut femei plăcut shopping. Şi noctambuli, dar cu diplomă, nu orice pârlit, să-mi caut brăţările pe la poliţie sau prin şanturi. Muncă sezonieră, până în 20 octombrie. Inclusiv.
Aşa-i în lumea asta – dacă e ceva de bine nu-i ştire, aşa că am învelit-o într-un ambalaj vandabil. 🙂 “
Top

 

Etapa a II-a – ora adevărului – 1 octombrie

evidenţa paşilor concurenţilor, echipelor – From Walking Month

Trebuia să se schimbe ceva, parcă navigam pe un ocean fără busolă. Organizatorii ne-au spus că din experienţa anilor trecuţi echipele nu se motivează în momentul când văd clasamentul la zi. Şi atunci a venit Mihai Pantiş cu ideea să se afişeze atât la individual, cât şi la echipe, doar paşii celor din faţă. Ideea a prins şi imediat ce am văzut paşii celor din faţă am creat pentru echipa noastră un document în google docs în care să ţinem evidenţa paşilor anonimilor din faţă. Şi aşa au apărut zLau, yLau, xRadu etc.
Top

 

Etapa a III-a – Maraton Piatra Craiului – 3 octombrie

recordul meu de paşi într-o zi – From Walking Month

A venit şi ziua maratonului, încheiat până la urmă cu un rezultat satisfăcător. Din punctul de vedere al concursului Walking Month, la individual am făcut un salt mare care m-a adus în sfârşit în rând cu goalul nostru, am ajuns în faţa lui Radu şi am putut “să stau la masă cu zeii”. Am ajuns suficient de în faţă în clasament ca să pot evalua ritmul primilor concurenţi, să ne putem coordona – Radu, Andrei şi cu mine, să ştim câţi sunt între noi şi să vedem … cerul – echipa din faţă aflată la mare distanţă, şi care putea ascunde la rândul ei alte echipe tot aşa de avansate. Ianco rămăsese în urmă dar Andrei compensase diferenţa de paşi.
De fapt Ianco era singurul dintre noi care era cam departe de profilul ideal. 🙂 Din păcate acel profil nu cerea să fii bun alergător, să fii tânăr, deci să fii competitiv în sensul obişnuit al unui concurs. Cu atât mai mult, să fii sportiv profesionist e un mare dezavantaj, pentru că timpul tău… nu prea mai e timpul tău, eşti constrâns de program, nu-ţi poţi permite compromiterea unui rezultat, unui plan de antrenament pentru un concurs de amatori. Nici nu aveam pretenţii însă, eram o echipă şi ne puteam ajuta unii pe alţii indirect, cu un efort ceva mai mare din partea celorlalţi coechipieri. A ţinut însă Ianco să-mi demonstreze până la final că e … o excepţie. 🙂
Top

 

Etapa a IV -a – Roboţii – 10 octombrie

graficul cu contribuţia membrilor echipei noastre aproape de finish – From Walking Month

Echipa din faţa noastră era tare ciudată. Punea şi 250.000 paşi odată (sau nu prindeam noi cât punea fiecare) şi cel puţin unul din membrii acelei echipe punea un număr normal de paşi – între 10.000 şi 20.000. Avea deja peste 750.000 paşi avans şi noi am scos-o din calcule. Bravo lor, keep going, dacă e reală şi nu fictivă! 🙂 Oricum noi am botezat-o Roboţii.
La individual eram deja după Andrei şi eram presat de cineva care bănuiam că este Cipri Cioba. Ca să scap de el, să nu-i mai dau motivaţie, m-am înţeles cu Andrei să rămână constant cu o zi în urmă la pus paşii (puteai amâna punerea de paşi pe site-ul oficial 3 zile) şi am sărit în faţa lui. Cipri nu s-a prins, iar la adăpostul lui Andrei m-am distanţat. Ajunsesem primul din echipă şi sigur în faţă vedeam pe Mihai şi încă cineva, dar la mare distanţă. Apreciam că era posibil să fiu în top ten uman, pentru că ştiam ce poate Mihai, iar roboţii … nu mă interesau. 🙂
Top

 

Etapa a V-a – Gentlemen agreement – 12 octombrie

mi-am indeplinit goal-ul 16 zile la rand; care-i goalul, asta e alta problema – From Walking Month

Încă de la Maraton Piatra Craiului mi-am tot pus problema – până unde e sănătos să faci paşi mulţi pe zi? Unde e limita de unde o activitate menită să ajute la întreţinerea corpului devine dăunătoare? Şi cum să pun problema mai … delicat?
Nu doream să ajungă cineva “de la bal la spital”, mai ales în ultimele 3 zile de concurs. Nu era nici timp de pierdut, pentru că dacă urma să ia o decizie organizatorii, aceasta putea să întârzie câteva zile. Am mai spus şi altă dată, mie nu-mi place democraţia aşa cum o văd astăzi, cu sondaje de opinie, cu comisii menite să îngroape sau să amâne o hotărâre etc. Prefer să ia decizia corectă oamenii competenţi.
Şi trebuia să iau legătura şi cu anonimii din jur, dintre ei doar pe Mihai, Cipri şi Ionuţ Golban îi ştiam. Şi mi-a venit ideea cu gentlemen agreement – aşa cum sunt şi la noi unele concursuri de ciclism între prieteni. M-am consultat şi cu ei, nu numai cu ai mei. Mai jos este ceea ce am scris în 12 octombrie pe FB.

Gentlemen agreement Sa cadem de acord ca maximul pe care il poate pune sau incarca un om pe zi sa fie 45.000 pasi. Eu…

Posted by Vezentan Laurentiu on Monday, October 12, 2015

“”Sa cadem de acord ca maximul pe care il poate pune sau incarca un om pe zi sa fie 45.000 pasi. Eu sunt de acord si cu mai putin. Nu degeaba 10.000 pasi/zi se considera normal si goalul maxim de setat este 30.000 pasi /zi.
Doresc sa fac aceasta propunere, venita in urma observarii numarului de pasi a concurentilor. Cum e si firesc, competitia isi inteteste ritmul. Dar sa nu uitam ca:
1. Scopul principal este un gest frumos.
2. Ce dorim sa obtinem concomitent este sanatatea.
3. Orice exagerare strica.
Am vazut ca miscarea melcilor a fost bine studiata, au chiar si un senator. 🙂 La oameni insa intotdeauna a fost mai greu…
Tendinta este sa se mareasca de la o saptamana la alta numarul de pasi, si vreau sa va spun ce inseamna in mod normal 45.000 de pasi pe zi. Apoi sa va imaginati ce inseamna sa faci sa zicem 70.000 pasi zi de zi 🙂 Nu-s studii americane.
– in mod normal la mers 5km/h e FB si fiecare km inseamna 1.000 pasi, deci la mers 1h inseamna 5000 pasi
– la alergat castigi timp si 1h inseamna 10.000 pasi dar si … 10km parcursi
si astfel
– daca sa zicem alergi 15km zilnic, ai facut 15.000 pasi in 1h30min, iar daca restul mergi, pana la 45.000 pasi mai ai 30.000, adica 6h de mers consistent; total 7h30min zilnic, doar pentru acest concurs
Mie mi s-ar parea foarte interesant un studiu de profil al omului pe baza numarului de pasi! 🙂
Si sa va povestesc pe scurt un film, n-am retinut din el decat ce scriu mai jos:
Scopul declarat – experiment, o echipa de cercetatori ce vor sa stie cum se comporta memoria unui om, limitele, ce o stimuleaza sau o inhiba etc
Voluntari s-au gasit, entuziasmati sa ajute stiinta.
Voluntarii au fost impartiti in 2 grupe – examinatori si examinati, fiecare a ales ce-a vrut.
Testele au fost alese nu conteaza cum, sa zicem versuri de Eminescu
Examinatii citeau textul si apoi se straduiau sa-l reproduca. Mai intai au fost cuvinte, apoi propozitii etc. Daca stiau erau felicitati, daca greseau erau pusi sa repete…
Pe masura ce testele deveneau mai grele, subiectii faceau fatza tot mai greu. Au inceput sa fie pedepsiti. Examinatorii hotarau cum. Si uite-asa s-a ajuns la socuri electrice, de intensitate mai slaba, apoi … la limita de supravietuire. Examinatii plangeau. Si dintre examinatori, dar continuau sa aplice pedepsele conform … grilei stabilite dinainte.

