UTMB 2018 – poză făcută la finish de trei zâne bune
Din nou la UTMB! Am simțit ceva emoții și o mare bucurie. Nu de multe ori în viață poți participa la un astfel de concurs care e considerat neoficial un campionat mondial de ultratrail pe lungă distanță – XXL în clasificarea ITRA. Este vorba de o cursă de 170km și peste 10.000m diferență de nivel, desfășurată în jurul Mont-Blanc (4810m), o cursă care trece prin trei țări – Franța (pornește și se sfârșește la Chamonix), Italia și Elveția. Vârfurile (am numărat 9 clare) nu depășesc totuși 2600m și nu sunt probleme să ajungi la zăpadă. Din reclama lor reiese că sunt implicate 19 comune, peste 2000 de voluntari, și într-adevăr se vede implicarea comunităților la acest festival montan.
| [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-FAFoSBSSt48/W5E3sgFlkhI/AAAAAAAA3PI/_d11UDnSxAAwZOxwqLGkvGacisQPdP48wCCoYBhgL/s144-o/20180827_170436_HDR.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6598115954670309585#6598116166741627410″ caption=”” type=”image” alt=”20180827_170436_HDR.jpg” image_size=”4208×2368″ ] |
De pe drum, la trecerea prin tunel
| [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-asgZKpdO4_s/W5E4pL84IBI/AAAAAAAA3QY/hz_U2Ds3P7cQ4OfL-eG4Pv8wwuGIsCRAACCoYBhgL/s144-o/20180829_181632.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6598115954670309585#6598117209308405778″ caption=”” type=”image” alt=”20180829_181632.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-Lu2CWojFGF4/W5E3-C4HlCI/AAAAAAAA3PY/gebXvOTrlooVh2sKlwBV0P3EN2sPXr3iwCCoYBhgL/s144-o/20180829_182223.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6598115954670309585#6598116468138152994″ caption=”” type=”image” alt=”20180829_182223.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-kB-ikzvi0SE/W5E4hlETOKI/AAAAAAAA3QY/9mC2TFFNkC4vleJapV-uhWLx7FkEr1grACCoYBhgL/s144-o/20180828_110337_HDR.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6598115954670309585#6598117078611474594″ caption=”” type=”image” alt=”20180828_110337_HDR.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-rCY4EYouTCM/W5E4hqdeUmI/AAAAAAAA3QY/fSYvvGX_-z4EOrYzLUMBD1nIbxflLJTNgCCoYBhgL/s144-o/20180828_094818_HDR.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6598115954670309585#6598117080059236962″ caption=”” type=”image” alt=”20180828_094818_HDR.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-rBLlKl_k3TU/W5E4VRxs47I/AAAAAAAA3QY/9hGvltrLCGwU07DGzIIw_JhWGsD0JjKQACCoYBhgL/s144-o/20180828_094316_HDR.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6598115954670309585#6598116867274761138″ caption=”” type=”image” alt=”20180828_094316_HDR.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/–9mZ1ZyhoVw/W5E4VUak1LI/AAAAAAAA3QY/uECaTq57qpEoLjyRwo3pohauXBKuTZoiACCoYBhgL/s144-o/20180827_215314_HDR.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6598115954670309585#6598116867983070386″ caption=”” type=”image” alt=”20180827_215314_HDR.jpg” image_size=”4208×2368″ ] |
Chamonix, în mijlocul evenimentelor
Anul acesta au participat, aș spune ca de obicei, mai toți alergătorii de vârf din lume, în frunte cu Kilian Jornet, Zach Miller, Caroline Chaverot, Jim Walmsley, Tim Tollefson, Luis Alberto Alzaga, Gedimias Grinius. Foarte mulți au avut probleme de tot felul, adică, de exemplu, din enumerarea de mai sus niciunul n-a încheiat cursa. Eu am participat acum 2 ani la proba UTMB și acum 3 ani la proba TDS și din ce am înțeles condițiile de anul acesta au semănat mult cu cele de anul trecut.
Despre condițiile meteo din anul acesta (care oricum și la noi a fost cam șturlubatic) pot descrie așa: vânt, ploaie rece pe la înălțimi în prima noapte (startul s-a dat la ora 6 seara pentru ca primii sosiți din cursă să aibă parte de o primire cât mai festivă, cu cât mai mult public – estimarea oficială 20h45min pentru câștigător) și ploaie caldă mai jos, prin comune. Din a doua zi condițiile meteo s-au îmbunătățit și partea bună a fost că nu s-a suferit de căldură.
| [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-NlBXwHAkc00/W5E40lYM_dI/AAAAAAAA3QY/-fvQGbT0vkM1i91y1Z8tCD7nd6SMQtkFACCoYBhgL/s144-o/20180829_131503.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6598115954670309585#6598117405112466898″ caption=”” type=”image” alt=”20180829_131503.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-DUhJd0yFa70/W5E6D5ngnHI/AAAAAAAA3Rs/MJsA3aE6cicpU5Szc7mpgE7NAkJWaK8uACCoYBhgL/s144-o/20180829_135320.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6598115954670309585#6598118767755041906″ caption=”” type=”image” alt=”20180829_135320.jpg” image_size=”2368×4208″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-hQwgYPbeLus/W5E40rl6WOI/AAAAAAAA3QY/8LGk_TOyIiwgybHjGsh2exJqqNs4JiGsACCoYBhgL/s144-o/20180829_131436.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6598115954670309585#6598117406780578018″ caption=”” type=”image” alt=”20180829_131436.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-erA4AFgdv7M/W5E40hPLfQI/AAAAAAAA3QY/YCSMsYqXr9kHwgjrM8yiPuvFe83F4H20gCCoYBhgL/s144-o/20180829_131957.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6598115954670309585#6598117404000877826″ caption=”” type=”image” alt=”20180829_131957.jpg” image_size=”2368×4208″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-u2bV_nuY9DI/W5E40uW4OQI/AAAAAAAA3QY/ZV8edrPpdkAa6sxqIa_BC_RDvCHi9mSFQCCoYBhgL/s144-o/20180829_131824.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6598115954670309585#6598117407522830594″ caption=”” type=”image” alt=”20180829_131824.jpg” image_size=”4208×2368″ ] |
Ridicare pachet de înscriere, totul este programat și gândit în amănunt. Chiar dacă fișele cu ce trebuia să prezinți la control nu conțineau aceleași elemente la toți, un lucru era comun: haina de ploaie se verifica
| [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-kwbo4W5NSaw/W5E6D_0kQxI/AAAAAAAA3Rs/sLwv58d61borK68sAozd4iX4zqe6VvH4ACCoYBhgL/s144-o/20180830_123321.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6598115954670309585#6598118769420419858″ caption=”” type=”image” alt=”20180830_123321.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-I9m9DnG0-ck/W5E5qa9dTWI/AAAAAAAA3Rs/mg0zk4yH5gQTOXLwdVJS_HzqDkd4FftYgCCoYBhgL/s144-o/20180828_175122.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6598115954670309585#6598118330028871010″ caption=”” type=”image” alt=”20180828_175122.jpg” image_size=”4208×2368″ ] |
Standurile organizatorilor altor concursuri. Abia aștept să fie printre ele și din România
Cum am primit veștile despre vreme? Fix înainte cu o zi (marți) de a merge (conform programării) să-mi ridic kitul și să-mi fie verificat echipamentul obligatoriu am primit mesajul că totul e ok și echipamentul e cel obișnuit. Vineri însă am primit trei mesaje cu câteva ore înainte de start. Mai întâi mi s-a scris că se scoate Tete aux Vents – ultimul vârf înainte de La Flegere pentru că a avut loc un accident și a căzut o stâncă peste cineva (varianta 5 de traseu). M-am uitat peste porțiunea nouă de ocolire, părea mai accesibilă pentru că urcarea de 850m diferență de nivel se făcea din două bucăți intercalate de o coborâre de 250m diferență de nivel, fără să ajungă mai sus de 1900m cât are La Flegere. Apoi că va fi vânt de nord și nopți reci cu real feel de 0 grd Celsius. Și … ultimul, că va fi vreme urâtă până sâmbătă după-masă, foarte frig, real feel de -10grd Celsius și că este nevoie de kitul de vreme rece – în plus ochelari (să țină la vânt și să-i poți folosi și noaptea, deci nu de soare) și o a doua haină cu mâneci lungi.
