Alergare - Maraton Apuseni

Maraton Apuseni ca voluntar si alergator de maraton

O nouă ediţie, 8 iunie, de data aceasta am încercat să îmbin şi partea de voluntariat şi să şi alerg. Am reuşit se pare bine partea de recunoaşteri traseu la bucla de ultra, marcarea pe porţiunea expusă peste Muntele Mare, dar acest efort s-a văzut la cursa de maraton propriu-zisă. 
A fost şi cald, e drept, dar… a fost cald pentru toţi. Am reuşit un loc 5 la categorie, 40 la general, 6h55min.

Ca şi poze pun de la una din drumeţiile cu prietenii prin zona Săgagea, străbătând o parte din traseul de concurs de la maraton, şi de la marcarea de la ultra. Mă bucur că am reuşit să închei cu documentarea primilor trei ani de la proba family a Maraton Apuseni, probă de care m-am ocupat eu la început şi care nu figurează în clasamentele de pe site-ul oficial. 

”Album_de_mai_zona_Sagagea” / Google Photos

Dar, să trec aici din textele de pe facebook scrise atunci, în ferestrele în care mai aveam energie: pe lângă serviciu, recunoaşteri trasee şi marcare a fost un eveniment important la Cluj – Sports Festival, unde şahul şi-a luat partea lui. Era păcat ca o asemenea ocazie să nu o folosesc alături de prietenii mei şahişti pentru emisiunea de pe TVR Cluj “Regi şi Pioni”, m-am pregătit.

Recunoastere bucla ultra – 25 mai. O altfel de privire. O mulțime de pâraie de traversat: Lupșii, Valea Albă, Coțului, Crețoaia, Corțești (Poșaga)… Intre timp s-au mai făcut podețe. Domnie!

2 iunie
(ziua mea) am sărbătorit-o prin drumeţie cu prieteni pe bucla Săgagea de la Maraton Apuseni msg systems .
Am tot povestit, i-am făcut înainte de plecare femeii de la magazinul – birt din Săgagea un consum peste norme – ultima brânzoaică, ultima cutie cu bomboane de ciocolată, napolitane și multe altele, ca pentru o zi de naștere pe dealuri.
Sigur, la întoarcere ne-am luat rămas bun de la ea și m-am plâns că zona e tot mai puțin umblată și a trebuit să curățăm mult pe poteci. Ce să-i faci, lucru cunoscut, tinerii pleacă și bătrânii și ei, fiecare în felul lor.

5 iunie, tot pe munte, de astă dată la marcare porțiune de bucla ultra, între Refugiul CAR și PA2 Corțești, adică cu totul dus-întors vreo 30km trecând de două ori peste porțiunea expusă, înierbată, de pe Muntele Mare și pe la Casa Părăsită și La Morminte.
Sumbră vremea la un moment dat, de altfel la întoarcere cu mașina prin Cheile Poșăgii drumul era plouat bine.
Brusc, când eram pe vârful Neteda la vreo 3km în drum spre Refugiu s-au ridicat din valea Săgagea nori de mi-am schimbat ritmul, dorind să ajung cât mai repede la adăpost și-n orice caz să cobor în orice vălișoară creată de vreun izvor. N-am fost singurul cu astfel de dorință, un văcar parcă se lua la concurs cu mine, răcnind la vaci și punându-le la goană. Am biruit în lupta cu vacile, nu m-au ajuns, erau prea multe și neorganizate.

Dar a fost alarmă falsă, într-un sfert de oră ne-am dat seama că ploaia n-are treabă cu noi cei de sus, doar cu plebea din văi. Cu vacile m-am reîntâlnit la întors, se uitau cu mirare la ce fac.