Aug 152022
 

Din nou la competiţia Mureş 24h – 30 iulie 2022, cu dorinţa de a îndrepta micile greşeli de anul trecut şi conştient că atunci eram mai pregătit fizic. Când te gândeşti la participarea la competiţie mai întâi trebuie să ţii cont de context, de cum se încadrează în programul tău, de pregătirea ta şi apoi să-ţi stabileşti o ştachetă umană, nici prea-prea, nici foarte-foarte.
La mine contextul a ţinut cont că urmează Propark Adventure care e concurs pe echipe şi ca urmare nu eram singur, trebuia să nu forţez să ajung la accidentare, să fac pe cât posibil efortul minim necesar ca să-mi îndeplinesc obiectivul. Tot de ce urmează a ţinut alegerea Mureş 24h şi în acest an, în dauna altor concursuri care ar fi fost provocare mai ales nouă pentru mine, ca Bucovina UltraRocks, cu multe necunoscute. Adică am ales o cursă controlabilă, unde la nevoie mă puteam opri oriunde în siguranţă, în locul uneia care era la mare distanţă de casă şi care implica alergare pe munte, altitudini mari, vreme imprevizibilă, obligativitatea parcurgerii traseului pentru că eu nu abandonez ci aleg ritm mai scăzut din vreme. În plus, eram alături de soţie mai multă vreme, nu doar la start şi apoi după două zile, mă putea încuraja, ajuta, putea simţi atmosfera de concurs mai bine, să ia contact cu alergătorii, organizatorii.
Pe partea de optimizare pot enumera câteva aspecte: am putut să-mi iau concediu, modul de dispunere a punctului propriu de alimentare lângă traseu, încălţăminte mai puţin de ultra, cât potrivită şi pentru noroiul posibil, setarea ceasului gps în mod specific.

Mi-am stabilit şi obiectivul, podiumul, şi ţinând cont de concurenţă, speranţa că voi putea obţine mai mult decât locul 3 la individual cum a fost anul trecut. Nu eram însă dispus să fac ture rapide, am lăsat corpul să-mi dicteze ritmul, ştiind că treptat turele vor fi mai lente, doar că am făcut în aşa fel încât să fiu avertizat când depăşesc 1h30min pe tura de aproximativ 11km cu ceva peste 200m diferenţă de nivel.
Pentru că e posibil ca printre cei care citesc să fie şi din cei care nu ştiu în ce constă cursa Mureş 24h, e vorba de alergare pe traseu de deal în zona platoului Corneşti de lângă Târgu-Mureş, pe lângă grădina zoologică. Se parcurg în 24h câte ture integrale se poate, iar câştigătorul este cine face mai multe ture, iar la acelaşi număr de ture – cine le-a făcut în timp mai scurt.

Ca şi la concursul de MTB Movilele Blăjelului, am vrut să mă duc în recunoaştere traseu cu o săptămână înainte (anul trecut am fost) dar n-am reuşit. Tehnologia însă poate suplini multe. Am studiat timpii pe tură de atunci, mi-am stabilit intervalul de timp unde era bine să ajung să mă încadrez după parcurgerea primelor ture care nu intrau în calcul şi care depindeau mai mult de forma de moment – între 1h20min şi 1h30min, deci aveam nişte simulări de câte ture apuc să fac. Dacă cei cu care concuram erau mai rapizi nu aveam de gând să forţez, asta e – stilul muncitor versus talent, tinereţe etc.
Totuşi vineri, ziua precedentă competiţiei, am parcurs o dată traseul, să nu fie modificări. Am dezactivat de pe ceas alertele la 1km parcurs, să nu mă deranjeze, şi deja ştiam de acasă câteva puncte de pe traseu unde aveam de gând să pun lap-uri manual, inclusiv la trecerea la finish. Primul punct de lap manual era dupa coborârea mai abruptă pe la km1,7, al doilea după un şanţ cu jos-sus de pe la km3, al treilea la ieşirea din pădure cu intrarea în urcare, unde intram şi în soare – km4, al patrulea nu la PA ci la vreo 100m când se termina de fapt acea urcare – km5, al cincilea la despărţirea de trasee MTB şi run dinainte de zoo pe la km8,5 şi al şaselea la finish, dar după ce treceam de punctul meu de alimentare – nu doream să mă fur singur şi intenţia era să fie timpul de tură similar cu cel oficial. Amănunţit, nu? Detalii care în sine mai mult ca sigur nu ajută pe cei care citesc, dar arată la ce nivel pregătesc o cursă. Ştiam aproximativ şi cam ce timp va trebui să aibă lap-urile respective, anticipam că uneori voi uita să apăs butonul de lap, dar acest lucru intra în dificultăţile de concurs. Mai important era că această metodă urma să mă ţină în priză, în modul concurs, să nu “adorm” cum se mai întâmplă la cursele lungi.

Până la urmă metoda cu lap-urile manuale m-a ajutat mult pentru că a fost dificil să aflu cum stă concurenţa, chiar şi locul meu în clasament, un lucru la care nu mă aşteptam. Aşa că mi-am văzut de ritmul de alergare, dar la un moment dat am simţit nevoia să tot întreb concurenţii pe care-i ajungeam sau care mă ajungeam dacă au idee de cum stau şi câte ture au la activ. Venea seara şi după mai bine de zece ore de cursă mi-am dat seama că nu ştiu nimic precis despre ceilalţi şi, în consecinţă, dacă e nevoie de ajustări la ritm. Era tot mai greu, aveam nevoie de motivaţie suplimentară dacă trebuia să alerg mai repede şi acest lucru nu era bine să-l fac brusc, urmând să se vadă efectul abia peste două – trei ture. Ghidarea după ritmul unor concurenţi pe care-i cunoşteam ca Adrian Costea, Nenu Mariana sau a celor de pe podium din acel moment nu am putut-o avea. După primul tur am fost pe locul 14, apoi pe 8 şi după ce Adrian Costea s-a decis să renunţe (poate tot că şi el urma să participe la Propark) am ajuns pe locul 5 multă vreme. Nu eram sigur însă de nimic.

