100 de ani Federatia Romana de Sah si o scurta vizita "de lucru" la Breb - 20 de ani Regi si Pioni - 35 de ani TVR Cluj - Breb - emisiune sah - Sah - TVR Cluj

20 de ani Regi si Pioni, 35 de ani TVR Cluj, 100 de ani Federatia Romana de Sah si o scurta vizita “de lucru” la Breb

Anii 2024 -2025 vor neaparat să iasă în evidenţă prin reperele de timp în rutina mea, fiind de vreo 30 de ani la TVR Cluj. Şi atunci… să las câteva impresii şi un rezumat.
Emisiunea de şah “Regi şi Pioni” a împlinit 20 de ani în 4 iulie 2024. Ea a fost şi este un mod de a privi din alt unghi decât cel strict tehnic locul meu de muncă, un maxim ce mi-am putut permite pe lângă activitatea curentă, dar şi încă un pilon în viaţă. Trebuie să le mulţumesc pentru asta tuturor celor care au fost alături de noi în toţi aceşti ani, sigur că în primul rând lui Alin Toma cu care am pornit această iniţiativă, am perseverat şi am rămas împreună, apoi lui Mircea Ţălu, unul dintre tinerii care au fost de mai multe ori invitaţi la emisiune şi care acum este cel care continuă această … tradiţie. Sunt convins că şahul la televiziune încă nu şi-a valorificat la maxim potenţialul şi de aceea merită să merg mai departe. Pe mine m-a format, pentru copii mereu am considerat că învăţarea prin joc e cea mai rapidă, plăcută şi neplictisitoare, iar şahul e chiar mai mult de atât: un antrenament pentru viaţă.

”Album_Emisiune_Sah_20_ani” / Google Photos

Tabla de şah e ca o lume, cu armate – populaţii ce se străduiesc să câştige sau să convieţuiască. Omenirea are personalităţi, fiecare om are o pregătire în diverse domenii, de toţi e nevoie, de munca fiecăruia beneficiem toţi. Şi dacă am considera regii de pe tabla de şah ca nişte ideologii, fiecare cu adepţii lor, putem da şi alte sensuri acestei lupte, care la modul ideal ar trebui să fie constructive.
Şi ce poate fi mai semnificativ ca atunci când, alături de regi, avem regine, nebuni, cai, turnuri ca şi oameni mai instruiţi, mai există şi pionii care pot fi consideraţi nu doar pătura mai de jos a societăţii, dar şi baza fără de care nu se poate evolua, prin învăţarea şi progresul lor eliberându-se noi şi noi spaţii de creativitate pentru toţi? Să nu uităm că în poziţia iniţială doar caii pot trece peste “ignoranţa” şi necunoaşterea pionilor. 
Şi, ce să vezi, orice pion poate ajunge prin pregătire pe ultima linie – regină, cal, turn, ofiţer, orice! Dacă am considera pionul un copil şi drumul lui în viaţă acei paşi care-i face pe tabla vieţii?

