Jun 302016
 


Au fost două concursuri pe care nu am vrut să le ratez, chiar dacă a trebuit să duc lupte grele şi în afara lor. 🙂 Fiecare din acestea au fost o combinaţie de provocare şi plăcere, dar fiecare în moduri diferite.

ziua 4 Bucegi – From Bike 4 Mountains 2016
la finish X-Man – From X-Man Oradea proba full

Erau programate să fie la distanţă de 4 săptămâni unul după altul dar din cauza vremii Bike 4 Mountains a fost amânat cu 3 şi uite-aşa a apărut întrebarea: e bine să mergi la amândouă?  Pentru răspuns, primul meu gând m-a purtat la scena din “Cei trei muşchetari” cu lupta dintre D’Artagnan cu viitorii lui prieteni Athos, Porthos şi Aramis. Firesc, efortul meu principal va fi la primul concurs, care era şi pe echipe, iar triatlonul de tip ironman probabil va fi o umbră a celui de anul trecut, deşi pentru el m-am tot pregătit un an.
Căutând traducerea originală a textului din Alexandre Dumas pe internet şi recitind-o, am avut încă o dovadă clară a cât de mult pierd copiii de azi folosind pentru lecţii şi teme la şcoală doar rezumatele cărţilor pe care noi le citeam uneori pe ascuns noaptea, mascând lumina să nu ne vadă parinţii care credeau că dormim. Şi asta pentru că efectiv lectura te captiva, nu era o obligaţie. Ce pierd în primul rând? Farmecul scrierilor! Pentru ei scriitorii nu sunt decât o colecţie de procedee artistice şi de opinii ale cine ştie cărui critic sau băgător de seamă.

― Cum, ― făcu d’Artagnan, ― întîiul dumitale martor este domnul Porthos?
― Da. Ai ceva împotrivă?
― Nu, de loc.
― Iată şi pe cel de al doilea. Întorcîndu-se spre partea unde arăta Athos, d’Artagnan îl recunoscu pe Aramis.
― Cum, ― făcu el şi mai uimit decît întîia oară, ― cel de al doilea martor al dumitale e domnul Aramis?
― Domnul este cel cu care mă bat, răspunse Athos, arătîndu-l pe d’Artagnan cu mîna şi salutînd tot astfel.
― Şi eu tot cu el mă bat, adăugă Porthos.
― Dar abia la ora unu, lămuri d’Artagnan.
― Şi eu tot cu domnul mă bat, spuse şi Aramis apropiindu-se de ei.
― Da, dar abia la ora două, se amestecă d’Artagnan, cu acelaşi glas liniştit.
― Şi acum, fiindcă v-aţi strîns toţi laolaltă, ― începu d’Artagnan, ― îngăduiţi-mi, domnilor, să vă cer mai întîi iertare. La auzul cuvîntului “iertare”‘, un nor trecu pe fruntea lui Athos, un surîs semeţ juca pe buzele lui Porthos şi un semn de împotrivire fu răspunsul lui Aramis.
― Nu mă înţelegeţi domnilor, ― urmă d’Artagnan ridicîndu-şi capul luminat în clipa aceea de soarele ce-i aurea trăsăturile fine şi îndrăzneţe, ― vă cer iertare dacă s-ar întîmpla să nu-mi pot plăti datoria faţă de toţi trei, căci domnul Athos are dreptul să mă ucidă cel dintîi, ceea ce răpeşte din valoarea poliţei dumitale, domnule Porthos, şi ceea ce-o face aproape egală cu zero, pe-a dumitale, domnule Aramis. De aceea, domnilor, vă cer încă o dată, iertare, dar numai pentru asta, şi acum, în gardă.”
No, cam aşa şi cu rezultatele mele la cele două concursuri la interval de mai puţin de o săptămână… 🙂 Şi urmează Swimathonul de la Cluj, unde înot câteva minute pentru tinerii de la Centrul Daniel, adică relaxare.

