Acum povestea Propark Adventure din acest an, o aventura in Mehedinti, mai precis zonele Geoparcul Platoul Mehedinti, Parcul National Domogled – Valea Cernei, Parcul National Portile de Fier cu Dunarea.
A fost ediția cu numărul șapte pentru mine, pornind din anul 2015 în Munții Perșani (pariu ca majoritatea dintre voi nu știu unde sunt), când am abandonat. Dacă e să folosesc expresii banale, aș spune că viața e ciclică. Și în acest an s-a încheiat cu un abandon, neprevăzut și neașteptat.
Ca înșiruire, panoplia de căderi și succese la Propark ar fi așa: 2015 AB, 2016 loc 4, 2017 loc 2, 2021 loc 3, 2022 loc 5, 2023 loc 1 (precedentul, aceeași echipă), 2024 AB.
Am fost în echipa Cheile Turzii cu Oana Marina, Radu Botezan și Adrian Brîndușan, o echipă de oameni diferiți care anul trecut au reușit să câștige, ceea ce spune multe. Le mulțumesc pentru încredere, companie, sunt convins că am făcut fiecare tot ce-am putut. Consideram că pornim cu șansa a șaptea la locul întâi, ținând cont și de Scaunul Domnului unde pe băieți îi știam destul de bine.
Aici e clasamentulîn acest an, încă nefinalizat, și trackul nostru comun până la pensiunea Dumbrava de pe Valea Cernei unde am ajuns pe la ora 17 a doua zi, sâmbătă. Aveam aproximativ 164km parcurși, peste 6400m diferență de nivel acumulată în aproximativ 33h de cursă. Mai urmau 18km de trail cu 500m diferență de nivel până la Isverna, unde treceam pe MTB pentru aproximativ 80km și 1500m diferență de nivel până la final.
Mehedinți – un areal deosebit, carstic, cu multe pesteri, cu crovuri, lapiezuri, peisaje impresionante… Știu, ce e sub 1600m altitudine nu conteaza. Harta Muntii Nostri din zona se incheie pe la pestera Topolnita. Dar sa vedem ce e fain in zona, atat cat am umblat acum in concurs, pe noapte si zi.
Ca de obicei o harta, puncte de atins, niste reguli, atata am primit la inceput. Si s-a pornit de la Ciresu, baza Salvaspeo Mehedinti.
P0 Ciresu – P1 Bahna, mtb.
Simplu, agitatie mare la start, buluc la sosire.
P1 Bahna – P2 varful Meteriz (720m), hike.
Cu surprindere vad ca noi, echipa Cheile Turzii, am ajuns primii. Asta e, unii au preferat umbra.
Prima proba speciala, cea cu liliecii. Am uitat sa precizez ca inainte de concurs am primit o bibliografie, cu sapte lucruri despre care sa ne informam. Despre lilieci… numai de bine. Despre aripile lor, cele doua caracteristici care-i diferentiaza de alte mamifere: zborul activ si geolocatia. Fascinante animale. Despre migratia lor de doua ori pe an, dată de hibernare și împerechere, respectiv de coloniile de naștere…
Cum sa faci o proba interesanta, dar sa fie valabila si ziua si noaptea, sa fie si masurabila? Se ia o cutie de ambalaj opaca, se scriu cateva cuvinte in ea, se cere unui coechipier sa citeasca ce e scris cu o lanterna cu ultraviolete tinuta in gura (doar asa se vedea scrisul), iar ceilalti trei coechipieri trebuiau sa completeze raspunsurile corecte pe o hartie. Evident ca am rugat-o pe Oana Marina sa-si puna cutia in cap, pe motiv ca noi am citit si stim tot.
Trecem de proba tot primii.
P2 Meteriz – P3 Orsova, hike.
No, de aici apar complicatiile. Am ales un traseu mai scurt cu vreo 3km dar a durat sa ne obisnuim cu ideea ca n-avem ce face, e primul contact cu spinii din Mehedinti. Ca atunci cand ocolesti prima balta si apoi ajungi sa inoti imbracat. Tot la calea ferata am ajuns, zgariati bine.
”Spre_Orsova” / Google Photos
P3 Orsova – P4 Bahna, caiac.
La P3 deja nu mai eram primii, Vulcanii Noroiosi ne depasisera la alergat, iar Domogled au fost mai buni pe post de mistreti prin tufisuri. Scaunul Domnului ne urmau, stiam ca vor fi un adversar dificil, erau prietenii nostri si am avut si noi aportul in formarea echipei lor. Am si spus de la inceput ca speranta mea e ca una din aceste doua echipe sa fie pe podium.
