Bansko - Bulgaria - Drobeta-Turnu Severin - Localitati si zone - Munti - Pirin - Pirin Ultra - Pirin Ultra 150km - Vihren

Pirin Ultra 2018 – traseul de vreme bună


Vârful Pirin, poză din concurs

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-09QOTOWfYCk/W7_DLJD0TeI/AAAAAAAA3go/xXWlnK7xVNM0zoR-wfRERuZx_gqCIBRMACCoYBhgL/s144-o/poza%2Bdin%2Bconcurs.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6611201585301757793#6611217374181084642″ caption=”Poza din concurs” type=”image” alt=”poza din concurs.jpg” image_size=”1296×1936″ ]

Poză din timpul concursului, mulțumesc!

Anul acesta mi-am dorit din nou să vin la Pirin Ultra în Bulgaria. Munţii Pirin sunt deosebiţi, cu vârfuri care depăşesc 2900m, cu porţiuni tehnice care sunt o provocare şi la drumeţie, cu abrupturi şi cu privelişti care te încântă sau te înfioară, în funcţie de vreme. Am scris mai multe anul trecut, când am parcurs mare parte din cursă cu Mihai Şerban. Atunci a fost vreme urâtă şi traseul a fost schimbat, nu s-a putut urca pe vârful Pirin (2577m) care este cel mai dificil mai ales în condiţii de noapte. Cum nu aveau traseu alternativ, n-au avut ce face şi ne-au trimis înapoi de la Senokos la punctul de dropbag Zagaza şi astfel am avut parte de un fel de maraton/ultra de forestier de aproximativ 48km cu 1000m diferenţă de nivel. Unii au cam căzut psihic după ce au aflat această decizie, nu erau obișnuiți să alerge atâta continuu.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-elYeorYtUAU/W7-1ELBl_hI/AAAAAAAA3dE/6HoYOG7rcPMmVon7eQI3UUedfur6xa-pgCCoYBhgL/s144-o/20181002_081652.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6611201585301757793#6611201861286755858″ caption=”” type=”image” alt=”20181002_081652.jpg” image_size=”4160×3120″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-ymI9FJnSGIc/W7-1EKvv3aI/AAAAAAAA3dE/jm15OjVvhisu8TFUqoBqUeWOmk14ddLmwCCoYBhgL/s144-o/20181002_081156.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6611201585301757793#6611201861211905442″ caption=”” type=”image” alt=”20181002_081156.jpg” image_size=”3120×4160″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-dJHkz3-eNog/W7-1EN8jDyI/AAAAAAAA3dE/MOKy0aQxdvs-H0SEM4f5M84HN9ENiFzFgCCoYBhgL/s144-o/20181002_073759.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6611201585301757793#6611201862070898466″ caption=”” type=”image” alt=”20181002_073759.jpg” image_size=”4160×3120″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-sUP5xTEHVKE/W7-1EE8l0ZI/AAAAAAAA3dE/9WY3OP13LQoIPYeJ7nqoMauPBZXZjuycQCCoYBhgL/s144-o/20181002_081416.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6611201585301757793#6611201859655160210″ caption=”” type=”image” alt=”20181002_081416.jpg” image_size=”4160×3120″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-dsF9MfJwu7s/W7-1EH-bdeI/AAAAAAAA3dE/s8xxs9k_OcU1BTee9DlcDTOOdUKC-397QCCoYBhgL/s144-o/20181002_073718.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6611201585301757793#6611201860468176354″ caption=”” type=”image” alt=”20181002_073718.jpg” image_size=”4160×3120″ ]

