Mar 042017
 
Parângul Night Challenge

Parângul Night Challenge

Un concurs frumos – Parângul Night Challenge. E a doua oară când vin aici, de data aceasta cu o parte din familie. Chiar dacă e cam departe, dacă este zăpadă și pentru schiat atunci nimeni nu se plictisește chiar dacă nu are echipament serios de mers pe munte sau ski tură. Anul trecut am fost la proba de alergare, forțat de lipsa zăpezii, dar acum am văzut cum e să urci 4,5km cu 900m diferență de nivel și cu schiurile. Am fost mai lent, au fost porțiuni totuși cu gheață pe pârtia B sau viscolite (spre vârful Parângul Mic) și am fost nevoit să-mi scot schiurile din picioare. 1h10min a fost timpul meu la ski tură, 54min a fost la alergare anul trecut.

Am sosit de vineri, pregătiți și de schi. Ne-am cazat (pot spune ca de obicei) la cabana Codruț și sâmbătă ne-am “dat”, mai mult pe pârtia B, eu încercând o dată și spre telescaunul nou. Tudor la un moment dat a preferat săniuța închiriată, așa că l-am lăsat să se descurce singur că deja e mare.

IMG_20170218_132141.jpgIMG_20170218_131634.jpg

Fără prea mult timp de pregătiri ne-am și înființat la startul copiilor. Ei au avut de urcat primii 300m din traseul adulților, care începea ca de obicei un pic mai sus de baza telescaunului vechi pe pârtia B. Al meu în tricou, că-i era cald. N-au fost mulți copii, dar toți erau plini de energie, inclusiv cei mici de tot. A fost o cursă veselă, cu încurajări de peste tot. Tudor a terminat primul la băieți, dar a fost depășit de două fete. 🙂 A și alunecat, mai bine îi dădeam gumele mele antialunecare primite în pachetul de start, am văzut pe urmă că nu-i erau mari. N-am putut asista la premierea lui, dar am poze – mulțumesc!

16797138_1438440999522721_5304037719472140640_o.jpg16804245_1438441266189361_3941101084672319241_o.jpg

16903351_1438440679522753_6166229452355070560_o.jpg 16722659_1438445962855558_2879315634306985320_o.jpg IMG_20170219_201535.jpg

Apoi, când a început să se însereze am luat startul. Mai întâi am plecat schiorii. N-a fost mare concurență la noi, dar eu m-am străduit să merg cât pot de bine. La început am fost mai lent, dar după primul kilometru deja ajunsesem pe locul 3 la general și mă apropiam încetișor de locul 2. Au trecut în viteză de mine Szabi, Tamas și încă doi alergători. A început apoi S-ul cu gheață și acolo chiar n-am mai putut urca, am luat-o și un pic la vale. Am urcat în clăpari și am pierdut “șirul” celor din față, nu mai știam cum stau. La punctul de alimentare am aflat că sunt pe locul 4 și îl ajunsesem pe Radu Ciulei. Urmau 1,5km de creastă. Abia apucasem să trec în față și am dat de zone fără zăpadă, fiind viscolită. Radu s-a descurcat mai bine, nu și-a dat jos schiurile, și a încheiat cu 2 min în fața mea. Final, am încheiat pe locul 4 general și 3 categorie. Păcat că n-a fost mai multă lume, zăpadă a fost și s-a putut schia foarte bine. Duminica la plecare a trebuit să-mi deszăpezesc mașina de două ori, mi-a părut rău că n-am mai putut rămâne. La alergare a fost o concurență serioasă, mulți alergători buni.

16825995_1441782812521873_153789057557140495_o.jpg16904773_1441776552522499_6898371598916750748_o.jpg

16804056_1441775679189253_5080868533522508762_o.jpg

IMG_20170219_201616.jpg

Succes lui Iancu Avram în dorința lui de a pune Parângul și Petroșaniul pe harta sportivă și activă a României! La cât suflet pune, și nu e singur acolo, mă aștept la multe surprize plăcute. Voi tot veni, mie îmi place Parângul. În timp am cunoscut ca organizatori oameni deosebiți, sufletiști, deja nu mai par picături în ocean.

Mulțumesc pentru poze, pentru atmosfera de final! Să ne vedem cu bine!

Feb 292016
 


Alăturare ciudată? Defel! Un concurs de skyrun urmat de o competiţie de îndemânare pe bicicletă pentru copii mă gândesc că este ceva normal pentru familiile cu copii, şi este doar una din combinaţii. Iar dacă-ţi planifici ceva din timp rămâi cu gura căscată când tragi linia la sfârşit. I se mai spune pe scurt “farmecul vieţii”.