La P4A e proba speciala. A doua. De asta data pe baza celor citite despre bucataria specifica zonei, aflata sub influenta turca, sarba, la margine de Dunare, cu oieri etc.
De ghicit ingredientele la o supa cu cinci feluri de branza, maturata diferit. Am gustat initial tot felul de mostre, de la oaie, vaca, capra… Mi-a placut supa, fara ingroseli, satioasa, buna pentru caldura ce incepea sa ne deranjeze si ne va insoti toata cursa.
Scapam pe locul 4. Muntii Fagaras au recuperat puternic, sunt si buni la MTB. Eu cu 26, old school.
”Proba_supa” / Google Photos
P4A sat Bahna – P5 pestera Topolnita, mtb.
Ei, aici am avut de trecut doua probe speciale. Daca prima, de rapel, era mai clasica, in schimb traversarea pesterii active a fost deosebita. Am folosit neoprene de 5mm, chiar a trebui sa inotam nitel si sa ne tot impingem drybagurile cu echipamentul obligatoriu. Plus ca intrarea din amonte n-a fost chiar simpla, erau bolovani imensi care trebuiau trecuti cu grija. Merita sa o vizitati, noi am fost pe sensul la vale, iar din sens contrar veneau oameni in caiace care o vizitau.
Aici iar o proba speciala unde ne-am comportat bine, fara penalizare. Spre deosebire de Scaunul Domnului (S.D.), ajunsi primii acolo, prilej de intepaturi pentru vecie din partea mea. 🙂
Trebuia construita o varnita (din calcar topit se face var folosit la vopsit pomi, odai etc, ocupatie specifica) cu anumiti parametri, era si model. Ei, dar prietenii nostri … Omul locului, Ghita vararul, a avut un dialog amuzant cu doamna ce nota penalizarile. Cate puncte? 4. Dar macar au inteles principiul? Pe langa total! E doar dialog imaginativ, evident.
Si uite-asa am iesit din punct pe primul loc, la 1 minut in fata (S.D.).
P6 Cuptorul cu Var – P7 Poiana Balta Cerbului, mtb
Am ajuns primii. Deja am ajuns la altitudini remarcabile de peste 1100m, se insera.
La Balta Cerbului ne astepta Chiriches Tiberiu ! La multi ani! E organizator de baza, de cate ori il vad stiu ca ma asteapta ceva mai dificil la proba. Asadar, a sasea proba era despre Tudor Vladimirescu, un erou al Revolutiei de la 1821 cu care mehedintenii se mandresc. Proba era un fel de puzzle cu poze cu localitati, personalitati, cu cuvinte cheie ca miscarea Eteria… Pe scurt, trebuia sa treci dintr-o parte in alta a acelui careu cu casute, din una in alta, fara sa folosesti pozele cu locurile prin care el n-a fost, cu dusmanii lui sau cu cei care n-au avut legatura cu ei.
Mandru ca am contribuit si am incheiat proba fara penalizari!
La 0.30 am iesit din post, aveam 30min avans fata de urmaritori (S.D.).
Mai adaug o poza, de idee, cu puzzle-ul de la proba cu Tudor Vladimirescu. Nu e cea reala, care e mai complexa si mai dificila. Am creat-o de mână, în loc de căsuțele cu scris erau poze, se trecea pășind dintr-o căsuță în alta.
Am mai completat cate ceva si pe blog.
”Proba_Vladimirescu” / Google Photos”Proba_Vladimirescu_real” / Google Photos
Ultima bucata de bike pentru noi, am si uitat ca undeva ziua, in zona Ciresu, la Oana i s-a rupt lantul si a trebuit sa-i pun un quick – link. Ca sa nu se spuna ca noi n-am avut si alte evenimente.
Dupa dropbagul de la Topolnita a urmat acesta, de tranzitie la hike.
A fost a saptea proba speciala, sa varuim doi pomi pana pe la 1m30cm, adica undeva la linia umerilor pentru mine.
P8 Isverna – P9 Poiana Beletina, hike
Incepea proba de alergare – drumetie, proba cea mai grea.
Am ajuns putin inainte de S.D., la 3.31, iar Creasta Cocosului a ajuns pe locul 3, la ora 5.13, la distanta de noi.
A opta proba speciala, mai deosebita, tot specifica, cu pietre la care trebuie sa le ghicim numele dupa compozitie, doar era geoparc. Erau 5, imprastiate printre calcare, era scris pe fiecare cate un cuvant, vizibil la ultraviolete. Dupa ce le-am gasit cu greu pe toate si am primit doua vouchere ce putea fi folosite sa inlaturam puncte de penalizare posibile, misiunea de a sti ce tip sunt fiecare … ne depasea cu totul. Bivalva din corali… care erau cu moluste, cu scoici… alte denumiri imposibile…
Si am avut surpriza plăcută să avem o masă cu de toate, să ne mai revenim de la efort nu numai cu batoane, geluri și apă.
