Mures 24h la a treia participare

 Alergare, Mures 24h, platoul Cornesti, Targu-Mures  Comments Off on Mures 24h la a treia participare
Aug 152022
 

Din nou la competiţia Mureş 24h – 30 iulie 2022, cu dorinţa de a îndrepta micile greşeli de anul trecut şi conştient că atunci eram mai pregătit fizic. Când te gândeşti la participarea la competiţie mai întâi trebuie să ţii cont de context, de cum se încadrează în programul tău, de pregătirea ta şi apoi să-ţi stabileşti o ştachetă umană, nici prea-prea, nici foarte-foarte.
La mine contextul a ţinut cont că urmează Propark Adventure care e concurs pe echipe şi ca urmare nu eram singur, trebuia să nu forţez să ajung la accidentare, să fac pe cât posibil efortul minim necesar ca să-mi îndeplinesc obiectivul. Tot de ce urmează a ţinut alegerea Mureş 24h şi în acest an, în dauna altor concursuri care ar fi fost provocare mai ales nouă pentru mine, ca Bucovina UltraRocks, cu multe necunoscute. Adică am ales o cursă controlabilă, unde la nevoie mă puteam opri oriunde în siguranţă, în locul uneia care era la mare distanţă de casă şi care implica alergare pe munte, altitudini mari, vreme imprevizibilă, obligativitatea parcurgerii traseului pentru că eu nu abandonez ci aleg ritm mai scăzut din vreme. În plus, eram alături de soţie mai multă vreme, nu doar la start şi apoi după două zile, mă putea încuraja, ajuta, putea simţi atmosfera de concurs mai bine, să ia contact cu alergătorii, organizatorii.
Pe partea de optimizare pot enumera câteva aspecte: am putut să-mi iau concediu, modul de dispunere a punctului propriu de alimentare lângă traseu, încălţăminte mai puţin de ultra, cât potrivită şi pentru noroiul posibil, setarea ceasului gps în mod specific.

Mi-am stabilit şi obiectivul, podiumul, şi ţinând cont de concurenţă, speranţa că voi putea obţine mai mult decât locul 3 la individual cum a fost anul trecut. Nu eram însă dispus să fac ture rapide, am lăsat corpul să-mi dicteze ritmul, ştiind că treptat turele vor fi mai lente, doar că am făcut în aşa fel încât să fiu avertizat când depăşesc 1h30min pe tura de aproximativ 11km cu ceva peste 200m diferenţă de nivel.
Pentru că e posibil ca printre cei care citesc să fie şi din cei care nu ştiu în ce constă cursa Mureş 24h, e vorba de alergare pe traseu de deal în zona platoului Corneşti de lângă Târgu-Mureş, pe lângă grădina zoologică. Se parcurg în 24h câte ture integrale se poate, iar câştigătorul este cine face mai multe ture, iar la acelaşi număr de ture – cine le-a făcut în timp mai scurt.