Pana cand…
Adevarul: oamenii de stiinta erau interesati de comportamentul … examinatorilor, pana unde pot merge cand au puterea in mana.
Cam asa si cu lagarele din WW2, oamenii au picat testul.
Cine e de acord cu impunerea unui maxim sa scrie … amazing, iar cine nu … fabulous! 🙂 Nu cred ca limitarea va afecta semnificativ clasamentele la varf.
Restul timpului il putem petrece la o bere! Una, nu 100! 🙂 “”

Top

 

Etapa a VI-a – regula Pantiş + 30.000 paşi

distanta totala de alergare parcursa la Walking Month, aprox 600km conform Strava
la MPC lipsesc ultimii 20km – From Walking Month

Organizatorii au reacţionat inteligent. N-au modificat regulamentul, mă aşteptam. N-au făcut sondaj, au ales să fie operativi. Chiar neaşteptat de operativi. Şi fără tam-tam. În fond doream să ajungă mesajul la cei din partea de sus a clasamentului. Să fie informaţi. Pentru că un gentlemen agreement nu implică să fii obligatoriu de acord. Şi nici nu te obligă să te deconspiri spunând că eşti sau nu de acord.
Ne-am trezit brusc că în loc de o echipă la 1,5 milioane de paşi în faţa noastră (da, atâta aveau!!, medie cam de 45.000 paşi pe zi pentru fiecare membru al acelei echipe) avem una la … ceva peste 200.000 de paşi! Părea reală, tangibilă doar cu efort extrem din partea întregii noastre echipe, nu mai erau multe zile. Prima reacţie a mea: panică. Vorbesc şi cu Mihai. De la el doar cu forcepsul am obţinut informaţii. Normal, doar echipa lui ne urmărea şi era presată la rândul ei de alte echipe. Se vede şi acum în clasamentul final că lupta pentru locurile 2 şi 3 a fost strânsă.
M-am gândit la faptul că o modalitate simplă de a afişa un număr de paşi în faţa primei echipe (ca şi la primul om, de aceea l-am întrebat pe Mihai), e ca să se pună diferenţa de paşi faţă de echipa urmăritoare, cea de pe locul 2. Ca efect însemna ca dacă punea paşi cineva din echipa noastră diferenţa de paşi să crească nu să scadă. Era simplu de aflat, să-l rog pe Andrei să pună paşii pe ziua restantă. Pierdeam însă avantajul paşilor ascunşi de el pentru mai târziu.
M-am liniştit însă şi totul a rămas ca înainte. Ce mai contează dacă aflăm realitatea la miezul nopţii şi nu acum?

timpul petrecut alergând, uneori şi de 3 ori pe zi  – From Walking Month

Dar era timpul să controlăm mai eficient echipa lui Mihai. Practic, aşa cum eram aşezaţi în ordinea crescătoare Radu, Andrei şi cu mine, supravegheam o plajă mare de diferenţă de paşi, peste 120.000. Bănuiam că toţi trei mai mult ca sigur suntem în top ten la individual. Ne coordonam când să punem paşii să vedem New entry-urile. Aveam avantajul că echipa noastră era mult mai omogenă. Eram ca la şah, în echipă de 4. La mesele 1 şi 2 erau Mihai şi Ionuţ la ei, respectiv Andrei şi cu mine. Dacă reuşeam să facem joc nul la primele două mese atunci căştigam meciul la echipe pentru că la mesele 3 şi 4 noi stăteam mult mai bine. Văzându-l pe Mihai la individual, ştiind cam câţi paşi face pe zi, chiar dacă defazat, am vorbit cu ai mei şi am stabilit regula: paşi Mihai + 30.000 = paşi Andrei + paşi Lau. De fapt regula intrase în funcţiune într-o formă aproximativă după Maraton Piatra Craiului, atâta că nu ştiam exact numărul de paşi zilnici ai lui Mihai şi estimasem că trebuie să alergăm mai mult – se vede şi pe graficul meu dintr-o poză de mai jos. I-am şi comunicat-o la Mihai după 2-3 zile – prin 15 octombrie, să avem linişte – un număr obişnuit de paşi. 🙂

Practic în 13 octombrie am dedus că suntem pe primul loc şi e puţin probabil să putem fi ajunşi.
Top

 

Etapa a VII-a – 1 milion de paşi – 13 octombrie

mi-am îndeplinit noul obiectiv – From Walking Month

Urma o săptămână unde din punctul nostru de vedere la echipe situaţia era clară.
La individual s-a mai întâmplat ceva simpatic, cineva botezat de mine yLau a pus din greşeală înainte de gentlemen agreement 200.000 de paşi într-o zi în loc de 20.000 şi aşa a ajuns în radarul nostru. Atât a trebuit să aflăm că este fată! 🙂 Cine putea să greşească o unitate de măsură decât o fată? Asta e doar o întrebare retorică mai soft…
Problema era pentru noi acum că începea să dispară motivaţia. Ianco trăgea tare să-şi îndeplinească ţinta iniţială, Radu era ca un metronom, dar Sove şi cu mine?
Şi mi-a făcut urgent o sugestie Mihai: tu poţi ajunge la 1 milion de paşi!
Gata, pentru asta ajunge şi o alergare pe zi, mergem mai departe. Aşa se face că până la sfârşit ne-am păstrat ritmul şi ne-am distanţat de echipa lui Mihai la peste 800.000 de paşi.

cei mai multi pasi in ziua Maraton Piatra Craiului, la 152k pasi in faţă era Mihai, iar în faţa lui zLau – From Walking Month
21 oct dimineata, echipa din spatele nostru la peste 800.000 pasi – From Walking Month

Top

 

Etapa a VIII -a – ultima zi Walking Month – 20 octombrie

ultima zi Walking Month – From Walking Month

Cum era şi firesc, chiar dacă nu s-a spus nimic de clasamentul individual, nu strica să lămurim şi acest aspect. Aşa că pentru echipa noastră ordinea a fost Andrei (locul 3/595 participanţi la general după zLau şi Mihai), Lau (locul 4), Ianco (locul 8) şi Radu (locul 9). Am fost o echipă echilibrată.

În 20 octombrie, cu mobilul fetei mele în mână, am pus brățara jos la 30.500 de paşi. Atât le-am spus la ai mei că fac în acea zi. Era ora 7 seara şi brăţara era în siguranţă pe dulap.
Ce am scris atunci: “”Am depășit 1 milion de paşi în perioada 21 sept – 20 oct. Cam 600km alergați, peste 8000m dif nivel, și peste 60 ore numai de alergare, inclusiv MPC. Le mulţumesc coechipierilor mei Soveresan Andrei, Radu Kis si Ianco Slovak. Am fost o echipa adevarată! ‪#‎walkingmonth‬
PS: Acum sunt liber să merg şi cu bicicleta!””
Top

 

Concluzii

1. Noi de fapt am fost pe locul 2. Pentru că pe locul 1 a fost Unitatea de Urgenţe a Spitalulului de Copii Cluj. Tot concursul nostru a fost un motiv auxiliar, un îndemn la mişcare şi sănătate.
2. Mulţumim Betfair!
3. Am fost o echipă în care toţi am tras în aceeaşi direcţie de la bun început. Să fii parte dintr-o echipă implică mai multă responsabilitate decât cea pe care o ai individual, e ca o nouă familie. Ştiu că Andrei a tot avut ghinion când a participat la alte concursuri în echipă şi era reticent acum. Sper ca Walking Month şi echipa noastră să-i schimbe radical părerea.
4. Am scris acum enorm. Dar a fost concurs de o lună şi am făcut şi copy-paste. 🙂 Şi n-a fost simplu, n-a fost doar efort fizic. Şi faptul că a avut loc concursul s-a văzut: multă lume alerga prin Cluj, mai mult ca înainte. Nu cred să scadă prea mult activitatea curând, pentru că odată ce ţi-a intrat în viaţa de zi cu zi un obicei e greu să te laşi. Eu am tot încercat să iau pauze după concurs şi a trecut o săptămână şi parcă tot ca un câine zgâriu uşa să merg afară.
5. Mulţumesc Mihai, Ionuţ şi Cipri pentru că am avut cu cine să ne consultăm, n-am fost chiar o corabie singură în vânt. Şi mulţumesc pentru motivaţie la toţi concurenţii, inclusiv roboţilor. 🙂
Ne-am depăşit planul iniţial (3 milioane de paşi pe echipă) si Andrei şi cu mine am depăşit 1 milion de paşi fiecare. M-am străduit totuşi cât am putut să nu ies prea mult în evidenţă…
6. Cum va fi anul viitor e greu de spus. E clar că la aspectul competiţional se va schimba din nou ceva. Dacă voi putea concura posibil o voi face … demonstrativ, pentru donaţie.

