Dupa weekenduri cu triatlon a venit rândul concursurilor de MTB. În paralel cu Ironbike Oradea şi Maraton 7500 (ultra-trail maraton) – felicitări echipelor care au avut îndrăzneala să ia startul şi să şi încheie cu bine aceste evenimente (la Ironbike a fost finisher si o fată – Bako Annamaria – a treia care reuşeşte la cele 4 ediţii), la Păltiniş a avut loc etapa a doua din Triada MTB care a devenit un stage race prin combinarea unui XCO care a contat în desemnarea campionilor naţionali (singura probă de MTB care e prezentă la olimpiade) şi a unui XCP (nu e chiar un maraton pentru că distanţa e mai scurtă). Organizatorii au hotărât să nu mai existe două tipuri de trasee – lung şi scurt – şi bine au făcut, pentru că o mare parte din concurenţi nu sunt obişnuiţi cu efort aşa mare întins pe două zile. De fapt arată şi rezultatele că mulţi au avut scăderi în rezultate duminică la a doua cursă, fie pentru că nu au reuşit să-şi dozeze efortul, fie pentru că au avut probleme tehnice nerezolvate în ziua precedentă, fie din motivul că au mers la maxim la campionatele naţionale pentru că pentru ei a fost mai important rezultatul acolo (în special pentru profesionişti e valabil).
 |
| From Campionatul National de MTB – proba XCO – Paltinis |
Parcă şi uitasem cum e la un XCO după ce zile la rând am tot alergat şi am înotat. Trezirea a fost cam bruscă – am nimerit fix pe Păltiniş la campionatele naţionale, care trebuiau să fie mai tehnice decât uzual. Faptul că unul dintre creatorii traseului a fost Tudor Oprea spune multe şi m-am aşteptat să fie ceva similar cu cele văzute pe youtube la concursurile internaţionale de XCO. N-am putut ajunge cu o zi înainte măcar să pot exersa, aşa că sâmbătă abia am apucat să fac două ture de recunoaştere care m-au pus în gardă cu traseul şi aşa mi-am gândit strategia: cum n-am înţeles mare lucru din două din coborârile mai tehnice, ţinând cont şi de faptul că voi fi la start mai la urmă şi voi fi încurcat de cei din faţă, pentru mine această cursă va fi un duatlon. În astfel de curse trebuie să ştii traseul, trasa ideală (pentru mine unde să descalec în siguranţă), că altfel rişti să dai de lucru la alţii. Am hotărât să fiu prudent şi pentru că ziua următoare urma cursa de maraton (XCP), iar pentru mine conta mai mult rezultatul general, după cele două concursuri.
 |
| repriza de alergare Campionatul National de MTB – proba XCO – Paltinis |
Şi acum desfăşurarea evenimentelor. Sâmbătă au luat startul la campionatele nationale de amatori 190 de concurenţi (la juniori şi elite – legitimaţii au fost cursele mai aerisite) şi cum e şi normal, chiar dacă începutul a fost pe urcare, prima tură nu a fost suficientă pentru sortarea concurenţilor pe grupe de valori apropiate. Ca urmare la duatlonul meu în prima parte preponderentă a fost alergarea pe porţiunile de urcare mai dificilă sau pe coborârile tehnice şi pot să mă mândresc doar că am făcut multe depăşiri aşa. Următoarele două ture au început să semene a XCO şi pentru mine, am reuşit să cobor ultima parte, n-a mai fost aşa înghesuială – urcările au început să facă diferenţe. Îmi pare rău acum şi mai mult că n-am avut vreme să exersez coborârile, în tura a treia m-ar fi ajutat. E mult mai faină senzaţia să cobori pe bicicletă, e într-un fel o desconsiderare a efortului organizatorilor să alergi pe coborârile gândite pentru MTB, mai ales dacă cu puţin mai mult antrenament simţi că eşti capabil să le parcurgi în siguranţă. În orice caz traseul a fost demn de campionat naţional şi mă motivează acum să mai învăţ tehnică şi data următoare sigur vin cu cel puţin o zi înainte.
 |
| am ajuns si eu vineri seara, am prins lampioanele Campionatul National de MTB – proba XCO – Paltinis |
 |
| From Campionatul National de MTB – proba XCO – Paltinis |
După “prima manşă” – XCO – am terminat pe locul 7 la categorie şi locul 64 la general, cu puţin peste 1h04min. Nu am fost chiar mulţumit de mine, am pierdut mult pe prima tură şi m-am obosit la schimbările frecvente de ritm. Am plecat pe traseu să-i văd pe cei mai buni cum coboară şi … urcă (trebuie tehnică şi la urcări, nu numai forţă şi antrenament!). Am făcut câteva poze şi am filmat cu mobilul, dar am renunţat când mi-am dat seama că uit esenţialul: sunt mulţi care au aparatură mai bună şi se pricep mai bine ca mine iar eu trebuie să-i privesc pe concurenţi cu alţi ochi.