Ca şi la concursul de MTB Movilele Blăjelului, am vrut să mă duc în recunoaştere traseu cu o săptămână înainte (anul trecut am fost) dar n-am reuşit. Tehnologia însă poate suplini multe. Am studiat timpii pe tură de atunci, mi-am stabilit intervalul de timp unde era bine să ajung să mă încadrez după parcurgerea primelor ture care nu intrau în calcul şi care depindeau mai mult de forma de moment – între 1h20min şi 1h30min, deci aveam nişte simulări de câte ture apuc să fac. Dacă cei cu care concuram erau mai rapizi nu aveam de gând să forţez, asta e – stilul muncitor versus talent, tinereţe etc.
Totuşi vineri, ziua precedentă competiţiei, am parcurs o dată traseul, să nu fie modificări. Am dezactivat de pe ceas alertele la 1km parcurs, să nu mă deranjeze, şi deja ştiam de acasă câteva puncte de pe traseu unde aveam de gând să pun lap-uri manual, inclusiv la trecerea la finish. Primul punct de lap manual era dupa coborârea mai abruptă pe la km1,7, al doilea după un şanţ cu jos-sus de pe la km3, al treilea la ieşirea din pădure cu intrarea în urcare, unde intram şi în soare – km4, al patrulea nu la PA ci la vreo 100m când se termina de fapt acea urcare – km5, al cincilea la despărţirea de trasee MTB şi run dinainte de zoo pe la km8,5 şi al şaselea la finish, dar după ce treceam de punctul meu de alimentare – nu doream să mă fur singur şi intenţia era să fie timpul de tură similar cu cel oficial. Amănunţit, nu? Detalii care în sine mai mult ca sigur nu ajută pe cei care citesc, dar arată la ce nivel pregătesc o cursă. Ştiam aproximativ şi cam ce timp va trebui să aibă lap-urile respective, anticipam că uneori voi uita să apăs butonul de lap, dar acest lucru intra în dificultăţile de concurs. Mai important era că această metodă urma să mă ţină în priză, în modul concurs, să nu “adorm” cum se mai întâmplă la cursele lungi.

Până la urmă metoda cu lap-urile manuale m-a ajutat mult pentru că a fost dificil să aflu cum stă concurenţa, chiar şi locul meu în clasament, un lucru la care nu mă aşteptam. Aşa că mi-am văzut de ritmul de alergare, dar la un moment dat am simţit nevoia să tot întreb concurenţii pe care-i ajungeam sau care mă ajungeam dacă au idee de cum stau şi câte ture au la activ. Venea seara şi după mai bine de zece ore de cursă mi-am dat seama că nu ştiu nimic precis despre ceilalţi şi, în consecinţă, dacă e nevoie de ajustări la ritm. Era tot mai greu, aveam nevoie de motivaţie suplimentară dacă trebuia să alerg mai repede şi acest lucru nu era bine să-l fac brusc, urmând să se vadă efectul abia peste două – trei ture. Ghidarea după ritmul unor concurenţi pe care-i cunoşteam ca Adrian Costea, Nenu Mariana sau a celor de pe podium din acel moment nu am putut-o avea. După primul tur am fost pe locul 14, apoi pe 8 şi după ce Adrian Costea s-a decis să renunţe (poate tot că şi el urma să participe la Propark) am ajuns pe locul 5 multă vreme. Nu eram sigur însă de nimic.

Descrierea anterioară a cursei de pe facebook a fost ca o poveste, dar în spatele ei stau cele scrise mai sus, cele simţite când mi-am dat seama că am reale şanse la locul întâi după ce cumva mă resemnasem la ce viteză aveau tură de tură unii şi fusesem outlapp-at. Nu mă aşteptam să fie căderi atât de mari şi bruşte la cei din faţa mea, eram mai obişnuit cu genul de concurenţă de anul trecut, cu genul de ultramaratonist al lui Adrian Costea  la care îţi dai seama că are resurse şi nu se merită să îţi schimbi ritmul pentru glorie de moment. Anul acesta în două ture, 11 şi 12, s-a definitivat tot, tura 13 a fost de confirmare, iar tura 16 n-am mai făcut-o deşi aveam timp 1h50min pentru că obiectiv vorbind nu mai era nevoie, 16 ture am făcut anul trecut cu un timp clar mai bun şi urma Propark.

Ca să rezum o cursă de ultra, inclusiv Mureş 24h, cu referire la un principiu de viaţă: ai multe provocări, necunoscute, reuşite fără mare efort şi nereuşite când te-ai străduit cel mai mult, vrei mereu să ştii şi să înţelegi tot, dar devii înţelept când realizezi că nu vei avea cunoaşterea absolută şi nici nu vei putea controla tot şi singurul lucru ce-l poţi face e să fii în continuă mişcare pentru a deveni mai bun. Prin mişcare nu se înţelege doar cea fizică.

