Mar 042017
 
Parângul Night Challenge

Parângul Night Challenge

Un concurs frumos – Parângul Night Challenge. E a doua oară când vin aici, de data aceasta cu o parte din familie. Chiar dacă e cam departe, dacă este zăpadă și pentru schiat atunci nimeni nu se plictisește chiar dacă nu are echipament serios de mers pe munte sau ski tură. Anul trecut am fost la proba de alergare, forțat de lipsa zăpezii, dar acum am văzut cum e să urci 4,5km cu 900m diferență de nivel și cu schiurile. Am fost mai lent, au fost porțiuni totuși cu gheață pe pârtia B sau viscolite (spre vârful Parângul Mic) și am fost nevoit să-mi scot schiurile din picioare. 1h10min a fost timpul meu la ski tură, 54min a fost la alergare anul trecut.

Am sosit de vineri, pregătiți și de schi. Ne-am cazat (pot spune ca de obicei) la cabana Codruț și sâmbătă ne-am “dat”, mai mult pe pârtia B, eu încercând o dată și spre telescaunul nou. Tudor la un moment dat a preferat săniuța închiriată, așa că l-am lăsat să se descurce singur că deja e mare.

IMG_20170218_132141.jpgIMG_20170218_131634.jpg

Fără prea mult timp de pregătiri ne-am și înființat la startul copiilor. Ei au avut de urcat primii 300m din traseul adulților, care începea ca de obicei un pic mai sus de baza telescaunului vechi pe pârtia B. Al meu în tricou, că-i era cald. N-au fost mulți copii, dar toți erau plini de energie, inclusiv cei mici de tot. A fost o cursă veselă, cu încurajări de peste tot. Tudor a terminat primul la băieți, dar a fost depășit de două fete. 🙂 A și alunecat, mai bine îi dădeam gumele mele antialunecare primite în pachetul de start, am văzut pe urmă că nu-i erau mari. N-am putut asista la premierea lui, dar am poze – mulțumesc!

16797138_1438440999522721_5304037719472140640_o.jpg16804245_1438441266189361_3941101084672319241_o.jpg

16903351_1438440679522753_6166229452355070560_o.jpg 16722659_1438445962855558_2879315634306985320_o.jpg IMG_20170219_201535.jpg

Apoi, când a început să se însereze am luat startul. Mai întâi am plecat schiorii. N-a fost mare concurență la noi, dar eu m-am străduit să merg cât pot de bine. La început am fost mai lent, dar după primul kilometru deja ajunsesem pe locul 3 la general și mă apropiam încetișor de locul 2. Au trecut în viteză de mine Szabi, Tamas și încă doi alergători. A început apoi S-ul cu gheață și acolo chiar n-am mai putut urca, am luat-o și un pic la vale. Am urcat în clăpari și am pierdut “șirul” celor din față, nu mai știam cum stau. La punctul de alimentare am aflat că sunt pe locul 4 și îl ajunsesem pe Radu Ciulei. Urmau 1,5km de creastă. Abia apucasem să trec în față și am dat de zone fără zăpadă, fiind viscolită. Radu s-a descurcat mai bine, nu și-a dat jos schiurile, și a încheiat cu 2 min în fața mea. Final, am încheiat pe locul 4 general și 3 categorie. Păcat că n-a fost mai multă lume, zăpadă a fost și s-a putut schia foarte bine. Duminica la plecare a trebuit să-mi deszăpezesc mașina de două ori, mi-a părut rău că n-am mai putut rămâne. La alergare a fost o concurență serioasă, mulți alergători buni.

16825995_1441782812521873_153789057557140495_o.jpg16904773_1441776552522499_6898371598916750748_o.jpg

16804056_1441775679189253_5080868533522508762_o.jpg

IMG_20170219_201616.jpg

Succes lui Iancu Avram în dorința lui de a pune Parângul și Petroșaniul pe harta sportivă și activă a României! La cât suflet pune, și nu e singur acolo, mă aștept la multe surprize plăcute. Voi tot veni, mie îmi place Parângul. În timp am cunoscut ca organizatori oameni deosebiți, sufletiști, deja nu mai par picături în ocean.

Mulțumesc pentru poze, pentru atmosfera de final! Să ne vedem cu bine!