De ce am insistat atât pe descrierea vremii? Mai întâi pentru că se pare că oamenii aceia chiar se pricep și au nimerit prognoza și, surprinzător, au nimerit și timpul primului sosit aproape la secundă. Xavier Thevenard a sosit în 20h44min16sec! Anul trecut s-a mers mai bine, traseu a fost puțin mai scurt și cu mai mică diferență de nivel. S-a câștigat cu 19h01min54sec. Apoi mulți concurenți au abandonat din cauza hipotermiei, Caroline Chaverot din lista de mai sus. Tot din lista de mai sus pot spune din ce am citit și auzit că toți cei care s-au luat la start după Jim Walmsley au abandonat. Din spusele comentatorilor de la XTrail Running Forum până la Les Houches (primul punct) ei au alergat cu 3min25sec/km! Cică Jim are compas mare! 🙂 Păi eu nu sunt în stare să alerg cu acest ritm nici să fie cursa de 1km! La testele mele Cooper abia scot pe 12min ceva peste 3km. Cu ei concurez eu?! Au filmat în special cursa băieților și e foarte semnificativ clipul, merită să-l vedeți chiar dacă se vorbește în spaniolă. Au luat un scurt interviu la Luis Alberto Alzaga care a abandonat la Courmayeur, au arătat cum au alergat cap la cap Zach Miller și Xavier Thevenard, se vede cât de epuizat a fost Zach și cât mânca el la un punct de alimentare! Vreau să spun că și la nivelul meu ar fi trebuit să mănânc și mai mult, e incredibil ce consum implică o viteză de deplasare ceva mai mare la distanțe lungi. Despre Kilian Jornet nu știu decât că a abandonat după Courmayeur pentru că nu se simțea bine. Varianta oficială e că a fost înțepat cu 3 ore înainte de o albină și e alergic. Nu știu ce s-a întâmplat și mă mir de abandonul lui Gedimias, am o simpatie pentru el și pentru trecutul lui, chiar dacă nu-l cunosc. În completare, câțiva favoriți au căzut și s-au accidentat.
M-am abținut cu greu până acum să pomenesc de performanțele alor noștri. În primul rând mari felicitări lui Robert Hajnal care a sosit pe locul 2 la general cu timpul de 21h31min37sec! E incredibil ce a realizat el, a pus România și pe harta de ultratrail a lumii, așa cum au făcut înainte de exemplu Ionuț Zincă și fetele noastre Denisa și Ingrid pentru skyrunning.
Robert va rămâne de poveste și poate și model pentru echipamentul folosit, în special pantalonii lui care par mai degrabă de drumeție decât de alergare la elite! 🙂 S-ar putea ca în special chinezii și japonezii să copieze stilul cu bluză albă și pantaloni mai strânși în special la genunchi. Comentatorii au avut o singură explicație: știe el de ce. 🙂 Mulți i-au luat interviu la Robert, iar ultimul interviu l-au luat cei de la XTrail Running Forum (vă puteți uita și la alte interviuri semnificative). Încă nu l-am vizionat, pun mai jos linkul și aștept și eu să citesc ce va scrie Robert pe blogul lui.
https://www.facebook.com/xtrailrunningforum/videos/246367212731000/
Al doilea sosit dintre români a fost Kovacs Zsolt din Cluj, poziția 62 general cu 27h31min57sec. E un timp extraordinar pentru mine, s-a autodepășit, e dintre puținii care și-a respectat punctajul ITRA la acest concurs (661 la concurs, 660 al lui la general), majoritatea încheind cu câteva zeci de puncte sub punctajul lor general (inclusiv eu, chiar dacă eu consider că am mers bine). Până acum Zsolt a avut cel mai bun timp ever al unui român la UTMB, obținut în 2013 – 28h30min. Ce mai merită subliniat în dreptul lui e că nu a fost ajutat de o echipă, a fost sprijinit doar de soția lui. Normal că dorea un rezultat mai bun, în jur de 24h, dar n-a fost să fie anul acesta: doar 14 persoane au încheiat sub 24h. Francesca Canepa, pe care o apreciez foarte mult văzând-i stilul de alergare la Istria 100 mile anul trecut, fiind și mai mică de statură și doar cu ceva mai tânără ca mine, a încheiat pe locul 1 general femei (pentru mine n-a fost așa o surpriză), și cu toată presiunea fetelor din spatele ei a scos un timp de ceva peste 26h.
Următorul român sosit a fost Daniel Moldoveanu (nu-l cunosc, probabil locuiește în Italia) cu 30h39min59sec, locul 140 general.
Apoi am urmat eu, locul 199 general (obținut la stilul smuls când intram pe râul L’Arve în Courmayeur) cu timpul de 32h16min48sec. Mi-am îmbunătățit timpul de acum doi ani cu aproape 7 ore (38h58min34sec), dar atunci am prins pe La Giete furtună cu trăznete și fulgere și … eram înțepenit de febra musculară căpătată pe coborârea cu trepte de rădăcini și pământ spre Courmayeur. Foarte mult mi-a folosit acea experiență anul acesta și cred că am fost și mai bine pregătit, UTMB 2016 fiind primul ultra de 170km pentru mine.
Felicitări la toți ai noștri – Andrei Sovereșan, Daniel Motoc etc, am fost 17 participanți doar la această cursă. Succes la TDG la Vio, sper să-și fi revenit Mihai Șerban și să poată participa și el la TDG!