La Drobeta-Turnu Severin, în drum spre Bansko

Se înţelege astfel de ce am vrut să vin din nou în 2018: speram să parcurg traseul în întregime, să revăd vârful Pirin după 20 de ani.
Mi-am făcut şi un mic plan de drumeţie pentru duminică, după concurs, dacă mă vor ţine forţele: să străbat partea înaltă a munţilor Pirin, ocolită de concurs, cu vârful Vihren (2914) şi “căluţul” Koncheto, aflate pe banda roşie clasică. Am reuşit şi acest lucru, a fost un traseu de 41km cu 2500m diferenţă de nivel, pe ruta Bansko – cab Vihren – Vihren – Kutelo 2 – Kutelo 1 (2908) – Koncheto (cu refugiul respectiv) – poalele vârfului Albutin (2688) – cab Javorov – Bansko. La limită am fost cu timpul să nu mă prindă noaptea sus pe creastă, am plecat singur la drum abia la ora 12, după participarea la premierea concursului. A fost beznă doar de la Javorov, nu mai existau riscuri. Doar nişte câini de stână mi-au zgâriat urechile, că aşa mi-am construit trackul, să evit cât mai mult şoseaua.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-zqQAAcYJ14U/W7-1_ncKXyI/AAAAAAAA3dw/I8fwn3EC12QE8omiOjtyTN6G3EumJC1-QCCoYBhgL/s144-o/2018-10-03%2B15.34.16.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6611201585301757793#6611202882526666530″ caption=”2018-10-03 15.34.16.jpg” type=”image” alt=”2018-10-03 15.34.16.jpg” image_size=”2048×1536″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-IUWi8PRkbf4/W7-1_kGYm5I/AAAAAAAA3dw/6EtCCW_ZCMMlXHQYPoayzxnoClV-2uKdgCCoYBhgL/s144-o/2018-10-03%2B10.51.12.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6611201585301757793#6611202881630018450″ caption=”2018-10-03 10.51.12.jpg” type=”image” alt=”2018-10-03 10.51.12.jpg” image_size=”2048×1536″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-RDp8v9-6G4A/W7-1_h05YbI/AAAAAAAA3dw/5aSBLDGufo0eR6anpJw1-E6q9Q0BvfvNwCCoYBhgL/s144-o/2018-10-03%2B14.11.13.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6611201585301757793#6611202881019797938″ caption=”2018-10-03 14.11.13.jpg” type=”image” alt=”2018-10-03 14.11.13.jpg” image_size=”2048×1536″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-G3Xf-MBn5W8/W7-2bH8A9MI/AAAAAAAA3ec/NE0Xrzk37XUfQbJMfhWNB6QDK0-xWSzaQCCoYBhgL/s144-o/20181007_124302.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6611201585301757793#6611203355106669762″ caption=”” type=”image” alt=”20181007_124302.jpg” image_size=”4160×3120″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-QPhPRJ8gdxA/W7-2bFWXNlI/AAAAAAAA3ec/MMfFqabvBuYt_ilaF5Bhz4n7nNymuDibgCCoYBhgL/s144-o/20181007_122154.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6611201585301757793#6611203354411873874″ caption=”” type=”image” alt=”20181007_122154.jpg” image_size=”4160×3120″ ]

Bansko, Bulgaria, una din cele mai mari stațiuni de ski din Europa de Est

Caracteristici de cursă şi modificări faţă de anii trecuţi
Au fost câteva măsuri luate de organizatori în urma experienţelor din anii precedenţi. Pe scurt, aveau de rezolvat câteva probleme.
Pe traseul întreg parcurs acum 2 ani, doar 6 persoane au încheiat cu bine (primii doi au încheiat în peste 38h), şi acelea s-au grupat în principiu câte două. Atunci a fost vreme bună. Nici anul trecut n-a fost nu ştiu cât mai bine, chiar dacă traseul a fost scurtat şi cu diferenţă mai mică de nivel. Era clar că cel puţin marcajul trebuie îmbunătăţit, că era cam … inexistent. Într-adevăr, anul acesta s-a îmbunătăţit radical: steguleţe roşii pentru căldările munţilor, indicatoare de direcţie (nu chiar peste tot unde era nevoie), benzi de două tipuri – de firmă sau alb-roşii clasice. Unde era cazul au pus reflectorizante.
Şi anul trecut s-au mai schimbat cabanele de la PA-uri, să fie mai primitoare. De exemplu în acest an s-a schimbat până şi cabana Vihren cu Banderitsa (PA9). Nici nu am băgat de seamă, m-am şi oprit cu Adelin la cabana Vihren ca să mi se spună că nu e acolo PA-ul în acest an. Explicaţie pot să dau acum, după drumeţia mea de duminică: ca să urc pe vârful Vihren am oprit la cabana Vihren să cumpăr o cola. Comandase cineva de mâncare şi efectiv n-am mai putut sta, eram grăbit să nu mă prindă noaptea sus. Şi am renunţat, am încercat măcar să iau apă de la WC. Robinetele nu funcţionau şi atunci am luat apă direct din pârâu, care traversa poteca ceva mai sus.
S-a făcut o cale de ocolire a vârfului Pirin, care sus e plin de lapiezuri care devin alunecoase şi în condiţii de vreme bună, noaptea spre dimineaţă. Am avut parte de vreme extraordinară, optimă, fără vânt! Dar şi aşa n-a fost uşor pe vârful Pirin, pe care n-am reuşit să-l parcurg pe ziuă.
S-a schimbat ora de start, vineri de la 6 dimineaţa la ora 0. Erau astfel mari şanse să parcurgem, cei care suntem cât de cât buni, vârful Pirin pe ziuă. Cred că se estima ca primii sosiţi să aibă un timp de 30-35 ore şi să ajungă sâmbătă la oră optimă (6-11 dimineaţa) înapoi la Bansko.
S-a schimbat însă şi s-a făcut mai greu traseul, probabil după modificările ITRA cu încadrările curselor. De la 150km s-a ajuns la 160km, şi de la 10000m diferenţă de nivel s-a ajuns la 11000m. A rămas la categoria XXL şi 6 puncte ITRA. PA1 a devenit cabana Bezbog.
Traseul schimbat reiese foarte bine din schiţa de mână făcută anul trecut, la care am trecut modificarea. Traseul oficial este şi el ataşat mai jos.
Un alt lucru care nu trebuia să-l neglijez era faptul că traseul de 66km era inclus într-un circuit de skyrun “Migu Run Skyrunner World Series” şi urmau să vină sute de concurenţi, foarte mulţi din străinătate.  N-a venit Kilian Jornet, dar participase la unele etape precedente. A venit de exemplu locul 3 de la TDS – rusul Dmitry Mityaev. Cum ne putea influenţa acest lucru? Noi aveam traseul mai greu, mai tehnic, eram cam 60 de concurenţi, veniţi şi din străinătate dar simțeam că principala cursă era cea de 66k. S-au concentrat foarte mult să fie perfect la cursa de 66km şi se putea să neglijeze unele aspecte la cursa lungă. Au fost de exemplu mai multe anunţuri la cursa scurtă, s-au făcut mai multe poze (la noi încă n-au apărut), poate şi resursele umane au fost concentrate pe cursa mai scurtă etc. Startul la 66km nu s-a mai dat deodată cu al nostru, ci sâmbătă dimineaţă la ora 8. Pe mine şi pe Adelin nu ne-au ajuns rachetele, am terminat cam cu o oră înainte!
Au rămas fideli combinaţiei cipuri de orientare şi logger (un tracker – cu gps şi cartelă gsm). Ştiau exact poziţia noastră şi în cazuri mai deosebite ne puteau suna. Sau puteam suna noi să ne ajute la orientare. Unii au sunat, cred că şi Adina. Important era să nu-ţi ţii telefonul închis sau în mod avion. Anul trecut Bogdan Boja (Bubulu) a luat-o greşit şi a ajuns pe traseul de 66km (startul era comun şi a văzut concurenţi în faţă). N-a putut fi avertizat pentru că ţinea telefonul în mod avion. A trebuit să abandoneze.