Feb 192017
 
Medalia de finisher de la copiii din Rogojel

Medalia de finisher de la copiii din Rogojel

Anul acesta Vlădeasa X-Trail s-a transformat în Vlădeasa Winter Trail. Nu a fost doar o modificare de suprafață, prietenul Cozmin s-a gândit că la o așa iarnă se potrivește și un concurs de ski de tură. M-am adaptat și eu, așa că am avut satisfacția să merg la Vlădeasa (unde merg destul de des în ultima vreme) pentru un weekend plin: sâmbătă concurs de ski de tură și duminică concursul clasic de alergare montană – din Rogojel la vârful Vlădeasa și înapoi.

Vineri am ajuns, am avut norocul de a se găsi un locșor liber și pentru mine la pensiunea Anica – locul de start – mulțumesc Cozmin, altfel mă pregătisem de stat la cabana Vlădeasa, și am avut după-masa liberă pentru orice-mi trecea prin cap. N-a fost nevoie de prea multă imaginație, imediat am plecat în drumeție să văd traseul de ski de tură. Până la cabana Vlădeasa am urcat pe o potecă alături de Cozmin ghidați de un localnic cu copilul lui și apoi am avut liber să aleg un traseu pe baza unor cuvinte cheie: pe unde am mai fost, să dureze pentru majoritatea sub 2 ore, să țin cont că sunt anunțați și începători (fără coborâri prea grele).
Era mai ușor să fi mers cu schiurile, nu mă scufundam atâta în zăpada pe coborârea aleasă – o vale care străbătea puțin și o pădure prin stânga cum urci spre creasta Vlădesei.
Sper că a ieșit binișor, măcar partea de deasupra cabanei, păcat că zăpada era insuficientă în Rogojel. Traseul final a fost pe scurt: urcare per pedes 1km de la Anica la locul de start, apoi startul tehnic pe schiuri aproximativ 2km până la cabana Vlădeasa și două ture de 3km (urcare de la cabana Salvamont în creastă imediat deasupra pădurii și coborâre pe prima vale înapoi la Salvamont). Finishul a fost la cabana Salvamont.

 

IMG_20170210_151744.jpg IMG_20170210_155734.jpg IMG_20170210_155739.jpg

Au fost la start 17 concurenți, schiul de tură nu e așa în vogă precum alergarea, dar erau majoritatea cu experiență și ca vârfuri erau Joe și Attila, amândoi și cu vechi state la Salvamont. De altfel ei au și câștigat la minute bune de restul. În “restul” mă includ și pe mine, care am încheiat pe locul 3 la general și tot 3 la categoria 40+, un loc obținut cu greu în fața lui Adi Cosma. 20 secunde ne-au despărțit, am fost mai pragmatic – am reușit să nu mă împotmolesc ca-n prima tură la coborâre și diferența după urcare a fost suficientă. 1h25min a fost timpul meu oficial pentru cei 8km și aproximativ 900m diferență de nivel.

schi tura start.jpg

16665934_1632601837047441_752979906077580460_o.jpg 16707504_1632647387042886_7574176084686754069_o.jpg 16684384_1344242455597707_2300012973863341781_n.jpg 16707230_1632596073714684_5558149874119208988_o.jpg IMG_20170213_114152.jpg

