6 iulie Au trecut câțiva ani de când n-am mai participat ca alergător la Rodnei Sky Race , am facut-o acum pe un traseu nou, cu câteva porțiuni deosebite, sălbatice și mai puțin umblate.
Au curățat fără să intervină prea mult organizatorii, au lăsat natura să se arate așa cum e, frumosul fiind mai greu de cucerit, mai greu alergabil, cu ienuperi și mai ales cu jnepeni la coborârea din Puzdrele.
”Album_Rodnei_Sky_Race” / Google Photos
Am pus pe una din hărți, folosind Munții Noștri , traseul de anul acesta, iar pe cealaltă am încărcat și alte trasee, spre comparație: cu alb trasee pe care am fost la ski de tură iarna, cu roșu traseul Puzdrelor din 2021, cu galben traseul Galațului (cel scurt) din acest an.
Și am luat de la prietenul Ovidiu Brindusan două poze cu rododendroni, una din anul trecut și una din acest an, chiar de zilele acestea, ca îndemn să mai mergeți și să găsiți. Pe unde am fost noi nu mai erau, le trecuse vremea.
Interminabilă urcarea la Gărgălău, genul capul în pământ, golit capul de gânduri știind că se va termina cândva, n-are sens să te enervezi, atâta poți. Bine, mai ridici privirea să vezi că nu rămâi de căruță față de alții și cu acea ocazie mai tragi o ocheadă la peisaje. Și te bazezi că fotografii îți vor mai arăta ce ai fi putut vedea dacă nu erai manevrat de ambiții și timpi limită.
Sigur că orice vârf până la Puzdrele nu trebuie ratat, degeaba speranța unei linii de nivel pe lângă Laptelui.
Coborârea de pe Puzdrele spre fosta cabană Puzdrele a fost întortocheată, printre jnepenii care nu au obiceiul să se alinieze ca străzile din orașele de câmpie și riscai adeseori să te împiedici din te miri ce. La mine doar mi-au butonat ceasul, de a rămas pe pauză vreo doi km, de pe la km22, când mi-am permis să mă mai uit la el.
Dar zona de depășiri mărețe a fost cea de final, ultimii km de pe pârtia nouă, olimpică. Acolo a depășit și Codrea Gheorghe Silip pe Sebastian D. Butcovan (cei doi prieteni de la categoria mea, care au încheiat pe primele două locuri), era să fie ajunsă Eny Bartok de Mihaela Bodnariu , mai mult ca sigur s-a inversat și ordinea primelor la categoria 18-39 de ani.
Cum a fost pentru mine? Foarte bine! Am început se pare lent, eram aproape convins că sunt printre ultimii, așa că nu m-am uitat în spate să nu mă deprim, dacă chiar nu mai era nimeni? Și când cineva mă depășea, cum a fost Ionut Golban , mă bucuram, încercam să țin pasul și mă gândeam că totuși nu eram ultimul.
Am încheiat pe locul 3 la categorie, 25 la general, după primii susnumiți, în 4h50min pentru cei 30km cu peste 2200m diferență de nivel. Sigur, ei, cu secundele ce i-au departajat, au fost cu peste 40min mai rapizi, ceea ce m-a făcut să spun la cine mă asculta că podiumul meu trebuia mutat și pus undeva pe la Cascada Cailor, ca să reflecte diferența de timp.
Felicitări la toți participanții, mulțumesc pentru poze și-i felicit pe prietenii de la Clubul Sporturilor Montane Rupicapra pentru traseu și organizare. Multe concursuri de alergare în acest weekend: Cozia, CarpathiaTrails în Bucegi/Piatra Craiului/Leaota, în zona Beiuș campionatul național de master – ca să numesc doar câteva. Pentru mine a fost Rodnei pe traseu nou.
