Clujul pedaleaza tot mai bine, pana si iarna

Un concurs pentru toate varstele si pentru toti: de la amatori la profesionisti. Asta s-a dorit si asa a si fost. In sfarsit Clujul intra in randul marilor orase cu bune obiceiuri si exemplu pentru altele!
Prologul l-am ratat, dar din motive obiective (tabara de schi), iar acum am fost din nou destul de aproape (noroc cu facebook-ul). Pentru ca am mai multe materiale filmate in tabara de la Baisoara din care m-am intors vineri si-mi ia mai mult timp sa le organizez, am sa scriu despre ele saptamana ce vine.
Nu sunt febletea mea cursele de bicicleta multiture cu ruperi de ritm, tehnice si scurte. Rezultatul o arata: lupta mea a fost sa intru in primii 20 la avansati. Dar fiind in Cluj, nu trebuia sa ratez o asa ocazie si sa sprijin cum pot o astfel de competitie: am concurat cu intreaga familie – 4 persoane, independent, la categorii diferite (si aceasta pentru ca datile urmatoare, daca dintr-un motiv sau altul unul dintre noi nu poate concura, sa nu fie afectati ceilalti). Am renuntat asadar la tura family, dar am participat la 4 categorii: baieti sub sase ani – Tudor a luat locul 2, fete 6-8 ani – Andreea a terminat prima, Diana la femei incepatoare – locul 5 si eu la avansati – undeva sper in primii 20 (locul 18 – am aflat dupa afisare). Ajutati si de bunic, am reusit sa nu pierdem nici un start si sa ne facem o mica pregatire – incalzire inainte de curse. Site-ul cu rezultatele concursului este Clujul Pedaleaza.

Prima la concurs a intrat Andreea. Cu ea n-am avut probleme, a mai participat la concursuri in ture family insa. Poate a fost putin prea relaxata, dar rezultatul a fost optim. Nu va spun cine au fost fetitele cu care a concurat, sa nu para “family business” (unul din avantajele de a concura in propriul oras e ca adversarii, in marea majoritate, se cunosc intre ei).

Poze mai multe sunt pe picasa Nu sunt la calitatea originala din motiv de spatiu, dar  le pot da la cine intereseaza.

Urmatorul a fost Tudor. Cu el, fiind la primul concurs de orice fel (inca nu are 5 ani), am insistat putin mai mult. Am tot reglat saua, sfarsind sa o pun mai jos ca normal pentru ca uitase cum sa se urce singur pe bici. Daca-l apuca ambitia mai devreme macar cu 5 minute de cursa, poate termina si primul. Asa, dupa ce a luat locul doi, l-a apucat dorul de bicicleta si a facut nenumarate ture de antrenament, ajungand sa mearga bine si pe zapada. In sfarsit, antrenamentul trebuia sa-l facem inainte de concurs, dar cred ca am uitat sa-i spun asta. Bravo lui, cu atat mai mult cu cat a luat vreo doua trante!

Un moment deosebit s-a petrecut la fetite sub sase ani, cand …

la start a fost o fetita de 3 ani. Ghiciti cine a fost prima (cam o tura jumatate din trei)?

Diana, sotia, are ca de obicei probleme cu schimbatul vitezelor, dovada cat de des foloseste bicicleta. Nu schimbatoarele erau problema, ci reperele. A reusit performanta de a merge pe foaia mijlocie 2 ture din 3 si abia apoi a trecut pe foaia mica. Ma intreb daca a mai reusit cineva asta sau daca i-a trecut macar prin cap sa incerce asa ceva! Eu cred ca in astfel de conditii terminam ultimul.

Despre mine, nimic nou. Cand pornesc printre ultimii sfarsesc la mijloc. Mi-a placut traseul, iar curbele stranse le-am luat cu piciorul jos, ca ma termina echilibristica facuta la 0,5km/h. Bine ca nu m-am trecut la elite, ca terminam poate si ultimul. Am fost eu pe podium, dar la maraton si … la categoria mea de varsta – adica way away de top ten.

Felicitari organizatorilor, au reusit sa imbine categoriile (multe) astfel ca toata lumea sa fie multumita si copiii sa fie avantajati. Multe premii, iar la tombola dinspre final am avut si ceva sanse: a plecat multa lume si cred ca din sutele de participanti au ramas necititi doar vrei 30 pana sa se dea toate obiectele. A fost destul de frig si e firesc ca multi competitori sa plece cat mai degraba acasa, mai ales daca nu erau cu masina. Noi am ramas, pentru ca asa e frumos – cine poate sa ramana, chiar daca premiantii erau altii. Un premiu e mai placut de primit de fatza cu mai multa lume si, in plus, daca ramai, e un semn de respect pentru organizatori, care si asa trebuie sa mai ramana destula vreme sa “stearga” urmele de concurs.
Pe zapada (data) urmatoare si … ne vedem pana atunci la “Capra cu trei iezi” (premiantii mici stiu de ce)!