Oct 122010
 
Acum, ca perioada concursurilor de MTB a cam trecut pentru mine – care mai sunt sunt intangibile din motive de distanta – mai scriu ceva ca sa nu-mi pierd obisnuinta si … sa las in urma poza cu medalia de la Maros, ca prea suna a lauda.
M-am procopsit si cu un mobil – un monument de buguri – luat pentru sotie (n-am gasit roz) si pe care-l voi testa vreo doi ani inainte de a-l pasa, asa ca inca un motiv sa o iau la drum sa fac ceva poze. Cand sunt cu bici nu-mi prea arde sa car prea multe, asa ca e mai bine decat deloc sa fac niste poze care seamana cu niste pasteluri pe care intemperiile le-a afectat sharful.
Vineri
Daca tot am harta lui Miti (Radu), am luat-o cu mine din nou dimineata, ca si asa nu aveam stare, si inainte de serviciu am luat-o la drum cu bici cu intentia traseul 34 – Baciu – Suceagu -Gilau – Cluj, pe drumuri de tara. Am inceput cu malul drept al Nadasului, am mers cat am putut pana la niste sere cu caini meseriasi. Mi-am dat in sfarsit seama ca directia e buna, doar ca trebuia sa trec si calea ferata, si prin niste scaieti obraznici si calarind niste sarme care cred ca tin de macazuri, am trecut liniile si am tinut-o in continuare printr-o livada. Nu m-am intalnit decat cu un grup de oameni cu plase pline, putin surprinsi de prezenta mea. In Suceagu imi dau seama ca nu am prea mult timp la dispozitie si caut o scurtatura spre Floresti. Asa ca o iau pe langa biserica in sus drept spre dealul Melcului. Se poate si pe bicicleta, nu-i chiar asa abrupt, si-n orice caz am scurtat mult. N-am coborat spre lacul Floresti, ramane pe alta data, si am mers in continuare pe traseul 36 la capatul cartierului Grigorescu. Pe cand coboram in viteza, dau de niste oi si pana sa ma dumiresc ma si latra un caine. Incetinesc ca oricum urma o curba la dreapta si ma pomenesc cu vreo 10 caini care stateau la umbra unor tufe. Descalec urgent si ne uitam cu interes crescand unul la altii. Incep sa le vorbesc mai taraneste si sa-i intreb de stapani. Se pare ca ma inteleg si ma lasa in pace. Ma strecor tinand bicicleta cu ambele maini, pentru cazul cand trebuie s-o fac coasa. Ma mai incalzeste incidentul si asa ajung acasa dupa vreo 2-3 ore, cu gandul ca poate ziua urmatoare reusesc sa ma lipesc de vreun grup dornic de explorarea dealurilor de langa Cluj. Orientativ ma descurc cu harta, dar la cate drumuri si drumulete sunt as avea nevoie de un GPS.
Sambata
De data aceasta sunt liber si pot sta oricat pe drumuri, asa ca ma uit pe mail la singura oferta – traseul 38 – Cluj – Cetatea Fetei – Vlaha – Finisel – Vanta – Luna de Sus – Cluj. Iau legatura si ma pomenesc ca-mi fac un nou prieten – Bogdan.
capite de fan – farame de civilizatie
repaus pe coborarea spre Vlaha
pe carari de deal cu Bogdan
Pana-n Finisel am ajuns cu bine, trecand cu bine si impingand pe portiuni prin padurea de la Cetatea Fetei. Frumoase cararile inierbate spre Vlaha, dar pline de capcane. Am si tras o tranta, sarind printre coarnele de la bicicleta. N-as fi crezut, la cat de linistit si alene coboram.
Din Finisel insa, un pic daca am deviat, apai ai de tras la orientare. Cu cerbicie, dupa multiple aproximari succesive si rezistand ispitei de a vira pe vesnicele si numeroasele drumuri spre dreapta, am reusit intr-un tarziu sa ajungem pe drumul “oficial” care inteapa urcarea din Somesu Rece spre manastire (urcarea de aproximativ 12km – inceputul traseului de concurs Maros). Acum singura grija devenea evitarea cazaturilor pana la locul cu platforma de cantarire a camioanelor. Am tinut dreapta, evitand traseul ce ducea in Somesul Rece, pe un drum lat, special largit pentru accesul masinilor grele la autostrada. Chiar si asa, cu urmele vizibile ale interventiei umane, padurea de foioase prin care am coborat m-a impresionat. Am si uitat ca noi trebuie sa urmam un drumeag ce se desprinde spre valea Gradistei si am continuat drumul spre intersectia autostrazii cu drumul de Gilau. Raman dator sa vad Stolna cat de repede, pana nu intra in circuitul dur al civilizatiei.
Dupa vreo 5-6 ore pe o vreme frumoasa dar rece am incheiat cei aproximativ 55km de traseu si sosea. Am urcat pe scuter si ata la Igritia (aproape de Bobalna), unde ma astepta familia.
Duminica
Presat de timp, iar cu serviciul, am reusit totusi sa vad monumentul de la Bobalna, de data aceasta mergand pe jos. Nu-i departe de satul Igritia, trebuie sa stii insa pe unde s-o iei, sa cauti dealul cel mai inalt. Ca reper, te poti orienta dupa antenele operatorilor mobili. Inchei relatarea cu cateva poze.
Din turla monumentului de la Bobalna, inchinat rasculatilor din 1437.
te simti ca un pilot de avion
Fatada monumentului. E situat pe dealul Bobalna ce apartine satului Igritia.