Un pic de timp liber…

În weekend, pentru ca Bike 4 Mountains a fost amânat, am luat decizia să plec totuşi la un concurs la care mi-a plăcut să particip şi anul trecut.

Atunci am fost la Tour de Tur – proba de MTB. A fost un concurs declarat şi cu o tentă de orientare, nefiind marcat decât sporadic. Evident că m-am rătăcit niţel, dar a fost fain, am tot strâns la cartonaşe – cele care arătau că am fost pe la toate punctele de control.

Am avut noroc atunci că am fost cu nişte prieteni de la EKE şi ne-am cazat la pensiunea – fermă Kentaur – aproape de graniţa cu Ungaria, la ceva distanţă de lacul Mujdeni, dar a meritat.

Acum, deşi am reuşit să vin cu Tudor, fiind pe ultima sută de metri, ne-am cazat chiar la motelul de lângă lac şi a fost gălăgie, mai bine stăteam la cort.

Am ales să particip la proba de alergare din 2 motive: a fost prima ediţie cu posibilitatea aceasta şi vremea a fost schimbătoare – nu degeaba se reprogramase 4 Munţi.

Am pus mai jos câteva poze de la startul probelor de maraton şi race – MTB, care au precedat startul alergării. De data aceasta toate probele – MTB şi alergare au fost clar de tip concurs, nu au fost doar o modalitate de a populariza rezervaţia râului Tur, cu un marcaj aproximativ.

Despre concursul meu ce să spun: m-am străduit, am avut un puls mediu de 165bpm (putea fi şi mai mare dacă nu încetineam să mă mai orientez – am alergat o mare parte din traseu practic singur), am şi luat-o greşit împreună cu alţii la un moment dat. La un semi nu prea mai ai şanse să revii dacă ai făcut 1km în plus, din care jumătate pe urcare (5min30sec m-a costat neatenţia). 

După prima rătăcire a trebuit să încerc să recuperez, să urc cât am putut de tare, am depăşit din nou pe unii concurenţi, am fost ajutat de “grupul meu” să n-o iau razna din nou, mulţumesc şi lui Ghiţă Negru. Am ajuns singur şi … m-am acomodat cu benzile de marcare, privind când era cazul şi trackul de pe ceas.

Am încheiat pe locul 6 general dar pe locul 4 la categorie, la câteva secunde de locul 3 – 2h22min, 24km (în loc de 22km sau 23km cât ar fi trebuit), 816m diferenţă de nivel. Cred că am avut şi cartonaşe în plus (sau alţii dinaintea mea în minus) – au fost cam surprinse fetele care le verificau 🙂 .

Linkul la Strava (şi cei câţiva care şi-au postat cursa)…

Felicitări concurenţilor de la toate probele, au fost trasee interesante şi solicitante. N-am prea apucat să văd mare lucru din peisaje, prea aveam ochii ca de melc. 🙂 Felicitări organizatorilor, mulţumesc voluntarilor! Şi … bravo sorei mele pentru timpul de 4h30min la maratonul de MTB – locul 1 la fete (de fapt şi singura la proba lungă de 65km).

După concurs am dorit să văd împreună cu Tudor ce înseamnă cimitir “vesel” de la Săpânţa. De fapt, în afară de culorile vii cu care sunt vopsite frumos încrustatele cruci, cuvintele descriu pe scurt vieţile persoanelor mai dragi sau nu care s-au stins în acele locuri. E o tradiţie mai deosebită, parcă mai optimistă, care consideră moartea ceva natural, punând accentul pe învăţămintele vieţilor apuse, pe realizările şi moştenirile oamenilor. Poţi să intri în contact astfel cu istoria locului, cu ocupaţiile localnicilor şi să-ţi imaginezi cum te-ai comporta şi ce ar trebui să faci ca să ai o viaţă frumoasă, realizată, să fii un exemplu pentru urmaşi. Parcă mai mult aici se vede însemnătatea expresiei “verba volant, scripta manent”. Şi tot aşa se poate spune că ceea ce rămâne după un om sunt câteva lucruri simple care contează, sistemul de valori e clar.

Am pozat câteva necroloage.

Cum era timpul şi pentru masă, am ales plăcinta maramureşeană şi n-am regretat. În combinaţie cu vizionarea setului 2 de la meciul Halep – Stephens a fost chiar o reîncărcare perfectă a bateriilor pentru drumul în serpentine ce urma, pe la Cavnic şi Lăpuş. Rezultatul final l-am aflat live prin telefon. 🙂

Să ne revedem cu bine!