Inserez mai jos și varianta oficială a cursei UTMB, pentru atmosferă. Nu pot să nu spun însă că parcă acum 2 ani a fost mai impresionant la start, “starostele” concursului punându-ne să strigăm la unison pe bărbați, apoi pe femei, apoi pe toți. Chiar m-am simțit atunci ca pe arenele romane! Acum au pus un chitarist să zăngăne. 🙂 Dar tot a fost fain!
Aștept cu răbdare acum pozele și alte videoclipuri, UTMB de anul acesta pot spune că mi-a adus câteva mari plusuri, n-aș fi crezut că se mai poate să adaug ceva la vârsta mea:
1. O mai mare încredere în mine. Nu știu dacă se va vedea în continuare acest lucru la cursele lungi, dar încrederea mi-a dat liniștea necesară la sfârșit ca să nu greșesc și să iau decizii corecte, deși am avut probleme.
2. Fizic am rezistat chiar și la un ritm ceva mai intens ca de obicei la astfel de distanță. N-am avut absolut deloc probleme la picioare. E drept că m-am protejat pe coborârea spre Courmayeur, dar picioarele bune m-au salvat pe ultimele 3 coborâri de după Champex-Lac, reușind să-mi păstrez aproximativ locul în pluton.
Și acum despre cursa mea…
Începutul.
Am planificat UTMB ca și acum doi ani, ca un concediu care începe cu o vacanță la mare. Tot ca și atunci, am ales Croația nordică, să nu trebuiască să fac un mare ocol. Zona Umag a fost perfectă și atunci, și acum. Atunci ne-am cazat la Crveni Vrh, acum într-un bungalow la Kanegra. Deja Kanegra o știam, alergasem mult acum 2 ani prin zonă. Mai aveam opțiunea Slovenia – Piran sau Portoroz, doream musai la camping, rămâne probabil pe altă dată. Voi descrie ce am făcut prin Croația mai încolo.
Spre deosebire de acum doi ani, când ne-am cazat la Saint Gervais, acum am ales Chamonix. A fost mult mai bine, familia n-a mai depins de mine la transport și a putut urmări desfășurarea evenimentelor foarte ușor. Nu s-au plictisit deloc, au jucat baschet și fotbal cu localnicii, au schimbat adrese de instagram. Nu spun unde ne-am cazat, mi-a plăcut prea mult. 🙂
Decizii înainte de cursă.
Mai întâi și mai întâi știam că ai mei nu vor putea merge pe la punctele de alimentare. Acum 2 ani erau prea mici și le-a fost rău pe serpentine cu autobuzele organizatorilor, acum s-a întâmplat altceva. Am avut un mare ajutor însă prin mesajele pe care mi le trimitea regulat Diana, cu poziția mea și cu ce fac românii mei, poziția celui din față și evenimente de cursă ca abandonurile.
În urma mesajelor meteo a trebuit să pun cu mine ochelari și mai ales a doua haină. Tare n-aș fi vrut să menționeze mâneca lungă! Îmi puneam o vestă impermeabilă de la MTB și cred că nu mai aveam problemele de respirație ulterioare. Așa am hotărât să pun vesta și pantalonii scurți în bagajul intermediar de la Courmayeur și nu le-am folosit, cum n-am folosit nici a doua haină. Acum, da, aș fi luat vesta cu mine, chiar dacă aveam dificultăți cu atâta bagaj.
Am pornit în cursă cu obiectivul de 34 ore setat pe ceas, adică un pace mediu de aproximativ 12min/km. Speram însă, n-am avut curajul să spun nici la prieteni, la un timp de aproximativ 30h, pentru că mai puțin de 30h de fapt înseamnă un punctaj ITRA de 600+ . Cu ceva mai mult am eu, deci nu pot spune că sunt exagerat.
Am hotărât însă să pornesc fără să forțez cu nimic, condițiile meteo anunțate nu păreau propice unui rezultat PB. În plus, aveam și o ușoară febră musculară! Pornesc să fac 170km cu acea febră musculară, căpătată surprinzător cu două zile înainte la alergarea pe traseul fetei mele Andreea – un traseu de orientare cu startul pe platoul Le Savoy, un platou folosit de parapantiști la aterizări și de unde pornește un telescaun! E drept că traseul avea 5km cu 450m diferență de nivel și ploua și nu eram încălzit. Totuși… mă așteptau 10.000m diferență de nivel la concursul meu.
Voi descrie la sfârșit cursele copiilor, și Tudor și Andreea participând la cursele pe categorii de vărstă – Tudor la Mini PTL – orientare 3km cu 150m diferență de nivel (Andreea participase acum 2 ani la aceeași cursă) și Andreea la YRun – concurs în 2 etape, una de 2,1km prin oraș pe asfalt și cea de orientare care m-a făcut pe mine să devin mai reticent la startul meu.
Evident că voi ține cont pe parcurs de tot ce mi s-a părut mai deosebit acum doi ani, în frunte cu coborârea la Courmayeur și cu alimentația. Am avut la mine câteva geluri, batoane, powergel shots și o pungă cu salam, caș și pâine, toate feliate. Și am încercat să amân cât mai mult folosirea gelurilor, chiar dacă de data aceasta am cumpărat cât mai de calitate.
Cum nu sunt sponsorizat decât de familie, pot enumera fără frică ce mi se potrivește. Gelurile GU nu mi-au creat probleme chiar dacă am rămas cu stomacul gol, în mod normal n-aș fi putut lua în astfel de situații. Batoanele Isostar au fost ok, dar Clif chiar mi-au făcut plăcere. Batoanele Aptonite de tip jeleu m-au salvat de câte ori doream schimbare de gust și ceva ușor, păcat că am uitat la Courmayeur să completez rezerva. La fel mi-au folosit powergelurile. Izotonicul de la Gu era ok dar în situații cu stomac în pioneze mă irita și de exemplu pe urcarea nouă și ultima spre La Flegere am murit de sete, eram drămuit cu apa iar bidonul cu izotonic era aproape plin și nu-l puteam folosi. Pare că am avut multe la mine? Nu chiar, în total vreo 10 batoane și 4 geluri plus o punguță cu powergeluri și punga cu alimente, toate trebuiau să-mi ajungă până la Courmayeur, speram la maxim 14h până acolo.