Top

Maraton Piatra Craiului la a 10-a ediţie şi despre continuitate

 Alergare, Alte concursuri, Cluj, Cluj Trail Running, Clujul Pedaleaza, Localitati si zone, Manastirea Muntele Rece, Maraton Gilau, Maraton MTB, Maraton Piatra Craiului, Munti, Piatra Craiului, Walking Month, Zarnesti  1 Response »
Oct 102015
 

La start – Mulţumesc pentru poze fotografilor! From Maraton Piatra Craiului la a 10-a ediţie şi despre continuitate

Multă lume a dorit să vină la Maraton Piatra Craiului în acest an! Conştient sau nu, nu are cum să nu te influenţeze şi să nu apreciezi continuitatea acestui concurs, mai ales în condiţiile de astăzi, când constaţi că planul cincinal atât de mult hulit din trecut s-a transformat deplorabil în lipsă de viziune şi schimbări de pe o zi pe alta, într-o lipsă de predictibilitate care enervează pe toată lumea cu cât de cât bun simţ. Am venit şi eu pentru a treia oară, dar efortul meu a fost incomparabil mai mic decât al acelora care au ţinut neaparat să vină deşi aveau alte planuri ziua următoare, inclusiv şi un alt maraton la Bucureşti.
Îmi place să văd oameni, tot mai rari, care îşi urmează un crez, care perseverează pe o cale pe care cei din jur i-au încurajat an de an şi i-au asigurat că nu greşesc, că e un lucru bun. Pentru că semnalele celor care ţin la tine te pot convinge că ceea ce faci nu e încăpăţânare ci se bazează pe discernământ. Eu cred că mai ales de aceea Maraton Piatra Craiului a răzbit atâţia ani, şi din câte ştiu e concursul de trail running cu cea mai mare longevitate de la noi, pentru că nucleul a fost înconjurat în mod fericit de cei apropiaţi şi toată această celulă a fost la baza atmosferei actuale. Fiecare dintre cei care au participat de-a lungul anilor au contribuit cu o părticică la ceea ce este MPC, au făcut parte din atmosferă. Abia apoi a contat frumuseţea acestui munte.
1. Sfârşitul de an competiţional
2. Cum a fost anul acesta, pe scurt
3. Walking Month
4. Concursul meu
5. Să vrei să fii primul

10 ani – From Maraton Piatra Craiului la a 10-a ediţie şi despre continuitate
de pe traseu – From Maraton Piatra Craiului la a 10-a ediţie şi despre continuitate
înainte de start – From Maraton Piatra Craiului la a 10-a ediţie şi despre continuitate

Sunt şi alte concursuri deosebite, chiar dacă nu de alergare. care acum sunt într-o pauză – sper că temporară. Ceva la un moment dat le-a întrerupt firul şi poate exemplul MPC le va da un nou impuls la viaţă.
Top

 

Concursul acesta marchează şi sfârşitul anului competiţional 2015. La unele discipline, cum e orientarea – Cupa Berii la Orientare – concursurile de final sunt ca între prieteni – simpatice, de socializare, de poveşti la gura sobei. Nu contează aspectul competiţional. Am să mă duc acolo şi-n acest an. La MTB pentru mine concursul de final a fost Maratonul Clujului (fostul Maraton Gilău) organizat de Clujul Pedalează, despre care n-am apucat să spun mai nimic şi pun acum câteva poze.

From Maratonul Clujului trail si MTB
From Maratonul Clujului trail si MTB
From Maratonul Clujului trail si MTB
From Maratonul Clujului trail si MTB
From Maratonul Clujului trail si MTB

Top

 

Cum a fost anul acesta, pe scurt
Maraton Piatra Craiului are latura competiţională foarte puternică, toată lumea îşi doreşte un loc bun, unii să câştige. Mulţi îşi încearcă forţele pentru prima dată la un maraton tot aici, din multe motive, şi poate unul dintre ele este şi acela că se permite încheierea cu fruntea sus, fără abandon, a acelora care se opresc pe parcurs la Casa Folea, Şaua Funduri sau Plaiul Foii. Fiecare cu maratonul lui, important e să simtă atmosfera unui mare concurs şi să prindă gustul alergării montane, să-şi dorească mai mult!

Cum a fost anul acesta? Aproximativ 800 de concurenţi, cei mai mulţi de până acum! Traseul a fost puţin schimbat în porţiunea de coborâre din Şaua Funduri, au fost voluntari care au ajutat la modificare cu săptămâni înainte. S-au ocolit şi s-au protejat porţiunile mai periculoase, a devenit ceva mai lentă parcurgerea dar nu mai riscai să te accidentezi din vina celor din jur ci mai mult din cauza ta, mai ales că a fost mai alunecos traseul faţă de anii trecuţi. Multe poze şi încurajări pe traseu, mulţi prieteni şi cunoscuţi au participat acum. Vreme bună, drone şi elicopter, vizibilitate până în depărtări sunt aspecte care au completat concursul. Mi-a plăcut filmarea cu drona pe care am văzut-o ulterior pe TVR.

Am tot stat să mă gândesc şi eu ce vreau de la MPC şi mai ales ce pot. Şi totul s-a lămurit de la sine. După ultima etapă (a treia, şi am participat la toate – trail şi MTB) – Cluj trail-running de sâmbătă 12 septembrie urmat duminica de Cluj MTB de la Mănăstirea Muntele Rece, mi-am dat seama că am nevoie de o pauză. E greu să ai concurs de trail de peste 20km şi apoi pe acelaşi traseu în ziua următoare MTB. Pe urcarea de Păltinei mai mult am mers pe lângă bicicletă, ca niciodată. Dar măcar am terminat în clasamentul general pe categorie pe locul 1 la trail şi am reuşit să mă menţin pe locul 3 la MTB. Pauza în schimb n-a fost decât de câteva zile, pentru că am primit o propunere…

Sus, cu Szenasi pe urmele mele – From Maraton Piatra Craiului la a 10-a ediţie şi despre continuitate

Top

 

Walking Month
Şi acea provocare a fost concursul pe echipe Walking Month. Citez: OUR GOAL This year, it’s about walking and doing a good deed at the same time. Your walked steps will contribute both to your health and to equipping the Intensive Unit Care of the Hospital for Children in Cluj. All money raised from participation fees will go to this cause. 

Ziua MPC – From Walking Month
Saptamana MPC – From Walking Month
Saptamana MPC – norma făcută – From Walking Month

E un concurs pe echipe de câte 4 participanţi, şi sunt înscrise 164 echipe, în care fiecare participant poartă o brăţară care numără paşii. Câştigă echipa cu cei mai mulţi paşi făcuţi. Care e numărul de paşi pe care e bine să-i faci zilnic pentru sănătatea ta? 10.000! Asta înseamnă că, pe lângă activitatea obişnuită trebuie să dedici minim o jumătate de oră pentru tine, să faci o activitate fizică. Nu intru în amănunte, dar partea motivantă la acest concurs e că nu ţi se arată decât paşii care te despart de cel din faţa ta, la fel şi pentru paşii echipei din faţă. Nu se ştiu echipele, componenţa lor e o nebuloasă, dar e fun… atât că din când în când mă simt ca un cobai la care i se studiază fiecare mişcare şi obicei 🙂 . Normal că nu spun acum în ce echipă sunt, că suntem la mijlocul concursului: 21 septembrie – 20 octombrie. Ne-am stabilit şi un plan de număr de paşi zilnic, rezonabil, nu bazat pe entuziasmul de început, doar e vorba de o lună. Şi vreau să spun că, deşi nu am reuşit cu toţii să ne respectăm norma, media dupa peste 2 săptămâni aşa iese. Adică se vede că am experienţă 🙂 .

