Un final surprinzator la Maros Bike Marathon 2010

Rezultat surprinzator pentru mine, locul 2 la cat +40 ani la proba lunga de 80km – 2600m diferenta nivel (a doua la care particip), dupa multe peripetii care m-au adus aproape de pragul abandonului. Ajunsesem sa cred ca probele mai lungi nu-mi poarta noroc, mai ales dupa preambulul Geiger unde am fost descalificat pentru neincadrare in timp limita. Acolo au fost conditii meteo dificile, si aici a plouat, dar traseul a fost mai putin tehnic si am putut cobori mai normal. Dar ceea ce a contat cel mai mult – n-am renuntat si am luptat pana la capat. Am urcat Papele pe bici cat am putut de repede ca sa-i ajung pe cei care ma depasisera spre sfarsit. Poate parea ciudat pentru unii sa vada pe cineva tragand cu dintii sa ajunga pe cel din fata, desi “calul plecase”, adica eram printre ultimii. Sper ca n-a ramas cu gatul sucit concurentul din fata mea pe care-l depasisem pe urcarea la Pape (spre sfarsit) si care m-a “luat” la coborare, dar scopul meu era – daca nu puteam sa-l ajung, sa-l stimulez sa accelereze si sa ajungem pe altii. Poate si de asta am ajuns pe locul 2.

Medalia de “argint”