1. Bike 4 Mountains – 17 – 20 iun
2. X-Man Romania – 25 iun
 1.

Bike 4 Mountains
E declarat concurs, dar mai întâi de toate este plăcerea de a pedala în munţi prin locuri în care cu greu şi puţini ajung. Ai de parcurs trasee în 4 munţi – Iezer-Păpuşa, Leaota, Piatra Craiului şi Bucegi, trasee pe care un turist obişnuit cu hărţile montane avute la dispoziţie cu greu şi le putea creiona. În plus a intervenit şi munca de a face ciclabili kilometri de poteci, uneori fără să fie la bază nici măcar urme de animale. Toate acestea s-au întâmplat pentru că oameni care şi-au petrecut viaţa prin acei munţi au dorit să împărtăşească lumea lor şi cu alţii care ştiu să aprecieze ce văd. Mă bucur că mă număr printre cei din urmă. Ne-au povestit organizatorii de numeroasele zile petrecute la amenajare şi m-am convins de acest lucru în concurs.
Merită citit articolul lui Horaţiu Câmpian de pe freerider.ro , descrie foarte bine traseele şi atmosfera de acolo. La câteva zile au apărut pe site şi cuvintele câştigătorilor – Timy Păcurar şi Kelemen Arpad.
Eu am avut în plus bucuria de a trăi un fel de remember when I was young, participând alături de sora mea Simona în echipa Vezentanii. Au fost echipe tari la toate categoriile, iar la general misiunea câştigătorilor n-a fost deloc uşoară. La mixt, unde eram direct interesaţi, au fost la start 13 echipe şi pot spune că au fost foarte bune. Au fost răsturnări de situaţie pe podium zilnic, s-au întâmplat accidentări, probleme tehnice, căderi fizice care au decis câştigătorii abia la sfârşitul ultimei etape.
Acum, în postura nouă de “iepure” am putut înţelege cu adevărat şi stările trăite acum doi ani de Dan Lupşa, coechipierul meu de atunci şi am apreciat foarte mult efortul Simonei de acum. Mulţumesc! Poate va scrie şi ea aici câteva cuvinte, aşa cum a făcut Dan acum doi ani.
Ca la orice concurs serios ne-am studiat adversarii, pe mulţi dintre ei îi ştiam şi le ştiam posibilităţile. Mi-am dat seama că multe din fete sunt apropiate de nivelul meu şi pot fi chiar mai bune. Oricât de mult mi-aş fi dorit, oricum le întorceam, nu ne puteam considera decât outsideri, mai ales că Simona n-a avut prea mult timp să se antreneze. Concluzia a fost de genul – să fim bucuroşi dacă terminăm pe locul 5, dar sperăm şi la mai bine. Ne bazăm pe constanţă, sperăm să mergem din zi în zi mai bine.
start etapa 1 Iezer-Papusa – From Bike 4 Mountains 2016
Etapa 1 Iezer-Păpuşa a fost mai deosebită ca acum doi ani. A avut înainte de coborârea finală de 6km o zonă de neutralizare traseu de 15km. A fost etapa în care s-a conturat pregătirea fiecărei echipe, ne-am putut da seama în realitate cum stăm.
Am încheiat pe locul 6 dar cu specificaţia că echipa Andreei Dan (care era în faţa noastră) a avut probleme tehnice ireparabile şi practic de acolo Andreea a continuat concursul singură pentru a fi finisher. Nu mă aşteptasem ca Hoinarii să termine primii la 10 minute de restul, nu mă aşteptasem ca Patricia să fie aşa bună şi să termine pe locul 3. În fine, de fapt oricât mă uitam la alţii, cel mai important era să mergem noi bine. Mă aşteptasem ca fetele tinere să fie primele. Mi se părea că locul 1 era deja adjudecat de Hoinari care erau peste ceilalţi ca pregătire, tot ce trebuiau să facă era să nu forţeze, eventual să aibă o pierdere controlată dacă urma o zi mai proastă.
profilele etapelor – From Bike 4 Mountains 2016
numar de concurs – From Bike 4 Mountains 2016
Etapa a doua Leaota avea la început o urcare grea de peste 17km şi peste 1000m diferenţă de nivel. Va fi greu pentru noi să progresăm pe coborâre. Nu aveam alt atu totuşi.
