Aug 202013
 


După o mulţime de concursuri la care am participat anul acesta a venit rândul Geiger MTB Challenge, un concurs aşteptat de multă lume pentru că este considerat o referinţă. Şi pentru mine este, în sensul că aici, ca şi la alte concursuri mari, pot să-mi “iau pulsul” şi să mă compar cu performanţele mele anterioare, mai ales că e a patra oară când vin şi tot la tura lungă.

Ca bilanţ pot pune până acum un DNF – depăşire limita de timp (acum nu se mai pune problema) la prima participare, un podium la categorie – loc 2 cu un timp peste 9 ore!!! şi un timp record pentru mine anul trecut de 8h21min (loc 4 la categorie). Acum ştiam că e concurenţă puternică şi judecând corect în mod normal locul meu e cel puţin după Maus, Robike, Vasiliu şi … venind tare din urmă Simu şi Lupşa. Lupta mea va fi în principiu cu Moisa, dar ca speranţe nu pot spune că nu m-am gândit şi la 2-3 din primii cinci pomeniţi, plus o minune la altul :). În orice caz ca să sper la ceva trebuia să-mi depăşesc timpul de anul trecut şi să cobor sub 8 ore. Cu aceste gânduri am plecat la drum cu întreaga familie, copiii urmând să participe la probele lor sâmbătă.

Încep în ordine cronologică cu copiii. Pentru ei a fost o dezamăgire că nu mai puteau participa la proba family la care au fost de două ori la rând (acum doi ani Tudor a avut 5 ani), aşa că le-am promis că dacă mai avem timp sâmbătă dăm o tură împreună. Măcar am scăpat de stresul cu alegerea căruia dintre ei să participe cu soţia, deşi cred că deja trocul era făcut între ei ţinând cont că anul trecut oficial Tudor a participat. În fine, ne-am concentrat atenţia pe cursele lor, aşa cum de altfel am văzut că au făcut şi alţi părinţi.

From Geiger MTB Challenge – probele copii
From Geiger MTB Challenge – probele copii

Alergând pe lângă ei am exersat singura urcare mai abruptă de câte ori a fost necesar pentru a putea urca pe scurtătură, le-am interzis să se depăşească lăsând ambiţiile pentru cursă şi am testat cu cronometru şi posibilitatea ca Tudor să folosească bicicleta Andreei. Din păcate am uitat să-i reglez şaua şi timpul n-a fost relevant, ca urmare am hotărât să nu-l mai obosesc şi să meargă clasic cu bicicleta lui deşi eram convins că-i mai rapid cu cea mai mare. Ultimele indicaţii au fost pentru Andreea, spunându-i să încerce să fie pe podium şi considerând băieţii, neştiind dacă se face clasament separat la fete.

From Geiger MTB Challenge – probele copii

Au fost curse grele pentru amândoi, toţi copiii dorind să fie primii. Am remarcat şi trenuleţul de la cursa Andreei – cinci din copii detaşându-se de restul “plutonului”. Bravo pentru spiritul de competiţie dovedit de toţi copiii şi, evident, sunt mândru de ai mei: locul 2 Tudor şi locul 1 Andreea la fete (ea a fost singura fată ce a reuşit să urce pe podiumul “virtual” având în faţă doi băieţi, depăşindu-l pe cel de pe locul 4 abia la finalul ultimei ture).

From Geiger MTB Challenge – probele copii
From Geiger MTB Challenge – probele copii

N-a mai putut fi vorba de nici o excursie pe traseul de începători (fostul traseu family) şi am pornit cu toţii spre Răşinari să ne cazăm.

From Geiger MTB Challenge – probele copii

Duminică a început cursa mea. Eram motivat, mi-am scris şi timpii mei intermediari cei mai buni, de anul trecut, pe harta cu profilul.