pe podium

In orice caz nu m-am asteptat la podium si cand mi-am auzit numele era sa trec “peste” daca nu era Voichita sa ma felicite. Primul lucru ce l-am facut a fost sa intreb unde este podiumul. Al doilea lucru a fost sa multumesc public baiatului din Salaj (singurul din Salaj la 80km) care mi-a dat camera de schimb care a ramas la mine. O sa-l contactez.
Si acum desfasurarea, ca pregatiri n-am facut – n-am avut timp – lucrez la o emisiune de sah.
Eu nu ma am cu inceputurile de cursa, deja m-am obisnuit si nu ma mai stresez. In general in partea a doua imi dau drumul (normal, la nivelul meu). Primele sicanari au inceput cu faptul ca m-am trezit ca n-am la cine lasa cheia de la masina. Multumesc lui Levi de la Bike Sport. Apoi, stateam undeva in pluton (cel de 50km), noroc ca nu mai am inhibitiile din tinerete si intreb daca nu cumva cei de la 80km au locul in alta parte – raspuns pozitiv, in urma caruia m-am plasat strategic la alta coada, dar printre ultimii.
Primul motiv de suduieli (tot din nestiinta) in varf de deal la Manastirea Muntele Rece. Ma asteptam ca traseul de 80km sa continue inainte, dar am luat-o la vale … si tot la vale, pana m-a apucat panica, sa nu cumva sa fiu pe traseul de 50km. Am inceput niste injuraturi mai ales cand am vazut parteneri rataciti (o luasera la un moment dat inainte la o intersectie nemarcata) si m-am temut ca trebuia s-o iau eu inainte. In sfarsit, bifurcatia era mai jos si nu ratacisem. Intre timp conversez cu un baiat de 19 ani – Felix, cred ca din Timisoara (foarte respectuos si linistit).
Pe coborarea din Balta reusesc sa depasesc pe o fata (stiam ca merge bine, dar cu tehnica sta mai prost ca mine). Ma depaseste iar si se distanteaza. Am contact vizual, asa ca ma motivez instant. Eu ma consider in principiu, ca posibilitati, la nivelul primelor fete. Daca ajung in fatza lor sunt peste grafic. Cred ca nu m-am inselat si tipa a teminat pe podium, daca nu prima.
Urmeaza urcarea din Maguri-Racatau si ma simt din ce in ce mai bine. Nici nu ma intereseaza ploaia. Sus in varf, la alimentare, iau repede cate ceva si dau sa plec. Mai era un baiat ce manca tacticos si care m-a intrebat unde ma grabesc. Pai, in mintea mea – e concurs. Raspund la bascau ca vreau sa-l ajung pe Maus. La care, fata din post – ala indesat si scund? tare era nervos, poate nu e in forma. Stau si ma gandesc si-mi zic – nu cred, altceva e la mijloc. Si am avut se pare dreptate, era nervos ca se ratacise. Si eu era sa ma ratacesc o data, am facut chiar un pic de prospectie cu Felix. Stiu ca marcajele in zonele locuite sunt “sensibile”.
Vine ceasul rau, pisica neagra: la km 54, inainte de coborarea spre Uzina, simt pietrele la roata din spate. Mama ce am pufait de ciuda. Am sperat sa se repete istoria de la Garana unde am umflat roata si m-a tinut cat de cat pana la final. Nici poveste acum. Am oprit de 2 ori sa umflu roata si apoi a trebuit sa schimb camera. Deja eram nerabdator si m-am pornit la vale pot sa zic tare, cum nu-mi sta in fire. Zburau pietrele in jur. Si – iar pana, tot pe spate. Nu mai am alta rezerva, incep sa pun petec pe prima camera. Numar secundele. In sfarsit, iar pe cal. Iar tare. Pleosc. Cedeaza petecul la socuri. De data asta nu mai mai gandesc la cei din fata, imi pun probleme serioase daca mai pot continua. Nu mai am decat un petec si sunt inca 25 km. Nu cred ca pot impinge bicicleta cu roata pe geanta atatia km. Opreste un baiat si mai imi da un petec. Iar numar, de data asta astept sa se usuce ca acasa si ma jur sa merg la vale incet ca vacile. Intre timp – baiatul din Salaj – toata stima, imi da camera lui de rezerva. Nu mai ezit si o pun pe a lui… si nu mai am probleme, dar am coborat mult mai incet. Se pare ca la prima camera am avut spin, iar la rezerva snakebites. M-am uitat la ceas si la timpul efectiv de mers pe bici, cam o ora diferenta. Enorm, ca la Medias (dar din alte motive). Ma consideram deja fara posibilitatea de a ajunge pe podium, dar am vrut sa termin frumos, sa urc Papele, sa nu fiu ultimul.
Termin coborarea, urmeaza Pape. Urc si urc si urc, nimic. Toti concurentii parca au avut aripi. Pe ultimul km incep sa depasesc. Ce mult se distantasera! Termin in 7h28min, pe computer 6h27. La ce opriri scurte am facut (in afara de pene), in mod normal cred ca eram la mare lupta cu locul 1 (care terminase in 6h47min). Fata terminase in 6h33min, iar Felix in 6h44min. Dar ar fi culmea sa ma plang acum de ghinion, am avut noroc ca am terminat cu bine si…. cred ca de la o varsta conteaza tot mai mult norocul, cum altfel sa-mi explic locul 2?
Organizare. Eli si Maros… Cred ca-i frustrant pentru Eli sa nu poata participa. Macar pentru asta si trebuie apreciat. Se vede ca s-au straduit, s-au pregatit si eu zic ca au reusit. Au fost cateva hibe, dar ce-i perfect? Ce sa-i faci, marcajele “e” mai ceva ca zidul lui “nenea” Manole. Cred ca in zonele de case trebuie sa existe musai cate un organizator (era sa spun zidita cate o Ana), ca altfel marcajele le pasc vacile si boii. Raman si la sugestia ca s-ar putea scrie si data concursului pe marcaje, ca poate se trezeste bunul simt in cetitori. UCI sau ne-UCI, sunt convins ca premiile (nu cele de la elite), foarte consistente, au fost ca urmare a efortului Maros si celorlalti sponsori. A fost mare si tombola la sfarsit. Multumesc, pe mine chiar “m-au nimerit” cu saua. Nu mai spun de celelalte lucruri, pe care sigur o sa le folosesc. Daca ma tin obiceiurile, vin si la anul. Ar fi pacat sa nu vin, mai ales ca-i aproape.
Singurul regret, ca n-a fost si familia. Nu s-a putut, din 3 motive: urmau sa stea macar 8ore, vremea ploioasa si … fiica-mea tocmai si-a rupt mana (nu la concurs, ci in parc).
Astept poze, mai ales ca la halul cum aratam (am prins la ploi din cauza intarzierii…) eram tot asa de simpatic ca un porc de Craciun.