Feb 202024
 

Februarie 2024, luna cu Vlădeasa Winter Trail. A fost ediţia a X-a, n-am participat eu la toate dar mi-a plăcut de fiecare dată – muntele e şi aproape de casă şi îl cunosc în multiple ipostaze.
Tocmai am scris un comentariu pe FB – “Frumoase poze! Mulţumim! Ma gândeam să pun din anii trecuti, sa fie mai multa zapada şi noi mai tineri!”
Acesta-i şi adevărul, cum pozele de la concurs mai întârziau îmi apăreau în căutări cele din anii trecuţi, când era zăpadă şi în satul Rogojel de la poalele Vlădesei, de unde era startul. Şi… consider că e o idee mi-nu-na-tă. 🙂 Punând în album, comparativ, cele două ipostaze – 2020 şi 2024, am găsit şi asemănări, şi deosebiri.

 

La asemănări e partea de gol alpin, deasupra pădurii, unde zăpadă e obligatorie şi am văzut şi acum schiori (clasic, m-am întâlnit cu Joe Indianu – cum spunea o prietenă întâlnită tot acum, cu schiurile de tură, Joe merge pe Vlădeasa cum mergem noi la shopping). Până şi câinele care m-a însoţit acum 4 ani are corespondent în acest an.
La deosebiri am o poză cu cabana Vlădeasa din 2020, cînd era în zăpadă, era mai dificil atunci traseul în zona de sat datorită gheţii.

 

 

 

Rezultatul din acest an – 1h58min30sec, locul 10 general şi 1 categorie, e mai bun ca în anii trecuţi, când am avut ceva peste 2h. Acum am recuperat timp la coborâre, m-am putut arunca la vale cât m-au ţinut plămânii. Foarte târziu l-am ajuns pe Florin Chircu, în partea de jos a satului. Din şapte persoane din faţa mea care au ajuns la cabana meteo Vlădeasa cu până la 4 minute înainte şi păreau mai accesibile de ajuns n-am reuşit să depăşesc decât trei, începând cu Ionuţ Golban. Pe al doilea l-am salvat de o mică rătăcire mai jos de cabana Vlădeasa.

 

 

Am şi o poză din acest an, alături de Florin la finish dar… am preferat să adaug două poze cu Tudor, băiatul meu, care a participat şi el. Cum am fost şi eu odată… tânăr şi frumos… 🙂 Tudor a avut şi el probleme cu traseul în zona de sub cabana Vlădeasa, a şi făcut un kilometru în plus, este acolo un forestier care induce în eroare. Asta e, trebuie să vină mai des. Anul acesta am fost eu mai bun, nu cu mult, iar până mai sus de cabana Vlădeasa şi punctul de alimentare de la Salvamont a fost tot în faţa mea pe urcare. Şi nu e alergător… doar mai tânăr. Dar i-am făcut cadou pentru 18 ani un maraton la Istria, în aprilie.

La premiere n-am mai ajuns, aveam în plan o excursie de familie şi era o vreme plăcută. Ce mai am în plan, în afară de concursul prietenesc din Făget din aceste zile şi geocaching-ul de Leap Day (29 februarie)? Sigur Istria 100 mile, iar până atunci poate Primavera.

Feb 162024
 

Odată cu evenimentul de geocache pe care l-am propus între activităţile CAR Cluj pentru data de 29 februarie 2024 (an bisect – adică de Leap Day), ca o activitate memorabilă peste ani, e momentul să mai detaliez despre ce înseamnă geocaching-ul, un articol orientat mai degrabă spre partea de explorare a locurilor noi şi cum se găsesc aceste cutiuţe misterioase.

Rămâne valabil ce am scris anterior:
Leap Day cu CAR
Despre evenimentul anterior din anul 2022, pe blogul unpicdetimpliber
Si pe subdomeniul sportulpentruamatori

In albumul atasat sunt prezentate trei cutiuţe, fiecare cu povestea ei, pentru exemplificare.
Prima este denumită Izvorul controversat, este vorba de izvorul Sfântul Ioan de lângă drumul Sf. Ioan. A doua este Vârful Peana şi a treia este Snowdrops, adică ghiocei.

Am pus şi câteva poze cu ecranul unui gps de drumeţie, Dakota 20 de la Garmin, care are şi el înglobată posibilitatea de încărcare a detaliilor unui geocache. Dacă şi dispozitivele Garmin şi-au îndreptat atenţia spre acest “joc” înseamnă că e căutat şi are mulţi utilizatori – în fapt sute de milioane de oameni. Incredibil, nu?

Se înţelege că locaţiile acestor cutiuţe sunt memorate pe servere, noi le vedem pe geocaching.com, e o întreagă “industrie” în spate, trebuie întreţinută, pe geocaching.com se pot face conturi de utilizator iar dacă vrei să ai câteva avantaje mai şi plăteşti. Dar în principiu e suficient doar să-ţi faci cont ca să ai acces la majoritatea cutiuţelor, să explorezi împrejurimile căutând cutiuţele, plasate în principiu de localnici pasionaţi de acest “sport”, care au şi obligaţia …morală să le întreţină.

Aşadar cineva plasează o cutiuţă într-un loc interesant, noi le căutăm şi logăm (scriem în jurnalul lor şi bifăm apoi şi pe site-ul mamă geocaching.com). Putem pune poze, scrie ceva, în principiu în jurnalul din cutiuţă scriem minimal data, porecla noastră şi mulţumim (TFTC înseamnă thanks for the cache). Dar cum află “proprietarii” cutiuţelor dacă se întâmplă ceva (de exemplu cutiuţa lipseşte, s-a deteriorat – a intrat apă în ea etc)? Bifaţi că n-aţi găsit-o sau descrieţi problema.
Nu intru în amănunte, ceea ce e de asemenea important de ştiut e că trebuie să fiţi discreţi, în fond multă lume nu ştie regulile de bază şi cutiuţele dispar etc. În mod normal când cineva găseşte obiectul altcuiva sau o uşă deschisă ar trebui să nu profite de ocazie să ia obiectul sau să intre în casă. Adică… bun-simţ.
Regulile de bază sunt că trebuie să plasaţi cutiuţa găsită exact unde a fost, în aceeaşi stare. Dacă luaţi ceva din ea trebuie să puneţi altceva în schimb. În principiu nu încap cine ştie ce obiecte în acele cutiuţe, pot fi monezi, jucării de genul celor din cutiile Kinder… Şi copiii, vă asigur, vor dori să ia ceva, aşa că fiţi pregătiţi dacă mergeţi cu ei.

Am mai ataşat şi o poză cu cele două cărţi scrise de “Bogo“, profesorul de istorie de la Colegiul “George Bariţiu” din Cluj. În ele sunt descrise obiective din oraşul Cluj, asta în cazul în care vi se pare amuzant jocul şi doriţi şi voi să aveţi cutiuţa voastră cu povestea ei, inspirându-vă din aceste cărţi. Şi aici ştiu că este o regulă, cutiuţele noi nu pot fi plasate la o distanţă mai mică de 160m de altele existente. Dar Clujul e mare, de exemplu despre Muzeul Etnografic al Transilvaniei n-am văzut scris nimic.

Dar gata cu poveştile, trecem la partea mai practică.

Căutarea cutiuţelor se poate face în două moduri principale: cu aplicaţii pe mobil sau cu dispozitiv gps (acel Dakota în cazul meu). Ca aplicaţii există fireşte cea oficială de la geocaching.com, dar eu folosesc c:geo. De ce? Pentru că sunt cutiuţe pe care aplicaţia oficială nu mă lasă să le accesez fără cont plătit. Sigur, sunt multe alte avantaje ale membrilor plătitori, mai importante. Dar… să trecem peste.

1. Căutarea cutiuţei. Voi exemplifica doar cu prima, Izvorul controversat. La celelalte voi puncta câteva observaţii şi despre descrierea lor.
Mai întâi ne uităm pe hartă la geocache-uri, să vedem care ne atrage, care ne provoacă. Unde am dori să mergem într-un oraş nou, necunoscut?
“Izvorul controversat” se poate spune că face parte dintr-o serie numită Izvoarele Clujului. Sunt o mulţime de izvoare lângă Cluj, puteţi merge să le găsiţi. Sunt convins că pe majoritatea nu le cunoaşteţi deşi sunteţi clujeni. Nu prea văd cum vă veţi descurca mai uşor decât folosind geocaching-ul.
Să vă spun un secret? Nici nu trebuie să găsiţi cutiuţele dacă nu sunteţi pasionaţi. Scopul principal poate fi doar să găsiţi acele obiective descrise şi să faceţi şi o excursie plăcută.

