Jun 272017
 


poză de pe vârful Vida – 349m, cel mai înalt de pe insulă

Anul acesta am fost pentru a doua oară în Croația, de această dată concediu “pur”, cu familia, nu la ultra. Cum am tot umblat prin această țară, am ales ceva nou – insula Pag. Am tot stat și-am studiat, am mai citit prin bloguri de genul “am fost acolo”, am aplicat filtrul uitării cu care sunt obișnuit și în urma căruia cu cele câteva informații rămase am decis că nu-i cazul să mă duc cu MTB-ul. Știam că e insula cea mai mare din Croația, că distanțele de explorare vor fi în consecință mai mari, dar a contat foarte mult că e o insulă pietroasă și puțin probabil să fie accesibilă … pe unde rătăcesc eu. În plus, ce altă explicație să dau faptului că de exemplu la concursul 4 Islands MTB stage race care s-a ținut nu departe, etapele n-au conținut Pag, doar Krk (2 etape), Rab și Losinj. Iar eu știu foarte bine Rab, “am fost acolo” de câteva ori și cu MTB-ul și pe jos, e super pentru MTB.

Și am plecat vineri, 16 iunie, cu o oprire de noapte la Balatonbereny.

IMG_20170616_212100.jpg
Balatonberény, meet friends with bikes.jpg

Pentru că dimineața eu sunt mai matinal, am dat o scurtă alergare de o oră – 12km – (link strava) și pe pistele de bicicletă din Balatonbereny. Nu mică mi-a fost surpriza să mă întâlnesc cu un grup de prieteni pe biciclete în frunte cu Traian care aveau ca țintă turul Balatonului! Cică și ei au fost mirați să mă întâlnească, mi-au recunoscut stilul de alergare. Trebuie să mă înregistrez cumva, cred că alerg cumva ciudat…

După masă (17 iunie) am ajuns în orășelul Pag de pe insula … Foarte amabile gazdele, am stat de vorbă în special cu Kresimir și am mai aflat informații despre plaje, obiective, hărți specifice pentru trekking și biking. Plus că până să venim noi a făcut cumva să aibă și wifi (nu era în “specificații”), doar și Croația e în UE.

IMG_20170617_210528.jpgIMG_20170626_114548.jpg

IMG_20170626_114653.jpg
IMG_20170627_164953.jpg

O privire de la balcon și mai multe pe harta luată de la punctul de informare turistică

Pentru că practic în fiecare zi am alergat în jurul orășelului Pag, scriu câte ceva raportat la ce am văzut, limitat fiind de timp, dorind să ajung totuși și la plajă și mare. Ar fi fost mai ușor să parcurg unele distanțe cu bike-ul, dar n-ar fi fost nicio provocare pe porțiunile accesibile. Am văzut mulți cicloturiști pe șosele, și cicliști “vero”, dar pe nimeni “pe sus”. În zonele de “creastă” ori puteam ajunge pe drum gen de țară fără provocări tehnice (push-bike-ul îl consider normal), ori aș fi făcut carry bike la greu și la deal și la vale. Nu-i ușor nici la alergare, pe sus e o combinație de lapiezuri acoperite cu pietre ascuțite care nu-s plăcute la glezne în cazul că sare greșit vreuna: ori ești pe potecă, ori sari la garduri de piatră și umbli pe lapiezuri și trece timpul de te sperii. Specific nu numai la insula Pag – în partea de sus e jnepeniș și tufe, adică ce rezistă la ariditatea și vânturile de acolo, pe scurt – tot ce înțeapă. Am întâlnit oi și reptile și în sfârșit m-am putut relaxa – nu erau câini – probabil n-au condiții să reziste singuri și să se înmulțească. Partea chiar foarte bună e că am mâncat caș diverse sortimente, doar Pag e renumit pentru Paski sir, vinuri (recunosc că la partea asta n-am ajuns) și pentru sarea produsă din mare.