A fost cred etapa care a contat cel mai mult, care a afectat cele mai multe echipe. Echipa NoMad Merida CST3 cu Suzi a avut o cădere fizică, Hoinarii au avut primele probleme tehnice, de la Mountain Riders Tibi se accidentase la mână şi erau cam dezamăgiţi, iar noi cu atâtea probleme în jur am terminat abia pe 7! A fost etapa în care Giant Team a Patriciei a terminat prima la peste 18min de următorii – echipa Formula Prima a lui Emese Fodor. Emese cu Joe Indianul aveau să fie de fapt una din puţinele echipe care a mers ceas, constant, etapă de etapă, progresând în clasament încet şi sigur. Noi deja aveam probleme cu Siculus Alpin Club a lui Karacsony Kinga, care clar erau mai buni pe urcări, iar etapele următoare se încheiau pe urcare. La general am rămas pe locul 6. Deja şansele noastre de “mai bine” de locul 5 erau mai degrabă vise.
etapa 3 Piatra-Craiului – From Bike 4 Mountains 2016
etapa 3 Piatra-Craiului – From Bike 4 Mountains 2016
etapa 3 Piatra-Craiului – From Bike 4 Mountains 2016
etapa 3 Piatra-Craiului – From Bike 4 Mountains 2016
Etapa a treia Piatra Craiului n-a început prea bine. 29’er pentru Simona, dar cauciucurile ne-au jucat festa. Numai de întârzieri din motive tehnice nu aveam nevoie, conform devizei “noi nu putem avea luxul să greşim”. Ca multă lume, am avut şi noi probleme cu noroiul de la început. S-a adunat pe schimbătorul faţă noroi cu carul şi pur şi simplu ne-am oprit că nu mai putea coborî pe foaie mică. Cunosc tipul de schimbător, era clar că intrase ceva acolo şi se blocase. Jumătate din bidonul Simonei şi aproape tot al meu s-a dus pe curăţare până am scos pietricica. Am crezut că toţi au trecut de noi, am aflat pe urmă la Hoinarii au avut probleme şi ei. Am pierdut câteva minute care au contat. Pe pârâu a trebuit să trec în faţa echipei BikeExpert Racing Team a Ralucăi Cătană tocmai ca să-i grăbesc şi să încerc să-i ajung pe Siculus, sperând ca Simona să nu aibă probleme. I-am ajuns din urmă pe când să scape de pârâu pe Siculus şi măcar ştiam că nu-s la mare distanţă. Cu 20km înainte de final, pe coborâre, la PA-ul dinainte de Prapăstiile Zărneştilor i-am şi depăşit dar degeaba: tot au terminat cu aproape 15min înaintea noastră, urcând în clasament în faţa noastră.
Partea bună a fost că pe vreo două porţiuni de coborâre în viteză Simona a fost mai rapidă ca mine, iar partea proastă a fost că, deşi am rămas pe 6 la general, echipa NoMad Merida CST4 a Doinei s-a apropiat la 6 minute de noi.
etapa 4 Bucegi – From Bike 4 Mountains 2016
etapa 4 Bucegi – From Bike 4 Mountains 2016
etapa 4 Bucegi – From Bike 4 Mountains 2016
etapa 4 Bucegi – From Bike 4 Mountains 2016
Etapa a patra şi ultima din Bucegi e cea care-mi place cel mai mult. Aş spune că mi se potriveşte dacă nu ar fi porţiunea finală de 6km de urcare pe asfalt în Cheile Grădiştei. Aveam să încercăm să ne menţinem cât putem în faţa Doinei până la porţiunea de push-bike, iar de acolo consideram că cel puţin în spate nu vom mai avea probleme. Nu ştiu cât m-au crezut pe cei de la Siculus când le-am spus că nu ne luptăm cu ei, că cele 9 minute avans ale lor sunt prea mult pentru noi având în vedere finalul în urcare.
finish etapa 4 Bucegi – From Bike 4 Mountains 2016
clasament final mixt – From Bike 4 Mountains 2016
Cert e că pentru prima dată am împins din cand în când pe Simona, că la push-bike am ajuns în faţa Doinei şi aproape de Siculus, că la PA-ul de la baza urcării finale i-am văzut pe Siculus care s-au grăbit să ridice ancora şi să plece. Am pierdut incă aproximativ 3 minute faţă de Siculus pe acea urcare şi în final ne-am clasat pe locul 5, cu timpul total 20h21min44s, la peste  o oră de locul 3. Hoinarii abandonaseră.
Podiumul a fost Giant Team, Formula Prima şi Mountain Riders. Dacă e vorba de părere de rău e că puteam fi noi pe locul 4. 🙂 Atât, că oricum şi locul 5 nu ni s-a datorat doar meritelor noastre ci şi conjuncturii. În rest, foarte mult ne-au plăcut traseele, nu ştiu dacă mai rabd 2 ani până să parcurg ceva asemănător. E altceva MTB-ul faţă de alergare. Voi mai căuta vreun concurs care măcar pentru o zi să-mi aducă aminte de 4 Munţi.
Foarte frumos concurs, deosebit şi greu! S-a văzut la premiere că lumea nu prea mai avea putere să spună multe. Acum doi ani echipele de pe podium au spus fiecare câteva cuvinte despre cursă. Impresiile lor pozitive “de acasă” sunt însă împărtăşite şi vor rămâne scrise, am şi citit câteva.