| [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-8P6RRBeX3z0/W5IXSmXreEI/AAAAAAAA3Us/4aBM1LXWf4wyAL-ZRGYM1fqXqoRzHNA4wCCoYBhgL/s144-o/46969928.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6598115954670309585#6598362012356147266″ caption=”” type=”image” alt=”46969928.jpg” image_size=”2998×4488″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-0S6jIgQ3Lnk/W5IWpF5jzyI/AAAAAAAA3T8/Ies2_hKYfP88RA1KnYhQop2bJdVtxbdMQCCoYBhgL/s144-o/46948023.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6598115954670309585#6598361299265244962″ caption=”” type=”image” alt=”46948023.jpg” image_size=”2998×4488″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-bIF84sikvS0/W5IW3cfUGSI/AAAAAAAA3T8/poU4xWNoRigcI8lX7qNKs5znItKBPTghgCCoYBhgL/s144-o/46950882.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6598115954670309585#6598361545847347490″ caption=”” type=”image” alt=”46950882.jpg” image_size=”4470×2988″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-YbH_Kb_4UL8/W5IWpIcT9nI/AAAAAAAA3T8/tQVAwxoX2OQbAeQaCaVfKq-G46iQTCQ2ACCoYBhgL/s144-o/46948810.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6598115954670309585#6598361299947878002″ caption=”” type=”image” alt=”46948810.jpg” image_size=”4470×2988″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-_VN9Wcyo76I/W5IW3WB4wHI/AAAAAAAA3T8/OzlHGUbF1awj867siPqNQ31dMBn7bEaiwCCoYBhgL/s144-o/46950884.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6598115954670309585#6598361544113307762″ caption=”” type=”image” alt=”46950884.jpg” image_size=”4470×2988″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-KBljkO9rVnU/W5IWpEJuaeI/AAAAAAAA3T8/–Xp9KiqU4ciF9wpJQuSVozLE7EQJRlwQCCoYBhgL/s144-o/46948812.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6598115954670309585#6598361298796177890″ caption=”” type=”image” alt=”46948812.jpg” image_size=”4470×2988″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-els8-tcwb94/W5IWYZGwsQI/AAAAAAAA3Tk/7DKA9cGivXkhIBxXRjAT5nf9jPvz2FOmwCCoYBhgL/s144-o/46916158.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6598115954670309585#6598361012363112706″ caption=”” type=”image” alt=”46916158.jpg” image_size=”4470×2988″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-fq9pan8t2XU/W5IWYSPNV9I/AAAAAAAA3Tk/N3pLFf6FT6wiJQATfb5iDCnp62Ys–JIwCCoYBhgL/s144-o/46933708_1.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6598115954670309585#6598361010519496658″ caption=”” type=”image” alt=”46933708_1.jpg” image_size=”2998×4488″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-w-M0ZEvkGwY/W5IXSkrk_QI/AAAAAAAA3Us/XqiAV1cUhUoYZcY2yeDishYsjO3uUWjOQCCoYBhgL/s144-o/47082006.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6598115954670309585#6598362011902737666″ caption=”” type=”image” alt=”47082006.jpg” image_size=”4470×2988″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-IfWzBdMYaFI/W5IXSnuz-KI/AAAAAAAA3Us/1vih8bYRK_ojV2rr4F2G5PLdBm4K_fYqwCCoYBhgL/s144-o/47082004.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6598115954670309585#6598362012721608866″ caption=”” type=”image” alt=”47082004.jpg” image_size=”4470×2988″ ]
|
Poze organizatori
Startul.
Au fost mai mult de 2500 oameni la start. Dacă mai pun și aparținătorii, spectatorii etc a fost chiar o nebunie frumoasă. La final au abandonat mai mult de 700. Eu cred însă că nu regretă nimeni participarea, chiar dacă uneori rezultatele nu au fost pe măsura așteptărilor.
S-a fugit tare, care a putut. Eu n-am putut și n-am vrut, deși m-am plasat înainte cu o oră și un sfert de start. Ploua în neștire și eu stăteam nemișcat cu foița pe mine. Dacă nu mă mișcam nu-mi era frig, mă încălzeau cei din jur. Eram cam la 20m de poarta de start. Având în vedere că tot nu aveam de gând s-o rup la fugă, îmi trebuia clar încălzire pentru febra musculară, am avut tot timpul din lume să mă întreb de ce stau ca măgarul în ploaie când cazarea mea e așa de aproape. Dar no, unde ați văzut oi fără măgar?
Măcar i-am văzut pe ecranele de acolo pe favoriți și chiar și pe Robert. Era cred al 38-lea favorit.
Pe urcarea spre Le Delevret m-a prins din urmă Sove. Era ușor nemulțumit că nu poate fugi și sunt ambuteiaje. E drept că stăteam uneori câte un minut sau două ca să putem urca niște trepte sau să ne încadrăm pe o potecă îngustă. Eu eram zen, nu eram dispus să fac niciun efort în plus la depășiri, dacă aveam pârtie treceam, dacă nu, nu. I-am spus să stea calm, e abia începutul. La ce înghesuială era, mă așteptam să am 1000 de persoane în față.
Saint Gervais.
Ajung la al doilea punct de alimentare de pe parcurs, orășelul cazării mele de acum doi ani. Deja era aproape întuneric deși pe ceas nu mersesem rău, ploua și norii nu lăsau soarele să se vadă. M-am alimentat, la Le Delevret nu oprisem că știam că va fi înghesuială. Am observat că au cola, salam (cârnaț), caș și biscuiți. Am ținut minte.
A sosit primul mesaj, eram sigur că de la Diana. Nu l-am citit, nu avea rost, era prea devreme. Am început să citesc mesajele abia după ce nu am mai primit. 🙂 Parcă mă exprim ca Phytia , tot în dodii, dar e chiar adevărul. Bănuiam că peste noapte nu voi primi mesaje și așa a fost. Am citit mesajele abia după ce am ajuns mai jos pe coborârea de la Arete du Mont Favre spre Courmayeur, unde eram setat să cobor cu atenție.
Nu sunt multe de spus despre urcările în nori de la Col du Bonhomme, Col de la Seigne, Col des Pyramides Calcaires. Știam că cele două de la urmă sunt două vârfuri mai apropiate, atât. Era noapte, frig, vânt, ploua, sus pe vârfuri trebuia să-mi pun geaca de ploaie, jos o puneam în bagaj chiar dacă ploua – nu puteam fugi de căldură și nu doream să transpir. Alergam și așteptam cu stoicism să ajung la Courmayeur, abia de acolo puteam vedea ce damage-uri aveam, iar cursa adevărată va urma abia după Arnouvaz de la kilometrul 100.
La punctele de alimentare de sus nu stăteam decât foarte puțin, luam biscuiți, caș și salam, beam un pahar de cola, mâncam din mers. Completam pe parcurs cu batoane. Primul gel știu că l-am luat cam după 2 ore, după Les Contamines. La început m-am bucurat că găsesc la punctele de alimentare ce aveam și eu în bagaj. Apoi am început să mă gândesc că există și aspectul negativ că eu car degeaba mâncarea mea și nu voi avea meniu variat.