Ce am scris pe facebook imediat după concurs:
Mures 24h, o competitie la care am revenit pentru a treia oara – precedentele ediţii. Prima data am fost cu echipa Clubul Sporturilor Montane Rupicapra la stafeta – loc 1, apoi anul trecut la individual loc 3, iar acum un loc 1 tot la individual.

A fost o atmosfera vesela ca de obicei, multa lume cunoscuta, una din oportunitatile – punte in care se intalnesc alergatorii cu MTB-istii.
Ploaia n-a putut lipsi, dar de data aceasta a fost de durata si pana la urma traseul nu s-a mai zvantat si toata lumea a incetinit ritmul, cele mai mari probleme avandu-le, fireste, cei cu biciclete.
Pe mine vremea m-a avantajat, alaturi si de faptul ca s-a fortat ritmul la inceput. Baiatul de pe locul 2 de exemplu prin tura 6 ma depasise deja cu o tura. Nu mergeam nici eu stralucit, anul acesta n-am fost asa de pregatit ca altadata.
Sunt multe de povestit, mai imi vin in minte flash-uri, dar am sa scriu mai multe peste o saptamana, dupa Propark Adventure.
Pe scurt, in turul 11 l-am ajuns din urma pe Tudor Sirbu care era pe locul 1, habar n-aveam ca sunt in tura cu el si nu l-am recunoscut – avea foita de ploaie pe el, bete de trail si … mergea. Cum nu stiam sigur nimic referitor la clasament, eu imi luam informatiile din cursa de la concurenti. Venind din spate il auzeam cum vorbeste la telefon ca de acum incolo va umbla. Asa ca, spre ghinionul meu, l-am intrebat ce tura e, daca stie locul, si la intrebarea lui fireasca reciproca am spus ca tot turul 11 si sunt probabil pe locul 3. M-a intrebat daca sunt numarul 25 (ca noi mai mult asa ne stiam din clasamentul afisat, dupa numere, iar numarul 25 avea o problema de afisare in clasament), am spus ca nu, ca sunt numarul 20. A incheiat repede convorbirea telefonica, mi-a spus ca acum e locul 2, adica eu sunt pe 1 si a tasnit, a lasat balta mersul. Cum n-aveam nicio sansa sa ma tin de el, dupa scurt timp am simtit nevoia unei pauze scurte si m-am oprit, dar era si un fel de forma de protest.
Complicata poveste, nu? 1 minut sau 2 de vorbe, generand o gramada de ganduri. Ce mult conteaza informatia, daca treceam linistit pe langa el castigam 10min in acea tura fara stres. Asa am ajuns dupa cateva minute, dar eram motivat si in turul 12 am reusit sa trec in fata, eu putand sa alerg bine la vale.
Pana la urma am incheiat doar 15 ture, aveam 1h50min pentru turul 16 dar n-a mai fost nevoie. Anul trecut cu 16 ture abia am fost pe locul 3, dar ploaia ne-a afectat mai putina vreme, suficient insa sa facem timpi lungi, sa ne oboseasca si sa nu reusesc turul 17.
Multe multumiri organizatorilor, apreciez foarte mult efortul voluntarilor, multi fiind tineri, care au stat toata noaptea alaturi de noi, concurentii. Au inceput sa apara pozele (faine cum m-am obisnuit), va fi si clasamentul.
Ca si mine, tot locul 1 au ocupat dar la MTB Bako Annamaria si Bagonya Oszkar , au avut si ei efort intens. Felicitari, sper sa ne recuperam cu bine pana la Propark Adventure.

Multumesc pentru cuvintele de incurajare de pe traseu, felicitari concurentilor pentru efortul lor, a fost greu dar e un eveniment deosebit.