Top

 2.

ultimele pregatiri inainte de start – From X-Man Oradea proba full
X-Man Oradea – proba full
Urma pentru mine în 5 zile ironmanul de la Oradea. Speram să mă pot recupera, având în vedere că n-am tras la maxim. Am promis că dacă nu mă simt bine abandonez şi că nu forţez. N-a fost greu să mă ţin de promisiune. 🙂 De fapt problema principală a fost capul, care judeca dar nu mai avea hotărârea de a aplica o decizie şi o amâna la infinit.
A fost alt fel de concurs. De această dată n-a mai fost la mijloc farmecul unor peisaje, provocarea unor coborâri, drămuirea unui efort ca să rezişti 4 zile, monitorizarea coechipierului ca să ştii cum să mergi, ci a fost vorba de un efort extraordinar care parcă începe cu o joacă – proba de înot. Ai un termen limită de 2h20min pentru 3,8km de înot în 8 ture, dar parcă nici nu contează, ieşi răcorit din apă, oricât de caldă e tot nu simţi zăpuşeala de afară.
Dar toate se adună. Aici parcă încurajările contează mai mult, iar problema e că nu-ţi dai seama cât eşti de sfârşit sau proaspăt decât după ce începi proba de alergare, poate la câţiva kilometri.
Pe mine proba de înot m-a “liniştit” complet. N-am reuşit să mă adaptez la apă, n-am fost în stare să iau decizia de a-mi da jos ochelarii deşi nu vedeam cu ei balizele (înainte cu o zi am dat o tură fără ochelari, că-i uitasem, n-am avut aşa probleme dar tot am făcut vreo 500m), cred că mai mult m-am agitat stânga-dreapta decât am înotat. Aveam gesturile de la baba-oarba, n-am reuşit să înot relaxat decât spre sfârşit când m-am hotărât să nu mă mai uit decât la mal chiar dacă urma să fac apoi o ajustare de zeci de metri spre balize. 2h05min08sec a durat proba mea de înot, am ieşit printre ultimii (poziţia 71).
From X-Man Oradea proba full
Bicicleta, 180km, iar n-a mers ok. M-am trezit de la început cu o durere uşoară de cap de care nu izbuteam să scap. Era şi tot mai cald. Eram dispus să fac un anumit efort şi acel efort însemna 26km/h media, nu 30 sau mai mult. Abia după 60km, după ce am renunţat să mai iau la schimb bidoane cu izotonic şi am trecut pe apă, stropindu-mă regulat, am început să-mi revin, să intru într-un echilibru. Erau peste 38 grade şi schimbam bidoanele la fiecare trecere pe la biserica din Cetariu, deci de 2 ori pe fiecare tură din cele 5 care rămăseseră din cele 7. Şi nici n-am mai fost depăşit, avioanele deja trecuseră. Timpul cumulat la bike cu cele 2 tranziţii şi prima tură de alergare a fost de 7h16min42sec (al 43-lea timp).
selfie cu prieteni in timpul alergarii – From X-Man Oradea proba full
From X-Man Oradea proba full
La alergare a fost în sfârşit acceptabil, nici n-am alergat rău, 4h40min (al 29-lea timp). Am fost mulţumit că nu m-am simţit aşa sfârşit ca anul trecut, dar şi timpul meu total a fost mult mai slab, cu peste 1h30min (14h02min12sec, poziţia 42 la general şi 11 la categorie).
Mulţumesc încă o dată pentru sprijinul celor din jur, pentru umorul comentariilor, pentru gheaţă… Adaug ce-am scris şi pe FB.
O doamna (eram in stadiul de memory erase de alergat in nestire fara ganduri si nici nu stiu cine era) statea la tasnitoare. Cand i-am spus ca mai am peste 20 de ture nu s-a descurajat. 🙂
Dupa finish m-am dus la PA-ul cu gheata sa mananc ceva si sa-mi revin. Din experienta, dupa efort mare, la cateva minute ma simt mai slabit si trebuie sa mananc si sa beau ce pot pana atunci si abia apoi sa ma relaxez. Si in orice caz nu-mi place sa vorbesc, e un efort suplimentar. Asa ca mi-am lasat tot ce tineam in maini, inclusiv medalia si panglica de finisher la standul de bici.
Masaj, prima data cand mi se face, langa PA, multumesc! Apoi tot la PA ma pomenesc luat in primire de Marmota (care terminase de ceva vreme) si de voluntari: mi-au dat rosii sarate, gheata, tot ce am vrut. M-au pus sa ma asez pe blocurile de gheata si dupa cateva minute, Marmota: ar trebui sa te ridici si sa pleci, ca altfel n-o sa mai poti umbla. Eu: am terminat! M: Si de ce nu spui asa? Eu, in gluma: am constatat ca e mai bine sa te duci la PA-uri ca si concurent, nu ca si finisher… 🙂
Să ne vedem cu bine şi sănătoşi şi dacă se poate la concursuri mai normale! O vreme…
Multumesc pentru poze fotografilor!