În urma tuturor acestor modificări, tot mi se părea că mai există câteva provocări, pe lângă traseul în sine care impunea să nu rişti să te accidentezi, mai ales când eşti singur.
Nu cunoşteam prima parte de 27km cu 2000m diferenţă de nivel, până la PA1 Bezbog. Era un timp limită de 6h care putea constitui o problemă. E la început dar… am câteva repere de timp de anii trecuţi. Tronsonul de 27km şi 2950m diferenţă de nivel (bucla Pirin) a fost făcut de primii acum 2 ani în … 9h. Penultimul tronson de 14km şi 1500m diferenţă de nivel, ce conţinea ultima urcare l-am făcut cu Mihai Şerban anul trecut în … 6h! E drept că eram la sfârşit, că era noapte, nu erau marcaje, dar 14km în 6h?
Uitându-mă pe lista scurtă a concurenţilor de la cursa noastră mi s-a părut că sunt vreo 10 care vor trebui să se grăbească şi acest lucru îi va costa pe mai departe. Norocul a fost că n-au fost dificultăţi tehnice, a fost mai mult drum forestier.
O altă problemă care a rămas a fost distanţa mare în timp între PA-uri. Chiar dacă distanţele nu erau excesiv de mari, maxim 27km, puteai ajunge de la un PA la altul în peste 9h. Acest lucru i-a costa pe câţiva concurenţi buni, care au ajuns pe urcarea de Pirin înaintea mea. Cu unul m-am întâlnit când cobora înapoi la Senokos. Mi-a spus, sibilic, că nu-i ziua lui. A fost primul multă vreme, adică până pe acea urcare. Am aflat apoi “de pe surse” că unii nu şi-au calculat bine mâncarea şi au rămas, de exemplu, cu 2 batoane pentru cele 9 ore de tronson sau mai rău…

Date fiind aceste circumstanţe, eram destul de reticent şi neîncrezător că totul va fi perfect. Nu eram prea încrezător că va fi un aşa salt brusc de calitate la marcaje, mi-am pus şi gps-ul Dakota 20 de drumeţie, cu trackul cu toate punctele, nefiltrate, cu punctele de alimentare şi cu o hartă  cu linii de nivel. Aveam şi pe ceas traseul cu punctele reduse la maxim 10000. Ceasul mi s-a întâmplat să mi se blocheze, nu în curse, şi oricum era mai dificil de observat direcţia exactă de mers fiind ecranul mai mic. Dacă aveam de-a face cu jnepeni…
Tot la capitolul neîncredere, am pus în dropbagul de Zagaza o sticlă de cola, deşi am întrebat la sedinţa tehnică dacă se dă aşa ceva şi mi s-a spus că da. Ei bine, cred că a fost doar un singur punct unde a fost cola. Le-am acordat totuşi credibilitate, n-am pus două sticle de cola cum am vrut iniţial. 🙂