Mureş 24h – acum la individual dar sprijinit de familie

 Alergare, Localitati si zone, Mures 24h, platoul Cornesti, Targu-Mures  Comments Off on Mureş 24h – acum la individual dar sprijinit de familie
Feb 122022
 
Mures24h 2021

Textul de mai jos l-am scris atunci, în august, concursul având loc în perioada 31 iulie – 1 august. Nu trebuie să mai adaug mai nimic, doar subliniez la condiţii iniţiale că eram la primul concurs greu după Transylvania Legends după care am rămas cu ceva urmări, că la câteva zile urma concursul pe echipe Propark Adventure şi nu puteam risca nimic, iar UTMB-ul nu era nici el departe şi nu aveam chef să fac doar turism sau saună în Franţa.

Am participat la Mures 24h – un eveniment organizat de prietenii de la Mures Runners într-o zonă arhicunoscută de iubitorii de sport şi concursuri, nu numai de mureşeni – Platoul Corneşti şi pădurea din jur.

Acum doi ani, adică ediţia precedentă, am fost în echipa Rupicapra Team – Clubul Sporturilor Montane Rupicapra la ştafetă, tot alergare, atunci am luat locul 1 la echipe. A fost o altă poveste frumoasă, cu totul altceva, am scris în amănunţime pe http://www.unpicdetimpliber.ro/…/avionul-terminatul…

Atunci timpii mei au fost între 51min şi 55min pe tură… Chiar altă poveste. Acum primul meu timp a fost la prima tură – 1h05min (e drept, prima tura a fost singura neafectată de pauza de încheiere buclă), iar cel mai slab timp a fost de 1h48min, de la penultima buclă din cele 16 parcurse în timpul regulamentar.

Concursul a fost la înălţime, a fost multă lume implicată, practic comunitatea din zonă. Am fost surprins să văd ca voluntari atâţia tineri, elevi, veseli si zâmbitori. Parcă am alergat altfel aşa, cu încurajări, am trecut mai uşor peste căldură, peste scurta furtună dinspre noapte care a dat peste cap în special ritmul celor de la MTB dar a afectat şi pe alergători.

Foarte faine pozele, am pus din ele, dar merită să vă uitaţi în special la cele cu MTB. Au surprins din atmosfera, din momentele mai deosebite. Eu am fost ajutat de băiatul meu pentru prima dată la un concurs, este şi o poză cu noi. Greu pentru el să stea în noapte, dar a venit când a putut şi soţia. Am mai povestit puţin cu Timy de care mă leagă amintiri faine. A ajuns el primar, dar n-a uitat de una din pasiunile lui, participând cu echipa la ştafeta MTB. Se pare că ştie să-şi aleagă echipa, a ajuns pe podium. Iar acasă e bun gospodar şi a meritat alegerea lui.

Pentru mine Mures 24h a fost un test important înainte de UTMB şi de Propark Adventure . Puteam să mă opresc oricând dacî se întâmpla ceva, era un mediu mai controlat. Test ca test, dar dacă merge treaba… “apt condiţionat”, nu? Anul acesta n-am avut o pregătire consecventă la alergare, nici n-am prea fost la concursuri. Parcă tot cu hei-rupul am alergat – ori mult, ori deloc. Ştiu, Propark e săptămâna aceasta, m-am străduit însă să nu risc nimic. Am luat doar o trântă în care am frânat puţin şi cu faţa. Şi mi-am protejat extensorul degetului mare (extensor hallucis longus – este de ex un video unde se explică mai pentru novici care e rolul lui şi amplasarea – https://www.youtube.com/watch?v=A0Zl5Xd5fYc ) cu care am avut probleme după Transylvania Legends. În special pe urcarea din câmpul liber de pe la km5 (apropo, indicatorul de km6 rămaşi nu era corect pus langa PA-ul de la liziera pădurii, trebuia km5) spre sfârşit îmi repetam într-una să-mi ridic genunchii, să nu compensez prea tare cu încheietura gleznei. Fizic, ca urmări, am rămas doar cu o problemă la o unghie, căpătată spre sfârşit datorită schimbării încălţărilor după ploaie. Văd eu, “divorţează” sau nu… Papucii nu erau de ultra, erau mai potriviţi la noroi dar mai rigizi în partea din faţă şi aveam deja degetele umflate de la atâta alergat.