Top

Jun 152014
 

locul 2 la master – From Bike 4 Mountains 2014 – CarpathianMan

La început – cuvintele prietenului şi partenerului meu de echipă – Dan Lupşa

“În acest an a avut loc o modificare în echipa San Marco – Simu Sorin – colegul meu de echipă de la ediţia trecută, a fost nevoit să renunţe datorită unor probleme de sănătate.

Am promis că am să fiu cu gândul alături de el şi nu voi dezamăgi echipa, echipa care s-a reformat cu Laurentiu.
În acest mod am purces la anunţarea organizatorului principal, CarpathianMan, adică Lucian Clinciu, şi astfel am fost acceptaţi în noua formulă.
A fost frumos…

prima zi la start – From Bike 4 Mountains 2014 – CarpathianMan

A fost plăcut să mă văd alături de cunoştinţe din ediţiile trecute şi nu numai. Acest gen de competiţie de anduranţă, desfăşurată pe parcursul a 4 zile, prin zone montane deosebite… a făcut ca la linia de start să fie rideri puternici.
Din această ediţie Lucian a decis să mai introducă o zi, adică un masiv montan: Iezer-Păpuşa.
Împreună cu Veze am decis să nu luăm în serios prima zi, să nu tragem, să mergem doar la 80%, pentru a ne salva energia în zilele ce vor urma, zile ce am considerat a fi mai dure. Bine am făcut, astfel am luat “pulsul” riderilor şi astfel am făcut o mică strategie care a mers de minune.
In prima zi, adică
1 – Etapa 1, cu startul din Câmpulung şi sosire în Stoeneşti, am sosit pe locul 3, la doar 1+ min.
2 – Etapa a 2-a, cu startul din Stoeneşti (AG) şi sosire în Cheile Grădiştei, a fost mai plăcută şi astfel am început să “rulăm” mai cu foc. Am sosit pe locul 2.
3 – Etapa a 3-a fost etapa mai de viteză, dar mai cu surprize, adică a fost mai “umeda”, prin traversarea direct printr-un pârâiaş/curs de apă bolovănos şi foarte interesant. Am sosit din nou pe locul 2 după cei de la Mureş.
4 – Etapa a 4-a am decis să dăm totul din nou. Vezentan a mers exemplar, doar că … după doar 3 km am tăiat anvelopa spate. Ei, de aici a început un declin. Am decis să pun camera şi am uitat să curăţ cât de cât anvelopa de posibilii spini şi astfel am rulat mai tot timpul cu roata moale, având multe pauze de umflat roata. Dar Veze era acolo unde trebuia şi astfel am dus în repetate rânduri “marşuri de recuperare” care au fost foarte interesante şi plăcute pentru mine.
Astfel am reusit sa trecem pe locul 1 la etapă şi un loc 2 la general.
Pe această cale mulţumesc încă o dată colegului de echipă Laurenţiu.

From Bike 4 Mountains 2014 – CarpathianMan

Despre organizare … pot spune că s-a organizat din suflet, cu oameni deosebiţi şi, sincer, nu este simplu să asiguri marcare PA, PC-uri în patru zile şi în locuri diferite. Sunt sigur că nimeni nu s-a rătăcit sau, cel putin, eu/noi echipa, nu ne-am simţit nici o secundă în afara cursei.
Mulţumesc voluntarilor care au susţinut pe Lucian Clinciu, mulţumesc sumedeniilor de pozaşi care au făcut ca noi, acum, să ne readucem aminte de acele clipe plăcute din timpul cursei.
Mulţumesc şi felicit toţi participanţii din acest concurs unic de anduranţă.
Nu în ultimul rând mulţumesc pentru suport :
San Marco Edil Colore
şi:
Emil Cristescu pentru tot ajutorul lor, cei care au făcut ca eu să ajung la acest concurs.”