A venit ultima urcare înainte de Courmayeur, Arete du Mont Favre. Pe coborâre am citit ultimul mesaj al Dianei. Habar n-aveam cum stau, eram aerian și cumva simțeam nevoia de motivație suplimentară. Ceasul spunea că stau bine, dar el nu arăta decât un bine relativ la viteza medie, ori în prima parte a cursei trebuie să fii lovit rău să fii în urmă.
Un șoc pozitiv pentru mine, ultimul mesaj scria așa: La Balme 344, V1 121, Sovereșan 304. Am derulat urgent în sus să văd primele mesaje. Eu mă așteptam să fiu mult mai în spate, de la poziția 500 în sus. E drept că în ultima vreme fugisem distanțe destul de mari singur și nu mai era înghesuială. În plus, chiar dacă nu aveam țintă să ajung pe cineva, din spate nu mă mai depășise nimeni demult și rar mai ajungeam pe cineva. Era încă noapte.
Și văd că scrie în acele mesaje Saint Gervais 567, apoi Le Contamines 465. Ok, e credibil, se pare că am mers bine. Și ce e mai important, mă simțeam bine, chiar dacă eram ud leoarcă.
Courmayeur.
M-am uitat pe timpul petrecut la acest punct unde ai acces la bagajul intermediar, în 2016 am stat 40min, enorm. Și atunci m-am străduit să fiu rapid, dar e așa de complicat să te descurci singur! Ai de mers să iei bagajul, apoi să-l lași, sala e mare, orice vrei să iei de mâncare parcurgi zeci de metri, nu mai spun dacă trebuie să te duci știm noi unde. Avem de gând să fiu mult mai rapid, mi-am și repetat în minte înainte de a ajunge ce trebuie să fac. De încărcarea ceasului am scăpat, aveam la mine un dispozitiv de încărcare cu trei din bateriile care oricum trebuia să le am suplimentar la mine, dintr-o frontală mai veche. Mi-am schimbat doar șosetele, Hoka erau ok, rezistaseră și la apă, erau puțin mai înalți și mă udasem foarte puțin, nu mă dureau mușchii și încheieturile. Ca sa economisesc timp îmi pusesem în bagaj o sticlă de cola și am băut din ea și am mâncat doar din bagaj, nici nu știu ce era pe la mesele de alimentare, n-am trecut pe acolo. N-am mai luat cu mine salam etc, începeam să mă sictiresc și eram convins că voi găsi în continuare.
La ora 6.45 soseam la punctul de alimentare, la 7.17 figuram că am trecut de Place de L’Angel.
De data aceasta urcările la Refugio Bertone și Bonatti (eram deja în Italia) au mers mult mai bine. Eram încântat, aveam șanse chiar să termin în sub 30h.
Măi dragă, chiar ce se spune despre asiatici e adevărat? Adică fac la poze în neștire. Urc concentrat spre Bertone, cât pot de bine, și mă roagă prin gesturi, un taiwanez cred, să-i fac poză cu Mont Blancul acoperit de zăpadă. Într-adevăr peisajul era superb, se vedea zăpada în contrast cu iarba pe care călcam, era dimineață destul de devreme. Nu știu de ce m-a ales tocmai pe mine, care nu eram dispus să arunc cu minutele așa, fără rost. 🙂 Auzi, să-și facă poze! Și încă a trebuit să-i fac vreo trei – patru, ba cu un picior ridicat, ba cu o mână… M-am străduit apoi să mă depărtez de el cât mai repede, dar fără mare succes, că mergea bine.
Au început să sosească noi mesaje.
Mesaje
Place de L’Angel 254, V1 82, Moldoveanu 198, Hajnal 4, Sove 431.
Refugio Bertone 256, V1 83, Moldoveanu 198, Hajnal 3, Kovacs 77, Sove 460.
Din aceste mesaje am citit doar pe ultimul, si așa pe grabă, nici n-am văzut bine pentru că … nu mai văd bine. M-am mirat că Sove e în spatele meu, nu am văzut când l-am depășit, m-am gândit că la vreun punct de alimentare unde era înghesuială. Undeva spre Col du Bonhomme s-a întâmplat, m-am uitat acum. Nu știam cine-i Moldoveanu, bravo lui că mergea bine, mă așteptam să fie Zsolt așa în față, iar la Hajnal la fel, atâta că la Robert nu știam sigur dacă am văzut 3 sau 31, n-am acordat atenție lucrului și era greu credibil să fie 3. Scuze! 🙂
Spre Arnouvaz am început să simt că e vorba totuși de UTMB. Nu mai alergam așa vesel la drum întins, mă mai depășea câte un concurent, în fond de la Courmayeur am reușit să plec destul de repede (scrie 20min), deci clar întrecusem pe mulți care sunt buni și cu care nu avea rost să mă compar. La poziția mea, între 200 și 300, deja erau concurenți tari pentru mine, unii păreau foarte proaspeți, aveau viteză. Oare locul meu e între ei?
De acum încolo am început să citesc regulat mesajele, au început să conteze. Doream să rămân în priză, conectat la concurs și la timp.
Mesaj
Arnouvaz 257, V1 86, Moldoveanu 190, Kilian Jornet abandon la Refuge Bonatti.
No, iar nu e ziua lui Kilian. Tocmai acum, când niște polonezi mă botezaseră Kilian! Trecusem de ei doar temporar pe urcarea spre Bonatti, m-au întrebat unde mă grăbesc și le-am spus “to catch Kilian”. Aha! Atât le-a trebuit! I-am felicitat pentru succesul compatriotului lor de la TDS, o altă mare surpriză (eu țineam cu rusul), le-am spus că sunt din România dar cred că n-au știut exact ce-i cu țara asta și tot lăudau un concurs din Slovenia.
Peste Grand Col Ferret la La Peule (km 105).
Deja încep să mă gândesc La Fouly, unde prietenii mei Adriana și Csaba mi-au pregătit un clip de încurajare. Mi-au spus de surpriză ca să nu cumva să nu mă uit. De la efortul susținut stomacul îl simțeam tot mai gol și tot mai greu de satisfăcut. Ce mâncam în punctele de alimentare se scurgea repede, începeam să nu mai am chef de batoane iar la izotonic trebuia să am grijă să nu-mi facă crampe la stomac. Urma apoi hopul cu Champex-Lac, cu o urcare “nerepertoriată”, adică neglijată ca importanță față de celelalte urcări, dar care data trecută m-a cam terminat, părea nesfârșită.
Așa, pe mesaj, avansasem.
La Peule 249, V1 84, Moldoveanu 188, Hajnal 2, are 145km.
Cred că acest mesaj nu l-am citit, aș fi sesizat că Robert e pe locul 2. Începeam să fiu la limită și să devin mai “autist”.
La Fouly (km111).
În sfârșit! Atâta că, preocupat fiind de mâncat și alte lucruri am uitat complet de clipul de întâmpinare! Adică până acolo mă tot gândisem la clip și când să fie momentul… Mi-am adus aminte după ce am ieșit de la punct! Curată ramolire! Mi-a dat clipul apoi Adriana, așa că acum l-am încărcat pe youtube, de amintire! Mulțumesc foarte mult! Și-a îndeplinit rolul chiar dacă nu l-am văzut atunci, m-a motivat să ajung la el.