Să vedem ce scrie în descrierea izvorului, de ce este izvorul Sfântul Ion controversat? Doar o mulţime de oameni vin zilnic să ia apă în bidoane de 5 şi 10 litri de acolo cu maşinile!
Autorul ne spune că de la acel izvor s-au luat în timp numeroase probe de apă şi au fost analizate. Uneori au ieşit bune, alteori cu contaminări. Cineva s-a dus şi el cu o probă de apă pentru analiză, spunând că este de la noua lui fântână. A primit răspunsul că apa e bună. A recunoscut apoi că apa e de la acest izvor şi … brusc opinia expertului s-a răsucit cu 180 grade. De poveste e suficient, nu? 🙂

Am pus screenshot-uri cu modul de căutare folosind mobilul cu aplicaţia c:geo. Se poate folosi şi modul busolă. Când se ajunge la sub 5 metri deja intervine precizia localizării, atât cea înregistrată de dispozitivul autorului, cât şi a dispozitivului vostru. Erorile se adună… cazul cel mai defavorabil.
De la momentul “approach” deja trebui să intraţi în modul observare cu atenţie, ca la orientare. Dacă nu doriţi provocare prea mare puteţi să vă uitaţi la indiciile date de autor, la pozele din logurile anterioare. Bine, în mod normal cei care au fost pe acolo nu au voie să deconspire locul exact nici prin poze – o altă regulă de care trebuie să ţineţi seama. Adică n-aveţi voie să puneţi “spoilere”, să deconspiraţi amănunte. E normal, cutiuţele trebuie să-şi păstreze misterul şi pentru cei ce vin. Doar autorii, cei care au pus cutiuţele, au voie să pună spoilere, să pună indicaţii criptate şi să lase la latitudinea vizitatorilor opţiunea aceasta de ajutor.

2. Găsirea cutiuţei. Cazul fericit. Am pus poze cu ceea ce am scris. La Izvorul controversat am trecut TFTC Valentines Day (14 februarie). Cum? Aplicaţia m-a trimis cu logarea pe site-ul geocaching.com, adică unde e totul oficial. Apoi, după aproximativ un minut, am văzut actualizarea în care figurez că am fost pe acolo şi eu, emanitou. De ce mi-am ales această poreclă? Simplu de la Manitou. Manitou, echivalentul lui Zeus la amer-indieni. Nu de la furca de MTB Manitou, nu de la ce ştiu eu ce firmă de excavatoare. Şi “e” pentru că deja Manitou era luat de vreun înfumurat. Deci E Manitou. Eu sunt. 🙂
Veţi vedea ce am scris la celelalte două cutiuţe mai jos.
3. Felicitări! Aţi ajuns în locul dorit, poate aţi trecut prin ceva peripeţii, n-a fost uşor să găsiţi o parcare, poate descrierea accesibilităţii cutiuţei n-a fost prea corectă (da, în detalii vi se precizează şi dificultatea accesului). Aţi ajuns la un obiectiv pe care mulţi din zonă nu-l cunosc, puteţi da lecţii de geografie sau istorie. 🙂

Şi acum ce s-a întâmplat cu descoperirea celorlalte două geocache-uri, de la Peana şi cea din poiana cu ghiocei?

La Peana am trecut în log TFTC Alles ist in Ordnung. Se spunea despre punct că est ecel mai înalt vârf de lângă Cluj, că mai demult era o construcţie pe post de punct de observaţie asupra munţilor din jur, chiar depărtaţi, că se văd Făgăraşii. Eu mai adaug de exemplu că mai bună privelişte ar fi de pe dealul Micşului, aflat nu departe, sau de pe vârful Măgura. Dar acolo orice construcţie e foarte expusă la vânt. Am pus poză şi cu noul indicator de vârf, mai elegant, pus de prietenii de la clubul Rupicapra. Tot pe acolo trece traseul 1CC, denumit stilizat aşa, de fapt 100km în jurul Clujului, pentru drumeţie, alergare, MTB, pe modelul Budapesta. V-am surprins? Este şi site – CC100KK.ro

Dar ce este cu “Snowdrops“? A, aici scrie că cel mai bine de vizitat este în perioada 1-15 martie, sunt ghiocei. E vorba de o poiană, cu o cutiuţă “tiny”, uşor de ajuns la ea. E, aici nu sunt prea de acord, e pădure de-a dreptul şi nici prea uşor nu e de ajuns. Dar or fi beneficiat adminii vreo stare de bine şi de vreo superforţă. Cum e forţa dragostei! Cutiuţa, ce-i drept, e mică, cât două falange de la un deget. Am pus poză. Încape totuşi un jurnal rulat cu atenţie. Ce am scris? TFTC. The log is wet. I will return to put the box in a bag. Asta pe site, că în jurnal am trecut doar data şi porecla.

Pe la ultimele două geocache-uri am trecut în 15 februarie, în recunoaştere de traseu lung la un alt eveniment, dar de alergare, Concurs prietenesc Făget – alergare 17 -24 februarie 2024.

Vă aştept şi de Leap Day la geocaching, dar şi la concursul de alergare! 

Feb 042024
 

Luna octombrie a fost foarte simplă: voluntar la Făget Ride şi în rest activităţi de toamnă – perioada recoltei. Sigur, la mine rezultatul a fost 0 la recoltă, dar am mimat bine.

Să nu uit să amintesc de Walking Month, un concurs caritabil care se întinde în fiecare an pe durata unei luni: luna mersului pe jos.
Concursul a început în 11 septembrie, am ales să concurez doar la individual şi fără să am pretenţii de a ajunge pe podium.
Am încheiat pe locul 100 la Superwalkers (adică cei care totuşi au avut ceva pretenţii să facă mulţi paşi), cu 739.125 paşi. Conform statisticii am făcut cu 74% mai puţini paşi ca anul trecut.
A fost al 9-lea sezon, am participat la toate până acum.

Apoi a venit în sfârşit şi altceva decât alergarea, MTB-ul: un concurs de orientare.

Cupa Vinci orientare – 18 noiembrie – loc 7 categoria M45
Povestea de pe FB
Astazi, pe o vreme buna daca e sa compar cu ce a fost spre seara (vedeti poza cu zapada), am participat la Cupa Vinci – orientare.

Demult n-am mai participat la concursuri de orientare, asa ca acum a trebuit sa-mi “calibrez” “busola”: la primul punct am ajuns dupa mai bine de 30min, un inceput furtunos care mi-a dat linistea necesara, cea necompetitiva. 🙂
Felicitari tuturor ce s-au incumetat sa participe, organizatorilor si voluntarilor! Trebuie spus ca aceasta cupa, ce incepe sa devina traditie, are ca trasator principal un elev, din familie de orientaristi. Adica, asa cum plantezi un pom cand esti tanar, sa creasca alaturi de tine si sa ramana semnul trecerii tale, concursul acesta il va insoti poate toata viata pe copilul devenit adolescent.
Ma bucur si de aparitia unui nou club de orientare la Cluj – Watch Out . A fost plin de copii de la ei la acest concurs.
Si distanta reala parcursa de mine:

La capitolul drumeţii am bifat una de grup cu prietenii la Râmetea, una pe trei zile în Retezat cu cazare la cabana Genţiana, împreună cu Tudor şi una pe Muntele Mare la refugiul CAR.

De 1 decembrie am participat la Cluj Ecotrail. Despre acest concurs am scris pe blog, în sfârşit am ieşit ca povestitor din perioada de hibernare.
http://www.unpicdetimpliber.ro/2023/12/cluj-ecotrail-ultramarathon.html

Alergare de Moş Crăciun prin oraş 22 decembrie
A fost o activitate iniţiată de mine pentru CAR Cluj, am şi scris pe blogul CAR despre ea.
Activitatea: https://carcluj.ro/activitati/alergare-de-mos-craciun-prin-oras

Pe blog: https://carcluj.ro/blog/alergare-de-mos-craciun-prin-oras
Ataşez şi aici textul de pe blog.

Evenimentul organizat de CAR în seara de 22 decembrie a strâns la “start” 17 alergători, echipaţi fiecare cu căciuli şi haine de Moş, cu steluţe, luminiţe aprinse şi cu mult chef de alergare şi socializare.

La Casino, în Parcul Mare, era deja organizat un Târg de Crăciun, cu multe mese pline de cadouri numai bune de pus sub brad. Târgul a fost unul organizat în scop caritabil, creatorii iconiţelor fiind şi copii de la şcoli, banii urmând să fie donaţi Centrului de Îngrijiri Paliative Pediatrice „Sfântul Hristofor”. Am încercat să ajutăm şi noi cu câte ceva…
După ce am facut pozele de rigoare în faţa Cazinoului, ne-am pregătit pungile cu bomboane pe care urma să le dăruim copiilor întâlniţi pe aleile oraşului (şi părinţilor acestora). Ne-am bucurat şi noi de alergare, de spiritul Crăciunului, deşi se simţea că un vânt rece pune stăpânire încet, încet, peste oraş.
Mai întâi am vizitat zona centrală plină de oameni şi lumină, apoi am trecut podul peste Someş şi am urcat pe scările care duc pe Cetăţuie. A urmat şedinţa foto şi pozele de rigoare la Crucea Eroilor Neamului, cu oraşul luminat de sărbătoare. Am continuat apoi prin Gruia şi Cartierul Grigorescu, până la maşini.

Tombola de final a fost cu happy-end (dar şi cu obligaţii – n-au ce face, trebuie să se antreneze) pentru doi dintre alergători, înscrierile gratuite la cele două evenimente din 2024 fiind oferite de Msg Maraton Apuseni şi CugiRace – le mulţumim organizatorilor acestor evenimente.
După alergare, ţinând cont şi de frigul de afară, ne-am refugiat la un club pentru socializare la un pahar de vin fiert şi cipsuri proaspete.