Să vă spun cum puteţi pierde zile de înregistrare în programul Mi Fit de pe mobil? Simplu! Soluţia este călătoria în timp! Asta am păţit eu, nici n-am apucat să mă dumiresc bine de program şi cum trebuie să procedez… În primul rând trebuie Android 4.4 minim. Şi cine are în casă mobil mai nou cu aşa ceva? Aţi ghicit! Fetiţa! Şi uite-aşa sunt nevoit să aştept să vină de la şcoală, să sper că e bine dispusă… Luna aceasta n-am întrebat-o de note, nu ştiu dacă a sesizat. Şi după ce încarc paşii, după două zile îmi dau seama că nu-i ceva în regulă. Azi e luni sau marţi? 21, 22 sau 23? M-am ramolit! Ba nu, data mobilului a fost schimbată! Dar cine şi de ce? De ce nu-i pe automat? Şi-mi cade fisa: jocurile. Are jocuri cu îmbrăcat păpuşi, cu îngrijit bebeluşi. Păi cum să-ţi plângă bebeluşul de foame, să-ţi scrie “mamă rea” pe ecran că ai uitat câteva zile să-l hrăneşti? Întoarcere în timp! Back to the roots! Şi cum am setat data corectă, fără nicio întrebare de genul – ai copii, dacă da apasă tasta ok etc, programul a scris în dreptul paşilor mei un mare zero. În fine… Am decis să fac print screenuri în fiecare zi.

Şi uite-aşa m-am pomenit că alerg zilnic, în loc de pauză, cu un ritm debordant de 6 la mie, că oricum nu eram refăcut şi contează mai mult cadenţa. În rest mai puţin înot şi doar cu citybike-ul la serviciu. Şi la mijlocul Walking Month, în care alerg cam de un semimaraton zilnic, ce trebuie să fac? Să alerg bine la Maraton Piatra Craiului! Hai să fim serioşi, eu sunt om obişnuit totuşi…
Top

 

Concursul meu
Ce contează mai mult, rezultatul personal sau echipa? Am ales echipa. Am alergat şi în zilele dinainte de MPC. Cum e să folosesc beţe de tracking la un maraton, nu la ultra? Bună ocazie! Când cred că mă vor ajuta cel mai mult, la început sau la sfârşit? La sfârşit, pe urcarea Diana! Aş fi fost foarte mulţumit să-mi bat timpii de anii trecuţi de pe Diana, şi acolo n-am urcat rău, va trebui să-mi dau sufletul acum.

Coborâre de pe Diana – From Maraton Piatra Craiului la a 10-a ediţie şi despre continuitate

Start şi început acceptabil. Atât că încetul cu încetul mă topesc. Ştiu alături de cine ar trebui să alerg şi nu e cazul acum. Nici nu are rost să mă uit la ceas. În mod normal ar trebui să-l ajung pe Sorin până la Şaua Funduri. 2h25min a durat urcarea, mai mult cu peste 10min faţă de anii trecuţi. Poate fără beţe era şi mai rău. Apoi a urmat coborârea, mai greu cu beţele mele dintr-o bucată. Şi după 3h mă lasă acumulatorul la ceas. Pentru mine contează, n-am să mai ştiu ce fac la Diana. În spatele meu e Szenasi. Cei din faţă dispăruseră, alergam practic singuri de o bună bucată de vreme. Am văzut în poze că tot în urma mea a fost, încă din Şaua Funduri. N-a vrut să treacă în faţă, îi convenea ritmul meu. Şi dacă tot alergam împreună l-am întrebat cât mai avem şi cât a trecut: 15km şi 3h47min. Adică mai avem încă vreo 2-3km până la Plaiul Foii şi ne apropiem de 4h? Şi terminăm în 6 ore dacă mergem în ritmul ăsta? Rezultatul a fost că m-am mobilizat. S-au tot adăugat minute întârziere pe coborârea mai tehnică, nu prea mergeau picioarele şi simţeam că alunec. În continuare însă am mers bine, peste ritmul din anii trecuţi. M-am oprit minimul necesar la Plaiul Foii. Abia pe urcarea Diana l-am ajuns pe Sorin şi am încheiat în 5h34min, cel mai slab rezultat al meu, dar am făcut la paşi! 🙂 Peste 42.000! Iar pe întreaga zi mi-am bătut recordurile zilnice – am depăşit 63.000 de paşi. De mai multe ori am parcurs distanţa din centru la cabana Gura Râului unde eram cazat cu Nicu.
Update: locul 17 categorie, 88+2 general. Mulţumesc Adrian Chihaia pentru ritmul de pe coborârea de la Diana până la Zărneşti!.

La finish, un sprint, că doar e concurs – From Maraton Piatra Craiului la a 10-a ediţie şi despre continuitate
Cei trei ani, comparativ – From Maraton Piatra Craiului la a 10-a ediţie şi despre continuitate
Cei trei ani, comparativ, se termina acumulatorul la km 19 – From Maraton Piatra Craiului la a 10-a ediţie şi despre continuitate

Top

 

Să vrei să fii primul
Am trecut şi eu pe urcarea Diana pe lângă băiatul care a avut probleme. Toată lumea întreba cu ce poate să ajute. Erau mulţi care erau în jurul lui. Am recunoscut-o pe Florina. Îmi pare rău că a trebuit să vină salvamontul să-l coboare. Respect pentru Adi Vălean şi toţi cei care l-au ajutat. Pur şi simplu se întâmplă. A fost printre primii, şi-a dorit foarte mult un podium pentru că e capabil de asta. A arătat la 2×2 Race, unde a fost printre primii la echipe. Nu ai cum să fii primul dacă nu lupţi până la epuizare. Pentru că şi ceilalţi fac la fel. Povestea lui Pălici spusă pe scurt de Luci Clinciu e un exemplu. Vrei să fii primul? Aşteaptă-te să cazi de sus! Va veni dăţile următoare şi va fi şi primul. Are de la cine să înveţe… în familie. Cine-i bun nu renunţă şi nu se descurajează. Poate fiecare dintre noi a avut cândva o întrebare la care a trebuit să răspundă: vrei să fii om obişnuit sau nu? Şi întrebarea asta nu ţi-o pui după 40 de ani, că Maria Magdalena a fost doar una. 🙂 Partea fun e că ambele variante sunt bune, nicio cale nu-i uşoară, important e să rămâi om.

Să ne revedem cu bucurie în următorii ani!

La festivitatea de premiere, abia am aşteptat tortul – From Maraton Piatra Craiului la a 10-a ediţie şi despre continuitate

Şi câteva linkuri la pozele fotografilor – le mulţumesc:
Oana Grigore – MPC2015 – Plaiu Foii 2, MPC – Plaiu Foii 1, MPC – Plaiu Foii 3, Start şi Botorog
Cristian Constantinescu
Andrei Popescu
Feel Good Team
Viorel Micu
Ivanov Octavian – Botorog in sus, De la Diana pana-n Zarnesti
Viorica Cristea
Fodor Corina Maria – Saua Funduri
George Soare

Concursul “Fii activ măcar o dată” şi cu ce întâmpin venirea primăverii

 Activitati, Alte concursuri, Fii activ macar o data  3 Responses »
Feb 172014
 


La aşa vreme nici nu ştiu dacă se mai obosesc ghioceii să răsară! Am fost în Austria unde am schiat la Zell am See, Kaprun, Wildkogel Arena şi pot să spun … “unde sunt zăpezile de altădată”. Nu că nu este zăpadă acolo, că nu-s bine întreţinute părtiile, dar fără ninsoare proaspătă…