Mesajul
La Fouly 244, V1 83, Moldoveanu 182, Hajnal 2, Kovacs 96, Sove 406. Și câteva cuvinte de suflet de la Diana. Parcă știa că începe să-mi fie mai greu.
Și da, de fapt eu mă uitasem la televizor! Dar nu mai știam de ce! 🙂 Am văzut scris (iar n-am citit cu atenție mesajul) un crawl cu Hajnal, informație cu el. Stau și mă uit, cum nu știu eu franceză, să înțeleg despre ce e vorba. Ce caută Robert scris acolo, ce-i cu tonul agitat al comentatorului? Când în țară vezi numai vești cu români care fac tot felul de nefăcute prin Vest, mai întâi nu m-am gândit la o veste bună. Apăi și când am priceput! Erau imagini cu Thevenard și se vorbea de Robert! Uau! Deci văzusem bine locul 3 în mesaj, nu era vorba de 31! Ia să mai citesc mesajele!
Și cam așa a trecut La Fouly! Am trecut pe modul de luptă, am început să mă agăț de cei din față, să se depărteze dar numai pas cu pas. Începeam să am îndoieli că voi termina sub 30h.
Champex Lac (km 125, race time 21h57min)
Am avut norocul cu un grup bun. Adică … oricum în zona mea deja erau de nivelul meu, poate chiar mai buni. Atâta că nu contează doar fizicul.
Eram într-un grup, mai erau schimbări, dar începeam să-i recunosc. Am reușit să fug mare parte din cei 15km datorită lor. M-am ambiționat să mă țin după numărul 2799 – o fată (Moira Guerini, 667 ITRA). Era “capăt de serie”. Cum de i-au dat acest număr? Din păcate am văzut că la Champex Lac a abandonat, alergase bine, nu părea afectată și intrase înaintea mea la punct. M-au salvat și de o mică rătăcire, într-un sat am greșit direcția.
Am primit și felicitări de la oameni, aveam numărul 930 și pentru un 930 arătam bine.
Mesajele
Robert Hajnal locul 2
Champex Lac 246, V187, Moldoveanu 180
Robert a ajuns! Mai sunt pentru mine 45km, un maraton mai lung. 8h pare un timp suficient, dar matematic ar trebui să am o medie de sub 12min/km (peste 5km/h). Mi-am coborât ștacheta la timpul maxim de 31h.
Și un episod de la ieșirea “de la boxe”… ies ca de obicei molfăind, cu mâinile ocupate, una cu biscuiți, una cu salam – mușcat evident. Și vine o fată să-mi dea o manșetă albă cu sponsorul Columbia. Eu îi arăt mâinile ocupate, ea nu renunță. No, ce să faci! Am trecut mâna cu salamul prin manșetă, că părea mâna mai liberă.
La Giete (km 137, race time 24h45min, ora 7 seara)
Urcarea La Giete am prins-o acum doi ani și pe noapte, și cu furtună. Nu știam cum arată pe sus, știu că mă târam cu capul plecat și aproape în genunchi, cu bețele trăgându-le după mine, eram foarte expus și nu se vedeau decât din când în când copaci. Acum era lumină dar ceva nu mergea. Și nu era doar foamea aceea isterică și stomacul gol. Nu puteam respira adânc, hărăiam ca un astmatic și când tușeam începea să mă usture pieptul. Noaptea cu ploaie și apa rece băută la punctele de alimentare și-au făcut efectul. Trebuia să-mi fi luat acea vestă.
Am urcat cum am putut de bine, m-a mai ajuns câte cineva, iar singura mea dorință era să fiu ajuns cât mai sus pe urcare să pot să-i ajung la coborârea ce urmează. De acum încolo asta va fi tactica mea: urcări constante cum pot și la vale să fiu rapid. Nu aveam probleme cu picioarele și am constatat că majoritatea celor din jurul meu nu aleargă bine la vale. Cum e ceva cât de cât tehnic cum “numără” pietrele și rădăcinile. Auzisem eu pe un sportiv de vârf din USA că pe la ei nu sunt curse așa tehnice ca-n Europa. Poate așa este, dar UTMB nu-l consider tehnic, sunt curios cum vor considera concursurile de la noi. La UTMB singura zonă care e mai dificilă e fix porțiunea nou introdusă pe care am prins-o și noaptea.
Am văzut într-unul din interviuri că și Robert și-a schimbat tactica spre sfârșit, dar din alte motive. A văzut că nu-l mai poate ajunge pe Thevenard a început să-și protejeze locul 2 față de spaniolul din spate. La aceeași concluzie a ajuns: accentul pe fuga la vale.
Trient (km 141, race time 25h32min)
Încă sunt în Elveția, încă e lumină. Coborârea merge bine, nu trebuie să respir din adâncul sufletului. A trebuit să mă opresc o dată să mănânc ceva. E prima dată când mă opresc pentru asta și nu e punct de control, dar efectiv începe să treacă prea mult timp de la un punct de alimentare la altul și trebuie să mă liniștesc să pot înghiți. Simt mâncarea ca pe un pansament la stomac.
Mesaj
Trient 197 V1 68, Moldoveanu 163, Sovereșan 290.
De fapt, acum pe graficul oficial figurez cu poziția 210 la Trient. Sigur în timpul cursei pozițiile nu au fost chiar corect afișate, dar pentru mine atunci așa arătau. Singura observație de reținut a fost că Sove și-a revenit.
Les Tseppes (km 145, race time 27h02min)
A fost una din urcările fără sfârșit. Singura explicație prin care am ajuns în poziția 205 e că la punctele de alimentare concurenții încep să stea destul de mult. Au trecut câțiva pe lângă mine, dar am reușit să mă mențin și chiar să ajung pe cineva, o fată (Carrie Craig, 605ITRA). A venit noaptea și nu mai venea coborârea. Glumeam cu ei și spuneam că dacă nu găsim vârful nu putem coborî.
Mesaj
Le Tseppes 205, V1 74, Moldoveanu 150, Sove 248
Mi-am găsit o nouă motivație, să nu mă ajungă Sove. 🙂 Poate îmi dă o bere.
Vallorcine (km 152, race time 28h16min)
Frumoasă coborâre, mai are și părți plăcute traseul, nu numai chinul urcărilor. Am descoperit că orezul, și fără supă, îmi face foarte bine, mai bine ca tăițeii, țin mai mult timp.