Am fost şapte alergători din cadrul CAR Filiala Cluj, acum pregătim tombola surpriză pentru ei, cu produse potrivite pentru munte oferite de clubul nostru (Moşul CAR) pentru sprijinirea departamentului de alergare – mulţumim!
Ne-am întâlnit, am alergat împreună, ne-am distrat şi vom găsi, mai mult ca sigur, un nou motiv pentru o alergare sub egida CAR Filiala Cluj. Vă aşteptăm în noul an la alergările noastre!

 

Feb 042024
 
utmb2023

În ordine cronologică

Retezat Mountain Run – 12 august – loc 5 categorie, 38 general, 8h50min.

Retezat Mountain Run, versiunea noua a Retezat Maraton, acum parte si din Circuitul Carpatilor.
Fata de anul 2017 (cu negru) este diferenta in zona Custura, acum s-a urcat pe acolo. Ca si parametri, in 2017 aproximativ 39km cu 3067m dif nivel, in 2023 (cu rosu) 41km cu 3445m dif nivel. Trackul oficial 2023, cu albastru, are doar o mica diferenta la final, nici nu se vede la scala hartii din poza.
A fost fain, greu pentru mine mai ales la inceput, apoi m-am… obisnuit. Primul maraton din acest an, am avut cam putine curse si acelea mai lungi, aveam timp si sa visez.
Din segmentele Strava reiese ca am mers mai slab cu minute bune in general fata de 2017, dar la sfarsit, dupa lacul Bucura, am castigat secunde. Am si avut mai multa motivatie spre final, m-am putut concentra si … m-am cam desprins de lumea din jur, vedeam prietenii voluntari doar la reluare. Scuze! 🙂
Cum in general ma intereseaza ca referinta viteza medie (pace-ul mediu), stiu ca pana ce am trecut de Custura am … mers cu viteza medie debordanta de 4km/h. Se poate asadar sa parcurgi o distanta de semimaraton in peste 5h? Sigur, am dovezi, nu doar o data, doar ca acum e prima oara cand se intampla la inceputul cursei!
Foarte multa lume prin Retezat, si nu ma refer aici doar la alergatori, voluntari etc ci la turisti, fericiti ca se pot bucura de vreme buna si peisaje deosebite.
La un moment dat pe o urcare unde aveam un ritm de turist mai sprinten, se dau la o parte trei baieti si dupa ce trec aud discutie:
Ce faci?
Pai stau!
Si ce astepti, sa se astearna praful?! Asta am luat-o ca apropo la ritmul meu. 🙂
De pe Strava flyby se vede cum au mers unii alergatori, o referinta buna este Ilie Iloiu care a incheiat intre primii trei. 1h20min i-au trebuit sa ajunga pe varful Retezat, atunci Szabi si Toma Valentin erau in fata lui cu vreo 2min, asadar nu-i departe de adevar ca primii au urcat in 1h15min. Ca si comparatie, eu am ajuns acolo abia dupa 1h50min (1h39min in 2017).
Foarte multi prieteni la acest concurs, ma bucur ca am venit! Am ramas si la petrecerea de la ora 22, un fel de cursa “revenge”, prilej sa dovedesti ca macar mai poti chiar daca la concurs ai fost pe la urma. 🙂
Felicitari Dan Lupsa , Croitoriu Dragos pentru organizare! I-am numit pe ei pentru ca s-au implicat foarte mult sa fie bine si mi s-au parut suflete mai sensibile. 🙂 Multumesc pentru poze Stelu Harsan !
Pentru ce m-am luptat? Un loc 38 la general, 5 la categorie, 8h50min. Mi-am facut misiunea mai usoara in anii ce vin, cum era daca as fi castigat?! 🙂

https://retezatmountainrun.ro/rezultate/2023

https://www.strava.com/activities/9633153944/overview

UTMB 170km cu 10000m diferenţă de nivel, 35h50min, 30 categorie , loc 475/2693 general

A patra participare pentru mine la cursa UTMB 2023 | UTMB Mont-Blanc , al treilea rezultat cu 35h49min, locul 475/2688 general si 30 categorie.
In 2015 am fost pentru prima data la o cursa din seria UTMB, la TDS. De atunci pot spune ca din reflex m-am tot inscris dar la cursa UTMB de 170km cu 10.000m diferenta de nivel pozitiva, fiind prezent cand au dorit sortii, adica in 2016, 2018, 2021 si acum.
Mereu UTMB m-a atras in primul rand prin unicitatea numarului de alergatori prezenti la start si a miilor de spectatori care ne incurajeaza pe traseu si carora le spun multumesc. Bineinteles va multumesc si voua, celor de acasa, cu atat mai mult cu cat ne cunoastem si stim ce inseamna efortul unei astfel de curse pentru unii ca noi.
In acest an au fost aproape 2700 participanti la cursa UTMB, a fost editia cu numarul 20 care s-a dorit a fi speciala si prin aceea ca e un fel de campionat mondial de alergare montana la trei distante: 50k prin OCC, 100k prin CCC si 170k prin UTMB. S-au inscris multi alergatori buni, in mod precis a fost o sortare si dupa coeficientul ITRA, cel mai jos a fost 500. Prin transmisiile live se confirma in acest an echivalenta cu ceea ce inseamna “Tour de France” in ciclismul de sosea si cursele din seria “IronMan” la triatlonul de distanta lunga.
Au fost 931 de abandonuri, destul de multe pentru o vreme… buna. Ceea ce inseamna ca vremea buna, care sigur a influentat, este departe de perfectiune. Sigur, au fost si alte aspecte, incluzand faptul ca au fost multi alergatori de top dar fara experienta unor curse asa de lungi.
Pentru mine a fost foarte cald, doar la muntii peste 2400m am folosit putin foita de vant si la sfarsit la iesirea din punctele de alimentare. Cum simteam nevoia sa beau apa nelimitat, ca sa nu intru in probleme de genul hiponatrenamie, mereu ma udam si in umezeam gura. Fiind de atatea ori mai tineam minte si unde gasesc prin localitati apa rece.
Al doilea aspect prin care m-a tot atras UTMB e faptul ca de fiecare data apare imprevizibilitatea, ceva provocator care aproape ma scoate din cursa. Anul acesta a fost pentru prima data de cand am devent constient in lume cand am .. debordat, ca sa spun frumos, imediat dupa iesirea din Champex- Lac, km 127. Asa ca vreo 16km, incluzand urcarea de La Giete (Bovine), am ramas cu stomacul gol, surprinzator fara sa am senzatia de foame. Apoi tot restul cursei am trait doar cu supa si, dupa ce mi-am facut ceva curaj, am diversificat cu biscuiti.
A treia simpatie care o am pentru aceasta cursa deriva si din precedenta. Fiecare om are obiective si probabil de doua tipuri mari: minune si realiste. La cele minune eu am inclus sa obtin un timp de sub 32h, mai bine de atat n-am obtinut nici cand eram mai bine pregatit. Sigur, la minunea-minunilor am inclus sa castig cursa, dar dupa ce m-am gandit putin mi-am zis ca ar trebui totusi sa fie odata si odata anul lui Jim Walmsley , a luptat atatia ani pana la epuizare sa castige. Asa a fost, a castigat cu un timp de 19h37min, am dat acest reper ca sa vedeti pe unde sunt eu.
La obiectivele realiste am avut ambitia sa inchei in primii 500 de participanti si cat mai aproape de acele 32h, sa nu depasesc 38h cat am facut la prima participare. Faptul ca am incheiat sub 36h a fost un obiectiv de moment. De ce 500? Pentru ca eu aveam numarul de concurs 1521. In mod normal la coeficientul meu ITRA ce-l aveam de 677 ar fi trebuit sa mi se atribuie numar de concurs pe la 500. Cand mi-au scris ai mei ca sunt pe la pozitia 500 am inceput sa am probleme de motivatie.
Nu e cadrul sa povestesc multe de pe traseu, dau ca reper faptul ca la primul punct, la Col de Voza abia am fost pe locul 1224, la Saint Gervais la km21 locul 910 si la Courmayeur km80 in sfarsit am ajuns printre “ai mei”, locul 494. E usor de observat cand esti cu cei de valoarea ta, te lupti sa tii pasul cu cei din jur. Iar daca ai o cadere fizica pierzi teren constant, iti mentii locul doar prin conjunctura abandonurilor altora mai rapizi din fata.
Dintre romani m-am tot intalnit cu Viktor Kotai, ultima data la Champex Lac, a mers bine acum, bravo lui!
Partea nostima a inceput cand eram destul de descurajat la Trient (km143), dupa patania de la Champex-Lac. M-am asezat langa un asiatic, cu supa in fata din care gustam pe indelete. Incepuse epoca cu pauze lungi la punctele de alimentare.
Si ma roaga … italianul Gonzalo sa-l trezesc cand plec. Il trag de maneca peste 10 minute si incepe o noua etapa pentru mine. Simpatic, ultra-vorbaret, doreste sa mergem impreuna. Incerc sa-l descurajez, sa aleaga pe altcineva, imposibil de refuzat. Imi spune ca are un prieten roman din Brasov, a alergat cu el dar acesta a ramas mult in urma. Poate stiti cine e baiatul nostru. In orice caz eu nu eram in stare sa vorbesc prea multe si partea aceasta a rezolvat-o … natural, povestea cu cei din jurul nostru. De altfel am observat la punctele de alimentare ca in jur de jumate din populatia alergatoare il stia pe nume.
Ma tineam de el cum puteam, pe urcari ma mai astepta iar la coborari mergeam in spate la vreo zece metri, tinand ritmul lui si a celor cu care povestea fara sa fiu nevoit sa alerg decat din cand in cand. Ma deranjau scuturaturile si cautam sa ma misc optim si constant.
Una peste alta la Vallorcine km154 mi-am mai revenit, am si stat vreo 30minute si la iesire a venit o noua surpriza: Gonzalo a marit grupul nostru cu o irlandeza – Ellen, si ea cu ceva probleme de sanatate inca dinainte de start. Cred ca a simtit el dorinta mea de a protesta si si-a manifestat scopul sa incheiem in 35 ore, maxim 36h. I-am raspuns ca la ora 1.30 abia am iesit din punct, stiu traseul si e imposibil sa incheiem pana la 5 dimineata, si de fapt si ora 6 e greu de obtinut, la stadiul nostru 4h30min pentru mai mult de 19km e o performanta. Cumva discutia a ambitionat-o pe Ellen.
Aveam timp sa povestim, ca doar stateam si incercam sa ajutam pe cineva ce ramasese fara lumina. Am scos bateriile din frontala de rezerva, i-as fi dat-o dar era din cele bune sa te uiti la ea cum iti lumineaza mainile. Intre timp mai aparuse cineva cu Petzl si i-a imprumutat acumulatorul de rezerva, ca ar fi mai bun. Nu am mai avut starea necesara sa-i explic ca nu-i asa din multe motive, asa ca peste doua ore cand se pare ca acelasi concurent a ramas fara lumina n-am mai oprit, s-a ocupat Gonzalo sa-i gaseasca pe cineva mai amabil.
Spre consternarea mea, Ellen, parca fara efort, urca de abia ma tineam de ea pe ascensiunea 26 din 27 conform ceasului, de 250m diferenta de nivel, cea dinainte de La Flegere de 440m. Ma si gandeam ca n-o sa rezist la acelasi ritm la sfarsit. A incetinit totusi sa ma intrebe daca poate lua un gel, ca a avut probleme cu cateva zile inainte. Abia intelegeam ce spune in graiul ei, a trebuit sa repete aproape silabisind si folosind cuvinte de abecedar. Ce sa spun, daca trebuie – trebuie. Pot sa-i dau batoane, ca si asa le car degeaba.
Am ajuns sus La Flegere, urma coborarea spre Chamonix, spre 8km, aveam la dispozitie o ora si cinci minute pentru a ne incadra in 36h. Evident ca am inceput promitator, cu o pauza de schimbat baterii/acumulatori la Ellen si Gonzalo. Dupa vreo 2-3km am primit liber de la Ellen si am trecut linia de finish alaturi de Gonzalo, depasind intre timp o multime de concurenti.
Ne-au asteptat cu drag ai lui si ai mei, am avut astfel rasplata maxima – ca sa parafrazez niste versuri – “in bratele lor nu a trebuit sa dovedesc ca sunt barbat”. 🙂
Frumos la Chamonix, in completare adolescentii mei au fost la cursele lor YCC la fel ca acum multi ani, cand erau copii. Poate daca vor dori ei ma voi mai intoarce, dar pana atunci trei cuvinte pentru cei care si-au lasat o farama de suflet si timp pe la acest concurs… multumiri, bravo si felicitari!
UTMB – incheiere cu un italian vesel Gonzalo si cu o irlandeza relaxata Ellen
https://www.strava.com/activities/9776939517/overview