Şi n-am putut să nu mă întreb de ce participă la Pirin Ultra concurenţi aflaţi la prima lor cursă de tip XXL, unii chiar dintre ai noştri. E o cursă mai grea ca UTMB, mai sălbatică şi tehnică. Dar până la urmă, cinste lor, au încheiat cu bine, au dovedit că şi-au apreciat bine forţele.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-_ATgyDCxO_k/W7-1wgDmnyI/AAAAAAAA3dw/hEQTou4HH0gciRXEiAyGf5xHCQLILaMEQCCoYBhgL/s144-o/profil.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6611201585301757793#6611202622846574370″ caption=”” type=”image” alt=”profil.jpg” image_size=”815×255″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-yN3YqLKPU7M/W7-1wuFi5LI/AAAAAAAA3dw/yt_pXPCwpqwG8mDFlFgTACACxR5yYDlDgCCoYBhgL/s144-o/Pirin%2Btimpi.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6611201585301757793#6611202626612815026″ caption=”Pirin timpi.jpg” type=”image” alt=”Pirin timpi.jpg” image_size=”3120×4160″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-_6LqEZ1Z0ew/W7-1wkDO9XI/AAAAAAAA3dw/71mdoFdY9a8uvkwqKq7dxtg8MZgvrFnegCCoYBhgL/s144-o/harta%2Bmanuala%2B2018.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6611201585301757793#6611202623918765426″ caption=”harta manuala 2018.jpg” type=”image” alt=”harta manuala 2018.jpg” image_size=”800×599″ ]

Profilul, schița de mână cu modificarea de anul acesta

Cursa

Nu insist detaliat pe cursa în sine. În fond, pregătirea durează mai mult şi e mai importantă. Când ajungi în cursă deja “alea iacta est” şi ar fi ideal să fii în condiţii de maxim potenţial. Spun numai evenimentele mai importante, “schimbările de macaz”, adică de obiective sau de mod de abordare. Ca observație, în urma UTMB unde nu mi-am pus chiar ce am dorit în materie de îmbrăcăminte pentru că au impus ei prea multe și altceva, la Pirin Ultra cerând un minim minimalist, mi-am pus bucuros ce-am vrut: în plus foiță de vânt și vestă de bicicletă, impermeabilă și care izolează foarte bine, fără să te încălzești excesiv. N-am mai avut probleme de respirație ca la UTMB.

Bansko – PA1 Bezbog
Dat fiind timpul limită de 6h, 27km cu 2000m diferenţă de nivel, fiind şi la ultra, nu puteam să nu acord atenţie sporită acestui segment. Cum am spus, nu ştiam cât e de alergabil, iar PA1 era pe o urcare puternică.
Tot ce pot spune e că la început mă simţeam adormit, poate în urma faptului că participam şi la Walking Month, deşi am încercat să mă protejez. Nu am pornit tare, dar nici nu eram ultimul, iar după 10km deja eram la optim. Vremea era şi se anunţa perfectă.
Singurul eveniment neplăcut: am luat-o greşit la km15! Am parcurs în plus 1,8km în 25min, şi cu o urcare. Aveam două gps-uri la mine dar… Eram pe forestier, coborâre, depăşire şi, cel mai important, era marcat. Cineva binevoitor sau rămăsese marcaj de la alta cursă? Din toate tipurile de marcaj ce puteau fi, într-adevăr era marcajul nespecific, cel cu banda alb-roşie. Împreună cu doi concurenţi de care tocmai trecusem ne-am întors un pic, apoi am continuat… Pe ceas deja eram la peste 200m de track. Nu am dat zoom out suficient şi am crezut că pot da în traseu mai repede, dar mă întorceam şi urcam. În fine… puteam fi mai calm. S-au rătăcit vreo 8 persoane pe acolo…
Am considerat că am stat la un PA timpul acela şi am mers mai departe. La început la un ultra nimic nu e irecuperabil. Am stat mai puţin la PA1, unde am ajuns pe când ieşea Adina.