 |
| From Campionatul National de MTB – proba XCO – Paltinis |
 |
| From Campionatul National de MTB – proba XCO – Paltinis |
Şi a venit ziua de duminică – XCP. Gata cu turele, acum e un traseu clasic, atât cât poate să fie de clasic un traseu conceput tot de oamenii tehnici pe care-i ştim. Mi-a plăcut şi m-a dus cu gândul la ce va urma peste câteva săptămâni: ultima etapă de la Triadă – Geiger MTB Challenge. Evident am avut câteva ţinte şi ca de obicei mi-a fost greu la început: n-am intrat în primii 60 şi acest lucru m-a costat. Prima coborâre pe trail am fost nevoit să o fac per-pedes, neputând nici măcar să fug şi să depăşesc. Nu m-am obosit să fiu războinic, să strig, erau prea mulţi în faţa mea. Şi uite-aşa micile speranţe de luptă pentru podium la categorie – măcar să ajung să-i stresez puţin – s-au dus. Deja la km5 am făcut schimbare de planuri, am aşteptat cu răbdare urcarea şi m-am pornit pe pescuit: ţinta mea era să-i ajung pe privilegiaţi – primii 60 – şi să încerc să depăşesc cât mai mulţi. Ca de obicei la început grupurile au fost mai mari şi mai uşor de ajuns, iar apoi de la agăţatul cu privirea până la depăşit trecea tot mai multă vreme. Am ştiut că merg binişor când am depăşit concurenţi la care le ştiam potenţialul şi care erau din primii 60. Mulţumesc pentru încurajările voluntarilor, spectatorilor de pe parcurs, pentru pozele numeroase şi faine şi mai ales mulţumesc echipei Clujul Pedalează-Interteam alături de care am stat şi care m-a încurajat şi pe parcurs, atât la XCO cât şi la XCP. Levi şi Vali, fetele şi băieţii care n-au concurat m-au ajutat fiecare cum a ştiut mai bine.
 |
| From Campionatul National de MTB – proba XCO – Paltinis |
Urcarea pe drum forestier la relee s-a încheiat cu o coborâre tehnică pe bolovani unde după experienţa din ziua precedentă m-am descurcat binişor: am pus piciorul jos doar de 2-3 ori când n-am anticipat corect ce urmează, în rest m-au ajutat mult urmele şi trasa celor din faţă. Apoi a urmat iar urcare. După push-bikeul pe pietriş a urmat urcarea mai accesibilă pe dealul înierbat pe care m-am străduit s-o fac pe bicicletă. Aveam şansa să văd din nou concurenţi în faţă şi m-am motivat. A urmat coborârea ultimă destul de lungă, cu pietre din când în când unde am tot pedalat să depăşesc. M-am mirat că merg unii aşa de încet, m-am gândit că au pierdut multă vreme la coborârea de la relee şi … singurul motiv pentru care sunt unde sunt e că urcă mai bine ca mine. Am încheiat pe locul 6 la categorie, 57 la general, cu 2h10min. Aproape l-am ajuns pe Iulian de pe locul 5 (cam 40sec diferenţă), cred că l-am şi văzut, şi la premiere mi-am dat seama de ce e bine să lupţi până la capăt: la general s-au premiat primii 5 la fiecare categorie, nu mi-a venit să cred! În ziua precedentă Iulian terminase la ceva peste 2min de mine şi, lipsind în această etapă doi din concurenţii de la categorie m-am pomenit strigat pe locul 5. Am dat mâna cu cei buni. Va trebui să mă obişnuiesc cu locurile tot mai depărtate de podium, asta e (doar pentru adormirea “duşmanului” :)).
 |
| From Campionatul National de MTB – proba XCO – Paltinis |
Nu-i uşor la concursurile stage race! Sunt faine, ai o a doua, a treia şansă. Într-un fel sunt ca un triatlon, duatlon, dar pe mai multe zile, că oricum XCO şi XC nu-i acelaşi lucru. Sunt tot mai multe concursuri şi unele intenţii bune trec neobservate: tocmai s-a anulat un concurs de tip stage race – IronBikeRace din lipsă de concurenţi. Ideea însă va răzbate!
În fine, am avut un weekend super, am fost la Păltiniş o întreagă echipă şi ceva urme pozitive am lăsat :). Felicitări organizatorilor, voluntarilor, n-au avut viaţă uşoară! Va rămâne un reper nu numai pentru mine. Ce trebuie îmbunătăţit e startul la amatori – e valabil la toate concursurile de la noi, acum că vine tot mai multă lume. Organizatorii se străduiesc să găsească criterii cât mai corecte de departajare la grila de start, dar până nu vor exista câteva competiţii de referinţă luate în calcul la stabilirea valorii competitorilor, mereu vor exista nemulţumiri. E doar chestiune de timp, nu cred să aşteptăm pentru asta ca după autostrăzi. Anul viitor mă văd ca amator figurând într-un clasament anual, ceva de genul ELO-ului la şah.
Ne vedem la Reci la triatlon şi la… Geiger!