 |
| dupa finish – “eliberarea” de cip, alte poze pe picasa |
Clasamentul la categorie:
 |
| clasament +40 de ani |
Deci – ultimul – desi ca timp am fost mai bun cu 50 de minute ca anul trecut, iar pozitia din clasamentul general a fost in prima jumatate! Ce sa-i faci, astia vechi au avut o altfel de educatie, iar randul lor se ingroasa an de an! Un alt lucru de remarcat – prezenta lui Charles – englez din Londra – cu care m-am intalnit a doua oara anul acesta, prima data fiind la Maros Marathon, unde din nou a fost pe podium. A terminat foarte bine, la doar 3 minute de Robike. Dupa finish am schimbat cateva vorbe si cu el, intrebandu-l in gluma si care-i urmatorul concurs la care participa, adica mai pe direct “cand pleaca acasa”! Normal, l-am si felicitat – era putin dezamagit cand a vazut timpii ca n-a reusit sa fie primul si m-am gandit atunci ca pentru mine a fost o mare surpriza sa fie asa de bun si sa fie asa de aproape de locul 1.
Lupta mea principala a fost cu locul 6 din clasament, cu care am dat mana la final.
 |
| mai bun ca mine, desi era venit dupa Maratonul Piatra Craiului – alergare – din ziua precedenta |
M-a ajuns la km 39 (din 50), era gata-gata s-o ia gresit dar l-au strigat organizatorii. Poate ne-am mai depasit pe parcurs, dar n-am remarcat. L-am intrebat daca-i la categoria mea si … ce sa-i faci … naspa – urmau km grei pentru noi. Fiind mai puternic ca mine, singura mea sansa erau urcarile mai abrupte, care culminau cu kilometrul de final. Stiam cum e finalul pentru ca am fost intr-o prospectie ziua precedenta cu baietelul, ca sa-mi dau seama daca pot sa-i inscriu pe copii la family (traseul easy de 12km) sau sa-i las sa concureze la kids. Pentru ei am ales kids, pentru ca aveau mari sanse la podium – cat sunt de mici au ceva experienta in spate in special datorita concursurilor “Clujul Pedaleaza”, iar la easy ar fi fost prea mult de impins pentru ei si sotie. M-am agatat de el cum am putut, se tot departa pe portiunile mai rapide, dar mentineam un contact vizual si ma apropiam vizibil la anumite urcari. Din pacate la km 43 am tras o ratacire pe o coborare prin padure, pe cand ma asteptam mai putin, fiind o portiune pe care am mai fost. Ce sa-i faci, altceva vezi la viteza mare, mai mult esti cu privirea pe jos si inainte, sa nu tragi o tranta, mai greu vezi panglicile de pe sus, mai ales daca-i schimbare de directie. L-am “pierdut” si am vazut doar pe rezultate ca am terminat la doar un minut de el.
Cam asa a decurs cursa mea, la o distanta mai scurta si mai rapida de cum eram “obisnuit” la ultimele concursuri. Am stiut ca trebuie sa pedalez intr-un ritm mai alert si nu m-a deranjat acest lucru. Tot de pe traseu: la un moment dat nu stiam sigur daca-s pe traseul de 50km sau pe cel de 25km, a fost o intersectie la care mi-a fost teama ca n-am luat-o cum trebuie si-n plus un concurent a luat-o in sens invers, iar singurii oameni pe care-i puteam intreba erau alti concurenti aflati la zeci de metri in fatza mea. Mi-a prins bine goana dupa ei, altfel n-aveam puterea sa-i ajung.
Acum despre ai mei: au fost pe podium dupa cum speram, fetita pe locul intai, iar baietelul (dupa o tranta in finala cu julituri la barbie) pe locul trei. Sunt buni si o sa fie mai buni ca mine peste cativa ani. Din toata familia, dar sotia a stat pe tusa, trebuind sa stea cu cei mici. Sa vedem cum ne organizam anul viitor.
Multumesc de poze momentan in special la Ovidiu de la Clujul Pedaleaza! Cu el si cu inca un prieten, amandoi cu copii la bord, ne-am cazat la aceeasi pensiune. Chiar daca n-am avut toti tricouri cu Clujul Pedaleaza, eu zic ca n-am fost putini, iar copiii au fost in frunte ca rezultate.
Una peste alta a fost un concurs reusit, un party cu multe biciclete intr-o locatie frumoasa din Targu-Mures. Ne-am contopit in lumea venita la iarba verde si relaxare, am mancat un gulas bun – numai bine ca n-a fost prea condimentat – au putut manca si copiii. Ne vedem la anul, iar pana atunci poate ma mai intalnesc cu unii la concursul alpinsport.
Recent Comments