PA1 Bezbog – PA2 cab Pirin – PA3 Begovitsa – PA4 Sinanica
Până la km 65 Sinanica nu e de remarcat decât că a venit ziua şi în sfârşit eram alături de concurenţi de care nu mai puteam trece în viteză. Aveam alături concurenţi cu acelaşi ritm, dar şi ei ori se rătăciseră, ori unul din ei a pornit de la start cu 30min întârziere, avusese probleme.
La capitolul incidente, că şi aici am avut, a fost că o dată am luat-o tot aşa greşit, după cineva, dar m-am prins repede. L-am strigat pe cel din faţă să se întoarcă şi apoi i-am reajuns supărat pe doi care au fost în spatele meu, tocmai trecusem de ei, şi le-am spus “shame on you”. Iar eram cap de grup, iar a fost o schimbare de direcţie bruscă, dar de data aceasta m-au strigat. Mulţumesc!

PA4 Sinanica – PA5 Zagaza
Doar 6-8km, coborâre, dar nimic nu-i simplu. Pe timpi figurez cu 1h10min, dar e al treilea timp pe interval şi locul 7 la general. PA5 Zagaza e cu dropbag, sigur voi sta mai mult ca de obicei. Am băut cola pus de mine, am mâncat mai serios – urmau 24km de drum de ţară unde era musai să alerg dacă mai doresc ceva de la clasament. Mi-am schimbat şosetele, papucii Hoka SpeedGoat2 noi erau impecabili, nu mă durea nimic.
La Zagaza mai urma să revin când devine PA8, a trebuit să iau un mic powerbank pentru ceas care între timp se oprise, să-mi schimb bateriile la Dakota şi să-mi iau multe batoane, mâncare, geluri. Venea şi partea cea mai grea, cea mai tehnică, cu vârful Pirin.

PA5 Zagaza – PA6 Senokos
Dacă nu alergi aici atunci n-ai cum să scoţi un timp rezonabil. Şi trebuie să alergi, că o să-ţi fie dor de alergat pentru multă vreme. A început cu o urcare unde m-am străduit să merg rapid şi apoi am fugit cât am putut de bine, dar fără să mă obosesc.
La Senokos am întrebat pentru prima dată cum stau în clasament. Eram pe locul 5, scosesem din nou al 3-lea timp pe interval. Reuşisem chiar la sfârşit să mai ajung două persoane. Mare avantaj cu loggerul, ei pot să-ţi spună nu numai când au ajuns cei din faţă, dar şi cam pe unde se află cei din spate. Atunci nu mă interesa ce-i în spate, dar la Javorov da.
Venea Pirinul, eram la km95.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-hkN1oZv3YNE/W7-1_rlYTXI/AAAAAAAA3dw/4bLmp9umo3oB1ot2nZBcyK4mzmwJJ6ixgCCoYBhgL/s144-o/2018-10-05%2B19.18.48.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6611201585301757793#6611202883639070066″ caption=”2018-10-05 19.18.48.jpg” type=”image” alt=”2018-10-05 19.18.48.jpg” image_size=”2048×1536″ ][peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-9gM6OMklGEw/W7-1_rCtsbI/AAAAAAAA3dw/ilWcjsHGUlAxgRD5l0zDF6FzWx6yLjUBgCCoYBhgL/s144-o/2018-10-05%2B20.21.09.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6611201585301757793#6611202883493671346″ caption=”2018-10-05 20.21.09.jpg” type=”image” alt=”2018-10-05 20.21.09.jpg” image_size=”2048×1536″ ]