Şi acum cele scrise de mine:
Gânduri înainte de concurs

Principalul eveniment de MTB de anul acesta l-am programat să fie Bike 4 Mountains, un concurs de anduranţă şi echipă cum la noi încă n-am văzut. Anul acesta urma să parcurgem în zile consecutive patru trasee montane cu lungime între 45 şi 65km şi cu diferenţă de nivel în jur de 2000m fiecare. Etapele erau Iezer-Păpuşa – cu startul în Câmpulung Argeş, Leaota – cu startul în Stoeneşti, Piatra Craiului şi Bucegi – ambele cu startul în Grădişte Fundata. Traseele au fost alese de Lucian Clinciu şi pot spune acum că au avut de toate şi am avut mare noroc că am prins vreme bună atâtea zile în munţi care depăşesc 2000m altitudine.

From Bike 4 Mountains 2014 – CarpathianMan

Era prima ediţie la care participam dar nu aveam mari emoţii: aveam să fiu în echipă cu Andrei Gaşpar, un prieten al prietenilor mei Sorin Simu şi Dan Lupşa, şi aveam mare încredere în privinţa alegerii lor. Nici presiunea rezultatelor nu exista, noi urmând să fim echipa numită mai elegant “San Marco 4 Fun”, adică – pentru cei mai pragmatici – echipa San Marco 2. Dan şi cu Sorin urmau să lupte în special cu echipa Mureş Cycling formată din Robike – “cap de coardă” în echipă şi Nyaradi, iar Andrei şi cu mine pentru locul 3, dacă reuşeam să fim mai buni ca englezii de la Dulwich Paragon – Charles şi Dave. Pe concurenţii de la BikeExpert nu-i cunoşteam absolut deloc dar speram să-i putem depăşi.

Nu m-am obosit prea tare să studiez traseele, nu le cunoşteam, ştiam doar că la EcoMarathon am alergat ceva bucăţi. Nu-mi puneam problema că nu rezist, mă consideram mai în formă decât anii trecuţi, chiar dacă antrenamentele mele de anul acesta au fost mai mult de alergare. Ca idee, în acest an am cam 1700km alergaţi, iar cu bicicleta abia am strâns 700km cu tot cu Bike 4 Mountains. Ca să fiu cât de cât sigur că nu mă lasă bicicleta am schimbat la ea toată linia de angrenaj şi, ca să evit desfacerea zilnică a butucului spate de la Mavic, am schimbat până şi roţile cu ceva second dar mai puţin pretenţios. La toate schimbările n-am ţinut cont de gramaj şi sigur aveam peste 11,5kg de  dus cu mine zi de zi.

Ştiam că echipele de la master cu pretenţii mari la podium erau bine sudate, membrii lor participând cu orice ocazie împreună la concursuri, uneori chiar de alergare sau duatlon. Adică în afară de San Marco 4 Fun, echipele Mureşul, San Marco şi Dulwich se ştiau bine şi chiar participaseră la ediţiile precedente. În echipă la MTB eu am mai participat doar o singură dată, la IronBike în 2011, culmea că şi atunci cu un partener pe care nu-l mai văzusem 🙂 . Şi am fost mulţumit, păcat de condiţiile meteo care au întrerupt cursa la toţi. Numele echipei de atunci a fost semnificativ: TrussstInMe – cum îi spunea şarpele Kaa lui Mowgli. Altfel, experienţe de echipă am numai de la … şah din adolescenţă şi voi avea curând la alergare – Marathon7500 – cu Adi Cosma şi 2×2 – tot cu Dan Lupşa 🙂 .