Probabil portiunea cea mai grea din cursa, in care dramuirea apei a fost foarte importanta. Eu mereu eram ultimul, mai mancam mure cand vedeam, eram molesit.
N-am avut ce face, nu ne puteam lupta la infinit pentru centimetri cu S.D., asa ca un armistitiu fara cuvinte s-a asternut intre noi: mergem in grup, daca nu ne putem tine, asta e. In Saua Ciumerna am ajuns pe la ora 13.10, sambata. Pana acolo insa am avut coborarea in valea Cernei, folosind Puntea lui Stoian, o coborare foarte abrupta cu o istorisire adaugata, terminata cu poteca abia ghicita in vegetatie. Sigur ca ne-am zgariat! Dar cum am ajuns la ea?
Nu se stie de ce nu s-a vrut urmarea trackului si am coborat in Crovul Medved, intalnindu-ne cu un cioban. Acesta, cu o sprinteneala neobisnuita, la nivelul lui Oana, ne-a indreptat si el spre poteca din track. Am pierdut noi cu urcarea inapoi timp, dar cred ca fara confirmarea ciobanului cu greu ne-am fi hotarat sa coboram pe acolo, fiind destul de abrupt, cu grohotis pe alocuri si fara siguranta ca se termina cu bine. Nicicum n-am dorit sa ajungem la podul spre Inelet, nestiind daca putem trece Cerna fara sa umblam mai mult de 500m pe sosea (era restrictie).
”Saua_Ciumerna_cu_Scaunul_Domnului” / Google Photos
P10 Saua Ciumerna – P11 Poiana Tasnei, hike
Si acum vine episodul cu final nefericit care a dus la abandonul echipei noastre.
Coborarea la podul din dreptul pensiunii Dumbrava a avut si un episod de ratacire, ne-am dus prea mot-a-mot pe track si am pierdut marcajul. La cat eram de obositi, cu greu eram de convins sa ne intoarcem si l-am urmat pe Vasile Tompa ce coborase abrupt prin padure si a dat din nou de poteca. A fost la limita cu atingerea ei, poteca fiind in dreapta noastra in sensul de mers, dand intr-o serpentina. Orientaristic vorbind era corect inapoi sau linie de nivel la dreapta, sa fii sigur ca atingi tinta.
Poate acest aspect a fost umplerea de pahar (ironie de exprimare, dat fiind ca mereu am fost la limita cu apa) care a dus la oprirea noastra la Dumbrava, fara sa mai continuam la P11 ca echipa. Ajunseseram deodata cu S.D., timp aveam – era aproximativ ora 17, Creasta Cocosului era inca departe…
Asadar incheiere cu abandon, dar fara regretul ca am venit, totul a fost extraordinar, am descoperit locuri unice si am trecut prin experiente si probe traznet.
Cu Oana am pornit dupa S.D., spre Isverna, i-am ajuns relativ repede, ei nu mai aveau asa motivatie dat fiind lipsa noastra si si-au permis un respiro. Foarte frumoasa si urcarea spre poiana Tasna, trecand pe la Moara Dracilor. Nu departe am vazut si o interventie ca la carte cu elicopterul, o femeie isi rupsese un picior pe traseu.
Pe anul viitor eu mi-as dori sa revin, imi place aventura, ma scoate din cotidian!
Felicitari tuturor, a fost un weekend unic in felul lui! Am avut timp si sa stam la povesti la cazarea din SIMBA – Camping Resort, am avut si musafiri… Ospitaliere gazdele, sufletiste, toata stima pentru Cristi!
Multumesc Andreea Pavel, coechipiera cu mine in 2021, cand am incheiat pe locul 3. A venit la premiere să ne vadă împreună cu prietenul. Și multumesc lui Vasi Cipcigan (tot in 2021 am fost coechipieri) pentru ajutorul cu cazarea, cu neoprenele, cu încurajarile, cu multe… Multumesc Cristina si Raluca pentru suport la dropbaguri. Si… Oskar… ce sa mai spun! Toti iti multumim!
Bravo Scaunul Domnului si Creasta Cocosului! Si evident multumesc încă o dată coechipierilor pentru aventura!
Harta Muntii Nostri din zona se incheie pe la pestera Topolnita. Dar sa vedem ce e fain in zona, atat cat am umblat acum in concurs, pe noapte si zi.
