May 102016
 

From Cu familia la EcoMarathon

A doua oară la EcoMarathon reuşesc provocarea de a veni cu întreaga familie. E tot mai greu, deja copiii sunt mari şi au programul lor.
E o perioadă frumoasă a anului la munte când vezi şi verde viu şi albul zăpezii şi ca urmare poţi avea şi mici surprize cu vremea. Nici acum n-a fost excepţie, a fost când cald şi soare, când ploaie şi chiar ninsoare pe traseu – eu am prins pe bucla 3 la Poiana Guţanu. Dacă mă uit în urmă nici acum doi ani când am mai fost vremea n-a fost stabilă – a şi plouat mărunt.

Ne-am făcut un plan şi am reuşit să ne ţinem de el. Am merge mai des acolo dacă n-ar fi aşa greu de ajuns pe drumurile noastre. Pe primul loc în program au fost concursurile noastre – al meu şi cel de copii. Apoi urma să facem puţină drumeţie şi ne-a ajutat foarte mult revista primită în kit cu traseele ecoturistice. Urma să încheiem cu o vizită la Castelul Bran.

EcoMarathon – proba de maraton

Aveam de bătut un timp de 4h39min obţinut acum doi ani. N-am reuşit decât 4h51min54sec – locul 53 la general şi 13 la categorie, a contat mult o oboseală venită probabil din convalescenţa prelungită după o viroză. La un moment dat nu mai ştiam dacă îmi curge nasul sau plouă, cred că a fost combinaţie. Am pornit greu (am văzut că şi acum doi ani nu eram prea vesel), am aşteptat cu răbdare să-mi intru în ritm. Destul de târziu, după ce deja începusem coborârea la prima buclă, am ajuns-o pe Vio care alerga foarte bine. 1h25min33sec a fost timpul meu, al 80-lea timp la general între maratonişti.

7.jpg6.jpg

1.jpg rezultat ecomarathon 2016.png 2.jpg

Am decis să nu-mi iau beţele, eram ok cu papucii, deşi nu-mi luasem cei cramponaţi pentru noroi. M-a depăşit Luci Clinciu, care iar cred că a pornit ultimul când şi-a adus aminte că are concurs. Mulţumesc de încurajare, m-a ambiţionat. Pe coborâri căutam porţiunile de iarbă şi mă agăţam de copaci, frânând la limita de alunecare. La bucla a doua chiar ploua mai tare aşa că mi-am pus pe cap şapca cu cozoroc şi vrând-nevrând am început să mă motivez şi mai mult să termin cursa mai repede că se îngroaşă gluma. Am început să ajung concurenţi, dar “cei ai mei” încă nu apăreau. 1h48min14sec pe bucla a doua, al 70-lea timp.
Şi a început bucla 3. A fost mai veselă. Când a început să şi ningă îmi făceam un recensământ în minte cu ce aveam în rucsac şi ce aveam pe mine. Eram în tricou, aveam însă încălzitoare pentru mâini pe care le ţineam suflecate şi mai aveam o pereche de mănuşi de bicicletă în rucsac. Rucsăcelul îmi ţinea de cald la spate, aşa că atâta vreme cât alergam eram în echilibru termic. Mă durea la bască – foarte mult contează un cap acoperit – îţi păcăleşte organismul, nu arată adevărata faţă a vremii potrivnice. Mai rămânea să mă alimentez cu atenţie sporită, să nu rămân fără energie. Am prins din urmă grupuleţe şi în sfârşit am început să văd pe cei cu care eram obişnuit să-mi măsor forţele. Am trecut de Ionuţ Golban, Vlad Pop, l-am depăşit şi pe Lazăr Sângeorzan. Eram deja pe ultima coborâre şi la o bifurcaţie am luat-o puţin greşit, suficient să treacă din nou în faţă Lazăr. Am încheiat în spatele lui la câteva secunde, cu un timp pe buclă de 1h38min07sec, al 31-lea timp. M-am bucurat să văd că am reuşit cumva să nu pierd prea mult timp faţă de Luci – sub 2min.