A, da, ce am realizat: 16 ture, 172km, cam 4000m diferenţă de nivel https://www.strava.com/activities/5720876308/overview Ceva probleme cu gps-ul în două ture, nişte linii drepte în înregistrare. Locul 3, după Octavian Ciorescu care de departe a fost mai bun ca mine şi a făcut 17 ture şi Costea Adrian – 16 ture (16min în faţa mea la final), cu care m-am tot luptat pentru locul 2. Bine, mi-a dat şi şanse, a alergat o vreme alături de Mihai Cengher , care a încheiat pe locul 5 la open, 4 la masculin cu 14 ture. Când Adi a văzut că se îngroaşă gluma şi mă distanţez a revenit puternic. În fapt, când eram în faţa lui Adi întrebarea mea pentru ai mei care mă ajutau la PA cam asta era: s-a despărţit Adi de Mihai?

Istoria cursei se vede tot dintr-o poza, cu turele comparative ale lui Adi şi ale mele.

La început a fost el mai rapid, până în tura 6 când am trecut în faţă. Mihai a lăsat pasul (1h30min pe tura 7) şi Adi s-a decis să plece în tura 8, iar în tura 9 a scos un timp foarte bun pentru acea perioadă – 1h19min, când s-a mai linistit puţin fiind doar la cateva minute de mine, controlabile. Mi-am păstrat locul 2 până prin tura 11, pe înserate.

Cam atunci a fost şi ploaia aceea puternică, fiind nevoit să mai iau haine pe mine şi să-mi pun ceasul la încărcat. Am luat şi beţele, dar tura mea a fost un dezastru, alunecam pe noroi şi m-am oprit din nou mai mult ca să-mi schimb şi papucii. Speedgoat-ul folosit până atunci este all-around de ultra, la noroi şi iarbă udă nu sunt aşa de potriviţi. La Transylvania Legends de aceea am avut probleme la un picior, fiind condiţii mai dificile, distanţă cumulată lungă, cu teren inclusiv cu zăpadă şi gheaţă, am tot alunecat în lateral. Numai aşa ceva nu doream să se mai întâmple.

Prin tura 13, surprinzător, l-am ajuns şi chiar am trecut în faţa lui Adi înainte cu vreo 3km de finalul buclei. Pe timpi se vede însă că dacă a apăsat pe acceleraţie mi-a şi luat-o în faţă cu 2 minute în ultimii 2 kilometri. Asta m-a făcut să nu mă mai stresez atât, am considerat că riscurile sunt mult mai mari decât infima şansă să termin pe locul 2 şi am mâncat pentru prima dată liniştit dintr-o conservă de peşte. A trebuit să mă mulţumesc cu 16 ture, rămânând la final până la scurgerea timpului regulamentar doar 1h12min pentru o ipotetică tură în plus. Suficient timp dacă nu eram aşa de obosit.

Eu sper că la Adi i-a plăcut cursa, că l-am stimulat, că a simţit că e concurs. Cu cea mai mare plăcere am s-o fac din nou şi data viitoare dacă va fi.

Cu UTMB-ul ce urmează după Propark un lucru e evident: în 24h n-am să-l termin niciodată, 30h e un obiectiv care poate era fezabil anul trecut cu pregătirea de atunci, acum un 32h ar fi performanţa vieţii mele. Cel mai probabil îl voi încheia între 33 şi 35 de ore. Dar până atunci mă apuc să mă documentez pentru Propark, să citesc cât n-am citit tot anul. Parcă ar fi concurs de anduranţă la lectură, nu sportiv. 🙂

Felicitări concurenţilor, mulţumesc pentru tot alor mei, organizatorilor, voluntarilor, fotografilor. A fost fain, antrenant şi instructiv.