Duminică a urmat proba de alergare, de data aceasta 14km – primii 7km urcare – cu aproximativ 1000m diferență de nivel. Știam ce mă așteaptă, ca de obicei aveam concurență serioasă la categorie. Anul trecut terminasem pe locul 6 la 35+, dar acum categoriile urmau să fie cele clasice și aveam șanse la podium. Sus la Meteo ne aștepta și palinca, evident că eu nu voi avea timpul și dispoziția necesară. 🙂
Pe urcare am fost alături de Vio, care urma să încheie prima la femei. Ne-am tot schimbat la trenă, cel puțin pe mine m-a ajutat să am un ritm mai constant. Sus în creastă deja se întorceau și au trecut ca vântul pe lângă noi Tamas și Nicolae Bălan, apoi i-am văzut pe “ai mei”: Istvan Szokolsky și Silip. Nu puteam să-i mai ajung la coborâre iar toți care urmau puteau să fie la categoria mea așa că am încercat să-i țin minte. Cu Vio imediat în urma mea, în vârf am ajuns pe locul 16 și abia așteptam să ajung la coborârea mai abruptă de final, de după cabana Vlădeasa. Până acolo speram să pot ține ritmul cu cei din față. Mai întâi am trecut de Viorel, care nu era de-am meu, și-n depărtare vedeam pe Robert. Nu-l știam prea bine, nu așa bine cât mă știa el. Dar mi-era clar că trebuie să-l ajung, mai ales că la “dus” mai văzusem pe cineva tot așa de “tânăr” ca  și mine. După creastă parcă se depărtase, dar cum am ieșit din pădure și se vedea cabana Vlădeasa parcă aveam viteză dublă. La PA mai avea câteva secunde și deja era doar chestiune de timp să-l ajung. Cu el reper tot alegeam “ipotenuze”, încă era zăpadă mare și loc deschis. Chiar dacă mă străduiam să nu calc apăsat și să nu nimeresc în gropile de la alți pași, o dată tot m-am scufundat și am făcut un plonjon ca-n piscină. Dar l-am ajuns și din lupta noastră ne-am apropiat și de Lajos, un alergător foarte bun la 50+. Eram pe drumurile cu gheață de la primele case din sat. Coboram ca la MTB, de pe-o margine pe alta, pășeam cu grijă și cât mai pe vârfuri pe gheața din centru, alergam la limită. De câteva ori am simțit că rămân pe călcăie, în pericol să pic pe spate. Am ajuns însă cu bine. Spre bucuria mea, am prins locul 3 la categorie, 12 la general. Noroc cu coborârea, că altfel Robert termina în față. 1h42min a fost timpul oficial, la 50 secunde de Robert și 1min10sec de Lajos. În fața mea primul a fost Mihai Ungur, dar la peste 3minute.

16716302_1632644873709804_4409791269303014406_o.jpg16707650_1632384277069197_1906166940803967150_o.jpg

16700529_1253902208020370_103949988943222395_o.jpg 16716174_1253902268020364_5318251853466997362_o.jpg 16707627_1633669730273985_2689392599805993281_o.jpg 16797576_1633669756940649_2014711030562166285_o.jpg 16665613_1687385551554453_8080163205889963582_o.jpg 16602252_1632384410402517_6261440672648710704_o.jpg IMG_20170213_114215.jpg

Mulțumesc pentru încurajări, pentru companie! Mulțumesc oamenilor din sat pentru ospitalitate, am fost și la serbarea elevilor din sat. De super-voluntari am avut parte în acele zile, printre ei Lușu cu Miha (de la ea e și poza cu încurajarea mea scrisă pe zăpadă), Cristi, Dan Tăuțan (frumoase poze), Andreea… și lista e mare. Cu gruparea Lusu + Miha + Cristi ne-am tot întâlnit la capăt de linie, ei erau voluntarii și de pe creastă – punct întoarcere la ski de tură, și de la Meteo la alergare.

Frumos concurs, frumoasă inițiativa de implicare alături de oamenii din sat în crearea unui eveniment ca o sărbătoare în beneficiul în primul rând al copiilor. Participând la serbarea lor, chiar dacă nu au fost toate clasele, mi-am dat seama că s-a creat deja o relație comunitate – eveniment sportiv, așa cum este în Vest.

Feb 292016
 


Alăturare ciudată? Defel! Un concurs de skyrun urmat de o competiţie de îndemânare pe bicicletă pentru copii mă gândesc că este ceva normal pentru familiile cu copii, şi este doar una din combinaţii. Iar dacă-ţi planifici ceva din timp rămâi cu gura căscată când tragi linia la sfârşit. I se mai spune pe scurt “farmecul vieţii”.