Descrierea anterioară a cursei de pe facebook a fost ca o poveste, dar în spatele ei stau cele scrise mai sus, cele simţite când mi-am dat seama că am reale şanse la locul întâi după ce cumva mă resemnasem la ce viteză aveau tură de tură unii şi fusesem outlapp-at. Nu mă aşteptam să fie căderi atât de mari şi bruşte la cei din faţa mea, eram mai obişnuit cu genul de concurenţă de anul trecut, cu genul de ultramaratonist al lui Adrian Costea  la care îţi dai seama că are resurse şi nu se merită să îţi schimbi ritmul pentru glorie de moment. Anul acesta în două ture, 11 şi 12, s-a definitivat tot, tura 13 a fost de confirmare, iar tura 16 n-am mai făcut-o deşi aveam timp 1h50min pentru că obiectiv vorbind nu mai era nevoie, 16 ture am făcut anul trecut cu un timp clar mai bun şi urma Propark.

Ca să rezum o cursă de ultra, inclusiv Mureş 24h, cu referire la un principiu de viaţă: ai multe provocări, necunoscute, reuşite fără mare efort şi nereuşite când te-ai străduit cel mai mult, vrei mereu să ştii şi să înţelegi tot, dar devii înţelept când realizezi că nu vei avea cunoaşterea absolută şi nici nu vei putea controla tot şi singurul lucru ce-l poţi face e să fii în continuă mişcare pentru a deveni mai bun. Prin mişcare nu se înţelege doar cea fizică.

Ce am scris pe facebook imediat după concurs:
Mures 24h, o competitie la care am revenit pentru a treia oara – precedentele ediţii. Prima data am fost cu echipa Clubul Sporturilor Montane Rupicapra la stafeta – loc 1, apoi anul trecut la individual loc 3, iar acum un loc 1 tot la individual.

A fost o atmosfera vesela ca de obicei, multa lume cunoscuta, una din oportunitatile – punte in care se intalnesc alergatorii cu MTB-istii.
Ploaia n-a putut lipsi, dar de data aceasta a fost de durata si pana la urma traseul nu s-a mai zvantat si toata lumea a incetinit ritmul, cele mai mari probleme avandu-le, fireste, cei cu biciclete.
Pe mine vremea m-a avantajat, alaturi si de faptul ca s-a fortat ritmul la inceput. Baiatul de pe locul 2 de exemplu prin tura 6 ma depasise deja cu o tura. Nu mergeam nici eu stralucit, anul acesta n-am fost asa de pregatit ca altadata.
Sunt multe de povestit, mai imi vin in minte flash-uri, dar am sa scriu mai multe peste o saptamana, dupa Propark Adventure.
Pe scurt, in turul 11 l-am ajuns din urma pe Tudor Sirbu care era pe locul 1, habar n-aveam ca sunt in tura cu el si nu l-am recunoscut – avea foita de ploaie pe el, bete de trail si … mergea. Cum nu stiam sigur nimic referitor la clasament, eu imi luam informatiile din cursa de la concurenti. Venind din spate il auzeam cum vorbeste la telefon ca de acum incolo va umbla. Asa ca, spre ghinionul meu, l-am intrebat ce tura e, daca stie locul, si la intrebarea lui fireasca reciproca am spus ca tot turul 11 si sunt probabil pe locul 3. M-a intrebat daca sunt numarul 25 (ca noi mai mult asa ne stiam din clasamentul afisat, dupa numere, iar numarul 25 avea o problema de afisare in clasament), am spus ca nu, ca sunt numarul 20. A incheiat repede convorbirea telefonica, mi-a spus ca acum e locul 2, adica eu sunt pe 1 si a tasnit, a lasat balta mersul. Cum n-aveam nicio sansa sa ma tin de el, dupa scurt timp am simtit nevoia unei pauze scurte si m-am oprit, dar era si un fel de forma de protest.
Complicata poveste, nu? 1 minut sau 2 de vorbe, generand o gramada de ganduri. Ce mult conteaza informatia, daca treceam linistit pe langa el castigam 10min in acea tura fara stres. Asa am ajuns dupa cateva minute, dar eram motivat si in turul 12 am reusit sa trec in fata, eu putand sa alerg bine la vale.
Pana la urma am incheiat doar 15 ture, aveam 1h50min pentru turul 16 dar n-a mai fost nevoie. Anul trecut cu 16 ture abia am fost pe locul 3, dar ploaia ne-a afectat mai putina vreme, suficient insa sa facem timpi lungi, sa ne oboseasca si sa nu reusesc turul 17.
Multe multumiri organizatorilor, apreciez foarte mult efortul voluntarilor, multi fiind tineri, care au stat toata noaptea alaturi de noi, concurentii. Au inceput sa apara pozele (faine cum m-am obisnuit), va fi si clasamentul.
Ca si mine, tot locul 1 au ocupat dar la MTB Bako Annamaria si Bagonya Oszkar , au avut si ei efort intens. Felicitari, sper sa ne recuperam cu bine pana la Propark Adventure.

Multumesc pentru cuvintele de incurajare de pe traseu, felicitari concurentilor pentru efortul lor, a fost greu dar e un eveniment deosebit.

Sorry, the comment form is closed at this time.