privelisti – From Bike 4 Mountains 2014 – CarpathianMan

Să vă spun cum e în echipă la şah? Contează? Da, contează astfel de experinţe, de aceea mă lupt să experimenteze aşa ceva şi copiii mei. În primul rând la şah sunt ierarhii. Clare, nu merge cu poveşti. Aşa e de fapt şi la MTB, doar că nu e pus la punct un sistem de punctaj. În funcţie de ierarhie fiecare echipă îşi pune la mesele de joc jucătorii, în principiu la masa 1 jucătorul cel mai bun şi tot aşa. Ce contează la final, după disputarea partidelor, e rezultatul pe echipă, adică fix ca la MTB. Diferenţa e că la şah nu poţi să-ţi ajuţi în timpul concursului coechipierii, în rest … degeaba obţii victorie la masa 1 dacă mai departe ai pierderi în linie. Şi de aici transpunerea la MTB, cu particularizarea de rigoare: putem tăia piesele grele din fiecare echipă – Robike de la Mureş, Dan de la San Marco (echipa finală) şi probabil Dave de la Dulwich şi rămânem noi – pionii slabi: Nyaradi, eu şi Charles. Contează deci suportul acestor verigi slabe, ele sigur merg la maxim, n-au pauze şi se recuperează mai greu. Nici nu intră în ecuaţie greşelile potenţiale ale celor mai buni, eu le clasific ca impardonabile. Superficialitatea iepurelui e ceea ce a dus la victoria broaştei ţestoase. So, every team has a turtle. Every turtle is more important than every rabbit, normally the contest is between turtles, not between rabbits. Sorry for rabbits if they are frustrated 🙂

Ei, şi a venit ziua plecării dar şi prima surpriză: Sorin are probleme medicale. Urmează să fac echipă cu Dan în echipa San Marco. Regretele n-au rost, privim înainte: se schimbă tot. Avantajul meu era că ne ştiam binişor, chiar dacă n-am mai făcut echipă, în plus Dan ştia traseele, în afară de primul – Iezer-Păpuşa, nou introdus în acest an. Ştiam că pe ansamblu e mai bun ca mine, singurele dăţi când am terminat în faţa lui au fost când se rătăcea sau avea evenimente pe traseu. Nyaradi şi Charles sunt buni, în mod normal peste mine, sper să descopăr pe parcurs un punctişor care să mă avantajeze. La prima vedere s-ar putea să conteze push-bike-ul.

Etapele.

În primul rând pot spune că am mers la maxim în fiecare etapă, n-am ţinut seama de cele spuse de Dan. Cu cât înaintezi în vârstă te poţi baza pe organism, pe cât poate duce, nu mai ai nevoie de frână suplimentară. E concurs, nu? E drept însă că am evitat ruperile de ritm la primele două etape. A vazut şi el apoi pe pulsul meu, comparativ cu al lui. Eu zic că am centura de puls defectă, am şi vrut s-o înlocuiesc la un moment dat 🙂 Dar, în fond, dacă pot ţine puls mediu peste 155 4-5 ore zilnic şi la sfârşit să termin cu 165+ şi să nu fiu epuizat înseamnă că aşa funcţionez. Electronica are şi ea limitele ei. De la 60 la 133 trec instant numai să mă enervez puţin, nici nu trebuie să mă mişc.

cam asa arata fiecare pliant de profil – From Bike 4 Mountains 2014 – CarpathianMan

Etapa 1 Iezer-Păpuşa

Nimic deosebit, traseul a fost bine ales, l-am tratat ca pe un concurs normal de MTB de o zi, dar fără forţări. Am fost cam îngrijoraţi de vreme la început, ne-am dat seama că într-adevăr la urcările în forţă sunt cam pastă, rămân mereu în urmă, poate se vede că la MTB am lăsat-o mai moale în acest an. Au fost 57km şi peste 2100m diferenţă de nivel, 4h29min37sec timp final – locul 3 la categoria master, dar la 1min de locul 1 Mureş Cycling. Meciul între noi a fost practic nul. Un prim semnal că Dulwich sunt buni la sprint pe final – au terminat la 1 secundă de Mureş! Am băgat la tărtăcuţă. La mine a scris “suffer score 352”, adică EPIC! Numai 80% nu mi se pare că am fost. 2h49min am fost la zona 4 – threshold – peste 159 puls. Pe scurt, cam atâta pot. La general am fost  pe 15. Incredibil ce bine merg elitele! Primul timp – Nomad Merida – a fost de 3h31min23sec. M-am bucurat şi pentru locul 3 al echipei Maratonic – Eli şi Oli, iar ei de atunci mi-au spus că sunt 3 echipe ce se luptă pentru locul 3 şi Petrache şi Roşioru au avut ghinion.
Mulţumim Fodor Emese pentru atenţionarea de viraj la jumătatea cursei – tocmai acolo a făcut o pauză de pană, Dan a şi pus apoi şi o creangă pentru neatenţi.

