Weekend incarcat, ca de obicei: serviciu si MTB, nu neaparat in aceasta ordine. In orice caz, prinde bine putin aer curat din padure dupa stresul cotidian, chiar daca nu-i in regim de plimbare.
Sambata ne-am miscat prin Hoia, fetita la cercetasi iar noi, restul familiei, cu bicicletele pe dealuri, de antrenament pentru Targu-Mures.
Duminica de dimineata ne-am pornit spre Targu-Mures la party-ul de MTB de acolo. E a treia oara cand ma duc si ma gandesc acum ca, dupa renuntarea la proba mai lunga de 50km, Neuzer-ul lor seamana cu etapele noastre, ale Clujului Pedaleaza: un concurs intitulat local dar care nu-i chiar local, dedicat mai ales copiilor si amatorilor. In fond, ei vin la noi, noi mergem la ei, mai schimbam padurile.
Si chiar am fost clujeni pe acolo! Ne-am si comportat onorabil, am avut si ce povesti, felicitari lor si celorlalti participanti.
 |
| multumesc lui Ovidiu pentru poze |
 |
|
La proba de 25km, cea mai lunga acum, m-am inscris si eu. A fost greu sa tin un ritm sustinut la o viteza medie mai mare ca de obicei. Startul a fost in panta, am intarziat putin dupa cei din faţa mea care stresau inutil schimbătoarele, dar prin padure m-am descurcat onorabil. Nu am fost aşa mulţi, aproape 70, iar pe concurenţii mai puternici de la categoria mea îi ştiam în majoritate. Nici vorba sa ma apropii de Klosz, pierdusem prea mult timp la inceput si in depasirile din coborari. M-am bucurat să-i pot depasi totusi pe mulţi, iar la drumul de ţară şi şosea, de legătură între ieşirea şi intrarea în pădure, m-am straduit cât am putut să pierd cât mai puţin din avans. Evident am fost ajuns, dar destul de tarziu, spre final, şi am răsuflat uşurat când au venit din nou urcările şi padurea. Puternici şi Nyaradi, şi Simon Andras. Nyaradi m-a ajuns, am şi vorbit puţin cu el, el era la relaxare dupa participarea la Maraton Piatra Craiului – alergare, din ziua precedenta. Anul trecut la fel a fost, el dupa acelasi maraton epuizant, cu peste 2500m diferenta de nivel, care pe un om obisnuit il pune in repaus pentru o saptamana. Eu mergeam cat puteam de repede si el se tinea de mine lejer, ca sa povestim. S-a si oprit putin cand am ramas cativa metri in urma din cauza unei manevre greşite la schimbator. N-aveam in schimb eu prea mult chef de vorba, eram “in transă” – vorba unui DJ. În fine, ambitia mea si-a spus cuvantul :). Am reuşit să mă ţin destul de aproape de cineva din faţă, suficient ca să-l am în raza vizuală şi să nu pierd ritmul. Probabil că şi eu i-am făcut un bine, în orice caz n-am mai fost ajuns şi am reuşit să închei cursa pe locul 3 la categoria mea (1h21min) şi pe locul 12 la general.
 |
| podium la +40 ani, lipseste Szikszai Bruno |
 |
| premiat şi cel mai înţelept participant |
 |
| de vorbă cu Klosz Viktor – câştigător la +40 ani |
 |
| Szentes – castigator la general 25km, Nyaradi si Ovidiu |
 |
| la finish 25km |
La câteva minute după startul nostru a urmat startul la distanta de 10km. Acolo s-au aliniat Andreea, Tudor si Diana, ea mai mult sa aiba grija de copii. Tudor a fost cel mai tanar participant la aceasta distanta (a si fost premiat pentru asta – multumim) si in mod normal trebuia sa concureze cu ceilalti copii de varsta lui, prin parc, pe distanta mai scurta. Dar – doar n-am venit la Targu-Mures pentru cateva sute de metri si apoi sa se plictiseasca asteptandu-ne. La cei 6 ani ai lui n-a fost ultimul, a terminat pe locul 10 (1h3min) din 14 la categoria sub 12 ani, proba dominata de Andy Ciobanu, tot de la clubul nostru. Andreea s-a autodepasit, incheind pe locul 1 la fete sub 12 ani (1h7min), în condiţiile în care a pierdut minute preţioase încercând să-şi puna lantul ce-i căzuse. Noroc cu Diana că a ajutat-o, reuşind operaţiunea după ce a descoperit rolul rotiţelor de la schimbătorul spate. Bine că n-a fost pană… Cum l-au remarcat pe cel mai tânăr participant, tot aşa organizatorii i-au dat o diploma celui mai înţelept dintre înţelepţi – Ovidiu. Diana a avut podiumul la 3 minute dar pentru ea, evident, a fost mai importanta Andreea.
 |
| la finish |
 |
| cel mai tânăr participant la 10km |
A fost un concurs frumos, cu traseu fara probleme deosebite, marcat unde a fost cazul, fara pretenţii de premii, la care majoritatea competitorilor au participat pentru placerea lor si pentru a-si testa limitele. La probele de copii n-am putut asista, iar proba fun a fost constituită de astă-dată din tractarea a două cauciucuri de masină cu bicicletele. Aşa cum am spus şi la Făget-Tour – concurs de alergare la noi, probele mai scurte au şi ele farmecul lor, poate participa efectiv oricine are puţină ambiţie şi dorinţă de a face mişcare şi totul se termină mai repede, lăsând răgaz după-masă pentru alte activităţi cotidiene. Felicitări organizatorilor şi ne vedem în mod normal la Etapa 5 Clujul Pedalează şi Cupa Vlădeasa prima ediţie.
