Un pic de timp liber…

Weekend incarcat, ca de obicei: serviciu si MTB, nu neaparat in aceasta ordine. In orice caz, prinde bine putin aer curat din padure dupa stresul cotidian, chiar daca nu-i in regim de plimbare.
Sambata ne-am miscat prin Hoia, fetita la cercetasi iar noi, restul familiei, cu bicicletele pe dealuri, de antrenament pentru Targu-Mures.

poze mai multe pe picasa

Duminica de dimineata ne-am pornit spre Targu-Mures la party-ul de MTB de acolo. E a treia oara cand ma duc si ma gandesc acum ca, dupa renuntarea la proba mai lunga de 50km, Neuzer-ul lor seamana cu etapele noastre, ale Clujului Pedaleaza: un concurs intitulat local dar care nu-i chiar local, dedicat mai ales copiilor si amatorilor. In fond, ei vin la noi, noi mergem la ei, mai schimbam padurile.
Si chiar am fost clujeni pe acolo! Ne-am si comportat onorabil, am avut si ce povesti, felicitari lor si celorlalti participanti.

multumesc lui Ovidiu pentru poze

La proba de 25km, cea mai lunga acum, m-am inscris si eu. A fost greu sa tin un ritm sustinut la o viteza medie mai mare ca de obicei. Startul a fost in panta, am intarziat putin dupa cei din faţa mea care stresau inutil schimbătoarele, dar prin padure m-am descurcat onorabil. Nu am fost aşa mulţi, aproape 70, iar pe concurenţii mai puternici de la categoria mea îi ştiam în majoritate. Nici vorba sa ma apropii de Klosz, pierdusem prea mult timp la inceput si in depasirile din coborari. M-am bucurat să-i pot depasi totusi pe mulţi, iar la drumul de ţară şi şosea, de legătură între ieşirea şi intrarea în pădure, m-am straduit cât am putut să pierd cât mai puţin din avans. Evident am fost ajuns, dar destul de tarziu, spre final, şi am răsuflat uşurat când au venit din nou urcările şi padurea. Puternici şi Nyaradi, şi Simon Andras. Nyaradi m-a ajuns, am şi vorbit puţin cu el, el era la relaxare  dupa participarea la Maraton Piatra Craiului – alergare, din ziua precedenta. Anul trecut la fel a fost, el dupa acelasi maraton epuizant, cu peste 2500m diferenta de nivel, care pe un om obisnuit il pune in repaus pentru o saptamana. Eu mergeam cat puteam de repede si el se tinea de mine lejer, ca sa povestim. S-a si oprit putin cand am ramas cativa metri in urma din cauza unei manevre greşite la schimbator. N-aveam in schimb eu prea mult chef de vorba, eram “in transă” – vorba unui DJ. În fine, ambitia mea si-a spus cuvantul :). Am reuşit să mă ţin destul de aproape de cineva din faţă, suficient ca să-l am în raza vizuală şi să nu pierd ritmul. Probabil că şi eu i-am făcut un bine, în orice caz n-am mai fost ajuns şi am reuşit să închei cursa pe locul 3 la categoria mea (1h21min) şi pe locul 12 la general.

podium la +40 ani, lipseste Szikszai Bruno

premiat şi cel mai înţelept participant

de vorbă cu Klosz Viktor – câştigător la +40 ani

Szentes – castigator la general 25km, Nyaradi si Ovidiu

la finish 25km

La câteva minute după startul nostru a urmat startul la distanta de 10km. Acolo s-au aliniat Andreea, Tudor si Diana, ea mai mult sa aiba grija de copii. Tudor a fost cel mai tanar participant la aceasta distanta (a si fost premiat pentru asta – multumim) si in mod normal trebuia sa concureze cu ceilalti copii de varsta lui, prin parc, pe distanta mai scurta. Dar – doar n-am venit la Targu-Mures pentru cateva sute de metri si apoi sa se plictiseasca asteptandu-ne. La cei 6 ani ai lui n-a fost ultimul, a terminat pe locul 10 (1h3min) din 14 la categoria sub 12 ani, proba dominata de Andy Ciobanu, tot de la clubul nostru. Andreea s-a autodepasit, incheind pe locul 1 la fete sub 12 ani (1h7min), în condiţiile în care a pierdut minute preţioase încercând să-şi puna lantul ce-i căzuse. Noroc cu Diana că a ajutat-o, reuşind operaţiunea după ce a descoperit rolul rotiţelor de la schimbătorul spate. Bine că n-a fost pană… Cum l-au remarcat pe cel mai tânăr participant, tot aşa organizatorii i-au dat o diploma celui mai înţelept dintre înţelepţi – Ovidiu. Diana a avut podiumul la 3 minute dar pentru ea, evident, a fost mai importanta Andreea.