From Geiger MTB Challenge 2013
la start alături de Sorin, mulţumesc pentru poză – From Geiger MTB Challenge 2013

Am fost abia spre mijlocul plutonului la start dar trena mai lentă a maşinii de poliţie mi-a permis să ajung destul de bine la intrarea de pe asfalt pe off-road. Aşa cum au remarcat mulţi concurenţi, la Geiger de data aceasta n-au venit oameni fără experienţă şi ca urmare n-am avut ambuteiaje la prima urcare, iar la final după ce am studiat timpii mai cu atenţie am văzut că am fost mai rapid ca anul trecut până şi la primii 9km de asfalt.

Nu pot spune însă că pe prima coborâre n-am avut probleme. Nu ştiu din ce cauză s-a pus o frână bruscă şi pur şi simplu ca să evit doborârea a mai multor “popice” am luat-o pe arătură, pomenindu-mă în faţă cu o tufă uriaşă de spini. Am trecut în viteză drept prin ea şi cred că n-am vorbit prea ortodox gândindu-mă că e greu de crezut să scap fără pană. Următorii kilometri la fiecare tendinţă de alunecare studiam roţile şi-n orice caz am mers mai prudent, pândind unde pot depăşi în siguranţă pe cei din faţă.

mulţumesc pentru poză – From Geiger MTB Challenge 2013

La despărţirea de trasee scurt-lung eram cu peste 15min mai rapid ca anul trecut (pe strava am văzut că de fapt pe urcarea de Măgura am fost mai bun doar cu 3min) şi până atunci nu mi-a fost ruşine cu concurenţii din jurul meu. A urmat o cursă care a început solitar şi la care m-am gândit că n-ar fi rău să mă ajungă cineva ca să încerc să am un ritm. Dorinţa mi-a fost îndeplinită cu vârf şi îndesat, am fost ajuns, problema însă era că s-au şi dus :). Al dracului peştişor de aur, veşnic mă păcăleşte cu ceva amănunte. Totuşi, fiind şi urcări, am reuşit să mă ţin de “grupul Horaţiu” şi chiar să trec în faţă. Ştiind că anul trecut Horaţiu a terminat cam cu o oră înaintea mea, m-am gândit că nu stau rău. A fost foarte bună noua variantă spre Râu Sadului, perfect ciclabilă şi cu peisaje frumoase. E unul din motivele pentru care şi la al doilea reper de timp al meu – PA3, am ajuns cu 30min mai repede.

harta oficiala Geiger tura lunga – From Geiger MTB Challenge 2013
From Geiger MTB Challenge 2013

Până la PA3 – intersecţia de trasee (bucla de Paltiniş, întoarcere), am rămas în urma grupului Horaţiu, ajungându-mă Alex Hoinarul care pierduse timp cu repararea unei pene la Elena. Partea bună a fost că vedeam pe unul din concurenţi, dar nu am reuşit să-l ajung decât la push-bike-ul pe bolovăniş. Era de la HPM, deci cred că era Moisa (scuze că nu ne ştim încă 🙂 ). Am reuşit să mă urc pe bike înaintea lui şi m-am depărtat de concurenţa directă. La PA3 Florian mi-a spus că-s pe locul 4 la categorie şi m-a întrebat de Lupşa. Iniţial am rămas cu gura căscată când am auzit poziţia, dar n-am întrebat mai multe. Mi-am făcut calcule, ştiam că podiumul e pierdut, dar … ştiam şi ceva în plus de la start, ştiam că Lupşa trebuia să fie cu Sorin dar ceva s-a întâmplat. În fine, mă ajungea Moisa şi am plecat.

Urcarea spre Păltiniş a fost cam interminabilă, mă aşteptam să fie mai scurtă. Am strigat la o domnişoară venită cu familia care tocmai desfăcea tacticos o bandă de marcaj (iniţial crezusem că e de la organizatori). Sus deja ştiam traseul de coborâre, doar fusesem la XCP-ul de Păltiniş. Pe când coboram am auzit câinele de la releu hămaind, semn că urmăritorul era la doar câteva minute de mine. N-am coborât prea bine, fiind probabil şi stresat. Jos iar la PA, stau la o cola. Aveam doar 5h33min faţă de 6h09 de anul trecut, deci eram mulţumit. Până aici n-am avut nici o problemă deosebită, marcajul a fost impecabil, oamenii amabili, săritori, gps-ul nu l-am folosit decât să văd timpii si distanţa, lăsându-l în modul trip.