From Parangul Night Challenge – skyrun
4.jpg
Finish pe Parangul Mic 2074m

Parângul Night Challenge m-a atras în mod deosebit pentru că: sunt munţii care-mi plac cel mai mult (fiecare cu fixurile şi amintirile lui), doream până e zăpadă să mai particip la un concurs de ski de tură, să mai merg cu schiurile pe creastă dacă-mi permitea vremea, iar dacă nu să schiez pe pârtie. Partea cu venirea cu întreaga familie a căzut destul de repede, copiii mereu îşi găsesc activităţi de weekend cu cei de vârsta lor.
De planul iniţial n-a ţinut cont vremea şi din cauza ploilor a trebuit să-mi trec participarea la skyrun. Cu o săptămână înainte ştiu că era zăpadă bună de schi, fuseseră câţiva prieteni acolo, dar la munte… Tot era bine, am rămas cu plăcerea de a merge în Parâng şi de a concura alături de prietenii de la alergare şi ski.
Ziua de sâmbătă am petrecut-o în recunoaştere traseului, urcând împreună cu Vio cei 4,5km şi 1000m diferenţă de nivel de la baza telescaunului vechi până pe vârful Parângul Mic. Era evident că schiurile aduse de mine n-aveau de ce să fie mutate din maşină. Traseul era cu porţiuni cu zăpadă, dar nu se preta la schi de tură. Pur şi simplu zăpada era doar cât să îngreuneze urcuşul.

12782521_1045368162194045_1105472902_n.jpg 3.jpg 2.jpg 12767653_1045368172194044_1181161389_n.png 12744737_10208277169391928_8416761059045170805_n.jpg

Recunoaştere traseu cu Vio. Pregătit cu lupă să văd traseul. Şi un citat de pe ghenele de gunoi: Ştiinţa nu moare. Aşa o fi, dar noi suntem muritori.

Mi-a plăcut concursul. Ca de obicei mi-am setat propriile provocări şi m-am ţinut cu dinţii să le trec cu bine. Am fost pe-acolo… În ochii mei erau doar 1-2 persoane din faţă, atât cât puteam vedea cu frontala, şi pe unde mergeau ei mergeam şi eu. N-am parcurs trasa ideală stabilită la recunoaşterea traseului, să calc pe nişte urme unde nu era aşa pericol să mă afund în zăpadă. Zâmbesc şi acum când mă gândesc la ce-a spus Sove după ce l-a depăşit Ingrid – că n-a putut urca după ea, că nici urmele nu i le putea folosi. 🙂
Am încheiat în 54min24sec, la 15sec în spate la Geanina, pe locul 19/109 la general şi pe locul 5 la categoria +35. Mai sus de cota 1750, când am ajuns în creastă (ultimul km), a început să se simtă vântul şi puţin frigul. Nu cred că a deranjat pe participanţi prea mult, că eram toţi încălziţi după atâta urcare. În schimb odată ajuns sus nu prea am făcut mulţi pureci, percepţia de confort mi s-a schimbat brusc. Greu pentru cei de la finishul din vârf să stea acolo ore întregi!

12768177_1107115215988636_1095523211003086830_o.jpg 12778873_1107115239321967_5208770416752018780_o.jpg 1.jpg
Startul şi o imagine de la premiere – mulţumesc pentru poze

Aşa cum s-a spus, premierea s-a terminat cu distracţie. Am stat şi eu pe acolo şi am făcut ce au făcut şi ceilalţi. 🙂

E un loc şi un concurs de revenit! Mulţumesc pentru companie! Sper însă ca data viitoare să fie şi zăpadă şi să văd cum e urcarea pe schiuri!

DSC_0015.JPG
Imagine din Salina Turda

Weekendul următor am fost pe post de însoţitor şi de fotograf amator alături de familie la Micul Biciclist şi Siguranţa lui – concurs organizat de Clujul Pedalează la Salina Turda.

Concursul e la a II-a ediţie, dar e prima dată când am participat. În vizită am mai fost, am fost impresionat încă de atunci, iar unele poze sper că sunt elocvente. Încep să devină o modă concursurile organizate în galeriile salinelor, fie că e vorba de MTB, diverse concursuri pentru copii sau … şah.

DSC_0031.JPG DSC_0029.JPG DSC_0037.JPG DSC_0028.JPG DSC_0026.JPG DSC_0023.JPG DSC_0056.JPG DSC_0111.JPG DSC_0122.JPG DSC_0167.JPG DSC_0173.JPG
Imagini din Salina Turda; mai multe pe FB

M-am bucurat că Andreea şi Tudor au încheiat pe podium la categoriile lor, fiecare pe locul II. M-am străduit să fiu mai puţin cicălitor, mi-am petrecut timpul pozând, încercând să mă detaşez şi se pare că efectul a fost pozitiv.

Planuri pentru următorul sfârşit de săptămână? Multe şi nimic! Mai las să treacă câteva zile… Dar va fi şi ceva legat de Mărţişor.