Maraton Piatra Craiului, 5h29min, loc 6 categorie, 46 generalConcurs de tradiţie, de suflet, cu carte cadou, cu oameni calzi, cu bucuria reîntâlnirii… Doar câteva cuvinte de astă dată, dar sper să însemne mult.
Dacă la UTMB copiii mei au participat la probele lor, mai scurte, conform vârstei, aici, la MPC, pe Tudor l-am rugat să plece în drumeţie după start la jumătate de oră, să vadă zona, munţii. Mă gândeam că pe la Plaiul Foii se va aşeza şi voi merge după el. Nu-i el cu alergările lungi, practică alt sport, dar s-a ambiţionat şi a încheiat tot traseul în aproximativ opt ore. Adică a şi alergat.
Mă bucur pentru el şi … i-am făcut un cadou pentru când va împlini 18 ani: să vină cu mine la Istria şi să participe la proba de maraton de acolo. De fun… Dar să ştiţi că a început să se antreneze.

https://www.strava.com/activities/9948510823/overview

MTB Odyseey 23 septembrie
Mult am tot umblat pe Muntele Mare, eu sper că a ieşit bine. Mai frumos e să povestească alţii.
Din istoric: pe Muntele Mare pe la Saua Prislop, valea Ratoiul Mic si valea Podurilor,
stabilit traseele scurt şi mediu, curatare Valea Galbenei,
https://www.strava.com/activities/9587633613
https://www.strava.com/activities/9645213926
https://www.strava.com/activities/9673303573
https://www.strava.com/activities/9687771124

curatare scurt si e-bike, marcare, creare segmente Strava, verificare…
https://www.strava.com/activities/9834776333

 

Feb 032024
 
FagarasAdventure

 

 

Un “shorts” pe baza filmării organizatorilor, le mulţumesc pentru tot!

Acum, la jumătate de an de la Făgăraş Adventure, conştientizez parcă mai tare ce a însemnat şi înseamnă pentru mine câştigarea concursului de aventură (45h25min), considerat cel mai greu concurs din ţară pentru nişte amatori, atât ca efort susţinut pe durata mare de până la 50 de ore, cât şi ca folosire a tot ce înseamnă complexitatea unui om, cu bagaj intelectual, cunoştinţe acumulate, imaginaţie etc. Iar doza de şansă, de “all in one” trebuie extinsă pentru că e vorba de concurs pe echipe.
Ce pot să spun, sunt mândru că soarta ne-a ales. 🙂 Felicitări încă o dată participanţilor, îndeosebi tinerei echipe Grind Piatra Craiului Jr.!

Concursul a avut loc în perioada 7-9 iulie 2023, la sub o săptămână de Carpathia Trails proba de 102km pe care am încheiat-o pe loc 2 la categorie şi 8 la open (18h48min).

Luna iulie s-a încheiat cu veşnicele mele explorari, în căutarea de drumuri şi poteci, de data aceasta pentru MTB Odyssey.

Dar, să ataşez doar o mică parte din postările mele pe Facebook referitoare la aceste evenimente. Pentru Făgăraş Adventure, pentru popularizarea lui, m-am străduit să scriu despre toate probele prin care am trecut, care ne-au întrebuinţat în multiple feluri.

Despre Făgăraş Adventure.

Sigur, sunt extrem de bucuros pentru locul 1 la Făgăraș Adventure, multumesc in primul rand prietenilor – coechipieri Oana Marina , Adrian Brîndușan si Radu Botezan pentru tot ceea ce a insemnat acest concurs, inca dinainte de desfasurarea lui. In mod clar combinatia artist – avocat – spirit liber si “cel ce nu face nimic” a avut succes, oricat de dificile ar fi fost unele momente de pe parcurs.
Multumesc pentru sprijin fostilor coechipieri Vasile Cipcigan , Bagonya Oszkar , prietenului meu Marcel Giurgea , multumesc pentru like-uri la postarile cu echipa Cheile Turzii tuturor.
O editie grea, acum as spune ca cea mai grea cel putin pentru mine, dar poate sunt sub influenta oboselii.
Probe interesante, numai bine sa stim cat de multe nu stim despre natura si lumea frumoasa din jur. “Codurile acelea de bare” ce reprezentau culorile penajului pasarilor au fost distractive, ma simteam ca un copil ce invata alfabetul, nu mai spun de identificarea si corespondenta plantelor medicinale cu organele pe care le trateaza, la care daca le stiai dinainte erai castigat, altfel memoria in regim de efort si oboseala este dintre primele sacrificate.
Am fost pana pe la CP7 cel putin la 2h30min in urma echipelor Creasta Cocosului si Muntii Fagaras. Stiu ca am si cronometrat.
Ceea ce ne-a ajutat sa trecem in fata a fost traseul spre PC10A Valea Lotrioarei, cu improvizatia spre PC11 Boita doar ceea ce a iesit in evidenta. In mod sigur echipele din fata au trecut prin portiuni foarte dificile, acea parte de care beneficiem in fiecare an cel putin in doua segmente de cursa. Adica am avut si noroc.
Am fost impresionat de echipa Grind Piatra Craiului jr, care continua traditia parintilor. Ei au folosit o alta strategie, cand au mers au stiut sa mearga, cand au facut pauze au stat sa se odihneasca cat este necesar, ceea ce denota acea liniste si stapanire de sine necesara la un concurs pe mai multe zile si… potentialul din anii urmatori.
Sunt evident bucuros, cum sigur sunt si coechipierii mei, acestea sunt primele cuvinte pe care le scriu mai coerent dupa concurs.
Felicitari tuturor! Pana la urma n-a fost o vreme atat de rea, dar ca exemplu au fost echipe care au prins pe urcare ploaie spre PC7 Saua Apa Cumpanita, nu vreau sa stiu cum le-a fost.
Multumim organizatorilor pentru inca o editie reusita, cu zgarieturi la caiac 🙂 unde in sfarsit am ajuns pe lacul Scoreiu, locul unde mai demult era proba de inot la triatlonul Transfagarasan. Felicitari inca o data tuturor participantilor! Si multumesc evident si voluntarilor, acei oameni fara de care toate evenimentele nu pot avea loc, au avut o munca imensa care isi are rasplatirea doar in interiorul lor.