Ziua 1 – 18 iunie – run – Pag – camping Simuni – peak Vida 349m – Bosana

Prima zi întreagă, prima alergare (link strava): m-am gândit să ajung la campingul Simuni, apoi să urc pe orice potecă găsesc și să traversez dealul, scurtând distanța repertoriată pe hartă care mă ducea mult spre Novalja. Și așa mi-au ieșit 25km cu 760m diferență de nivel.

Pag - camp Simuni - vf Vid - Bosana.jpg

IMG_20170618_083223.jpg IMG_20170618_092618.jpg IMG_20170618_094125.jpg IMG_20170618_094950.jpg IMG_20170618_100934.jpg IMG_20170618_101017.jpg IMG_20170618_101215.jpg IMG_20170618_110250.jpg IMG_20170618_111018.jpg IMG_20170618_103050.jpg IMG_20170618_112814.jpg

De ce camping Simuni? Pentru că inițial asta căutasem, să stăm la unul din campinguri. Ar fi fost multe avantaje, mai ales pentru copii, care ar fi avut posibilități de joacă mai multe, plaje sigur dintre cele mai bune (chiar dacă nisipul e o raritate). Din păcate la alegere trebuie să ții cont și de preț (nu am vrut să stăm la cort), dar am vrut să văd cum e. Firește că fiind în alergare doar am localizat campingul și abia apoi, după câteva zile, am stat la plajă și la baschet cu familia. Pentru prima dată am plătit și intrarea în camping, din anumite rațiuni la Simuni se plătește chiar dacă stai doar 2-3 ore.
Traseul meu a fost șosea până la camping, apoi am găsit punctul alb înconjurat cu roșu (același marcaj îl întâlnești pe poteci, indiferent de unde și unde ajung) și m-am pomenit că urc pe vârful Vida. Foarte frumos până acolo, adică am și fost nevoit să umblu și să bâjbâi puțin cu gps-ul în mână (cu harta Croației preîncărcată).
Partea grea a început când am vrut să cobor spre orășelul Pag, aflat pe partea cealaltă. Am găsit până la urmă o vale accesibilă, având rezerva că oricum dacă mă blochez va fi mai ușor să urc înapoi și să încerc în altă parte. Sufla un vânt care de câteva ori era să mă ia de pe picioare, mai ales că poziții stabile pe pietrele acelea nu prea găseam. Noroc cu zidurile din pietre, m-am învățat să le folosesc cu alte ocazii, umblam pe pietre pe partea “bună” a lor, adică cu zidurile între mine și vânt. Nu erau așa înalte, dar fiecare centimetru de protecție a contat. Așa că dacă de curiozitate vă uitați sau dacă cumva vă trece prin gând să folosiți trackurile, porțiunile unde viteza e sub 3km/h pentru vreme îndelungată nu sunt recomandabile, adică – vorbind în termenii de la Propark Adventure – nici măcar nu se poate spune “după voi va fi drum” în loc de “pe aici este drum”, că doar oi rătăcite am văzut, și acelea cred că erau acolo de mii de ani și nu se grăbeau nicăieri.
În final am trecut prin Bosana și am ajuns acasă. Și aici, după plaja de rigoare, a început o altă plăcere a mea, “parte dintr-un ploiect mai amplu” – cum îi spun eu – segmentarea Croației. Am început să creez segmente semnificative pe Strava pe traseele care am considerat că sunt mai frecventate de pasionații alergării. Așa a apărut de exemplu “Pag – on the road – up” unde nu m-am lăsat până nu am obținut un CR (cel mai bun timp). În fond trebuie să-ți găsești motivații puternice să alergi ore întregi pe căldurile de acolo!

poor running condition.jpg

Cam așa era vremea zilnic, noroc că n-am citit “running conditions” pe mobil decât în ultima zi. De fapt nici acum nu știu cum de mi-a afișat asta, putea să scrie frumos doar temperatura și vântul, fără să comenteze.

