Nov 102018
 


Voluntar la evenimente sportive în 2018

Voluntar la evenimente sportive în 2018 – N-am cum să nu postez aceasta poză, mulţumesc Dan Tăuţan!

Anul acesta am tot încercat să schimb ceva, inclusiv la hobby -uri. Poate pentru că mă îndrept spre o bornă de vârstă, poate pentru alte motive. Cert este că am şi tras câteva sperieturi cu organismul meu, gândindu-mă că “vremea şahului” s-ar putea să revină mai repede decât mă aşteptam.

Am avut programate concursuri grele, unele noi, încă nu am renunţat la ultra-running. Nu se mai poate să particip săptămână de săptămână la competiţii în astfel de condiţii, aşa că bitul respectiv l-am trecut pe zero. Cum îmi place să alerg, în principiu zilnic, mă iau şi mă duc şi eu cum pot, în ritm de jogging, în special prin Făget. Ca să nu mă izolez cu totul de atmosfera de concurs (la ultra nu se pune, mai mult pustnici găseşti, cu excepţia UTMB), am început să accept mai des propunerile de voluntariat. S-au strâns câteva şi e momentul să fac o retrospectivă şi pe blog.

Ordinea evenimentelor este cea calendaristică, toate îmi sunt dragi, la o parte am participat şi din postura de concurent, priveşti cumva diferit evenimentul şi ai responsabilităţi chiar mai mari, eşti practic parte dintr-o echipă şi eu tratez mult mai serios un concurs când este pe echipe.

1. Crosul Divelor – 3 martie
2. Maraton Internaţional Cluj – 15 aprilie
3. Maraton Apuseni – 27 mai
4. Apuseni Ultra Race – 21-23 septembrie
5. Ştafeta Veteranilor – Invictus – 23 octombrie
6. Semimaraton Cluj – 28 octombrie

1.  Crosul Divelor – 3 martie.
Despre acest concurs am mai scris, cele din prima parte a anului figurează în postarea Un început de an mai neobişnuit.
Linkul la ce am scris atunci – Dive.
Rolul meu a fost de iepure, un deschizător, am alergat prima tură atât la proba de 2km cât şi la cea de 5km. N-am fost chiar în largul meu, nu mi-a fost uşor, dar mi-a făcut o mare plăcere şi încurajez pe băieţi să vină ca şi spectatori în număr cât mai mare la acest concurs, consider că e ca un mărţişor mai natural decât cel clasic.

28514736_173289616636343_5247261729451631112_o.jpg PMCJ6253_.jpg

Top

2. Maratonul Internaţional Cluj – 15 aprilie.
Linkul la ceea ce am scris este aici.
A fost pentru prima dată când am însoţit un alergător de vârf la un maraton, chiar pe primul. Normal că pe bicicletă! 🙂 Doar performanţele din zilele mele bune la maraton (am alergat maraton de şosea la MIC de câteva ori şi o dată de 1 decembrie la Alba-Iulia) au fost pe la 3h06min, nu puteam fi pacer la un kenyan (Kiplagat Tuei Hosea) ce termină maratonul în 2h31min!
Cum aleargă cei din frunte! E de învăţat, dar şi de reţinut că sunt şi ei oameni şi au slăbiciuni. Kiplagat al nostru ar fi fost pe locul 10 la Maratonul de la Bucureşti cu acest timp. Dar … e alt concurs, altă concurenţă şi important e că maratonul de la Cluj tot creşte. Am fost mândru că am fost acolo, dar de lipit nu s-a lipit nimic la viteza mea de alergător. 🙂

30722914_1922141221192648_7449060045456670720_n.jpg QzibuSjnmW5g3KkM_zwSd9-Sw3wIwSA-qvuwIWOECjQ-2048x1455.jpg ok.jpg

Top

3. Maraton Apuseni – 27 mai.

Despre Maraton Apuseni am tot scris, este concursul de suflet al Clubului Alpin Universitar Cluj, membru la care sunt şi eu. Anul acesta s-a introdus şi proba de ultra, e un concurs care mereu aduce ceva nou şi e în creştere. E doar o chestiune de timp să devină internaţional.
Cum a fost în acest an am scris aici.
În majoritatea anilor am participat la proba de maraton, iar ca voluntar mi-am făcut datoria de marcare/curăţare a traseului de family. În acest an, fiind la puţină vreme după Salomon Ultra-Trail Hungary, am participat la proba family cu copiii şi în plus faţă de clasica marcare a traseului de family am făcut şi o marcare la proba de cros 7km. Şi aici sunt abonat şi sper să ţină abonamentul mulţi ani de acum încolo, atât ca participant, cât şi ca mic voluntar.