Poze făcute în timpul concursului, noaptea am ajuns la stâncile de pe vf. Pirin

PA6 Senokos – PA7 cab Javorov
Acesta-i segmentul cu muntele Pirin, cea mai grea porțiune din traseu, 27km cu 2930m dif pozitivă și 2075m dif negativă. 9h pentru primii de acum 2 ani. Am prins lumină până am ajuns la stânci. Doi dintre concurenţi au pornit ca o furtună în faţa mea de la Senokos, parcă erau din altă cursă. M-am resemnat, eu nu puteam să urc aşa, nu-mi plac intervalele, n-aş fi terminat cursa. Păreau aşa de proaspeţi că mi-am pus problema că au parcurs cu vreo maşină bucata precedentă, cu drumul de ţară. Dar… după o vreme i-am ajuns. Îşi luaseră frontalele, se îmbrăcaseră. Iar au ţâşnit, parcă mergeam pe loc când mă uitam la ei. Iar i-am ajuns, mâncau. Şi tot aşa, nici nu mai ştiu de ce se opreau. La stânci i-am lăsat în spate şi aşa au rămas.
Cum s-a coborât noaptea, deşi erau corzi, o dată n-am mai găsit steguleţ de reper şi m-am blocat – era o tufă de jnepeni deasupra şi părea inexpugnabilă. Am coborât câţiva metri şi am dat de trasa ideală. În rest am mers bine, m-am bucurat că am ajuns pe vârful Pirin în formă.
A urmat coborârea, mai dificilă. Cu cât coboram mai mult, cu atât apăreau parcă alte şi alte probleme. Corzi încă mai erau, stâncile deveneau umede şi trebuia să am grijă să nu alunec. În spate cred că am văzut frontale, dar erau foarte departe. În sfârşit am ajuns la drum forestier. Parcă am evadat! În sfârşit puteam alerga. Mai urma un munte până la Javorov, pe la 2200m, era important să alerg. Cu urcările parcă nu mai eram aşa zmeu, mi-au dovedit-o cei dinainte.
Şi vine poteca, urcare. Brusc, o surpriză. Văd pe potecă ceva reflectorizant. Pfui, e om! Mă gândesc că o fi vreun bulgar. Îl întreb dacă e bine. Bine că doar doarme. Şi e Adelin! No, asta da surpriză! E bine, are el ceva la un picior şi-l deranjează la coborâri, dar doar se odihnea. Ce-i drept, era un loc bun, chiar dacă izolat. Era jos, în pădure, nu era frig. Doar că pentru unii ar putea părea cam …
Mi-a spus că m-a aşteptat şi că ar fi fain să continuăm împreună. Mintea mea încă lucra la ce s-a întâmplat, nu eram pregătit să mai merg cu cineva. Ştiam că primii 3 aveau peste 2 ore avans, nu ştiam cum au mers în porţiunea de coborâre. Pe Pirin (erau voluntari) aflasem că Adelin are până la jumătate de oră avans.  Şi … pentru mine e ok, dar să aibă răbdare cu mine pe urcări. Urc cât pot de bine, dar nu pot urca ca şi el şi în plus mi-au revenit puseurile de somn de la start. Dar fără somn, că mi-e groază de stat prea mult la un PA, mă pornesc foarte greu. Dacă cumva se plictisește, s-o ia înainte.
Până s-a împachetat am continuat în sus şi m-a ajuns rapid. De aici încolo am mers împreună până la finish, la fel cum am făcut cu Mihai Şerban anul trecut. Probabil am fi fost mai rapizi dacă mergeam individual, că fiecare aveam slăbiciuni care nu coincideau.
Am ajuns la Javorov în 9h10min, cam timpul primilor de acum 2 ani. Primii 3 au mers mai bine, dar ei au fost singurii care au prins integral vârful Pirin pe lumină. Ce mult a contat acea rătăcire de la început!

PA7 Javorov – PA8 Zagaza
Teoretic mai sunt doar 37km. Un fleac! Sub un maraton! Cât timp am făcut?
Păi să socotim: 5h03min+5h54min+1h13min=12h10min! Matematica nu minte. Ce pot spune e că sigur nu ne-am târât și am și alergat.
Au urmat deci 12km cu 930m diferenţă pozitivă şi 1300m negativă. Ţineam minte că 6 ore ar putea să ne ia segmentul. Noi am făcut 5h.
La Javorov am aflat că sunt chiar peste 3h diferenţă faţă de locurile 2-3 care merg împreună. Cam asta va fi situaţia şi la final, minuni mai rar se întâmplă. După noi cei mai apropiaţi încă nu ajunseseră pe vârful de 2200m, cu ei n-avem de ce să ne îngrijorăm. Ne-am permis să mâncăm serios şi aici, la Javorov, şi la Zagaza. Mai urma doar Banderitsa, iar de acolo nu mai era mult şi era la vale.

PA8 Zagaza – PA9 Banderitsa
La Zagaza, cum se spune, am stat cât a fost nevoie. Știu de anul trecut: 6h pentru 14km. Poate reușesc totuși să-mi bat recordul. Iar şosete, n-a fost nevoie să schimb papucii. Am băut cola dar am lăsat pe masă ce a rămas, poate au nevoie şi alţii. Cursa asta n-am simţit aşa senzaţie de foame ca la UTMB. Se vede că am mers mult mai mult.
Şi ce trebuie remarcat, am ajuns cică pe un traseu pe care l-am mai parcurs anul trecut, pe care-l ştiu. Atâta că nu seamănă. Atunci a fost pe noapte, nu ştiu cum am reuşit cu Mihai să ne tot împotmolim prin jnepeni urmând trackul. Era atâta spaţiu înierbat! Dar tot am avut probleme mici de orientare, nu prea vedeam steguleţele din căldare. Cu timpul m-am mai obişnuit şi am început să le văd.
Am urcat în şaua de Vihren, cred că-i spune Kabata, şi apoi  vale şi iar vale. Ne-am oprit la cabana Vihren, PA-ul de anul trecut. Că aşa ţineam minte. Ne-am luat picioarele la spinare imediat ce am aflat că acum PA9 e Banderitsa.