Poate merită să mai spun câte ceva despre începuturile mele ca şi şahist, pentru că sunt din generaţia decreţeilor, iar pe acele vremuri căile de a ajunge un şahist bun şi, cu atât mai mult, un şahist care să poată trăi pe urma acestei pasiuni, erau cu totul altele ca şi acum. 
Am învăţat şah din mers, privind cum joacă tatăl meu la mare pe plajă. Adică o perioadă pe an, e drept că noi mergeam cu cortul la Năvodari şi stăteam câte trei săptămâni. Atunci era voie să campezi pe plajă, abia se construia Combinatul Chimic Midia-Năvodari, erau multe lacuri, mergeam la pescuit…
Clasele primare… Nu aveam cărţi de şah, îmi doream să joc, sub aparenţa liniştită ascundeam plăcerea competiţiei cu reguli clare ca provocare, până la urmă mi-am luat inima-n dinţi şi l-am întrebat pe tatăl meu dacă nu vrea să joace cu mine. De unde ştii mutările? Am văzut cum jucai cu oamenii la plajă. Şi aşa am început. După câteva partide am reuşit să câştig. Nici acum nu ştiu dacă pe bune, dar n-am făcut gafe. Şi au trecut anii, plăcerea de a juca şah a fost rară, învăţam şi citeam ca orice copil. 
Pasul mare spre şah a venit prin clasa a şaptea, când eram nemulţumit că rând pe rând a trebuit să renunţ la baschet pentru că era praf în sală (jucam ca elev la liceul Racoviţă, acolo am făcut toate cele 12 clase) şi la înot pentru că puteam face ciuperci (bazinul de pe fosta stradă Dubălarilor, acum Andrei Şaguna). Acestea erau versiunile oficiale spuse în familie, dar am învăţat în decursul timpului că există versiuni pentru copii diferite de cele reale. Cele reale au fost că nu eram de viitor la baschet, fiind pişpiriu, ca urmare antrenorul a căutat ca şi la alţi indezirabili să mă descurajeze inclusiv spunând la părinţi că nu sunt atent; sau că la înot, unde fusesem avansat rapid de la începător (înotasem doar la mare) la cei de la polo, nu doream să sar în bazin de la palierul de la etajul unu şi … cine ştie, la maică-mea i se părea riscant, mai bine tăceam.
Am auzit că este o sală de şah la numărul 8 pe 30 Decembrie (actuală Memorandumului). Şi am mers acolo. Mi-am zis: oare ce o să comenteze maică-mea acum? Sigur că nu i-am spus că acolo erau practic numai adulţi, că fumau de era ceaţă în sală iar unii aveau gura cam slobodă. Alte vremuri, alte principii… Şi sigur că lumea m-a privit cu neîncredere. Am stat la coadă să joc la una dintre mese unde rămânea căştigătorul. Când a venit rândul meu unii au cam comentat. Dar a fost cineva care a spus: lăsaţi-l să joace.
Nu ştiu dacă era Eugen Hang care răspundea de sală sau era altcineva. Atunci nu cunoşteam pe nimeni. Şi sigur că am pierdut, deranjat niţel şi de turuitul incontinuu al adversarului. Dar am fost remarcat de Tănăsescu. M-a rugat să mai joc cu cineva. Acum, în grabă, nu găsesc referinţe despre el. Dar prin el am ajuns la Viitorul C.U.G. şi aşa am ajuns să cunosc mulţi şahişti tineri şi buni de la Cluj, inclusiv pe Alin Toma. Unii mai joacă şi acum, hai să dau un nume: Helmer Janos. Am rămas cu amintiri frumoase, mai sunt multe de povestit, altădată. Şi, după ce am început să merg regulat la acea sală, au mai venit şi alţi tineri, s-a interzis fumatul. De acum încolo vă rog să nu mai fumaţi, sunt copii în sală! Cam aşa s-a exprimat Hang.

Revenind, m-am bucurat când Alin Toma a primit placheta “Cu apreciere pentru excelenţă şi contribuţia adusă şahului românesc – Emisiune TV Regi şi Pioni” în 9 decembrie, în cadrul Galei Centenare a Şahului Românesc, la 100 de ani de la înfiinţarea Federaţiei Române de Şah. 
Puţin câte puţin, la fiecare după puteri, dar când ai o viziune, în timp, aceasta se vede. 

Am scris o postare pe regisipioni.ro, acolo sunt linkuri la două dintre emisiunile noastre legate de aceste borne în timp. Aici, pe lângă câteva poze, alătur o Ediţie Specială de pe TVR Cluj – 35 de ani – unde am fost invitat alături de Mircea Ţălu. Tema principală a acelei ediţii speciale a fost “emisiunile pentru tineri”, ce a reuşit TVR Cluj şi cum văd tinerii invitaţi (elevi, studenţi care au şi roluri de conducere în asociaţii de elevi, respectiv de studenţi) televiziunea astăzi, sugestiile lor pentru a le creşte interesul. Noi, cu şahul, am fost doar o mică parte din tot angrenaj.

Aşadar La mulţi ani TVR Cluj, la 35 de ani! Cea mai mare parte a vieţii am fost o rotiţă în acest angrenaj. Şi nu sunt chiar tânăr. Şi totuşi a existat Studioul Teritorial Cluj înainte de cei 35 de ani. Sub forma carului de televiziune la RadioTeleviziunea Română. Dar a fost desfiinţat în 1985.
La mulţi ani Federaţiei Române de Şah! 

”Album_Breb” / Google Photos

Dar ce e cu Breb-ul, care e legătura? În acelaşi 9 decembrie, prin super excepţie, am fost la Breb ca şi şef de car: înregistrări de muzică populară într-o locaţie deosebită cu solişti în special din zona Maramureş. Au fost provocări dar a fost frumos, am făcut câteva poze de amintire. Merită să mergeţi acolo! A fost şi concurs de alergare acolo, e un loc unde oamenii se străduiesc să păstreze tradiţiile, inclusiv cele culinare. Un Saschiz mai sălbatic însă, cu case vechi maramureşene.
Clujul şi şahul peste tot!