Mesaj
Vallorcine 198, V1 72, Sove 248
Tre le Champs (km 157, race time 29h17min)
Era alergabilă porțiunea, chiar dacă timpul petrecut nu arată asta. Am început să stau minute bune pe la punctele de alimentare. Am tot căutat să recunosc traseul, mă gândeam la Col des Montets și trebuia să ajung acolo pe șosea. Abia acum am înțeles că nu se ajungea nici pe acolo. Urma porțiunea nouă spre La Flegere, pe care o speram mai accesibilă, să mă încadrez măcar în 32 de ore.
Mesaj
Tre le Champagne 197, V1 75, Moldoveanu 135, Sove 232
[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-UmMfx2WtmjU/W5E9f7Z-5gI/AAAAAAAA3Sk/1_lfOhXtkIA9GWlwU8NQIqT6WHAY4oNbACCoYBhgL/s144-o/2018-09-06%2B17_33_22-UTMB%2B2018%2Btrack%2Breal%2Bunificat%2B-%2BMapSource.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6598115954670309585#6598122547806397954″ caption=”2018-09-06 17_33_22-UTMB 2018 track real unificat – MapSource.jpg” type=”image” alt=”2018-09-06 17_33_22-UTMB 2018 track real unificat – MapSource.jpg” image_size=”716×682″ ]
Traseul real, cu o modificare principală (cu albastru), înainte de La Flegere.
La Flegere (km 163, race time 31h18min)
A fost o porțiune grea, și pe urcare dar și pe coborârea intermediară. Din profilul care l-au dat organizatorii țineam minte că la coborâre sunt 250m diferență de nivel. A părut mult mai mult. Era marcat perfect și totuși aveam senzația că nu merg bine, că mă rătăcisem. Parcă mă tot învârteam în jurul unor stânci imense. Am început să vorbesc cu cei din spatele meu, să-i întreb dacă-i bine. Până mi-am dat seama că în jurul meu nu-i nimeni și cine știe de când vorbesc singur.
Vreo șapte persoane m-au ajuns nu departe de punctul de alimentare La Flegere, alții pe parcurs. Nu mai aveam apă, cum am spus înainte, aveam bidonul cu izotonic aproape plin dar nu doream să mă ating de el.
Sus, spre surprinderea mea, doar eu am oprit. Am întrebat dacă nu au ceva de mâncare, era cam pustiu pe acolo, doar apă și cola. Nu era trecut ca punct cu mâncare. Aveau o mică oală cu orez, am primit și o linguriță, a fost perfect.
Mesaj
La Flegere 206, V1 76, Sove 234.
N-am mai citit mesajul, dar Diana își făcea datoria și mă aștepta. Am zburat efectiv la vale. Trecuse cineva chiar atunci, dar cobora bine și nu l-am ajuns. În schimb am prins din urmă opt concurenți, rând pe rând, mai îmi trăgeam din când în când răsuflarea când nu-mi ajungea aerul, iar porneam la goană. Cel puțin mie așa mi se părea, că fug tare. Cea mai mare satisfacție am avut-o la râul L’Arve, cam cu 1km înainte de finish, când l-am ajuns din urmă pe un francez. Făcea parte din grupul inițial de la Champex Lac, mă tot întâlneam cu el la puncte de alimentare și pe traseu, dar era cam taciturn. Eu tot “Hello”, el nimic, de crezusem că era neamț. Poate era și el obosit și fără prea mult chef de vorbă. 🙂
Finalul a fost cu o surpriză plăcută pentru mine. M-au întâmpinat Diana, așa cum mă așteptam, dar și trei fete vesele – Alexandra și Teodora Vermeșan și Andreea Stoian. Foarte frumos gestul lor, au fost alături la finish la mai mulți români, atât cât au putut, că nu stăteau în Chamonix. Am văzut poze și cu Robert, și cu Zsolt! Eu doar am auzit, la 2 noaptea, printre alte încurajări, strigăte de “Veze, Veze”. Nici n-am reacționat la început, eram concentrat încă la cursă și nu mi-am dat seama că e ceva în neregulă să fiu strigat după o poreclă. Și până m-am gândit… eram deja la finish! Mulțumesc încă o dată pentru primire! Am tot avut norocul să întâlnesc români faini la concursuri în străinătate, acum 2 ani am primit o bere la finish de la Grigore Iulian parcă, și atunci chiar eram terminat. Acum mă simțeam epuizat, dar am tras cât am putut la final și mi-am revenit repede după un paracetamol. Fără bere de data asta, dar cu strângeri în brațe și o poză frumoasă pe care o și postez la început.
Un loc 199 la final, 32h16min48s, o cursă în care m-am simțit foarte bine și mi-a făcut plăcere să alerg. Poate e o cursă de adio UTMB pentru mine, poate nu. Depinde foarte mult de ce-și doresc ai mei. Parcă văd că mă tot împinge Andreea să mai vin o dată, că ea vrea să participe la YCC. Tot își făcea calcule când împlinește 18 ani să poată participa la OCC. Cine știe…
Cursele copiilor.
La UTMB sunt curse și la copii, pe categorii de vârstă. La cei mici, până la 13 ani, nu sunt curse competitive, nu se fac clasamente. Există Mini UTMB, Mini PTL (care e și orientare) etc. La cei de 14 – 15 ani, nu se fac premieri, dar clasament se face, așa, ca să existe. Cursa se numește YRun (youth run) și are două probe: alergare șosea prin oraș și orientare pe un traseu mai greu ca Mini PTL. La 16-17 ani este YCC, unde de data aceasta există și premieri. Tot două probe sunt, prima de șosea prin oraș ca și la YRun, care e și o departajare la startul din ziua următoare, când au de alergat 15km peste munte de la Courmayeur la Chamonix.
Ai mei au participat la Mini PTL, respectiv la YRun.
Mini PTL pentru Tudor
Știam de acum 2 ani când am participat alături de Andreea, că această cursă e cu tematică, că trebuie să ții minte siglele organizatorilor și sponsorilor principali. Erau 4 puncte de găsit și cifrele erau 4810, adică înălțimea Mont Blanc. Am făcut o recunoaștere traseu (aveam deja harta dată) cu Tudor și Andreea și am făcut poze să găsim siglele corecte. În mod normal tot 4810 trebuia să fie.