PA9 Banderitsa – Bansko (finish)
Aici chiar am fugit, cu motivația să încheiem sub 38h30min. Am ajuns cu bine după 38h17min la finish, pe locurile 4-5 la general. Primul a terminat în 29h33min, următorii doi în 35h. Deci n-am mers chiar strălucit. E drept că după noi urma o nouă pauză de peste 3h, locul 6 fiind cronometrat cu 41h28min. Spre deosebire de alte dăți, eram rupt de somn, în rest nicio problemă.

Trackul pus de organizatori

Trackul din cursa reală
Bravo Adina! Ea a terminat pe podium la fete și a fost mare parte singură. Știu că celelalte fete au fost însoțite, cel puțin așa mi s-a părut. Mulțumesc Adelin pentru companie, în general la concursuri eu sunt cam ursuz. 🙂 Și Georgiana, și Anton au reușit să încheie în timpul limită, felicitări! Bubulu a avut probleme cu picioarele, dar pot spune că a rămas optimist ca de obicei, ceea ce-i mai important.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-o1GvEyjtVOA/W7-2bPIZW9I/AAAAAAAA3ec/BxctIO5ggAYPAofmzBznJrT5pf99ryA3gCCoYBhgL/s144-o/20181007_135637.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6611201585301757793#6611203357037648850″ caption=”” type=”image” alt=”20181007_135637.jpg” image_size=”4160×3120″ ][peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-QLBjqZOMJFw/W7-2bLjQQxI/AAAAAAAA3ec/EDk19Sd9S0QOVpiLaoh2b_wSNc840tUVgCCoYBhgL/s144-o/2018-10-08%2B01_10_35-Greenshot.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6611201585301757793#6611203356076557074″ caption=”2018-10-08 01_10_35-Greenshot.jpg” type=”image” alt=”2018-10-08 01_10_35-Greenshot.jpg” image_size=”1366×768″ ][peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-RnnwbRa5kTw/W7-2bHEmpwI/AAAAAAAA3ec/lXrowNtUsEo2pyARXZJ0bek18jumuJs7gCCoYBhgL/s144-o/20181007_125136.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6611201585301757793#6611203354874259202″ caption=”” type=”image” alt=”20181007_125136.jpg” image_size=”4160×3120″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-aqbvXZ_zxIo/W7-3HXlEvdI/AAAAAAAA3fA/vYTNNKcZuo8qgLt38NdvrBvjH3ssNGOJQCCoYBhgL/s144-o/20181007_144340.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6611201585301757793#6611204115219660242″ caption=”” type=”image” alt=”20181007_144340.jpg” image_size=”4160×3120″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-JO_vWs3WcCA/W7-2bD6Nq6I/AAAAAAAA3ec/_E6YMojGIpgndRpeIyCgpd3zOWY3uIRMgCCoYBhgL/s144-o/20181007_141705.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6611201585301757793#6611203354025372578″ caption=”” type=”image” alt=”20181007_141705.jpg” image_size=”4160×3120″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-ZB8uYGrY6vo/W7-3HUdbvOI/AAAAAAAA3fA/JGAEU1Dn4-cE2SVqqY-9VaiBheuFZkhQACCoYBhgL/s144-o/20181007_144839.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6611201585301757793#6611204114382306530″ caption=”” type=”image” alt=”20181007_144839.jpg” image_size=”4160×3120″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-ITr1Fs6ZNa4/W7-3HeyCH_I/AAAAAAAA3fA/vImC3OSb1NADDTJ1z68nKjwm2Lrzr_AMQCCoYBhgL/s144-o/20181007_155616.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6611201585301757793#6611204117153062898″ caption=”” type=”image” alt=”20181007_155616.jpg” image_size=”4160×3120″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-7Cz5hirtngs/W7-3HU0Nu_I/AAAAAAAA3fA/nwIY3NLapJ42M_NDrzKqs0pyP4kAICqRwCCoYBhgL/s144-o/20181007_155656.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6611201585301757793#6611204114477857778″ caption=”” type=”image” alt=”20181007_155656.jpg” image_size=”4160×3120″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-w_peMT8NzB8/W7-3pqo23CI/AAAAAAAA3fk/Tn8CwRMEZv03GVYJaxkLyBQTlm1qP_rjACCoYBhgL/s144-o/20181007_165809.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6611201585301757793#6611204704451353634″ caption=”” type=”image” alt=”20181007_165809.jpg” image_size=”4160×3120″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-BouaUsRNAaw/W7-3pm5LniI/AAAAAAAA3fk/OCalqFvm9hUQtfLNwW0NqzAaUFwAd9nLwCCoYBhgL/s144-o/20181007_163851.