la finish

cel mai tânăr participant la 10km

A fost un concurs frumos, cu traseu fara probleme deosebite, marcat unde a fost cazul, fara pretenţii de premii, la care majoritatea competitorilor au participat pentru placerea lor si pentru a-si testa limitele. La probele de copii n-am putut asista, iar proba fun a fost constituită de astă-dată din tractarea a două cauciucuri  de masină cu bicicletele. Aşa cum am spus şi la Făget-Tour – concurs de alergare la noi, probele mai scurte au şi ele farmecul lor, poate participa efectiv oricine are puţină ambiţie şi dorinţă de a face mişcare şi totul se termină mai repede, lăsând răgaz după-masă pentru alte activităţi cotidiene. Felicitări organizatorilor şi ne vedem în mod normal la Etapa 5 Clujul Pedalează şi Cupa Vlădeasa prima ediţie.

Rezultat: Poate medalia de nea la maratonul Neuzer din Targu-Mures e un apropo la varsta mea. In orice caz, locul doi la categoria mea de varsta e o mare surpriza placuta pentru mine, mai ales ca n-am reusit acest lucru la apogeul “carierei” mele (e drept ca nici n-am concurat decat la triatlon). Am spart gasca castigatorilor de varsta mea, dar ca sa fiu realist probabil ca n-au concurat o parte din ei… dar tot ma bucur. Am luat si eu un premiu la o proba fizica, nu numai la sah (sa nu va inchipuiti ca am ajuns vreodata sa concurez cu alde Nisipeanu).

cam asa m-am simtit dupa ce am luat o medalie

Pentru mine e o mare victorie, mai ales in conditiile in care m-am accidentat la un antrenament spre Manastirea Muntele Rece cu doua zile inainte: am cazut pe partea stanga, pe urcare fiind, am ceva probleme cu coastele, nu pot respira nici acum la intreaga capacitate fara sa simt durere. Abia pot ridica bicicleta. Si asta din cauza spd-ului meu din stanga care nu vrea sa iasa uneori, oricat as suci piciorul. Oricum m-am hotarat: daca traseul la un viitor concurs e dificil (noroios din cauza ploilor) pun ratrape. Si azi, la acest concurs, am cazut de trei ori si tot pe stanga si numai din cauza ca n-am putut sa scot papucul din legatura (noroc ca m-am invatat si nu mai pic ca un bolovan, mai bine ma sprijin cu casca decat sa ating coastele).

Pregatiri: Pentru Neuzer mi-am reparat bicicleta si in plus am facut modificari majore: am pus spd-urile pe care le tineam in dulap, am reparat ce trebuia reparat, dar cel mai important lucru e ca am schimbat setul de pinioane spate (tot 8, ca am bicicleta mai veche, dar de la 11T la 32T, nu la 28T ca inainte). Foarte mult conteaza un raport mai bun la urcare, mi-am permis astfel sa urc fara un efort asa mare si fara sa rup aderenta cu solul. Pacat ca n-am facut schimbarile inainte de Geiger. La antrenamentul meu dinainte de concurs chiar am avut probleme de apreciere a raportului pe care sa-l folosesc in functie de panta. In parte si din cauza aceasta am cazut pe coaste, ca mi se parea ca pot urca si-n copaci cu bicicleta. In sfarsit, efectul s-a vazut in rezultatul scos.

Ca de obicei (deja pot spune asta), a venit cu mine intreaga familie, inclusiv cel mic. Pentru toti le-am pregatit cate un concurs: pentru fete proba de 10 km (family), iar pentru baiat proba de 500m.

Conditiile dinainte de concurs: Meteo – sumbru. A si plouat in ziua si noaptea precedenta. Multi si-au modificat optiunea de la 50km la 25km.

