Mureş 24h – acum la individual dar sprijinit de familie

 Alergare, Localitati si zone, Mures 24h, platoul Cornesti, Targu-Mures  Comments Off on Mureş 24h – acum la individual dar sprijinit de familie
Feb 122022
 
Mures24h 2021

Textul de mai jos l-am scris atunci, în august, concursul având loc în perioada 31 iulie – 1 august. Nu trebuie să mai adaug mai nimic, doar subliniez la condiţii iniţiale că eram la primul concurs greu după Transylvania Legends după care am rămas cu ceva urmări, că la câteva zile urma concursul pe echipe Propark Adventure şi nu puteam risca nimic, iar UTMB-ul nu era nici el departe şi nu aveam chef să fac doar turism sau saună în Franţa.

Am participat la Mures 24h – un eveniment organizat de prietenii de la Mures Runners într-o zonă arhicunoscută de iubitorii de sport şi concursuri, nu numai de mureşeni – Platoul Corneşti şi pădurea din jur.

Acum doi ani, adică ediţia precedentă, am fost în echipa Rupicapra Team – Clubul Sporturilor Montane Rupicapra la ştafetă, tot alergare, atunci am luat locul 1 la echipe. A fost o altă poveste frumoasă, cu totul altceva, am scris în amănunţime pe http://www.unpicdetimpliber.ro/…/avionul-terminatul…

Atunci timpii mei au fost între 51min şi 55min pe tură… Chiar altă poveste. Acum primul meu timp a fost la prima tură – 1h05min (e drept, prima tura a fost singura neafectată de pauza de încheiere buclă), iar cel mai slab timp a fost de 1h48min, de la penultima buclă din cele 16 parcurse în timpul regulamentar.

Concursul a fost la înălţime, a fost multă lume implicată, practic comunitatea din zonă. Am fost surprins să văd ca voluntari atâţia tineri, elevi, veseli si zâmbitori. Parcă am alergat altfel aşa, cu încurajări, am trecut mai uşor peste căldură, peste scurta furtună dinspre noapte care a dat peste cap în special ritmul celor de la MTB dar a afectat şi pe alergători.

Foarte faine pozele, am pus din ele, dar merită să vă uitaţi în special la cele cu MTB. Au surprins din atmosfera, din momentele mai deosebite. Eu am fost ajutat de băiatul meu pentru prima dată la un concurs, este şi o poză cu noi. Greu pentru el să stea în noapte, dar a venit când a putut şi soţia. Am mai povestit puţin cu Timy de care mă leagă amintiri faine. A ajuns el primar, dar n-a uitat de una din pasiunile lui, participând cu echipa la ştafeta MTB. Se pare că ştie să-şi aleagă echipa, a ajuns pe podium. Iar acasă e bun gospodar şi a meritat alegerea lui.

Pentru mine Mures 24h a fost un test important înainte de UTMB şi de Propark Adventure . Puteam să mă opresc oricând dacî se întâmpla ceva, era un mediu mai controlat. Test ca test, dar dacă merge treaba… “apt condiţionat”, nu? Anul acesta n-am avut o pregătire consecventă la alergare, nici n-am prea fost la concursuri. Parcă tot cu hei-rupul am alergat – ori mult, ori deloc. Ştiu, Propark e săptămâna aceasta, m-am străduit însă să nu risc nimic. Am luat doar o trântă în care am frânat puţin şi cu faţa. Şi mi-am protejat extensorul degetului mare (extensor hallucis longus – este de ex un video unde se explică mai pentru novici care e rolul lui şi amplasarea – https://www.youtube.com/watch?v=A0Zl5Xd5fYc ) cu care am avut probleme după Transylvania Legends. În special pe urcarea din câmpul liber de pe la km5 (apropo, indicatorul de km6 rămaşi nu era corect pus langa PA-ul de la liziera pădurii, trebuia km5) spre sfârşit îmi repetam într-una să-mi ridic genunchii, să nu compensez prea tare cu încheietura gleznei. Fizic, ca urmări, am rămas doar cu o problemă la o unghie, căpătată spre sfârşit datorită schimbării încălţărilor după ploaie. Văd eu, “divorţează” sau nu… Papucii nu erau de ultra, erau mai potriviţi la noroi dar mai rigizi în partea din faţă şi aveam deja degetele umflate de la atâta alergat.