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6611201585301757793#6611204703446081058″ caption=”” type=”image” alt=”20181007_163851.jpg” image_size=”3120×4160″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-URUYRMczsYo/W7-3pgyMy7I/AAAAAAAA3fk/yyWZ-Ns7jEMPA-x9t3jja-_uzlFpjZ1egCCoYBhgL/s144-o/20181007_162638.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6611201585301757793#6611204701806185394″ caption=”” type=”image” alt=”20181007_162638.jpg” image_size=”4160×3120″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/–NUBAoZJgO8/W7-3Hdc-KgI/AAAAAAAA3fA/t6glEZI1FYce6RRltjtANdicfLZOTV2kwCCoYBhgL/s144-o/20181007_162551.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6611201585301757793#6611204116796287490″ caption=”” type=”image” alt=”20181007_162551.jpg” image_size=”3120×4160″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/–vSAWrjKj3c/W7-3pubc-zI/AAAAAAAA3fk/MG2vtwwjOLEc72SN-_iTR_589sn_Tl9wwCCoYBhgL/s144-o/20181007_173616.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6611201585301757793#6611204705468873522″ caption=”” type=”image” alt=”20181007_173616.jpg” image_size=”4160×3120″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-twloH1Qbmuk/W7-3pozD0sI/AAAAAAAA3fk/vZcV9FL1ns05fMm81jVZNEdQVFlbzrk7wCCoYBhgL/s144-o/20181007_173629.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6611201585301757793#6611204703957275330″ caption=”” type=”image” alt=”20181007_173629.jpg” image_size=”4160×3120″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-D6fDO6efbLo/W7-3pme81dI/AAAAAAAA3fk/QBgA-2L3QmktS2Vc8NyrkjQPnNHBMZFOwCCoYBhgL/s144-o/20181007_172505.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6611201585301757793#6611204703336060370″ caption=”” type=”image” alt=”20181007_172505.jpg” image_size=”3120×4160″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-L8vpJcEyW-0/W7-3pvXsyGI/AAAAAAAA3fk/8ScCmSyd2h80pcOvAuO88I5NppSO20dtQCCoYBhgL/s144-o/20181007_172520.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6611201585301757793#6611204705721567330″ caption=”” type=”image” alt=”20181007_172520.jpg” image_size=”3120×4160″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-tBt6IcSHcuA/W7-3pmTEAHI/AAAAAAAA3fk/8jHOjPQKfykObL06FZ1Wpc0GE13sju88ACCoYBhgL/s144-o/20181007_171020.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6611201585301757793#6611204703286198386″ caption=”” type=”image” alt=”20181007_171020.jpg” image_size=”4160×3120″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-9xUZEOy8TE8/W7-3pki6jxI/AAAAAAAA3fk/YLvM4oGJ6jEv-mV41BmA47D1pGp0fLFqACCoYBhgL/s144-o/20181007_171622.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6611201585301757793#6611204702815817490″ caption=”” type=”image” alt=”20181007_171622.jpg” image_size=”3120×4160″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-1_xdcMZ0sFw/W7-3pjHCDuI/AAAAAAAA3fk/uR5xUgwy_9wSxmDoLiB-B65AOSVhTKqiACCoYBhgL/s144-o/20181007_182542.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6611201585301757793#6611204702430432994″ caption=”” type=”image” alt=”20181007_182542.jpg” image_size=”4160×3120″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-MYRWWYjtOrg/W7-3ptzzn7I/AAAAAAAA3fk/um_OYrfFHzwAkTuM8lqRmA16ZsFHgdHPwCCoYBhgL/s144-o/20181007_174818.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6611201585301757793#6611204705302585266″ caption=”” type=”image” alt=”20181007_174818.jpg” image_size=”3120×4160″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-Ug1w8UD4BzU/W7-3pseyl7I/AAAAAAAA3fk/tYeatWvVZ6cnV5vwL7aIXySp72pPHu9XACCoYBhgL/s144-o/20181007_180106.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6611201585301757793#6611204704946001842″ caption=”” type=”image” alt=”20181007_180106.jpg” image_size=”4160×3120″ ]

Poze din excursia de duminică
Cam așa a fost concursul pentru mine, sâmbătă am avut vreme să mă odihnesc, iar duminică, așa cum am spus, am făcut drumeția planificată de acasă. Sănătate, iar dacă doriți o cursă mai puțin obișnuită, veniți la Pirin Ultra. De data aceasta nu m-am simțit ca la o aventură, a fost o cursă de ultra mai grea ca de obicei și frumoasă în felul ei.
E una din cele 5 curse europene care sunt considerate de calificare la HardRock Endurance Run 100mile din California. Evident, cu tragere la sorți. Dar e așa de departe!