Despre Carpathia Trails (1 iulie 2023).

Sa stiti cand mai dati mana cu mine ca sambata am pus mana pe o vulpe. Sigur, stiu, e ca la rozatoare, nu stii ce primesti. Dar eram obosit, era miezul noptii si tocmai incheiasem 102km cu vreo 5900m dif nivel la Carpathia Trails Si, pe una din mesele cu fursecuri si alte mancaruri, tot se urca o vulpe superba. Cu hâş-hâş n-a tinut decat la inceput, apoi s-a adaptat urgent. Nici cu lumina frontalei n-am pus-o la respect.
Asa ca, incet, dupa ce mi-am revenit, reusind sa inghit o bucatica de banana si o singura pasta pe care am pus tot parmezanul ce era acolo, timp in care vulpea cred ca s-a umflat pana la crapare de fursecuri, m-am schimbat si in sfarsit m-am ridicat cu succes si, sub lumina frontalei, i-am sters o palma pe umarul drept. A sarit ca arsa si cat am fost acolo n-am mai vazut-o.
La cum eram de parfumat de la toate prostiile mancate pe traseu, oricat s-ar spala tot nu scapa de mirosul meu, asa ca am facut-o clar de rusine in comunitatea ei din Cheile Gradistei. Cine-a mai auzit de-o vulpe atinsa de om?
Postarea nu se refera doar la rezultatul meu la concurs, un loc doi la categorie si 9 la open, ci si la Făgăraș Adventure , un concurs de anduranta si aventura ce incepe vineri, cu timp limita de 50h. Unde vom interactiona cu animalele cel putin la nivel teoretic.
Pot spune ca participarea la Carpathia Trails a fost si ca un ultim sunet de sirena de avertizare ca vine UTMB cu 170km si 10.000m dif nivel si daca nu iau masuri urgent va fi problematica chiar incheierea cursei.
Carpathia Trails cursa de 102km e o cursa 3 in 1, adica organizatorii au inlantuit practic traseele din cele trei zile de concurs din anii precedenti: Piatra Craiului, Bucegi si Leaota. Da, acele dealuri imense de la sfarsit (cineva a numarat 12 urcari) pe care speram sa nu le prind pe inserat erau Leaota. Stiti, Fagarasul nu e departe, animalele sunt tot aceleasi si vor fi voluntari din Piatra Craiului la Fagaras Adventure, ceea ce e un indiciu, ca la un concurs de aventura nu se stie unde ajungi.
A fost foarte greu pentru mine, m-am tot conservat pe coborari, am mancat impreuna cu Adrian Surubaru zapada pe Omu din Bucegi, dand la o parte pamantul de deasupra, era foarte cald si sute de turisti doar in acea zona. Foarte faini organizatorii, o multime dintre ei fiind din elita alergatorilor de la noi si da, erau la punctele de alimentare Milea (cel mai mult am vorbit cu el, multumesc), Balan, Alexandra, surorile David, Dani Florea, evident ca l-am recunoscut pe Adi Bostan de la punctul cu Dinu Turcanu. Pacat ca echipa Vulcanii Noroiosi nu participa la aventura in acest an. Cu Alex Petrut m-am intalnit cum cobora de la Omu, evident nu s-a rabdat sa-mi bage fitilul ca Stefania Buzincu e in fata. Da, stiam, si nu e o noutate ca incheie in fata mea, e chiar dovada normalitatii. 🙂
Frumos concurs, am intalnit multi prieteni pe care altfel e greu sa-i intalnesc datorita distantei, stiu ca a fost in paralel Rodnei Sky Race unde iar a fost vreme buna si stiu ca au participat si … organizat majoritatea prietenilor mei alergatori.
Ca orice viteaz, la inceput m-am gandit ca 16 ore de cursa e pretabil, mi-am dat seama dupa coborarea de La Om ca nu-i asa si mi-am tot ajustat dorintele. Am incheiat cu “daca reusesc sa nu pornesc frontala” si apoi cu maxim o ora pe intuneric. Am avut si ceva probleme tehnice cu ceasul ce m-a lasat cand era plin de lume in jur, pe la Pestera, am si bajbait in zona Padina, reusind sa-mi regrupez mintea si concentrarea dupa vreo 20min pierdute.
Dar sa continui acum pe linia interactiunilor om – animal, una dintre ele fiind si cea cu vulpea. Adevarul e ca in ultima vreme mereu ma intalnesc cu vietati, pe unele ca nici nu le mai pun la socoteala, au inceput sa fie o obisnuinta: caprioare, veverite, arici, iepuri. Stiu si locuri pe unde ele trec adesea in padurea Fagetul Clujului pe unde ma antrenez de obicei. In Cheile Turzii ma duc mai rar, dar acolo legatura cu Trascaul e mai puternica, iar daca am vazut pui de urs in Faget pe inserate… poate sa scrie orice la fauna obisnuita de acolo.
Pur si simplu animalele salbatice au inceput sa se inghesuie spre asezarile oamenilor. Si sa obtina mancare mai usor de la locurile de picnic de exemplu, de la livezile parasite – o multime langa Cluj.
La Carpathia Trails spre noapte un baiat din fata mea s-a intalnit cu ursul. Unul mare, fata in fata pe carare. Cel mai destept a cedat si a fugit in vale – era de fapt si cel mai puternic. Inca o dovada ca evitarea conflictelor inutile e practica obisnuita la animale. L-am tot auzit cum striga prin padure, asa am stiut ca nu mai poate alerga. Eu fac altfel, strigatul imi conturba gandurile. Asa ca vorbesc cu voce tare. Se mai uita cu mila cate un ciupercar la mine, asa ca nu spun chiar orice. Si oricum, la cum miroseam, un urs m-ar fi simtit de la sute de metri. Cica are mirosul de 2000 de ori mai bun ca oamenii.
Ce animale am mai vazut in “excursia” mea in Meridionali? Mai nimic, multumita miilor de turisti de pe creste. Locul cheie e Leaota, cu padurile ei, si acolo doar niste arici mai spre sat si seara. Si o alerta de urs, dar cica spre Dambovicioara, vorbea femeia aia la mine-n rucsac fara oprire in toate limbile… Asa ca n-am avut conflicte.
Daca doriti mai multe amanunte despre urs, ca tot ii vedem tot mai des, va dau din linkurile primite si un link dintr-un ziar local, cu explicatiile unui ecolog.
Si, multumita prietenului meu Ovidiu Brindusan , un mare iubitor si cunoscator de natura, pun mai jos poze de langa Cluj, din Faget. Literalmente langa Cluj, din gradina lui. Are si caine, dar e batran si sta ca babele la intersectie de drumuri alaturi de alt caine si tot povesteste cu cine-l baga in seama.
Viata e frumoasa doar impreuna! 🙂
Feb 032024
 
retrospectiva mai iun

 

 

 

Sunt multe activităţi în aceste două luni care gravitează în jurul unor evenimente deosebite.
Sunt o mulţime de explorări pe Muntele Mare în principal pentru stabilirea de trasee pentru Maraton Apuseni. De fiecare dată am avut în minte să apreciez potecile umblate şi ca MTB-ist, pentru evenimentul următor din septembrie – MTB Odyssey.
Am fost şi voluntar la Maraton Apuseni lângă PA1 Refugiul CAR, am şi marcat bucla de ultra împreună cu prietenii şi separat. Am făcut şi recunoaşteri de trasee la momentul potrivit.
Toate acestea nu au fost făcute cu un ritm de competiţie şi, spre deosebire de mulţi alţi ani, abia în iunie am participat la primul concurs, un ultra de 60km, la Şiria, Medieval Trail Race, încheiat cu locul 4 la open şi 2 la categorie, 7h21min.

Şi… a început nebunia Fagaras Adventure, cu pregatiri pentru probele speciale de pe parcurs. Adica am dat de exemplu o tura pe unul din circuitele Cheilor Turzii cu scopul de a poza si filma fauna, flora, comuniunea om-natura sub mai multe forme.
De ce Cheile Turzii? Pentru că aşa se numeşte echipa noastră, formată din Oana Marina, Radu Botezan, Adrian Brânduşan şi subsemnatul.

În fapt în tot anul 2023 au fost cateva evenimente mari pentru mine, pe mai multe criterii:
Turul Balatonului – o saptamana cicloturism
Medieval Trail Race 60km – pregatire UTMB
Carpathia Trails ultra 110km – pregatire UTMB
Fagaras Adventure – am fost castigator cu echipa pentru prima data (am mai fost pe podium), pentru mine a fost realizarea anului, probabil am fost cel mai in varsta participant (in mod sigur ca si castigator)
UTMB 170km.