Pozele de pe traseu vorbesc de la sine. N-a ieșit însă 4810, ci o inversare, 4180, tocmai ca să nu semene cu anii trecuți. În plus, n-au mai lăsat părinții să participe alături de copii ca acum 2 ani, atunci alergasem alături de Andreea, mai ales că nici nu cunoștea limba să se înțeleagă cu cei din jur.
| [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-ktijSfeJlN4/W5E5R2T8DxI/AAAAAAAA3Q0/i-hjDFDI9fcBYKeNIxSX5acTQ8yB-7MwQCCoYBhgL/s144-o/20180829_135425.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6598115954670309585#6598117907874189074″ caption=”” type=”image” alt=”20180829_135425.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-umTiP5BNz3A/W5E5R6Hk1zI/AAAAAAAA3Q0/MlHSm67O8qYV29JfNVYRlr0r7umJjcSJwCCoYBhgL/s144-o/20180829_120119.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6598115954670309585#6598117908896077618″ caption=”” type=”image” alt=”20180829_120119.jpg” image_size=”2368×4208″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-KLjKjzc5Qfg/W5E5RxEWQ_I/AAAAAAAA3Q0/1y1FrruDfnwrc55SHJQWSXuqT5UD5sKRwCCoYBhgL/s144-o/20180829_121346.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6598115954670309585#6598117906466620402″ caption=”” type=”image” alt=”20180829_121346.jpg” image_size=”2368×4208″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-pbvUoiXBYcc/W5E5RzRwmiI/AAAAAAAA3Q0/yB8zLBylNig2dm_F44WZioHIXBor2ci4gCCoYBhgL/s144-o/20180829_122623.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6598115954670309585#6598117907059743266″ caption=”” type=”image” alt=”20180829_122623.jpg” image_size=”2368×4208″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-gtI3wHkWJyQ/W5E5R6WuinI/AAAAAAAA3Q0/2BhCML_3ja04fuQFiRecwW0yUJ6EogBbACCoYBhgL/s144-o/20180829_123600.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6598115954670309585#6598117908959627890″ caption=”” type=”image” alt=”20180829_123600.jpg” image_size=”2368×4208″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-iouHF9RePMU/W5E5R5blSbI/AAAAAAAA3Q0/Rbbrv-K-4MUJTeL40HiconVkTbA9x0NcgCCoYBhgL/s144-o/20180829_121333.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6598115954670309585#6598117908711557554″ caption=”” type=”image” alt=”20180829_121333.jpg” image_size=”2368×4208″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-fwIWkL4yONU/W5E5R3NmCrI/AAAAAAAA3Q0/beNvPzwt5JMhVwLIieES2cXSOQMEySoNwCCoYBhgL/s144-o/20180829_121955.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6598115954670309585#6598117908116015794″ caption=”” type=”image” alt=”20180829_121955.jpg” image_size=”4208×2368″ ] |
Imagini de la recunoașterea de traseu
Tudor a alergat bine, a încheiat pe locul 5 sau 6, nu contează fix locul, nu este clasament, toți au primit numărul 1. Traseul a fost de 3km și 150m diferență de nivel.
| [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-2vLadz6NnMs/W5E5R1ZufdI/AAAAAAAA3Q0/z7xhFmCzp9sTTUXmA-T9g40eqiW4jIB7ACCoYBhgL/s144-o/20180829_143810.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6598115954670309585#6598117907630030290″ caption=”” type=”image” alt=”20180829_143810.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-Ur75LBdNXtE/W5E5R_n7A2I/AAAAAAAA3Q0/rSv_NbgfQSMu65zVgMUpOKuJ9vuoLkOvQCCoYBhgL/s144-o/20180829_151319.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6598115954670309585#6598117910373925730″ caption=”” type=”image” alt=”20180829_151319.jpg” image_size=”4208×2368″ ] |
YRun pentru Andreea
A fost un concurs simpatic, simțeai ambiția copiilor și chiar au alergat de și-au dat sufletul. Andreea a încheiat pe locul 2 la fete și la proba de asfalt, și la proba de orientare. La orientare au avut un traseu solicitant, nu degeaba m-am pomenit eu cu febră musculară apoi la startul UTMB. Nu cunoșteam traseul, au primit harta abia la start, așa că eu l-am parcurs după concursul Andreei și pozele sunt de după concurs. Primul punct era deja luat de organizatori. Traseul pe asfalt a fost de 3 ture de 700m, iar cel de orientare de 5km și 450m diferență de nivel. La orientare, la punctele de control, Andreea trebuia să citească niște litere și la sfârșit să spună cuvântul rezultat. Cuvântul de anul acesta a fost QUEBEC.
| [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-rLewU7XOWM8/W5E5qS0HgFI/AAAAAAAA3Rs/xEg8OEsfy1gN8fIY9QT001zvQtd8U-J2wCCoYBhgL/s144-o/20180828_162713_HDR.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6598115954670309585#6598118327842209874″ caption=”” type=”image” alt=”20180828_162713_HDR.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-y9BX5QPXfa4/W5E5qXxjO0I/AAAAAAAA3Rs/6JT0BlvpIrMmpUdEpc2wbB4SmQYEBzQ7QCCoYBhgL/s144-o/20180828_180614.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6598115954670309585#6598118329173621570″ caption=”” type=”image” alt=”20180828_180614.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-Ikkl7iIVTJM/W5E5qdG4YDI/AAAAAAAA3Rs/lJeGXnlp-IgGeHEJJGW44ulIn9Q5Rl60QCCoYBhgL/s144-o/20180828_180711.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6598115954670309585#6598118330605264946″ caption=”” type=”image” alt=”20180828_180711.jpg” image_size=”4208×2368″ ]
Ziua 1 de concurs [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-ij-xoDeSnlY/W5E55aHxUaI/AAAAAAAA3Rs/IFG8kRSuAbsAZudBQxkOv83Fusy3vX09ACCoYBhgL/s144-o/20180829_171539.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6598115954670309585#6598118587501728162″ caption=”” type=”image” alt=”20180829_171539.jpg” image_size=”2368×4208″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-UbV85CwDmd8/W5E55dF10RI/AAAAAAAA3Rs/x7kyXkJ2Bl8FFmD328YUZbArlU9T7U4bACCoYBhgL/s144-o/20180829_163658.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6598115954670309585#6598118588298940690″ caption=”” type=”image” alt=”20180829_163658.jpg” image_size=”2368×4208″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-4GUwu2se67w/W5E55ajbwpI/AAAAAAAA3Rs/5N7DQplMtCYYCkGTdUuc3_BxoZzQzhGwQCCoYBhgL/s144-o/20180829_170818.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6598115954670309585#6598118587617755794″ caption=”” type=”image” alt=”20180829_170818.jpg” image_size=”2368×4208″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-G1nlQaooa-A/W5E55bSeFoI/AAAAAAAA3Rs/aY8yz6YTi9EerXfm81zR0an_5dzLMIpEACCoYBhgL/s144-o/2018-08-29%2B18_53_03-Greenshot.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6598115954670309585#6598118587815040642″ caption=”2018-08-29 18_53_03-Greenshot.jpg” type=”image” alt=”2018-08-29 18_53_03-Greenshot.jpg” image_size=”1366×768″ ] |
Ziua 2 de concurs; Clasamentul e cel din poză, dar e greu de ghicit numele Andreei. Nu știu cum a ajuns să fie trecută ca băiat și de nume ce să mai spun. În italiană într-adevăr Andrea e nume de băiat.
Au revoir, UTMB!
PS.
Despre vacanța la Kanegra, în Croația, ca popas înainte de UTMB, voi scrie cu altă ocazie.