Ziua 2 – 19 iunie – run – Pag – pe dealul vecin și apoi plimbare prin orășelul vechi

După prima zi, cu acomodare, alergare, înot de plăcere și altele eram cam obosit și mi-am propus doar să ajung pe limba de pământ (vorba vine, de piatră) de vizavi, la capăt. Asta pentru că orășelul Pag este plasat într-un fel de golfuleț al insulei și cu ceva ambiție (dar clar că pentru alergare ar fi însemnat un ultra, peste 50km) s-ar fi putut face circuitul golfului. Kresimir mi-a spus că a fost cu bicicleta spre Bosana – Novalja – Metajna, dar de acolo a trebuit să se întoarcă pentru că urma un canal de legătură cu marea care trebuia trecut spre orășelul Pag. Am vrut să văd cât de lat e canalul și dacă e un curent puternic.
Am ajuns la vârful promontoriului, marea nu părea nici agitată, nici periculoasă, doar că era distanță vizibil de peste 1km, iar cum ochiul înșală … putea fi și de 2-3 ori mai mult. Mi-a trecut gândul de traversare, mai ales că trebuia să car cu mine și papuci și altele. Iar am avut contact cu pietrele neumblate, cu peisajul selenar și singurele vietăți erau cele 5 oi dintr-o poză.
A doua alergare a fost de 13km cu 200m diferență de nivel (link strava).

Pag - doar eu și 4 oi.jpgIMG_20170619_084520.jpg

IMG_20170619_084528.jpg IMG_20170619_085041.jpg IMG_20170619_085724.jpg IMG_20170619_085944.jpg IMG_20170619_091011.jpg IMG_20170619_085707.jpg

După masă, cu familia, am schimbat plaja 3 unde mergeam dimineața, cu plaja principală – plaja 0, de lângă orășel. Așa am avut timp și să ne plimbăm prin orășelul vechi (ei denumesc părțile vechi ale orașelor stara vechi – de exemplu Stara Novalja), pitoresc, care seamănă ca arhitectură cu orașele italiene. Nu-i de mirare, Pag – orașul sării – avantajat de amplasare (era optim pentru a fi aproape de “ochiurile de mare” construite pentru evaporarea apei și separarea sării, la nivelul mării) – a fost guvernat de duci care-și făceau veacul la curtea Italiei.
Foarte bine gătesc vietățile marine, în fiecare zi nu ne puteam abține și mai încercam ceva. În combinație cu cașul și berea…
Magazine gen supermarket sunt în partea nouă a orașului – Konzum, Lorenzo, Plodine… Bancomate de asemenea, e plin și-n orașul vechi, bani să fie.

IMG_20170619_095417.jpgIMG_20170619_095019.jpg

IMG_20170619_095118.jpg IMG_20170619_095050.jpg IMG_20170619_094847.jpg IMG_20170619_094812.jpg IMG_20170619_094730.jpg IMG_20170619_094628.jpg IMG_20170619_094600.jpg IMG_20170619_094539.jpg IMG_20170619_094434.jpg IMG_20170619_213739.jpg

Ziua 3 – 20 iunie – run – Pag – la antene și eoliene

De data aceasta am alergat un semimaraton cu 600m diferență de nivel (link strava), urcând dealul vecin și trecând pe la parcul de eoliene (7 la număr) dus – întors. N-am vrut să mai alerg pe șosea, deși era mai scurt. Așa am văzut mai bine de sus ochiurile de apă de unde se extrage sarea, am văzut fabrica, extragerea de sare continuă dar cu tehnologie modernă. Lângă plaja 0 este un mic muzeu al sării în două din încăperile depozitului vechi de sare, muzeu pe care de altfel avem să-l vizităm în una din zilele următoare. Am continuat “segmentarea” și în sfârșit o porțiune din urcare a avut un segment creat de cineva care a trecut înainte. Traseul este și ciclabil, atâta că este urcare solicitantă.