360sport-joe-simpson-umbre-intunecateÎn fine, acum despre concursul pe care-l iniţiez sub titlul “Fii activ măcar o dată” în următoarele 2 săptămâni 17feb-03mar: Cozmin de la 360Sport mi-a promis o carte acum ceva vreme – “Umbre întunecate” de Joe Simpson. Despre conţinut găsiţi detalii în linkul respectiv. Nu-i o carte prea veselă – este despre viaţă, munte, condiţie umană. Prefaţa este scrisă de Dinu Mititeanu. Acum am ceva timp sper şi vreau s-o citesc. Ce legătură are cu concursul? Eu primesc această carte dacă măcar unul dintre voi o doreşte… pe cealaltă. Simplu! Acesta este premiul vostru dacă-mi trimiteţi pe mail (vezentan@yahoo.com) dovada că aţi practicat măcar o activitate sportivă în perioada scrisă mai sus. Poate fi aproape orice (nu includ shoppingul de ex, deşi şi acolo parcurgeţi kilometri): alergare, bike, trail, schi, chiar şi … şah. Dovada poate fi o poză, un link la o activitate pe Strava, Endomondo sau orice altceva consideraţi că este semnificativ. Pentru că nu este decât o carte, câştigătorul va fi tras la sorţi în data de 5 martie pe site-ul random.org . Am să fac eu ceva tam-tam până atunci pe FB sau aici pe blog (pun update-uri).
Pe scurt: un mail cu una din activităţile efectuate până în data de 3 martie, mailul trimis cel târziu până în data de 4 martie ora 20, iar apoi în data de 5 martie la ora 20 va fi tragerea la sorţi a câştigătorului.
Anul trecut am avut un concurs “Cei mai multi km din traseele de maraton de 70km si 30km” înainte de concursul de MTB Maratonul Făgetului. Atunci am avut un altfel de … premiu 🙂 . Acum nu mai e legat concursul strict de Strava. Aştept să-mi scrieţi şi vă mulţumesc anticipat! Nu uitaţi că primăvara e deja la uşa noastră şi aşteaptă marea dezmorţire.

După Făget Winter Race din ianuarie n-am mai participat decât la concursuri de … şah rapid. E drept că mişcare am făcut, zilnic – alergare. Până la Alba-Iulia City Race din martie evident că voi mai merge … tot la şah, în sfârşit clasic. Aşa că în programul meu de pregătire a intrat şi activarea neuronilor, atâţi cât au mai rămas după ani de glaciaţiune. Încetul cu încetul sper să devin cel mai bun şahist alergător/MTB-ist/triatlonist sau cel mai bun alergător… dintre şahişti.

La ultimul concurs de şah activ la care am participat – Napocensis Activ ediţia a IV-a – 15 februarie – m-am comportat, cu puţin noroc, onorabil: 5,5p din 9p – locul 7 la general din 22 participanţi, fiind la egalitate de puncte locurile 4-7. Să vă povestesc o partidă, ca neşahiştii (cei care ştiu câte ceva sper să privească comentariile cu indulgenţă) să-şi facă o idee despre ce înseamnă acest sport interesant care poate fi extrem de epuizant.  Cu albul am jucat 1. b3 din anumite motive, deşi până acum nu mai jucasem niciodată. Eram mai detaşat şi nu mă interesa în mod deosebit rezultatul şi probabil că această lipsă de stres mi-a prins bine. Cinci partide am avut cu albul, la toate am început cu b3. Normal, la început am pierdut cu brio şi evident că nici o partidă n-a semănat cu alta. Deschiderea e aşa de flexibilă pentru ambele părţi că practic de la mutarea a doua începi lupta cu adversarul … care încearcă să intre în apărările cunoscute mai bine de el. Şi uite-aşa am avut parte de ceva indiana regelui, olandeză, slavă, la toate bănuiesc că prima dată am făcut “noutăţi teoretice” mai întâi eu.

From Napocensis Activ – sah rapid feb 15

Ultima rundă am avut un adversar – candidat maestru – care dacă ar fi câştigat cu mine era pe podium. Atunci nu m-am gândit la asta, m-am gândit doar că sper să-i rezist cât mai mult şi să pierd “pe scut”. El avea 5,5p, eu 4,5p şi sunt în continuare un novice ca-n denumirea poveştilor Şeherezadei – 1001 de nopţi (1001 CIV – coef intern valoric, nici măcar ELO). Acasă m-am lăudat şi eu cu victoria mea şi copiii mi-au spus să pun partida pe tablă. Nu mi-am amintit pe moment decât primele mutări şi imediat au început reproşurile: da, că doar nouă ne ceri să ne aducem aminte şi te superi că nu ştim… Degeaba le-am explicat că am avut 9 runde în acea zi, că e şah rapid, nu clasic, că nu se scriu partidele ca la meciurile lor la clasic, că ei dacă scriu urât nu mai ştiu ce au jucat. Şi m-am ambiţionat şi până la urmă în proporţie de 99% am refăcut partida. Ce a rezultat e mai jos, am şi câteva comentarii.


Dacă nu se vede partida, ghinion: încercaţi cu alt browser sau descărcaţi fişierul .pgn de aici.

Am avut noroc, adversarul nu m-a luat în serios. Cum minunile sunt rare, mă aştept ca de acum să fiu învins sistematic, cu dedicaţie. Cu ocazia aceasta mai învăţ şi cum să public pe site partide, una din opţiuni fiind cea de faţă.

Să ne vedem cu bine şi nu uitaţi să-mi scrieţi dacă vă interesează cartea. Ştiu că practic toţi cei care ajung să citească rândurile acestea sunt persoane active, că nu este un premiu de valoare mare, dar să o câştigi, sa fii primul, este intotdeauna o provocare, nu? 🙂

Trei cuvinte cheie: primavara, noaptea si road

 Cluj, Cluj-Napoca, Clujul Pedaleaza, Concursuri de sosea, Etapa de Noapte, Localitati si zone, Maraton MTB, Primavara pe doua roti, Road Grand Prix, Targu-Mures  No Responses »
May 272013
 


Trei cuvinte, trei concursuri la care am participat in acest weekend. Odata cu Zilele Clujului au aparut multe concursuri la noi in urbe, aşa că am avut de unde alege. E bine ca se mobilizează oamenii nu numai la “cei care mănâncă cei mai mulţi mici” sau la “cei care beau cele mai multe halbe de bere”. Conform calendarului Sportsplanner, mai existau “Crosul noptii” si “Fugi cu Donath”, de alergare, interesante, dar nu pot fi cu toate. Dacă participam la ele nu puteam fi la Târgu-Mureş la “Primavara pe 2 roţi” (MTB) unde am început să mă duc anual pentru că le place copiilor. Aşa că alegerea mea a continuat cu “Etapa de noapte” organizată de Clujul Pedalează (bicicletă) şi “Road Grand Prix” (şosea) – prima competiţie de şosea organizată de Alex Ciocan.

Linkurile la paginile organizatorilor:
http://clujulpedaleaza.ro/
http://primavarapedouaroti2013.blog.hu/
http://www.roadgrandprix.ro/

Multumesc pentru poze Ovidiu si Imprezzio Global – podium copii 9-11 ani Road Grand Prix Cluj

La Târgu-Mureş am plecat de vineri, ca de obicei, pentru că e greu să împachetăm şi să trezim copiii dimineaţa devreme. Ne-a ajutat Ovidiu cu rezervarea, aşa că n-am avut probleme. Au fost mulţi copii participanţi şi nu-i de mirare cu atâtea cluburi sportive acolo care au impregnat o atitudine sportivă concetăţenilor. Până să luăm startul am tot văzut oameni de toate vârstele făcându-şi alergarea de dimineaţă prin padure.

start la proba de 10km Primavara pe 2 roti Targu-Mures 2013

Cum nu-mi place să stau degeaba am luat şi eu startul la proba de 30km (n-a mai fost cea de 50km) alături de concurenţii consecvenţi de la vârsta mea. E unul din concursurile unde vin regulat şi cei din Harghita şi Covasna, aşa că … mi-au făcut ca de obicei evaluarea anuală a pregătirii mele: tot cam pe acolo, ceea ce e bine, şi tot pe undeva pe lângă podium. Sunt buni cei peste 40 de ani. Pentru rezultatul meu mai aştept, ce-i important e că m-am simţit bine şi că traseul a fost ok deşi plouase.
Update: locul 8 la +40 ani cu 1h27min.

sosire Tudor  Primavara pe 2 roti Targu-Mures 2013
podium 6-8 ani Primavara pe 2 roti Targu-Mures 2013
podium fete 9-11 ani Primavara pe 2 roti Targu-Mures 2013

Copiii au făcut o figură frumoasă, Tudor câştigând la băieţi 6-8 ani, iar Andreea ocupând locul 2 la fete 9-11 ani. Traseele lor au coincis cu cel de 30km în prima parte (8km, respectiv 10km dus-întors), deci nu le-a fost uşor. I-a însoţit Diana, care i-a ajuns pe când se întorceau :).  De ai nostri au mai venit de la Cluj Andrei (locul 3), Andy (locul 1) şi Radu (locul 4) la categoriile lor.