De cazare am fost foarte multumiti – vila Chesa din Corunca. Sambata am fost in prospectie si printre ploi am vizitat gradina zoologica (aproape de start). Foarte frumos si-au amenajat targu-muresenii zona de recreatie langa padure. Au un parc pentru copii deosebit, au casute cu povesti… Si noi avem Fagetul, dar ce folos.

Concursul: Fetele au incheiat cu succes proba lor, dar n-au reusit sa ajunga la timp sa-l motiveze pe Tudor sa ia startul la proba lui. El a tot facut ture inainte de concurs si apoi s-a pleostit. Bunica l-a lasat in pace (am mobilizat-o si pe ea – cine mai reuseste?), eu i-as fi promis ceva.

mere da’ numai cand vrea el (mai greu cu pornitul)

 

fericite

 

aici vor ajunge

 

pe podium

S-a facut noroi pe unele portiuni, suficient sa-mi aduca aminte de Medias si de scrasnetul lantului. Abia am schimbat rotitele de ghidare de la schimbatorul spate care aratau ca bonturile de la dinti, sper sa ma mai tina.

Mare parte din traseu a fost pe drumuri de tara si pe poteci destul de late, asa ca nu-i de mirare ca am terminat 50km in 3h51min (doar 4 min intre timpul efectiv pe bici si cel real, nu m-am oprit la nici un punct de alimentare), cu o viteza medie de 13km/h. Au fost urcari multe, dar fara lungime mare, suficient  insa sa determine o parte din concurenti sa mearga pe jos, in special la sfarsit (norocul meu). Traseele rapide nu ma avantajeaza.

M-am lipit pe traseu de un truditor pe roti ca si mine, am mers impreuna pana spre sfarsit, e prima data cand am schimbat mai multe vorbe cu cineva pe traseu si asta m-a ajutat mult. Cand am vazut ca o lasa un pic mai moale, i-am dat un pic de baton, dar cred ca prea tarziu. Nu avea nimic la el, mare lucru ca a rezistat. S-a bazat prea mult pe punctele de alimentare.

M-am gandit ca am ceva sanse sa termin bine, asa ca pe ultimii km m-am straduit spre limita sa nu fiu ajuns. Prima data cand am fost stresat de acest lucru, parca simteam ceva. Fugeam de fapt de cei de varsta mea, dar dupa efort cam toti pareau de varsta mea, asa ca ce-i sigur e sigur: fug cat pot.

Organizare: As prefera sa fie tot asa, numai sa fiu intre primii. Zona aleasa e frumoasa, merita vizitata. Cu concursurile acestea mai vad si eu cu alti ochi tara. Multe lucruri pozitive: gulas, locuri de servit masa (in parcul minune), tricouri, proba fun cu bicicletele. Multumesc pentru poze!

Acum, parca vad pe forumuri mentionate aspectele de baza care se pot imbunatati:

– dupa Geiger se tot plangeau concurentii ca sunt doar doua furtunuri – aici nu s-a putut spala bicicleta; e deranjant, dar mai bine asa decat sa arate peisajul din jur ca dupa razboi;

– s-au dat diplomele de participare la toata lumea de la podium in jos, iar castigatorii au trebuit sa astepte cam doua ore jumatate – nu-i ok ca o premiere sa dureze asa mult, mai ales ca sunt concurenti care vin de la mare distanta si poate dimineata urmatoare merg la serviciu – era mai bine sa procedeze ca la Geiger, sa se dea diplomele pe masura ce soseau concurentii (iar daca intentia onorabila a fost sa se auda numele fiecarui participant – recunosc, sunt pentru acest lucru – atunci sa se procedeze ca la Garana, unde in momentul sosirii se striga numele si timpul); aflu acum ca au avut probleme la sectiunea IT, au o mica scuza;

– nu erau trecute punctele de alimentare pe harta si cred ca primul punct era cam departe de start, noroc ca sunt trecut prin viata si nu ma bazez 100% decat pe mine.

Concluzii: Bine ca nu am renuntat la acest concurs din cauza vremii. In fond, vad ca la noi starea obisnuita a devenit cea de ploaie si asta nu inseamna sa stam inchisi in casa. Ma bucur de asemenea ca am urnit toata familia. Copiii sunt terminati, am liniste acum. Vor avea subiect de povestit in urmatoarele zile.

Ma asteapta Maros maraton si inca proba lunga. Sper sa fac fata si sa inchei proba fara descalificare pe motiv de timp.