Pag - la eoliene.jpgIMG_20170620_100546.jpg

IMG_20170620_091313.jpg IMG_20170620_085931.jpg IMG_20170620_082701.jpg IMG_20170620_085910.jpg IMG_20170620_083453.jpg IMG_20170620_082824.jpg IMG_20170620_082710.jpg IMG_20170620_083050.jpg IMG_20170620_082653.jpg IMG_20170620_085857.jpg

IMG_20170620_084501.jpg
IMG_20170620_143142.jpg

Ziua 4 – 21 iunie – run – Pag – Kosljun și vizitarea muzeului sării

Am început ziua ca de obicei cu o alergare, a ieșit tot de un semimaraton cu 200m diferență de nivel (link strava). Am tras mai tare la început, e ziua cu CR pe unul din segmentele create. Traseul a continuat spre Kosljun și apoi a trecut pe lângă Solana Pag (zona de unde se extrage sarea). Înainte de a intra în oraș m-a atras un mic turn vechi care s-a dovedit a fi o biserică franciscană aflată în reconstrucție. N-am avut mobil la mine, n-am făcut poze, dar mi-au rămas întipărite în memorie câteva imagini. Se lucra, era și un arhitect, m-am mișcat repede până să fiu invitat afară. În sfârșit am fost pe un traseu ciclabil mai ușor, am și întâlnit cicloturiști și un alergător.

Pag - Kosljun.jpg

După masă am fost sa vizităm muzeul sării. Pozele sunt din interior, unele sunt “poze la poze” tablouri – făcute în anii ’60-’80. Explicațiile sunt în mai multe limbi de circulație, pe cartonașe. Noi am ales pe cele în engleză. Impresionant! Și grea viață! Plata se făcea în sare, uneori parțial, apoi în monezi. Pe la 1800 judecătorul a eliberat vouchere (assigants).
Ce mi s-a părut de asemenea interesant, pe lângă uneltele folosite, e că au explicat pe scurt și ce se obținea în urma extracției din 10l de apă de mare – mai multe tipuri de săruri cu gramajele lor: pe lângă sarea obișnuită de sodiu (morska sol cum spun ei), mai e cea de potasiu (știu de ea că o folosesc ca înlocuitor cei cu probleme cu inima), dar mai apar acolo sarea de magneziu, gipsul și carbonatul de calciu. E explicat și cum a apărut nevoia iodificării sării. În drum spre ieșire am cumpărat o cutie de sare de Pag (mai aveam luată de la magazin). Muzeul nu era cu plată, dar era o cutie pentru donații pentru întreținere.
Referitor la fabrica de sare existentă, ce aparține de Solana Pag, este scris că se poate vizita dar că e bine să se telefoneze cu o zi înainte.

IMG_20170621_104242.jpgIMG_20170621_104500.jpg

IMG_20170621_104444.jpg IMG_20170621_104359.jpg IMG_20170621_104708.jpg IMG_20170621_104616.jpg IMG_20170621_104649.jpg IMG_20170621_104601.jpg IMG_20170621_104543.jpg IMG_20170621_110020.jpg IMG_20170621_105951.jpg IMG_20170621_105531.jpg IMG_20170621_105801.jpg IMG_20170621_104926.jpg IMG_20170621_105001.jpg IMG_20170621_105213.jpg IMG_20170621_105436.jpg IMG_20170621_105428.jpg IMG_20170621_105418.jpg IMG_20170621_105407.jpg IMG_20170621_105358.jpg IMG_20170621_105227.jpg IMG_20170621_110556.jpg IMG_20170621_110448.jpg IMG_20170621_105340.jpg

Ziua 5 – 22 iunie – run – Pag – Kolan – Simuni și cum am salvat o broască țestoasă