Bravo organizatorilor şi un bravo concurenţilor, în special celor mici.

Seara am ajuns la Cluj şi am luat pachetele de înscriere pentru Etapa de noapte şi Road Grand Prix. Am ajuns la linia de start din centrul Clujului la 12.30 noaptea, aşa că am luat startul în competiţia înţelepţilor, cei peste 40 de ani. N-am participat din familie decât eu, aşa că n-am avut alte griji. A fost prima dată la o competiţie organizată de Clujul Pedalează când am participat la categoria înţelepţi, în rest tot la avansaţi m-am dus, aşa că am avut şi o motivaţie suplimentară. Mi-a mai sporit ambiţia prezenţa lui Tibi, care ştiam că-i bun la şosea, şi Eugen.

podium intelepti Etapa de noapte Clujul Pedaleaza 2013

A fost o cursă scurtă şi intensă şi păcat că Tibi a căzut după primul viraj la un ambuteiaj unde cineva din faţa lui a schimbat brusc direcţia şi i-a tăiat calea. Am avut de luptat cu Eugen care la porţiunea de piatră mă tot depăşea şi apoi nu-mi era uşor să mă ţin de el. Eram mai rapid la porţiunea în uşoară coborâre dar de fiecare dată mă ajungea pe întoarcerea spre linia de finish, fiind mai puternic ca mine, aşa că la ultima tură m-am străduit să iau un avans mai mare. Noroc că n-am fost mulţi şi-l puteam ţine în vizor când eram în spatele lui. În final am terminat cu 4 secunde în faţa lui, cu un timp de 9min29sec. A fost primul meu loc 1 la competiţiile de la Cluj, fără să pun la socoteală probele family unde meritul principal a fost a celor mici.

Felicitări celor din clubul meu – Clujul Pedalează – pentru efort, s-au implicat la multe evenimente în acest weekend. N-am putut asista la concursul de Miss, dar m-am uitat acum la poze. Bravo frumoaselor care au participat la Etapa de Noapte!

Şi acum despre Road Grand Prix, unde am fost toţi patru la liniile noastre de start.
În primul rând succes în continuare lui Alex Ciocan în îndeplinirea dorinţei de relansare a ciclismului de şosea, a dovedit multă stăpânire de sine, a ştiut ce să vorbească, a avut umor şi copiilor le-a plăcut de el. A fost un concurs bine organizat, un concurs de viteză unde ai putut simţi diferenţa dintre şosea şi off-road chiar dacă virajele au fost strânse şi porţiunea de piatră cubică (acelaşi traseu ca la Etapa de Noapte) destul de periculoasă mai ales când a început să plouă. Noaptea eşti mai prudent fără să vrei, dar ziua poţi da drumul la bicicletă, te poţi lăsa furat de beţia vitezei … tale, începi să-ţi dai seama ce simt cicliştii profesionişti, ce înseamnă să stai la plasă, îţi doreşti să asişti măcar la marile tururi şi să apreciezi când Turul României trece prin oraşul tău.

start copii 6-8 ani Road Grand Prix Cluj
finish Andreea Road Grand Prix Cluj

Nu-i puţin lucru să vină la un concurs Eduard Carol Novak – campionul paralimpic şi e o onoare pentru mine că am concurat alături de el. Evident, a fost mai bun ca mine, m-a outlappat cel puţin cu o tură :). A venit şi în calitate de antrenor al echipei CS Tusnad şi … să nu uităm că e actualul preşedinte al Federaţiei de Ciclism. În sfârşit mai răzbeşte şi valoarea la funcţii în .ro.

A fost impresionant să vezi două echipe de ciclism de şosea (şi nu ţin numai asfaltul, mai participă şi la concursuri de MTB) – CS Marghita şi CS Tusnad, echipate profesionist, cu cursiere de la cei mai mici la cei mari. Au şi fost pe podiumuri, i-am şi simţit cum merg, m-am chinuit şi eu să ma autodepăşesc.

În astfel de condiţii m-am bucurat când Tudor a obţinut locul 4 (după Andrei) şi când Andreea a fost pe locul 3 la general – fete şi băieţi 9-11ani. A fost singura fată pe podium la copii şi e mare lucru. I-am pregătiti eu cum am putut, dar tot cu MTB şi tot cu cauciucurile lor au concurat, data viitoare le voi căuta măcar slickuri. La toate categoriile primii au fost cu biciclete gen cursieră, evident.

Diana a participat şi ea cu MTB-ul, a reuşit să facă 11 tururi din 15 câte a încheiat primul. I-am şi lăsat acum cauciucurile Maxxis Detonator să meargă la serviciu, să se mai obişnuiască cu ele – cam tardiv, e drept.

From Road Grand Prix Cluj

Pentru mine cursa a fost interesantă şi antrenantă. Am participat cu MTB-ul meu Merdia hibrid – îi spun aşa pentru că genţile sunt de cursieră, dar restul echipării e MTB-ul meu clasic. L-am pregătit aşa pentru viitoarele concursuri de triatlon la care vreau să particip. N-am considerat necesar să fac o investiţie în cursieră bună, dată fiind valoarea mea :).

From Road Grand Prix Cluj
From Road Grand Prix Cluj

Mi-am pus în cap o ţintă de care să ma ţin – pe Mihai – care de altfel a terminat pe locul 3 la +40 de ani, dar n-am reuşit. Au fost şi mulţi participanţi, dar cred că oricum nu puteam să-i fac faţă chiar dacă stăteam la plasă, fără măcar o cursieră. Aşa că m-am reorientat spre cei din jurul meu şi m-am străduit să ţin pasul cu ei în special pe uşoara urcare spre finish, unde vântul de faţă mă termina. Degeaba mă ghemuiam, cadrul de MTB era mai expus şi nu-mi puteam folosi mâinile să ma ajut la … pedalat. Îi mulţumesc la Andrei Maratonic pentru ritmul lui, am avut probleme să stau şi după el. La ultimele 2-3 ture (am făcut 15 din 18) când a lăsat puţin pedala i-am trecut în faţă şi m-am străduit de unul singur să ajung pe unii mai buni din faţă. N-am avut mare succes, oricât m-am străduit să mă agăţ de orice umbră de plasă de la întârziaţii pe care-i depăşeam. Am şi văzut pe Strava că acele ture au fost mai lente şi ceea ce a trebuit să se întâmple s-a şi realizat: m-a reajuns Andrei, m-am lipit iar la plasă şi … ghinion, a fluturat steagul de finish.

Nu ştiu încă locul meu, dar ştiu că la mulţi concursul le-a deschis apetitul pentru ciclismul de şosea.
Update: locul 7 la categorie – 15 ture – 47min31sec (18 ture a facut primul concurent); Diana – locul 8 – 11 ture (15 ture primul concurent).

Să ne vedem cu bine!

Concursul "Cei mai mulţi km pe traseul Maratonul Făgetului din martie până în aprilie"

 Alte concursuri, Cluj, Cluj-Napoca, Gps, Localitati si zone, Maraton MTB, Maratonul Fagetului, Strava  No Responses »
Apr 262013
 


Update: Concursul s-a incheiat! Locurile 1,2 şi 3 au rămas neschimbate în ultimele zile:

1. Elisei Miron 137.7km
2. Adrian Copandean 99.4km
3. Vlad Sabau 77.8km
Felicitări! Baftă la concurs la toţi participanţii! Mai jos găsiţi clasamentul final şi tabelul excel cu detalii. Urmează înmânarea diplomelor!
Toţi aceşti kilometri au fost parcurşi însumând lungimile segmentelor luate în considerare pe traseele lung şi scurt ale Maratonului Făgetului. Dacă ai parcurs o dată traseul scurt aceasta înseamnă că ai făcut 20.4km din segmente, iar o parcugere integrală a traseului lung înseamnă 43.6km.

am creat diplome virtuale la toti participantii: Diplome participanti concurs

 

Incep cu un PS:
Am simtit o lupta la distanta intre concurenti, in atacarea KOM-urilor, asta inainte de a incepe cursa in sine. Evident, in regim de concurs se vor spulbera recordurile. Pot spune totusi ca lupta intre concurenti, valabila si aici la MTB, incepe mult inainte de concursul in sine. Cine foloseste site-uri de fitness ca Strava, Endomondo stie. Ce bun era Cassius Clay in lupta dinaintea luptei, in intimidarea adversarului! 
Let’s rumble!