Dar să adaug câteva trackuri, ca idee.

Explorare Muntele Mare, intre Sagagea si Pietrele Marunte, Buscat, Buscat – Pietrele Marunte, zona partiilor.
https://www.strava.com/activities/9022067688
https://www.strava.com/activities/9037301785
https://www.strava.com/activities/9046872526
https://www.strava.com/activities/9092982510

Recunoaşteri trasee pe bucla de ultra, pe semimaraton.
https://www.strava.com/activities/9065965896
https://www.strava.com/activities/9092980700

Ca voluntar Maraton Apuseni – marcare ultra
https://www.strava.com/activities/9117919277
https://www.strava.com/activities/9117916703
https://www.strava.com/activities/9140238785
https://www.strava.com/activities/9140235865

Ca voluntar Maraton Apuseni zona PA1 Refugiu
https://www.strava.com/activities/9154701370
https://www.strava.com/activities/9152699887
https://www.strava.com/activities/9154711025
https://www.strava.com/activities/9154702827

Explorare cu scopul principal cursa MTB Odyssey
Buscat – Valea Podurilor – Valea Iara – saua Prislop – Muntele Mare – Creasta Stancoasa – Pietrele Marunte – jos partie
saua Prislop – Piatra Grosilor – culmea Grindeu Vartopeni – v Vartopen – v Podurilor
https://www.strava.com/activities/9326539622
https://www.strava.com/activities/9333184447

La Şiria, primul concurs din an, 60km, 7h21min
https://www.strava.com/activities/9238611977/overview

Circuit Cheile Turzii, pe care le reprezentam ca echipa (Cheile Turzii)
https://www.strava.com/activities/9355486847

Feb 032024
 
Balaton 2023

Mă tot uit la ce a fost anul trecut, ce am scris… Cum de n-am avut timp să scriu pe blog, în fapt mereu eram prea obosit sau aveam ceva considerat mai important de făcut.
Dar mă bucur că oglinda vârfului aisbergului ce este pe facebook este suficient de interesantă ca să recitesc cu plăcere ce a fost.

Cea mai importantă activitate a lunii aprilie 2023 a fost activitatea CAR organizată de Luşu în Ungaria, generic spus Turul Balatonului cu bicicleta, dar în acea săptămână în primele două zile am fost în jurul “lacului” Tisza, alegere datorată vremii ploioase. Am pozat, am filmat, o parte din imagini au ajuns reel-uri, dar nici de ele n-am avut vreme să mă ocup, concretizându-se doar primele două zile.
E drept, am scris pe blogul CAR cum a fost, voi ataşa şi aici textul.

O altă referinţă, chiar dacă nu am pomenit-o în retrospectiva pe luna martie, este legată de emisiunea de şah care va împlini în 2024 în iunie 20 de ani – Regi şi Pioni.
Din luna martie a început în mod consecvent să prezinte emisiunile Mircea Ţălu, în locul lui Alin Toma.
Mircea este unul din foştii elevi prezenţi la emisiune (prima dată în 2011).
Marchez această lună, a predării de ştafetă, după aproape 19 de ani de colaborare cu Alin, care ne va ajuta în continuare.
http://www.regisipioni.ro/
https://www.youtube.com/regisipioni

Să precizez tot pentru această lună că am renunţat la alergările săptămânale de grup de joi seara (conform Strava au fost doar două, în 2 februarie şi în 2 martie), ca activităţi consecvente în cadrul CAR. Urma să mă adaptez la evenimentele sportive ce urmau, inclusiv recunoaşteri de trasee pentru Maraton Apuseni, explorări pe Muntele Mare.

Ce am mai făcut deosebit? Drumeţiile-alergare prin zăpadă pe Muntele Mare, pentru noile trasee Maraton Apuseni, căutând legături pe baza vizitelor din anii precedenţi pentru diverse concursuri de MTB şi alergare
https://www.strava.com/activities/8944862171
https://www.strava.com/activities/8979212055

Am umblat pe ruta Buscat – Muntele Mare – Şesu Lupşanului – Dealu Cânepiştilor – Creasta Stâncoasă, am explorat în zona Şesu Lupşanului si a văilor Lupşa, Poşaga, Creţoaia.
Linkul la întregul album (am pus doar câteva poze din zecile făcute):

 

Turul Balatonului, versiunea de pe blogul CAR.
E timpul pentru o poveste. Nu lunga, mi-a precizat Lușu.
Așa că nu vorbesc despre vreme și coduri – secolul codurilor, pentru digitalizare mai ușoară. Fac un efort și nu scriu despre ce ar fi trebuit făcut, potrivit tradițiilor, în Săptămâna Patimilor. Cum se spune, puneți mâna și citiți.
Am fost unsprezece și am rămas unsprezece. Asta apropo la paralela lui Lușu, cu ”10 negri mititei”, după ce ploile au început să ne împrăștie dorințele. Oare cum s-o mai intitula acum romanul? Da, am fost o trupă dinamică și ”elastică”. Ne-am grupat după cum am considerat mai bine pentru fiecare, făcând în principiu două grupuri, fiecare cu obiectivele și traseele lui.
Și am făcut turul Balatonului, unii integral, în trei zile, iar alții au ales vizitarea mai amănunțită a unor obiective, cu ture în jurul unor orașe.

Date fiind ploile ce se anunțau în jurul Balatonului, două zile am rămas în Tiszafüred și am parcurs trasee în jurul ”lacului” Tisza – lac de acumulare pe râul cu același nume. Ca urmare, pentru turul Balatonului au rămas doar trei zile întregi, devenind o provocare, date fiind și ploile zilnice, liniștite dar deranjante pentru bicicletă. Partea mai negativă a fost că grupa turului Balaton și-a permis doar escapade mai scurte și mai puține pentru vizitare, a trebuit să aleagă cu atenție pauzele. Sub acest aspect a fost mai câștigată grupa turiștilor pe bike în orașe. Dar…
Cum am văzut scris pe un panou informativ la una din cetățile vizitate, parte dintr-un lanț de obiective turistice, în descrierea Muzeului Helikon (Festetics) din Keszthely se spune că trebuie alocată o zi. În concluzie, cu toții cred că am rămas cu dorința de a revizita Balaton și împrejurimile, pentru a ”vindeca rănile deschise” de lipsa de timp.
Și pun o întrebare: ce fel de turist sunteți? Ce vă interesează? Printre noi am avut pe cineva interesat de vinurile de soi și ne-am abătut regulat la astfel de magazine unde se puteau face și degustări.

Balatonul e locul de vacanță al ungurilor, așa a fost demult. De aceea e înconjurat de castele, locuri de pescuit, case de vacanță, aquaparcuri, este chiar și teren de golf. Se organizează o mulțime de evenimente. Doar că, la fel ca stațiunile nostre de la Marea Neagră, are ”viață” patru luni pe an, iar la vizita noastră abia se deschideau localurile. Nu a fost așa acum câțiva ani. Țin minte și am și scris că am participat la Spuri Balaton Szupermarathon, adică turul Balatonului în alergare în trei zile, în preajma zilei de 15 aprilie. Și sunt atâtea altele, în diverse formate. Nu mai vorbesc de alte probe ca înotul. Supermaratonul nu se mai ține, motive economice, criză energetică.
În ziua întâi am avut după-amiaza la dispoziție să facem un tur al lacului mare Tisza, adică spre avalul râului. Am pornit cu toții dar am înconjurat lacul trecând barajul doar trei, restul făcând dus-întors. Au fost 66km, greu de făcut pe lumină pornind abia la ora 16. Încă din prima zi au început grupările și tradiția de a încheia pe întuneric. A fost și prilej de a verifica echipamentul, n-au fost surprize.

Ziua 2. Pentru că Balatonul era tot sub ocupația ploilor, am decis să mai rămânem o zi la Tisa și am făcut o tură a lacului mic, spre amonte. Am trecut râul cu bacul la Ároktő, cel gândit inițial, la Tiszadorogma, fiind sezonier și nefuncțional. Au ajuns ploile și aici și, combinat cu lungimea de traseu care a devenit de 70km, cu planul de a înnopta la Zamardi la Balaton, s-a ajuns la planul B stabilit ”ad locum”. Cei rămași ”acasă” au venit cu mașina la ”cules” de bicicliști.

Ziua 3. Suntem la Zamardi, de unde vom începe marele tur al Balatonului. Foarte hotărâtă Bianca să încheie turul, contrar vremii potrivnice. Așa că nici nu se putea un avocat mai bun pentru a ne motiva pe toți să facem ce ne-am propus, dar cu modificări: acea împărțire pe două grupuri mari, flexibile ca și componență. A fost un avantaj mare faptul că am avut practic mașini de însoțire care să ne aștepte la finalul zilei cu bagajele noastre cu de toate. Am și avut de dus pe bicicletă greutate mai mică. Noaptea am petrecut-o la Heviz, o stațiune cunoscută pentru băile termale, o mică deviere de la traseu din Keszthely.
Dacă grupul ”turist” a avut timp pentru plimbare prin Heviz, prin pădurea de lângă, grupul ”tur” a avut de parcurs 80km pe ploaie ușoară cu scurte opriri. Timpul l-a petrecut pozând pe digurile din Balaton, iar traseul spre cazare a trecut prin pădure pe lângă lacul termal. A fost încurajator să vedem câțiva alergători și bicicliști pe traseu, nu eram singurii. Trebuie spus că, separat de pista de bicicletă, ori de câte ori doriți puteți să vă abateți pe aleile amenajate la malul lacului în stațiuni. Pentru că în trecerile anterioare pe la Balaton am fost impresionat de Kesthely, am propus să-i alocăm vizitării câteva minute în plus ziua următoare.