În ziua precedentă am fost cu mașina la Novalja, mai precis Stara Novalja. Am vrut să vedem cum sunt plajele pe acolo, măcar cea de lângă oraș. Orășelul, spre deosebire de Pag, e cunoscut pentru viața de noapte. Partea veche nu e impresionantă, dar clar e lume mai multă și mai mare activitate inclusiv în port. Pag e mai mult pentru familiști. La întoarcere, având de această dată o mașină gen SUV, m-am gândit s-o iau pe scurtătură, adică s-o luăm pe lângă mare, pe la Bosana, evitând și stereotipia drumului înapoi pe șosea pe la Kolan și Simuni. Atât că, la vreo 6 km de Pag ne-am pomenit cu o grămadă de pietre în față, cu semnul de drum în lucru. Era deja noapte, așa că n-am văzut dacă pot sau nu ocoli acel blocaj și ne-am întors. Am trecut pe lângă fabrica de caș, renumită, unde se putea și degusta cașul, n-am putut să cumpărăm că deja era prea târziu. Am mai tras o linie la ce trebuie făcut.

Pag - Kolan - Simuni - saved a tortoise.jpgPag Open Water Swimming.jpg

Și de aici a venit inspirația pentru alergarea de a doua zi: să văd dacă e blocat sau nu drumul pe la Bosana. Mi-am și găsit un traseu de scurtare, pe gps, și speram să nu fie doar o dungă pe hartă genul Propark “pe aici trebuie să fie drum” și iar să mă agăț și să inventez trasee pe acolo. Traseul (link strava) a fost de 26km și 500m diferență de nivel. Am adăugat și o tură de înot, în dreptul plajei 3 (link strava).
Prima concluzie când am ajuns la zona problemă din seara trecută – se putea ocoli cu mașina. Și poteca de scurtare era găsibilă, adică te uitai cu atenție la gps și la zonele cu pietre mai așezate. Era o scurtătură spre Kolan, un alt orășel pe numele căruia figurează un sortiment de caș fabricat acolo.

IMG_20170622_090137.jpgIMG_20170622_091750.jpg

IMG_20170622_091800.jpg IMG_20170622_092217.jpg IMG_20170622_092228.jpg IMG_20170622_092242.jpg IMG_20170622_092421.jpg IMG_20170622_092515.jpg IMG_20170622_092806.jpg IMG_20170622_093224.jpg IMG_20170622_093613.jpg

Și așa, mai deschizând o portiță, mai evitând o tufă mai obraznică, am trecut pe lângă o stână. Nu puteam alerga pe acolo, era iar o combinație mai nefericită tufe – pietre și așa am putut auzi pași mici cam agitați și care nu păreau că duc nicăieri. Am văzut un rezervor de plastic care putea fi folosit la apă sau altceva, spart, și pe fundul lui se zbătea o mică broască țestoasă să iasă. Inițial am crezut că are stăpân, dar nu avea apă, nimic amenajat, doar că cumva a aterizat acolo străbătând tufele. Am făcut și eu o faptă bună. Mai jos am mai întâlnit una, și mai mică. Nu știu ce le-a venit să umble, să fie atâta agitație. Pe marginea șoselei în care am ajuns în sfârșit am mai văzut șerpi care stăteau la soare și un gușter, gușterul era cam mort că altfel fugea de mult.
De la Kolan la Simuni am mai tras o ocolire, am văzut marcaj spre vârful Vida și apoi am dat în traseul de la Vida la Simuni.

IMG_20170622_093655.jpgIMG_20170622_093643.jpg

IMG_20170622_093847.jpg IMG_20170622_093910.jpg IMG_20170622_094045.jpg IMG_20170622_094053.jpg IMG_20170622_094322.jpg IMG_20170622_094345.jpg IMG_20170622_094816.jpg IMG_20170622_094829.jpg IMG_20170622_095236.jpg IMG_20170622_095523.jpg IMG_20170622_095548.jpg IMG_20170622_100158.jpg IMG_20170622_101520.jpg IMG_20170622_102418.jpg IMG_20170622_103122.jpg

Ziua 6 – 23 iunie – run – Pag – de 3 ori la antene și despre Paski sir

Ultima zi întreagă a trecut ușor, ne-a tot bătut gândul să întrebăm dacă mai putem sta măcar o noapte. Copiilor le plăcea aici, mai ales că aveau cu cine povesti și juca baschet – copilul gazdei. A durat două – trei zile apropierea lor, băieții erau tare timizi. N-am mai făcut explorare, doar am alergat de 3 ori la antene (link strava), tot de un semimaraton cu 750m diferență de nivel. Măcar să mai avansez în clasamentele pe segmentele de acolo.