DSCN1039.JPG DSCN1042.JPG 20180425_084906.jpg DSCN1045.JPG

Top

4. Apuseni Ultra Race – 21-23 septembrie.

Se dau condiţiile: în recuperare după UTMB şi în plină lună Walking Month; cel mai important însă – e vorba de pitorescul Apuseni, de un traseu ce trece pe la vârfurile cele mai înalte (Curcubăta Mare, Vlădeasa), prin Padiş cu Cheile Galbenei şi Cetăţile Rădesei (adică chiar pe acolo, nu tangenţial). Se cere câte un închizător la primele 2 porţiuni (fiecare în lungime de aproximativ un maraton).

CSF? Adică ce să fac? Nici nu s-a răcit cerneala cu care a postat Cozmin pe FB că are nevoie de închizători pe acele tronsoane că am şi scris că aş dori să fiu la ambele. Adică cum, fix asta e o problemă?! Mă bucur şi acum că am fost pe acolo, bonus dacă am fost şi de ajutor. Ca să nu mai spun că participanţii alături de care am alergat au fost chiar deosebiţi, simpatici!

Recomand şi acest concurs, chiar dacă marcajul e deficitar. Cu track gps te descurci şi astfel de traseu mai rar. Poate reuşesc să bifez şi ca participant acest concurs în anii ce vin, în orice caz am de gând să parcurg şi jumătatea a doua a traseului, ce trece pe la Mărişel şi ajunge la Muntele Băişorii. Nu spun că în alergare, cel mai probabil cu MTB-ul. Şi mulţumesc pentru poze, e încă un capitol la care acest concurs a excelat.

1.jpg 3.jpg 4.jpg 5.jpg

Top

5. Ştafeta Veteranilor – Invictus – 23 octombrie.

Ce este ştafeta veteranilor – Invictus? Pe scurt, există în lume un concurs adresat veteranilor, celor care au luptat pentru ţările lor şi nu puţini au fost răniţi. Ca un semn de respect, întrecerea (la care rezultatele sunt un aspect secundar) aduce la start veterani, iar cheltuielile sunt acoperite de oameni inimoşi, în special prin donaţii. Anul acesta Jocurile Invictus au avut loc tocmai la Sydney – Australia.
Ca să avem şi noi reprezentaţi, de câţiva ani ani se organizează Ştafeta Veteranilor. Dacă la început nu a avut o mare extindere şi implicare, acum Ştafeta Veteranilor a devenit un eveniment important, cu implicarea autorităţilor. Partea vizibilă a ştafetei este alergarea voluntarilor însoţiţi de biciclete, maşini etc pe trei trasee diferite – roşu, galben şi albastru, care străbat ţara şi ajung la Carei în 25 octombrie, ziua Armatei Române, Careiul fiind în ’44 ultima localitate eliberată din Transilvania de Nord în al doilea război mondial. Pentru că ştafetele străbat sute de kilometri, este o ocazie şi pentru a vizita monumentele eroilor noştri de pe trasee.

Anul trecut am primit o invitaţie, să particip ca voluntar alergător pe traseul galben Cluj – Zalău. Mi-am făcut timp, am considerat că e important şi mi-am adus şi eu contribuţia mea. Mi-am adus aminte de ai mei, de idealurile lor, de sacrificiile lor. Şi, ca toată lumea obişnuită, consider că războiul nu este o soluţie.

Anul acesta a fost nevoie de însoţitor pe bicicletă pe traseul Târgu-Mureş – Câmpia Turzii – Cluj, parte din traseul galben. Am plecat la Târgu-Mureş pe MTB-ul soţiei (singurul la care pot ataşa portbagaj) cu o zi înainte, iar în 23 octombrie am ajutat cum am putut alergătorii. Mulţi prieteni au fost implicaţi, cu unii m-am şi întâlnit. Am vizitat pentru prima dată monumentul de la Oarba de Mureş, aeroportul militar de la Câmpia Turzii. Câteva poze am făcut şi eu.

1.jpg 2.jpg 3.jpg 4.jpg 6.jpg 5.jpg 9.jpg 8.jpg 7.jpg

Top

6. Semimaraton Cluj – 28 octombrie.

La Transilvania Half Marathon am participat tot ca biciclist, pe modelul de la Maraton Internaţional Cluj. Am însoţit pe primii alergători care, aşa cum e firesc, au fost cei de la ştafete şi proba mai scurtă de 10km. A fost foarte multă lume, în imensa majoritate venită de plăcere, pentru sănătate şi pentru socializare. Sper că nu i-am inoportunat prea tare cu clopoţelul meu care anunţa să facă loc pentru sportivii veniţi pentru rezultat. Am încercat să fiu cât mai discret dar ferm, dar m-am simţit ca o maimuţă printre antilope. 🙂

45044494_2308727429168650_2076722382466187264_o.jpg

Top

Atât pentru azi! Să vină Moşu’! 🙂