Ziua 4. Trebuie să ajungem la Balatonakali, 68km. Am avut timp ”să dăm o tură” prin Keszthely, prin curtea palatului-muzeu Festetics. Sunt câteva mici muzee în Keszthely, unele mai puțin obișnuite: Erotikus Panoptikum, Baba Puppe. Da, limba germană e mai folosită ca limbă străină în această zonă. De aici grupul ”tur” și-a mai permis o singură deviere mai mare, la cetatea de la Szigliget. După o mică gustare mexicană la o terasă de la drum, am urcat la cetate și am văzut un local cu degustări de vinuri. Așa că am lăsat …vizita în cetate pentru data următoare, când vom avea mai mult timp.
Ziua 5, 79km până la Siofok. Prilej de a vizita cu toții peninsula aflată vizavi de Zamardi, capătul călătoriei noastre. Peninsula se remarcă prin înălțimile ei, cu stânci și abrupturi. Nu am intrat in Sajkod, cunoscut și pentru plaja sa, dar am urcat cu toate bagajele noastre până la turnul de observație și de acolo am trecut pe lângă abația de la Tihany și ne-am oprit la un restaurant. În sfârșit altceva decât langoșe și gustări. Aici ne-am despărțit, grupul ”tur” fiind strâns cu timpul. Vremea a devenit frumoasă.

Ziua 6, 12km până la Zamardi. Special au fost lăsați acești kilometri pentru ziua plecării, să nu ne lenevim și să ne facem ziua 5 mai rezonabilă.

Rămas bun Balaton, să ne revedem cu bine!

Pentru conformitate, linkurile la trasee pe Strava, activitate şi blog pe CAR:
https://carcluj.ro/activitati/inconjurul-lacului-balaton-pe-bicicleta
https://carcluj.ro/blog/inconjurul-lacului-balaton-pe-bicicleta
https://www.strava.com/activities/8885865027
https://www.strava.com/activities/8889386569
https://www.strava.com/activities/8889539785
https://www.strava.com/activities/8896334857
https://www.strava.com/activities/8905347742
https://www.strava.com/activities/8911697183
https://www.strava.com/activities/8911699357

Jan 242024
 

Anul 2023, după cum mai ţinem minte, a fost un an cu zăpadă până târziu, încât eram îngrijoraţi că la Maraton Apuseni din Muntele Mare, desfăşurat ca de obicei la sfârşit de mai, vom avea probleme mai ales la traseul de ultra care trece noaptea peste acest munte. Aşa că nu-i de mirare că activităţile mele necompetiţionale de drumeţie şi schi de tură, cu prietenii, au continuat şi lunile următoare. Până în acest an mai rar am scris despre orice altceva decât competiţii, ar fi fost prea mult. În 2023 însă am fost în căutări, dorind schimbări în bine a petrecerii de timp liber.
Pentru februarie au fost două activităţi mari, prima în Munţii Călimani organizată de Serghey în cadrul CAR Cluj şi a doua, foarte simpatică, cu părinţi şi elevi, ca un fel de tabără în Şureanu.
Linkul la album:


FEB 04-05 2023 Munţii Călimani – schi de tură

Cumva atipic pentru un eveniment pe două zile, nu s-a găsit nimeni să scrie despre tură. Pun aşadar doar linkul de anunţ şi apelez la memoria mea de nezdruncinat. Iar am fost cu băiatul, nu l-am pierdut.
https://carcluj.ro/activitati/atelier-de-ski-de-tura-muntii-calimani-incepatori-si-avansati

Ziua 1 Călimani.
Aşadar, cum funcţionează memoria mea… În primul rând reţin doar lucrurile importante. Uneori însă nici nu ştiu care sunt cele relevante, adică, privind critic în urmă aş avea unele obiecţii, corecţii, pe care mintea mea nu vrea să le întipărească, nu le consideră demne de luat în seamă.
Pentru cazare, cu cine am fost, apelaţi la Serghey. Mai sigur… Eu ştiu doar că am dormit la etaj, ca să mă exprim ca şi cei care ne conduc: a fost bine, mâncarea a fost bună (ce-am avut în traistă), deci condiţiile au fost bune. Şi traseele au fost bune, vremea parcă n-a fost atât de bună…
Sigur, aş putea spune puţin mai altfel ce am reţinut. De exemplu că eram mereu surprins când mă uitam la ea – la mâncarea unei colege de tură. Să nu înţelegeţi greşit, eram convins că nu are cum să golească cratiţa. Mă bazam pe reticenţa doamnelor de a mânca mult în public. Doar că eram la munte şi regulile de la oraş uneori sunt săltate…
Eu aveam vreo două-trei tipuri de mâncare, gen pateu de ficat cu pâine şi brânză două modele, apoi pâine cu pateu de ficat şi două feluri de brânză. Şi cam atât, suficient pentru două zile cu copilul. Cantitativ. Şi ceai, să nu uit. Aşa că aveam motive să tot merg la aragaz de unde veneau tot felul de mirosuri.
Mai ştiu că unele maşini au făcut pană în drumul nostru spre abordarea de Cruce Albastră. Amănunte nu vreau să spun că nu e bine…
Care a fost ruta noastră? Dinspre Lunca Bradului pe cruce albastră am urcat la refugiul Negoiu şi şaua Negoiu. Serghey a mai dat la lopată să fie trecerea mai uşoară peste apă la întoarcere, când era de presupus că vom folosi schiurile fără piei la vale.
Fiind destul de frig şi cu soare lipsă pe cer am decis cu toţii că mai bine partea de atelier să o facem cu altă ocazie.

https://www.strava.com/activities/8505488291

Ziua 2 Călimani.
Ca traseu a fost o variaţiune dinspre Lunca Bradului, pe altă vale până pe vârful Tihu, pe punct albastru. Aici unii dintre noi am cam strâmbat din nas, pe sus nu era un traseu pentru toată lumea, iar la coborâre din acea parte s-au creat nişte diferenţe… Pentru mine a fost distractiv, am mai dat cu capul de crengi, m-am mai îmbârligat printre trunchiuri de copaci, în fond de ce să aleg trasa ca toată lumea? E drept, mie mi s-a părut mai sigur aşa, aveam de ce mă prinde. Adică am folosit cu succes echipamentul din dotare, mă refer în mod special la cel de protecţie…

https://www.strava.com/activities/8511181751

FEB 13-16 2023 Munţii Şureanu cu schi şi schi de tură
La fel ca Trascăul, şi Şureanu este un munte de pe care ai ce vedea în toate direcţiile: Cindrel, Făgăraş, Parâng, Retezat, Ţibleş, Rodnei, Călimani…
Am stat în Luncile Prigoanei alături de Tudor, Cristi şi Iulia. A fost un zumzet continuu, o atmosferă tinerească care te revitaliza, nu eram singurii la cabană. Şi, cum lumea e mică, în grupul mare am găsit atât eu cât şi el cunoştinţe.
În seara de 13 am apucat să schiem puţin pe pârtie, marţi 14 iar ne-am făcut veacul prin staţiune cu schiatul clasic. Apoi cineva a spus că nu se mai poate aşa, gata cu pârtia. Avertizorul comportamental a fost Cristi.
Miercuri ne-am urnit până pe vârful lui Pătru în grup mai mare, apoi am continuat câţiva pe vârful Şureanu. Vremea ne ajuta, se vede şi-n poze.
Joi am decis să ne concentrăm pe vârful lui Pătru, abordându-l din trei părţi – tot schi de tură. Ştiam că este vara concurs de MTB pe acolo, într-adevăr e un munte accesibil ca ciclist şi ai parte de privelişti deosebite.
Mai jos sunt activităţile noastre.
https://www.strava.com/activities/8567951790
https://www.strava.com/activities/8572371422
https://www.strava.com/activities/8572382799
https://www.strava.com/activities/8572379148
https://www.strava.com/activities/8572393014

Jan 242024
 

Ce fel de om am fost în 2023? Ce am făcut? Ce îmi propusesem? Ce e în spatele activităţilor?
E bine să scrii, lumea acum nu prea mai scrie, prefera bifările şi grilele. Ori când scrii îţi clarifici gândurile, trebuie să te informezi, să nu greşeşti, sunt multe de spus… Şi apreciezi mai bine scrisul altora.
Să fie şi o componentă utilă, voi ataşa şi trackurile de pe Strava să vă inspire.
Pentru mine în luna ianuarie a fost o drumeţie la Piatra Craivii şi două ture cu schiurile, una pe Muntele Mare şi una pe Valea Anieşului din Rodnei.
Mai întâi un link la albumul acestei postări, cu mai multe poze selectate:

IAN 02 2023 Excursie la Piatra Craivii – drumeţie
Plecarea a fost din Craiva Veche, pe lângă prieteni am reuşit să-i ataşez pe Diana şi Tudor. Să rememorez…

Piatra Craivii – un “bolovan” cum spune un prieten în glumă, aflat în munţii Trascău la 1088m altitudine. Se văd în jur munţii înalţi din depărtare ce împrejmuiesc podişul transilvan.