Pag - 3xantennas.jpg

Se fac cașuri bune acolo. Nu că la noi nu sunt bune, dar în sfârșit găsesc caș “ca acasă”. Din păcate prin Croația nu se găsește brânză de burduf sau ceva asemănător, doar de vacă. Cel mai renumit e Paski, dar mie mi-au plăcut și Kolan, Otokan… Mie îmi plac multe. N-am reușit să mai ajungem la fabrica Gligora, dar am cumpărat de la magazin caș făcut de ei. Prețul nu era mult diferit. Mai era opțiunea să cumpărăm de la localnici, rămâne pe altă dată.
E o întreagă poveste legată de cașul de acolo, de condițiile care-l fac așa deosebit, legate de ceea ce mănâncă animalele acolo. Zona sudică a insulei e într-adevăr mai bogată în vegetație – Kolan, Simuni, Kosljun și sunt multe oi, nu ca-n locurile mele de preumblare. Pentru că nu e vorba numai de oi, Kolan de exemplu e și din lapte de vacă, mai sunt sortimente cu amestec cu lapte de capră. Pe scurt, Paski probabil e făcut din lapte care provine doar de la oi din acea zonă. Mai am caș, mă uit la el când mănânc de-al nostru.

IMG_20170623_190829.jpgIMG_20170623_191014.jpg

Ziua 7 – 24 iunie – o scurtă privire la Paklenica National Park în ziua Velebit UltraTrail

Asta ar fi fost culmea, să particip la Velebit UltraTrail! Dau eu un search pe sportsplanner , că tot am spus că mă bucur că acum sunt trecute evenimente și din alte țări, și la Croația îmi apare … Velebit. E atractiv, se desfășoară în munții …Velebit, cu sfârșitul în parcul național Paklenica, lângă Pag. Este și concurs de MTB, în altă perioadă!

Ei și, ce-i cu Velebit? Stâncărie, dificil, costă ceva intrarea în parc, se pot face cățărări. Și acum ajung la știați că acolo s-a filmat Winnetou? Sunt notate anumite puncte cu zonele de filmare. Și pe acolo se aleargă. Cea mai lungă probă e un ultra de 80km cu termen de 24h și cu start vineri 23 la miezul nopții. Alte probe: maraton, semi, mai scurte, doar cu timp maxim și fără clasament. Am tot stat și am citit regulamentul. Măcar să știu dacă are rost să mă lupt cu ai mei. Hai să zicem că mă primeau chiar dacă eram pe ultima sută de metri expirată și aia, dar trebuia și adeverință medicală. Am discutat cu ai mei, doar ca să fac atmosfera în familie mai veselă. Se anunțau călduri mari, toate probele în afară de cea de ultra care pornea noaptea au fost cu starturile modificate mai devreme cu o oră din această cauză.

IMG_20170624_112334.jpgIMG_20170624_112458.jpg

IMG_20170624_112315.jpg IMG_20170626_114759.jpg

Tot am ajuns la Paklenica, să văd și eu măcar câțiva alergători, i-am încurajat și eu. N-am mai intrat, într-adevăr era foarte cald și ar fi fost foarte greu să facem drumeție în astfel de condiții. Am plecat acasă, cum se spune – muntele rămâne tot acolo.

A fost frumos și interesant. Și n-am văzut decât o mică parte din insulă. Poate totuși un MTB nu strică…