EcoMarathon – proba de copii

La ora 16 a început proba de copii 10-13 ani. La ea am asistat, luând startul şi copiii mei. Ce ambiţie la toţi copiii! A fost un start fulminant! Şi finishul a fost tare. Traseul lor a urcat pe asfalt până la bisericuţă şi apoi pe poteca cu noroi pe care am coborât la bucla 2 s-a reajuns la start. Au alunecat ai mei la vale, ce să-i faci, n-aveau papuci de trail. Important e că le-a plăcut şi au alergat binişor. Am făcut un mic filmuleţ cu cursa lor care spune multe despre atmosfera de acolo.

5.jpg3.jpg

Rezumat

Aşa cum mă aşteptam a fost un concurs frumos într-o zonă deosebită, toţi ai mei au fost încântaţi.. A meritat să vin din nou, mi-am reîmprospătat amintirile. Foarte frumoase medaliile (şi cele de la copii – ai mei colecţionează), bufful şi tricoul. Am acum şi şapcă de schimb.
Vremea a fost schimbătoare dar n-a fost dezastru, doar puţin incomodă. Cine a alergat n-a avut de suferit, iar cei care mergeau mai încet era clar că oricum trebuiau să-şi ia la ei un echipament suplimentar. Majoritatea am avut peste 4h de concurs greu, cu peste 2200m diferenţă de nivel. Nu-i nevoie să fie privit ca un ultratrail (apropo de discuţia de pe traseu referitoare la 2×2, care aşa trebuie considerat), dar nici nu poate fi tratat ca un maraton de şosea. Ce este specific şi cred că a ajutat pe multă lume să-şi revizuiască echipamentul în timpul cursei – cele 3 bucle – care permiteau măcar 2 răzgândiri. 🙂

Plimbare prin Andole

Următoarea etapă din plan a fost o drumeţie prin jur. Am ales traseul omuleţ albastru, fiind cel mai scurt – cam 8km (noi am făcut mai mult de 9km). Pentru ai mei era nou totul, aşa că era important să aibă timp şi să privească. Faină revista cu traseele, fain că au trecut şi amănunte. Traseul urca pe la bisericuţă (era o variantă ca traseul de copii să fie parcurs invers – era mai uşor la coborâre), trecea pe la “Casa inspectorului Tişcă”, o lua pe o linie de nivel la poiana Andolia iar la Pădurea Magistratului o cotea înapoi. De la Complexul Grădiştei 2 (unde sper să ajung curând – e punct de plecare în 2 zile la Bike 4Mountains ), ne-am întors pe la biserica Adormirea Maicii Domnului înapoi la Moieciu de Sus. Practic traseul înconjoară vârful Andolia.

4.jpg5.jpg

3.jpg 9.jpg 7.jpg

Dacă tot aveam camera sport la mine, am făcut o scurtă filmare şi pe traseu.

Castelul Bran

Ultima etapă a excursiei noastre a fost vizitarea castelului. Trecând peste bazarul specific care văd că nu lipseşte nici aici, nici la Bâlea Lac, nici la alte obiective turistice, castelul şi prezentarea lui a reuşit să te introducă puţin în atmosfera de atunci. Chiar şi fără ghid (am tras totuşi cu urechea la ce mai spunea unul), citind şi aducându-mi aminte din ce am învăţat, mi-am putut închipui trecerea anilor peste acest castel. Nu mi s-a părut că oamenii au evoluat prea mult ca nivel de civilizaţie.

IMG_20160508_160022.jpgIMG_20160508_162306.jpg

IMG_20160508_162345.jpg IMG_20160508_162114.jpg IMG_20160508_161825.jpg IMG_20160508_161955.jpg IMG_20160508_161731.jpg IMG_20160508_161342.jpg IMG_20160508_165929.jpg

Mulţumesc pentru poze fotografilor, mulţumesc pentru încurajări mai ales copiilor!

Dinu şi Marlene Mititeanu