S-au descoperit acolo ruinele unei cetăţi dacice – Apoulon, un nume ce seamănă cu Apulum (Alba-Iulia). Noi am avut punctul de plecare la Craiva Veche, o aşezare practic părăsită, cu cimitir vechi în care am identificat una din ultimele cruci prin anul 1988, lângă turla unei biserici ce se va prăbuşi curând.

Nu pot lipsi legendele la un astfel de loc, un link https://ziarulunirea.ro/povestea-cetatii-apoulon-de-la…/ unde este şi un video cu Piatra Craivii filmată cu o dronă.

https://www.strava.com/activities/8327156705


IAN 22 2023 Pe Muntele Mare cu Tudor – ski tură
A fost o tură pe Muntele Mare pornită de la cabana militară, cu urcare pe la pârtia veche şi pe Buscat. Am ajuns pe noapte la Refugiul CAR, înnoptând acolo. A fost o ocazie să-l am alături pe Tudor în condiţii de refugiu, unul însă bine întreţinut pe un munte accesibil şi nu departe de civilizaţie.

https://www.strava.com/activities/8434839353

IAN 29 2023 Munţii Rodnei – Valea Anieşului – Vf Păltinişului – Vf Saca – Poarta lui Beneş spre Vf. Corongişu – ski tură
A fost o tură de o zi în Munţii Rodnei cu acces din Valea Anieşului, cu Cristi, Iulia şi Tudor.

Am urcat pe la vârful Păltinişului, pe lângă Poiana cu narcise, vârful Saca şi Poarta lui Beneş cu ţinta vârful Corongişu la care n-am reuşit însă să ajungem. Oricum ne-a prins noaptea pe întoarcere.

Înaintea noastră trecuseră dinspre Valea Vinului drumeţi cu rachete de zăpadă, le-am multumit pentru urmele lăsate pe când se întorceau.

Ne-a mai învăţat Cristi despre urmele de animale iarna, am văzut una de urs, în rest de mistreţ, vulpe, iepure şi veveriţă.

În rest, n-a fost să fie soare cum am fi dorit în zona mai înaltă, aşa că ne-am stabilit un reper de timp pentru a începe întoarcerea în siguranţă şi am privit pe un panou de la un loc cu panoramă ceea ce ar fi trebuit să vedem, de exemplu vârful Laptelui. Mda, amuzant, mai bine se vedea la calculator stând confortabil pe un fotoliu… Dar corpurile şi minţile noastre ne-au mulţumit.

https://www.strava.com/activities/8473724071
https://www.strava.com/activities/8474793384

 

Cluj Ecotrail Ultramarathon 2023

 Alergare, Cluj, Cluj Ecotrail Ultramaraton, Cluj-Napoca  Comments Off on Cluj Ecotrail Ultramarathon 2023
Dec 052023
 

Este a treia oara cand aleg sa sarbatoresc ziua Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 prin concursul de alergare Cluj Ecotrail Ultramarathon.
Imi fac curaj sa mai scriu si pe acest blog, unde in acest an am avut o pauza prelungita, intrerupta doar de o scurta incercare de reset prin iulie cu… sumarul evenimentelor din 2022. Am sa ma folosesc de postarile mele de pe site-urile de socializare pentru rememorarea evenimentelor mai deosebite din acest an, cu varfurile – locul 1 cu echipa la Fagaras Adventure si participarea la proba regina de la UTMB… cu alta ocazie. Iar promisiuni! 🙂

Cum a fost la Cluj Ecotrail? Greu pentru cineva care a alergat sporadic in ultimele luni, dar frumos pentru tot restul: intalnire cu prietenii, traseul mai noroios pe alocuri dar normal pentru zona si perioada aceasta a anului, o vreme buna de alergat fara ploile grave anuntate. Cel mai fain a fost ca a participat la concurs si baiatul meu Tudor, la proba de 15km. Daca eu am ocupat locul 4 la categorie si 27 la general cu 5h14min la 50km, un Vezentan tot a fost pe podium dar la 15km – Tudor locul 2 la sub 18 ani. Un plus pentru rezultatul lui este si faptul ca Tudor nu-i alergator, e cu alte sporturi.

 

Cursa mea n-a avut un prolog incurajator, dar am intrat in faza de acceptare: daca nu particip regulat la concursuri mereu am parte de surprize, din cele mai diverse si mai imprevizibile. Daca la UTMB m-am pomenit in timpul cursei ca nu mi se mai potriveste alimentatia cu care nu dadeam gres inainte, la Ecotrail am organizat perfect inclusiv participarea lui Tudor dar am uitat … rucsacul de alergare. Asa ca inainte de start cu 10 min am avut cateva clipe de stat cu folia de supravietuire si paharul in mana, uitandu-ma indelung prin masina dupa o solutie, alta decat alergarea cu punga cu echipament obligatoriu. Norocul meu a fost ca folosesc peste tot in oras un rucsac portocaliu primit acum multi ani la Maraton Apuseni (de fapt am doua la fel, asa au rezistat in timp), rucsac mai potrivit insa pentru drumetie, neavand buzunare in fata pentru flask-uri si altele. I-am dat mesaj la Tudor sa foloseasca rucsacul meu si am pornit spre start.

M-am straduit sa-mi depasesc limitele de pregatire si intr-adevar am alergat cu un puls mediu de 161bpm, mult peste ce sunt obisnuit. Tot o comparatie cu UTMB, si acolo ca si aici am ajuns sa ma multumesc cu incadrarea intr-un grup cu un ritm provocator, de care ma agatam si ma rupeam sistematic: ramaneam in urma la deal si recuperam la vale. Altadata era invers… Pana la sfarsit am fost umbra lui Eniko Bartok, locul 3 la open feminin – i-am si multumit pentru ritm. Faptul ca eram la limita era aratat si de micile deviatii de la traseu avute ori de cate ori treceam in fata cand simteam ca pot mai mult, ceea ce m-a facut sa fiu dependent de grup, in fata noastra doar spre sfarsit mai vazand pe altii. Cum era odinioara? Progresam, aveam finish bun.

A mai fost un aspect important in aceasta cursa: a fost prima data cand am folosit casti intr-un concurs. Motivul principal a fost ca ma asteptam sa vorbesc la telefon, sarbatorile pentru mine sunt de multe ori doar “regim de sarbatoare”. Eu sunt dintre cei care nu recomanda folosirea castilor si am experienta in folosirea lor. Aici am incercat sa ma folosesc macar de aspectul pozitiv al pastrarii concentrarii pe tot parcursul traseului si pot spune ca am reusit.
Anul trecut mi-am pregatit din vreme pentru “Walking Month” (un concurs pe echipe de facut pasi vreme de o luna) ce vreau sa ascult, inclusiv carti audio, dar cand am avut probleme fizice la un picior am taiat cu totul tot ce-mi indeparta atentia de la supravegherea durerii: fara casti, schimbare trasee ramanand doar la tartanul de “La Terenuri” Manastur, schimbare papuci… Urmarea a fost ca-n doua zile mi-am revenit, desi aveam ganduri negre ca nu voi putea continua sa alerg. Da, n-a fost concludenta cauza, dar scopul a fost atins si a fost mai important decat studiul stiintific validat de oameni competenti. Fara casti am putut sa ma gandesc atunci si la o metoda mai mult decat empirica de a demonstra influenta folosirii castilor, de fapt a impiedicarii folosirii unui simt important al omului – auzul, in coordonarea miscarilor, aici a alergarii. Sunt lucruri fine legate de auz de care nu ne dam seama ca au influenta asupra activitatilor zilnice si sa nu uitam ca in mod sigur nu degeaba receptorii auzului nu sunt pozitionati in … ci au parte comuna cu cei ai echilibrului. Imi ramane provocarea masurarii efectului, as avea o metoda implementabila, trebuie sa se vada anumite diferente, ma bazez pe observatia ca atunci cand am alergat prin oras cu casti oamenii din fata mea de pe trotuare sareau speriati la o parte de parca auzeau un animal salbatic, ceva necunoscut.
Revenind la Ecotrail, dupa concurs m-am resimtit: dureri cum n-am mai avut la calcaie si cu consecinta – la coloana vertebrala. Dupa cateva ore a fost bine si ramane intrebarea: cat de mult influenteaza lipsa auzului in mod direct miscarea de alergare? Inlaturand adica din “debate” evenimentele punctuale posibile ca: sa nu auzi cand te striga cineva ca ai gresit traseul, sa nu auzi cand vine un mistret si sa incerci sa-l eviti, sa nu te feresti cand pica un avion sau un meteorit, sa nu observi la adevarata valoare viata din natura. 50km alergati e o distanta reprezentativa.

Sa ne revedem cu bine la activitatile fizice care ne completeaza si ne linistesc viata. 🙂

Cateva linkuri:
Clasamente pe Livetrail
Activitatea mea pe Strava
Concursul lui Tudor pe Strava