A, da, ce am realizat: 16 ture, 172km, cam 4000m diferenţă de nivel https://www.strava.com/activities/5720876308/overview Ceva probleme cu gps-ul în două ture, nişte linii drepte în înregistrare. Locul 3, după Octavian Ciorescu care de departe a fost mai bun ca mine şi a făcut 17 ture şi Costea Adrian – 16 ture (16min în faţa mea la final), cu care m-am tot luptat pentru locul 2. Bine, mi-a dat şi şanse, a alergat o vreme alături de Mihai Cengher , care a încheiat pe locul 5 la open, 4 la masculin cu 14 ture. Când Adi a văzut că se îngroaşă gluma şi mă distanţez a revenit puternic. În fapt, când eram în faţa lui Adi întrebarea mea pentru ai mei care mă ajutau la PA cam asta era: s-a despărţit Adi de Mihai?

Istoria cursei se vede tot dintr-o poza, cu turele comparative ale lui Adi şi ale mele.

La început a fost el mai rapid, până în tura 6 când am trecut în faţă. Mihai a lăsat pasul (1h30min pe tura 7) şi Adi s-a decis să plece în tura 8, iar în tura 9 a scos un timp foarte bun pentru acea perioadă – 1h19min, când s-a mai linistit puţin fiind doar la cateva minute de mine, controlabile. Mi-am păstrat locul 2 până prin tura 11, pe înserate.

Cam atunci a fost şi ploaia aceea puternică, fiind nevoit să mai iau haine pe mine şi să-mi pun ceasul la încărcat. Am luat şi beţele, dar tura mea a fost un dezastru, alunecam pe noroi şi m-am oprit din nou mai mult ca să-mi schimb şi papucii. Speedgoat-ul folosit până atunci este all-around de ultra, la noroi şi iarbă udă nu sunt aşa de potriviţi. La Transylvania Legends de aceea am avut probleme la un picior, fiind condiţii mai dificile, distanţă cumulată lungă, cu teren inclusiv cu zăpadă şi gheaţă, am tot alunecat în lateral. Numai aşa ceva nu doream să se mai întâmple.

Prin tura 13, surprinzător, l-am ajuns şi chiar am trecut în faţa lui Adi înainte cu vreo 3km de finalul buclei. Pe timpi se vede însă că dacă a apăsat pe acceleraţie mi-a şi luat-o în faţă cu 2 minute în ultimii 2 kilometri. Asta m-a făcut să nu mă mai stresez atât, am considerat că riscurile sunt mult mai mari decât infima şansă să termin pe locul 2 şi am mâncat pentru prima dată liniştit dintr-o conservă de peşte. A trebuit să mă mulţumesc cu 16 ture, rămânând la final până la scurgerea timpului regulamentar doar 1h12min pentru o ipotetică tură în plus. Suficient timp dacă nu eram aşa de obosit.

Eu sper că la Adi i-a plăcut cursa, că l-am stimulat, că a simţit că e concurs. Cu cea mai mare plăcere am s-o fac din nou şi data viitoare dacă va fi.

Cu UTMB-ul ce urmează după Propark un lucru e evident: în 24h n-am să-l termin niciodată, 30h e un obiectiv care poate era fezabil anul trecut cu pregătirea de atunci, acum un 32h ar fi performanţa vieţii mele. Cel mai probabil îl voi încheia între 33 şi 35 de ore. Dar până atunci mă apuc să mă documentez pentru Propark, să citesc cât n-am citit tot anul. Parcă ar fi concurs de anduranţă la lectură, nu sportiv. 🙂

Felicitări concurenţilor, mulţumesc pentru tot alor mei, organizatorilor, voluntarilor, fotografilor. A fost fain, antrenant şi instructiv.