Mereu amintiri şi mereu mai bun! Să văd până când îmi permit să-mi doresc asta…
Triatlonul de la Reci a fost ultima etapă, a cincea, din Bioeel Triathlon Grand Prix Exterra 2013 . E un triatlon cu tradiţie – acum a fost ediţia a XXII-a. La cum merg treburile în ţara asta o aşa longevitate e de Cartea Recordurilor. Pentru mine a fost a doua oară când m-am prezentat la Reci, precedenta ediţie a fost în 2010, când triatlonul a fost pe asfalt. Am şi acum poze de atunci şi pun una mai jos:
Şi acum îmi amintesc de acel concurs, cu căldura înăbuşitoare de dinaintea ploii ce a urmat. Ultimii km de alergare i-am făcut practic la pas şi de aceea în acest an “m-am hidratat” pe traseu uneori “just in case”.
În acest an mi-am propus să fiu cât mai în faţă în clasamentul la categorie şi-n orice caz să nu fiu în afara top ten. În fond, chiar dacă am lipsit la prima etapă, doream să obţin un punctaj la general care să mă aşeze confortabil în primii zece la categorie şi să mă motiveze la anul să progresez la înot încât şansa la podium să nu fie o himeră.
După patru ani mari şi laţi am ajuns cu un prieten acolo şi pot spune că am recunoscut locurile – totul a rămas aproape neschimbat. Nu pot spune că e un lucru bun şi e păcat că nu se pot face minime modificări de confort încât să te poţi simţi ca-n staţiune; când spun de confort nu mă refer la “perna” mea, fiind obişnuit să dorm în cort. Zona e frumoasă, faptul că triatlonul e acum offroad mi-a permis să văd şi mestecănişul şi nu pot decât să fiu de acord cu descrierea de pe site-ul natura2000 “Mestecănişul de la Reci este un depozit nisipos de vârstă pleistocenă care pe alocuri are bălţi şi mici lacuri parţial colmatate, cu o floră şi faună diversă, rare pentru România. În prezent situl este puternic antropizat, cenozele de mesteacăn au fost aproape total defrişate şi în locul lor s-a plantat Pinus silvestris. Cenozele ierboase de pajişti au fost puternic modificate prin păşunat.”
Ca şi la Bezid, când am fost înconjurat de pescari şi n-am putut dormi de poveştile lor cu armată, istorie, politică – ceva din ciclul “ce bărbat am fost odată” (femeile spun “ce bărbat aveam odată”) spuse cu voce tare până târziu în noapte, şi aici la ora 3.30 încă eram treaz şi până la ora 7 când pusesem ceasul să sune nu mai era mult; aşa-i când nu ţin cont de promisiunea pe care mi-am făcut-o la Bezid că nu voi sta aproape de vecini cu alt program ca al meu. La început am avut meciuri cu nişte vecini care au făcut un foc mare pe pământ – foc stins cu scandal de la un pădurar, urmat cu foc ca de tabără de astă dată într-un suport de grătar din dotarea campingului. După fumul de rigoare au sărit scântei la zeci de metri şi mi-a fost teamă că-mi găuresc cortul. Firesc, am luat atitudine şi am fost făcut … scandalagiu. Şi acum stau şi mă mir de ţara asta, unde oamenii “cei mai destepţi cedează”, “întorc şi celălalt obraz” şi se lasă călcaţi în picioare. Mă refer la alţi vecini care n-au comentat nimic, mutându-şi 4 (patru!) corturi mai încolo de frica focului! Nu degeaba am ajuns pe ultimul loc în Europa şi asta pentru că nu mai este altă poziţie după “ultimul”. “Cei mai deştepti” pleacă din ţară, nu? S-au conformat piromanii şi i-am lăsat în pace cu certurile lor interminabile “intrafamily”, nu de alta dar a apărut o altă provocare: o maşină plantată, nu parcată, cu uşile deschise şi muzica la maxim. Evident, maşină de firmă, ceva curier cu număr de SB. Să le spun şefilor lor pe unde … dorm angajaţii? Totul “am crezut că a fost fun” cum zicea partenerul din melodia lui Pink şi de înţeles până pe la 10 noaptea, era şi mai multă lume la care-i plăcea muzica, dar… m-am răbdat până la 2.30 noaptea, când şi dacă-i nuntă volumul se reduce. Ce să spun, practic doar o mană de oameni răstigniţi pe jos mai rămăseseră care s-au chinuit să se ridice în picioare la vederea frontalei mele. Am povestit numai despre numerele obişnuite 112, despre “Cutiuţa muzicală” pe care am s-o pun la maxim când mă trezesc, nu înainte de a asculta de la ei aberaţii despre proprietatea privată şi dreptul de a face orice. Mi-am adus aminte şi de replica altui om, “iubitor de animale”, care mi-a spus că pe drumurile forestiere te pot muşca câinii că e voie – nu se aplică legile cu drumul public şi n-am voie să ameninţ cu o piatră câinele care sare la mine. În fine, după atâţia ani de plecat capul pentru că numai unii ştiu acele zicale, sunt convins că pe termen lung pasivitatea naşte monştri. Se creează un tăvălug pe care nu mai ai cum să-l opreşti, iar votul democratic creat ca o reacţie de stabilizare devine exact opusul şi accelerează prăbuşirea.
N-am putut decât să fiu bucuros că s-a luminat de ziuă şi coşmarurile mele zăceau adormite care pe unde, poziţie în care le-am găsit şi la terminarea triatlonului. M-am străduit să mă concentrez la ce urmează dar eram cam fără vlagă şi încărcat de pesimism. Mare lucru sportul şi bravo pentru oamenii care-l practică şi-l încurajează şi spijină! Îţi schimbă starea de spirit, te simţi OM! Chiar dacă la înot am ieşit practic în ultimii zece, înotând sub posibilităţile mele, deja eram mai bine şi cu chef de luptă… sportivă. N-am mai recuperat ca la Sfânta Ana aşa mult la MTB, fiind şi un traseu rapid şi practic pe plat, la alergare n-am spart gura târgului dar nici nu a fost distanţă mare, şi am reuşit să-mi îndeplinesc ţelul: locul 7 la categorie, la maxim 4 minute de locul 4, cu un timp de 2h29min. La general am strâns 28 de puncte – locul 6 la categorie. Primii 5 chiar sunt mai buni ca mine … momentan, dar mai sunt ani. L-am remarcat pe Vaum, şi cred că nu numai eu, care după primul triatlon s-a antrenat, la al doilea deja progresase enorm la înot (mă gândesc că a făcut polo la viaţa lui :)) dar încă la alergare eram mai bun, iar acum a fost mai bun la toate capitolele, încheind pe locul 2.
Felicitări organizatorilor, inclusiv celor care au creat circuitul de triatlon offroad. Am reuşit o dată să vin şi cu fetiţa la un minitriatlon, anul viitor sper să-mi mobilizez toată familia. Încercaţi totuşi să vă “străduiţi” mai mult cu site-ul, cu listele de participanţi, că-i păcat să nu vină lumea din cauza asta minoră. Cu alpinsport.ro am mai avut contact şi la MTB în 2011 şi site-ul a fost ok. Momentan rezultatele sunt doar pe site-ul firmei de cronometrare . Mulţumesc pentru poze, pentru încurajări, a fost frumos printre oameni … de-ai mei.