Mai este ziua de vineri si concursul “Cei mai multi km pe traseul Maratonul Fagetului din martie pana in aprilie” se incheie. Elisei Miron , dupa cum arata clasamentul, nu mai poate pierde locul 1. Clasamentul final il voi publica la sfarsitul zilei de vineri. Felicitari la toti participantii, stiu ca mult mai multi au parcurs traseele. Asa cum am spus cu privire la premii, tot ce pot face e sa pun o vorba buna la cei care-i sprijina pe concurenti ca sa-i ajute in continuare in ceea ce fac, ca merita. Voi “inmana” online diplome la toti participantii :). Asa ca Eli sigur va avea un premiu de la Maratonul Fagetului, inainte inca de a porni cursa! Bafta la concurs!
Si acum despre concurs…
Linkul la ce am calculat in excel , este incorporat mai jos:



Am iniţiat un concurs intitulat “Cei mai mulţi km pe traseul Maratonul Făgetului din martie până în aprilie”, despre care am scris amănunte într-o postare precedentă – este şi event creat pe FB. Clasamentul se bazează pe numărul de km parcurşi pe segmente de traseu ale Maratonului Făgetului (alergare sau MTB) de oricine are un gps la el şi îşi descarcă înregistrările pe Strava. Aici voi prezenta periodic situaţia la zi cu clasamentul.
În data de 26 aprilie:
Am creat si segmentul 6 pentru traseul lung, care e altfel decat cel de anul trecut. Am tinut cont de el in clasament pentru ca practic in acest an mai toata lumea merge pe el. A mai intervenit si scurtarea cu putin a segmentului 4 de la traseul scurt – zona Magura – ca sa fie valabil si pentru rezultatele de anul trecut si pentru cele din acest an. Sunt acum doua doamne-domnisoare in clasament, Dana Marie si Suzi Hilbert şi un copil de 7 ani: Tudor Vezentan. 

1. Elisei Miron 137.7km
2. Adrian Copandean 99.4km
3. Vlad Sabau 77.8km
4. Persa Radu 61.2km
5. Tudor Capatina 60.2km
6. Iustin Stanciu 53.8km
7. Iuga Dragoş 53.2km
8. * Radu Tudor 43.6km
9-11. Sotropa Aurelian 40.8km
9-11.* Iustin-Dorin Lupu 40.8km
9-11.* Szabó Győző 40.8km
12. Kelemen Árpád 36.6km
13-15. Dana Marie 20.4km
13-15. Marin Marie 20.4km
13-15. Tudor Cret 20.4km
16. Marcel Lucian 20.2km
17. Gyorgy Szabi 19.4km
18. Simon Suni Andras 15.8km
19-20. Aurel Lar 14.6km
19-20. Czirjak Attila 14.6km
21-22. Alexandru Mahu 13.4km
21-22. Bogdan Petrica 13.4km
23. Coman Andrei 7.1km
24-26. Suzi Hilbert 4.4km
24-26. Utwo Mihai 4.4km
24-26. Tudor Vezentan 4.4km
27. Campean Claudiu 2.2km. 
Just for records: eu am 122.7 km parcursi. 
* inseamna ca nu au inregistrat cu gps trackul pe Strava

GPS, segmente, Strava, Maratonul Fagetului MTB – 2013 si un mic concurs

 Alte concursuri, Cluj, Cluj-Napoca, Gps, Localitati si zone, Maraton MTB, Maratonul Fagetului, Strava  3 Responses »
Feb 112013
 

E vreme de iarna inca, nu sunt concursuri de alergare, MTB, triatlon dar sunt de escalada pe gheata si schi de tura. Cum un fel de escalada pe gheata cred ca as face numai cu ceva animal dupa mine, iar la schi de tura nu mi s-a potrivit inca orarul, mi-au ramas antrenamentele, in special de alergare. Eu nu pot face nimic normal, trebuie mereu sa fiu impins sau sa ma imping de la spate, asa ca solutia a fost sa-mi cumpar un ceas cu gps pentru antrenament care are si Virtual Partner la care pot sa-i setez un ritm mai apropiat de al meu. Avantajul deci cu partenerul virtual e ca il vezi cam mereu pe ecran, nu dispare ca o naluca dupa ce luam startul, asa cum dispar cei buni din faţa mea la concursuri si-n plus, poate avea programul sucit ca si al meu.Intra deja in moda ca sportivii, amatorii, sa posede tot felul de aparaturi performante, de multe ori cu GPS, care sa le monitorizeze performantele, asa ca s-au dezvoltat si site-uri unde poti incarca track-urile parcurse, antrenamentele. Dau spre exemplu ce am incarcat eu pe Endomondo:

E traseul de Maratonul Fagetului 30km – concurs organizat de Clujul Pedaleaza, asa cum a fost in 2012, pe care l-am parcurs alergand (e inca zapada serioasa pe la noi). In 28 aprilie va fi urmatoarea editie, la care voi participa ca de obicei la cursa de 70km, pe care n-am parcurs-o inca in alergare din motive destul de evidente.

Dar de ce ma strofoc eu sa parcurg traseul de maraton? Păi mi-a venit o idee…

traseele de 30km si 70km ale Maratonului Fagetului

Ca observatie: traseele gps le gasiti ori pe site-ul Clujul Pedaleaza, ori cel real parcurs de mine (care cred ca e mai de precizie, in ciuda scurtelor bâlbe de orientare).

Dar să revin la idee… Daca tot parcurge tot mai multa lume trasee in jurul Clujului, in lung si-n lat, daca tot cei de la Strava au avut ideea – sa nu-i spun geniala, ci grozava – de a permite crearea de segmente de traseu, uneori si automat, in care daca cineva vreodata a parcurs acea bucata va figura intr-un clasament al tuturor celor ce-au fost pe acolo, atunci de ce sa nu impart traseul de maraton de MTB in bucăţele, să le spunem mai comestibile, si sa urmarim – toti cei interesati – evolutia noastra pe meleagurile strabatute de maraton si … sa ne putem compara fortele chiar daca nu putem lua startul toti deodata ca la un concurs. Pentru cei care studiaza rezultatele pe segmente, le reamintesc ca cele din 29 aprilie 2012 sunt obtinute in regim de concurs – maratonul de anul trecut.

Si de aici mai e un pas: provocarea! Concurs: castiga cine parcurge cei mai multi km din traseele de maraton de 70km si 30km incepand cu 1 martie si incheind cu o saptamana inainte de concursul de anul acesta – deci 21 aprilie 2012. Nu contează ca e pe bicicleta, e alergare sau mers pe jos. Ma voi stradui sa parcurg până la 1 martie si bucata ce tine de traseul de 70km, sper sa nu fiu nevoit s-o fac in alergare prin zapada si noroi.

Evident cam trebuie sa aveti cont pe Strava, sa va incarcati pe gps traseul sau sa cunoasteti traseul de maraton, iar cand parcurgeti segmente din el automat aflam cu totii. Stati linistiti, nu am actiuni la Strava sau alte intelegeri, toata actiunea e … benevola si copilareasca :).

A, am uitat de premiu! Vor fi premiate primele trei locuri… Momentan premiile constau intr-o vorba buna (aratati ce scrie pe blog) din partea noastra, a participantilor, la neveste, prietene, sefi etc, adica la toti cei de care depinde sa va cumparati ce va doriti din punct de vedere sportiv: haine, incaltaminte, gps-uri… si asta pentru ca astfel dovediti ca acele lucruri nu sunt un moft, ci chiar le veti folosi mult.