locul ratacirii traseului lung – PC5 (Up1Paltinis)- cu magenta traseul parcurs de mine,
cu negru pe unde trebuia sa merg – From Geiger MTB Challenge 2013
From Geiger MTB Challenge 2013

A urmat rătăcirea. Mai întâi am fost bulversat să văd că urcă concurenţi pe unde cobor eu. Ştiam că sunt pe porţiunea comună de câteva sute de metri, dar nu eram obişnuit să văd întârziaţi. Ne-am înţeles cumva să trecem unii pe lângă alţii, dar eram panicat să nu cumva s-o iau pe drumul înapoi. A apărut însă omul de la PC5, care mi-a spus s-o iau în stânga. Am răsuflat uşurat şi am pornit pe o vale abruptă. Nici nu mi-a trecut prin cap că am luat-o greşit şi acum mă tot gândesc cum de s-a întâmplat! Am coborât, urme de bicicletă erau şi de marcaj nu m-am îngrijorat pentru că nu erau alternative. Derapând, concentrat la coborâre, abia după câţiva km am început să înjur în gând că nu e marcaj. M-am oprit, am văzut că o luasem aiurea şi ştiam că lupta mea e pierdută. Măcar porţiunea grea o parcursesem, eram mulţumit de mine. Ştiam că ar fi urmat bucata de push-bike “când nu te aştepţi” unde mă puteam remarca :), dar pentru ea nu se merita să fac alţi câţiva km de push-bike înapoi la PC5. Măcar să fie fun şi să ajung la premiere la timp, nu după ce se strânge totul. Zis şi făcut, cu supărarea pe care încercam s-o depăşesc am pornit-o în continuare la vale, de astă dată pe modul hartă la gps. Am dat bineţe la un cioban cu o colecţie de zeci de câini pe lângă el şi am întâlnit pe un băiat simpatic care cobora şi el cu bicicleta.

La Răşinari, după un popas la băieţii de pe traseu, am luat-o pe traseul normal şi am încheiat cursa fără să trec linia de sosire ca să nu creez probleme. Ce am avut de demonstrat mi-am demonstrat, în rest va fi învăţătură de minte: niciodată n-am mai păţit aşa ceva şi de doi ani nu m-am mai rătăcit.

Am terminat ” Mein Geiger” cu un timp de 6h45min după 93km parcurşi, ajungând înaintea lui Sorin la finish. M-am amuzat împreună cu Lupşa, care a avut abandon tehnic, când am văzut faţa lui Sorin la vederea noastră :), mă bucur că mă consideră încă cât de cât bun. Pentru el a urmat încă un şoc, aşteptându-se să termine pe locul 2 la categorie şi terminând pe 3. Ce bine că s-a luptat până la capăt cu Vasiliu că altfel cred că avea nevoie de pastile :)!

Bravo la toţi concurenţii! E un concurs greu, dar frumos! Anii următori dacă mă simt bine vin tot la tura lungă, până rezultatele mele intră pe o pantă descrescătoare şi ajung în zona roşie a depăşirii limitei de timp intermediare, de unde am şi pornit de fapt.

gustul victoriei, cei tineri au şanse să ajungă acolo – poze de la premiere –  From Geiger MTB Challenge 2013

Felicitări organizatorilor, a fost mai bine ca anii trecuţi când am fost şi atunci mulţumit, singura observaţie e legată de acel punct de intersecţie unde am luat-o greşit deşi mergeam încet. Alegerea curselor de copii în ziua precedentă e bună, dar copiii tot regretă că n-au fost pe traseul de începători :). Până anul viitor am vreme să mă gândesc cum să le împac pe toate, poate găsesc … un pic de timp liber.

Linkurile la pozele făcute de mine (se poate ajunge la ele şi de pe pozele de pe blog:
probele copii
premiere adulţi

Sorry, the comment form is closed at this time.