From Parangul Night Challenge – skyrun
4.jpg
Finish pe Parangul Mic 2074m

Parângul Night Challenge m-a atras în mod deosebit pentru că: sunt munţii care-mi plac cel mai mult (fiecare cu fixurile şi amintirile lui), doream până e zăpadă să mai particip la un concurs de ski de tură, să mai merg cu schiurile pe creastă dacă-mi permitea vremea, iar dacă nu să schiez pe pârtie. Partea cu venirea cu întreaga familie a căzut destul de repede, copiii mereu îşi găsesc activităţi de weekend cu cei de vârsta lor.
De planul iniţial n-a ţinut cont vremea şi din cauza ploilor a trebuit să-mi trec participarea la skyrun. Cu o săptămână înainte ştiu că era zăpadă bună de schi, fuseseră câţiva prieteni acolo, dar la munte… Tot era bine, am rămas cu plăcerea de a merge în Parâng şi de a concura alături de prietenii de la alergare şi ski.
Ziua de sâmbătă am petrecut-o în recunoaştere traseului, urcând împreună cu Vio cei 4,5km şi 1000m diferenţă de nivel de la baza telescaunului vechi până pe vârful Parângul Mic. Era evident că schiurile aduse de mine n-aveau de ce să fie mutate din maşină. Traseul era cu porţiuni cu zăpadă, dar nu se preta la schi de tură. Pur şi simplu zăpada era doar cât să îngreuneze urcuşul.

12782521_1045368162194045_1105472902_n.jpg 3.jpg 2.jpg 12767653_1045368172194044_1181161389_n.png 12744737_10208277169391928_8416761059045170805_n.jpg

Recunoaştere traseu cu Vio. Pregătit cu lupă să văd traseul. Şi un citat de pe ghenele de gunoi: Ştiinţa nu moare. Aşa o fi, dar noi suntem muritori.

Mi-a plăcut concursul. Ca de obicei mi-am setat propriile provocări şi m-am ţinut cu dinţii să le trec cu bine. Am fost pe-acolo… În ochii mei erau doar 1-2 persoane din faţă, atât cât puteam vedea cu frontala, şi pe unde mergeau ei mergeam şi eu. N-am parcurs trasa ideală stabilită la recunoaşterea traseului, să calc pe nişte urme unde nu era aşa pericol să mă afund în zăpadă. Zâmbesc şi acum când mă gândesc la ce-a spus Sove după ce l-a depăşit Ingrid – că n-a putut urca după ea, că nici urmele nu i le putea folosi. 🙂
Am încheiat în 54min24sec, la 15sec în spate la Geanina, pe locul 19/109 la general şi pe locul 5 la categoria +35. Mai sus de cota 1750, când am ajuns în creastă (ultimul km), a început să se simtă vântul şi puţin frigul. Nu cred că a deranjat pe participanţi prea mult, că eram toţi încălziţi după atâta urcare. În schimb odată ajuns sus nu prea am făcut mulţi pureci, percepţia de confort mi s-a schimbat brusc. Greu pentru cei de la finishul din vârf să stea acolo ore întregi!

12768177_1107115215988636_1095523211003086830_o.jpg 12778873_1107115239321967_5208770416752018780_o.jpg 1.jpg
Startul şi o imagine de la premiere – mulţumesc pentru poze

Aşa cum s-a spus, premierea s-a terminat cu distracţie. Am stat şi eu pe acolo şi am făcut ce au făcut şi ceilalţi. 🙂

E un loc şi un concurs de revenit! Mulţumesc pentru companie! Sper însă ca data viitoare să fie şi zăpadă şi să văd cum e urcarea pe schiuri!

DSC_0015.JPG
Imagine din Salina Turda

Weekendul următor am fost pe post de însoţitor şi de fotograf amator alături de familie la Micul Biciclist şi Siguranţa lui – concurs organizat de Clujul Pedalează la Salina Turda.

Concursul e la a II-a ediţie, dar e prima dată când am participat. În vizită am mai fost, am fost impresionat încă de atunci, iar unele poze sper că sunt elocvente. Încep să devină o modă concursurile organizate în galeriile salinelor, fie că e vorba de MTB, diverse concursuri pentru copii sau … şah.

DSC_0031.JPG DSC_0029.JPG DSC_0037.JPG DSC_0028.JPG DSC_0026.JPG DSC_0023.JPG DSC_0056.JPG DSC_0111.JPG DSC_0122.JPG DSC_0167.JPG DSC_0173.JPG
Imagini din Salina Turda; mai multe pe FB

M-am bucurat că Andreea şi Tudor au încheiat pe podium la categoriile lor, fiecare pe locul II. M-am străduit să fiu mai puţin cicălitor, mi-am petrecut timpul pozând, încercând să mă detaşez şi se pare că efectul a fost pozitiv.

Planuri pentru următorul sfârşit de săptămână? Multe şi nimic! Mai las să treacă câteva zile… Dar va fi şi ceva legat de Mărţişor.