Mai dau un exemplu, ca ideea de segmente sa fie clara:

primul segment, intitulat: Traseu Maratonul Fagetului – partea 1 – Sf Ioan

Pentru traseul de 30km am creat (iau in calcul) 7 segmente:

RUN: – Traseu Maratonul Fagetului – partea 1 – Sf Ioan – http://app.strava.com/segments/3343098

RIDE: – Traseu Maratonul Fagetului – partea 1 – Sf Ioan – http://app.strava.com/segments/3390645

Despre prima parte: e un traseu frumos prin padure, intens frecventat de oameni de toate varstele, iar acum iarna e parca si mai frumos – se poate merge cu copiii – o sa le placa (plus ca se pot da cu sania, pot cauta geocachuri). Partea negativa: la inceput am crezut ca mi s-a ascutit privirea – vad tot mai bine prin padure, dar adevarul e ca se rareste padurea. Momentan se intra si cu camioane mici dupa lemne, maine poimaine se va putea intra la cules de ciuperci cu tirurile. Asa ca o sugestie pentru toti: doriti Autostrada Transilvania gata in 50 de ani? Atunci plantati fiecare cate un pom pe traseul viitoarei autostrazi si sigur va fi cine sa creeze drum pe acolo.

RUN: – Traseu Maratonul Fagetului – partea 2 – Case Micesti – http://app.strava.com/segments/3415501

RIDE: – Traseu Maratonul Fagetului – partea 2 – Case Micesti – http://app.strava.com/segments/3415707

E un segment mai dificil, la care se adauga cainii de Plafar la casele din Faget care mai si sar sa te scarpine la picioare, ca mai mult nu reusesc. Acum sunt urme 🙂 in zapada, ca nu peste tot erau.

RUN: – Traseu Maratonul Fagetului – partea 3 – zona Peana – http://app.strava.com/segments/3415524

RIDE: – Traseu Maratonul Fagetului – partea 3 – zona Peana – http://app.strava.com/segments/3415723

Asta e un segment care cred ca va avea multi competitori, si cu voie, si fara voie, practic e linie de nivel la liziera padurii.

RUN: – Traseu Maratonul Fagetului – partea 4 – zona Magurii – http://app.strava.com/segments/3415542

RIDE: – Traseu Maratonul Fagetului – partea 4 – zona Magurii – http://app.strava.com/segments/3415733

Am luat in calcul doar zona care sigur o nimeriti, pentru ca accesul la ea cred ca va fi schimbat in acest an. E o zona frumoasa, păcat de cainii de la Sălicea – după intalnirea cu ei am ramas cu Zeusul lor (o bota) in mână până la final, la Polus.

RUN: – Traseu Maratonul Fagetului – partea 5 – Salicea – Tauti – http://app.strava.com/segments/3415567

RIDE: – Traseu Maratonul Fagetului – partea 5 – Salicea – Tauti – http://app.strava.com/segments/3415746

Tot asa, segmentul e partea sigura. Am prins zapada neatinsa, e ceva de mers. Partea negativa: cred ca au arat campul chiar deasupra fermei – abia am putut merge pe acolo, ce sa mai spun de fuga (vreo 200 de metri). N-ar fi exclus ca românii nostri sa fi arat numai drumul de acces, să nu poţi trece pe acolo.

RUN: – Traseu Maratonul Fagetului – partea 6 – Cetatea Fetei – http://app.strava.com/segments/3415587

RIDE: – Traseu Maratonul Fagetului – partea 6 – Cetatea Fetei – http://app.strava.com/segments/3415766

Multe urme, am vazut si caprioare. A sunat a victorie (incheiere cursa) ceasul meu. Mai aveam vreo 7 km… Explicatia: incheiase cursa de 30km partenerul meu virtual – aveam incarcat trackul de bicicleta al cuiva. Ce fericire pe el si ce pacat ca nu poate bea o bere!

RUN: – Strada Crizantemelor Climb – dealul Garbaului “Golgota” – http://app.strava.com/segments/3415194

RIDE: – Strada Crizantemelor Climb – dealul Garbaului “Golgota” – http://app.strava.com/segments/3415835

Urcarea asta e intr-adevar grea, si pentru alergare. In partea de inceput e noroi, am tot cautat zapada pe margini. Am depasit o caruta si apoi am ajuns la partea inaccesibila auto. Ultimii 200m au fost cam la pas, alunecam pe gheaţa de sub zapada. Totusi, daca va uitati la timpi, veti vedea ca figurez pe primul loc la clasamentul de bicicleta (e timpul meu de alergare, deci nu-i un timp reprezentativ pentru MTB), dar e o dovada ca … mai rapid esti fara bicicleta pe acolo.

Pentru traseul lung – doar segmente parcurse cu bicicleta:

RIDE: – Traseu lung Maratonul Fagetului – PA1 Peana – Lac Micesti – http://app.strava.com/segments/3525293

RIDE: – Traseu lung Maratonul Fagetului – Lac Micesti – Comsesti – http://app.strava.com/segments/3525347

RIDE: – Traseu lung Maratonul Fagetului – Cheile Turenilor – http://app.strava.com/segments/3525468

RIDE: – Traseu lung Maratonul Fagetului – Tureni – Micesti – http://app.strava.com/segments/3525486

RIDE: – Traseu lung Maratonul Fagetului – Saliste – Prunis – http://app.strava.com/segments/3525538

RIDE: – Traseu lung Maratonul Fagetului – PA3 Prunis – Moara de vant – http://app.strava.com/segments/3525563

În fine, spor la pedalat, alergat, inotat… Mai sunt si alte concursuri pe la noi, numai sa vina primavara. Deja sunt inscris la Maratonul International Cluj – alergare si la … Half Ironman – Oradea.

Concursurile de biciclete pentru copii

 Activitati, Alte concursuri, Concursurile de biciclete pentru copii  No Responses »
Jun 042012
 

Au inceput sa apara tot mai des competitiile adresate copiilor, iar cele de biciclete consider ca dau tonul. In Cluj si Targu-Mures deja pot spune ca este un boom, fiind si cluburi deja cunoscute implicate. Ziua Copilului a fost o ocazie care nu putea fi scapata si ma bucur sa stiu ca au fost organizate si alte concursuri ca de exemplu de tenis de masa si sah. Si concursurile dedicate adultilor ca maratoanele de MTB, de alergare, au inceput sa aiba atasate concursuri dedicate copiilor si cele de tip family. Cred ca moda lor se datoreaza celor din Targu-Mures, iar Clujul vine puternic din urma.
Nu am vreme decat sa enumar acum competitiile de MTB din Cluj din ultima perioada care au avut si participanti copii si la care in general am participat si eu cu familia:
– 22 aprilie – Maratonul International Cluj – alergare pe sosea
– 06 mai – Primavara pe 2 roti Targu-Mures – maraton de MTB, dar si cu probe family si pentru copii
– 20 mai – Clujul Pedaleaza etapa 2 Skoda
– 26 mai – Clujul Pedaleaza – Micul biciclist si siguranta lui – de Zilele Clujului, competitie precedata in noaptea de 25 spre 26 de Etapa de Noapte
– 02 iunie – Cupa Cora Junior – Clujul Pedaleaza
Surpriza placuta a venit de la Zalau, unde in 3 iunie s-a organizat Cupa Junior de catre Alien Cycling Zalau. Concursul a fost de biciclete, pentru copii de la 6 la 14 ani, iar copii au fost multi raportat la ce populatie are orasul. E drept ca am fost si noi clujenii pe acolo.
Felicit organizatorii pentru concursurile de copii mai ales ca stiu ca este un mare efort necesar iar beneficiul nu este material. Ce vreau sa pun in evidenta acum este participarea sponsorilor, unii dintre ei cu nume mari, care chiar au oferit premii deosebite: Cora Cluj, Michelin Zalau. La locurile fruntase premiile au fost chiar biciclete. Sper ca ei sa constituie un exemplu pozitiv pentru ceilalti.
Inchei cu cateva poze de la o parte din competitiile enumerate.

Cupa Junior – Alien Cycling Zalau
Micul biciclist si siguranta lui – Clujul Pedaleaza



poze pe picasa: 
Maratonul International Cluj   
Primavara pe 2 roti Targu-Mures
Etapa 2 Skoda – Clujul Pedaleaza

 

 Older Entries