cu Charles in urmarirea mea, Dan cu probleme de angrenaj – From Bike 4 Mountains 2014 – CarpathianMan

Etapa a 2-a Leaota

Naşpa când nu poţi dormi bine noaptea. M-am trezit obosit. Aveam deci la start o broască flască, care mima buna dispoziţie. Dan m-a încurajat – lasă că te încălzeşti şi-ţi dai drumul. Urmau vreo 28 km de urcare continuă, aveam timp de încălzire cât cuprinde. Şi start! Eu ca de obicei, cât pot duce. Atâta că lumea trecea pe lângă mine, se duceau şi BikeExpertul, pe Mureş şi Dulwich nu i-am mai văzut de la start. Eram îngrijorat, nu ştiu dacă mai erau 3-4 echipe în spate, Dan cred că pufăia, sprinta după cine se nimerea în faţă, povestea şi apoi iar revenea să-mi spună: ai blocat furca, foarte bine că te încălzeşti! Eram deja la km 17 de urcare şi eu cică mă tot încălzeam! Totuşi simţeam o schimbare, cred că cu 0,1km/h devenisem mai rapid ca unii din faţă. Ajunsesem în zona alpină, începeam să depăşesc, mă simţeam tot mai bine. Văd în faţa mea şirag de concurenţi. Şi culmea, la PA îi văd pe Charles şi Dave. Sunt şocat, cu ochii bulbucaţi, am căscat gura şi mai tare deşi nu credeam că pot. Mi se pare că unul dintre ei se aşează. Eu mă simt bine, clar că nu opresc. Urmează porţiune de trail, mai tehnică, cu urcatul în forţă s-a cam terminat. Strig la Dan să nu mai stea. Începe şi push-bike. Merg pe bike, pe lângă, cu MTB ţinut ca o roabă, orice numai să am viteză. Nu mă uit în spate, n-am vreme.

From Bike 4 Mountains 2014 – CarpathianMan

Urmează nişte dâmburi uriaşe, iar push-bike. Pe unul dintre ele mă opresc, mă uit în spate. Nimeni! Adică pustiu! De rătăcit nu m-am rătăcit, sper. Unde-i “iepurele”? Vine şi Silviu Bălan. El e singur de ieri, din păcate, zâmbitor cum l-am tot văzut. Îl întreb de Dan, zice că-i în spate. Aştept, îmi pare rău că nu m-am uitat mai devreme dar nu-s obişnuit, mi se face şi frig. Trag încălzitoarele, mai apar concurenţi, văd şi galben. Apare Dan, căzuse! Bine că-i ok. Probabil întârziase la PA şi apoi, dornic să recupereze cât mai repede, a forţat unde nu trebuia. În orice caz, a fost un moment de cumpănă pe care l-am depăşit amândoi în mod înţelept. După două etape ne-am dat seama că la trail şi coborâri mai abrupte am un avantaj şi doar aici puteam spera că pot face diferenţă faţă de concurenţă. Următoarele etape le vom privi mai ales din punctul acesta de vedere.

La finalul etapei am trecut pe locul 2 la general categorie, dar am pierdut încă 12min faţă de Robike şi Nyaradi. Charles şi Dave au terminat la 9min de noi, per total eram la 13 min de Mureş şi cu 8 min în faţa Dulwich. La general etapă am terminat pe locul 10. Timpul nostru a fost de 4h26min30sec, după 47,6km şi peste 2000m diferenţă de nivel. Am scăzut la efort la “extrem suffer score 210”

Etapa a 3-a Piatra Craiului

În sfârşit mă simt bine de dimineaţă, n-am nici o problemă. Mi-a intrat în reflex concursul acesta. Mai studiem o dată traseul. E cea mai lungă şi grea etapă, e traseu vălurit, trece mult timp şi prin pârâu. Aş da din coadă dar mi-e teamă însă de urcarea de şosea de 3km de la final, cele 8 minute ale noastre faţă de Dulwich pot fi înjumătăţite. Cu Mureşul se pare că am cam încheiat lupta, dar nu trag linie. Înainte de start aud de la englezi doar un cuvânt: slow. Restul mi-am imaginat. După ritmul mai alert de la start de ieri când s-au rupt, acum aveau de gând să o lase mai moale la început. Lor poate le convenea să facă meci nul cu noi până spre sfârşit, dar nouă nu. Aşa că am pornit cât am putut de tare şi cu prima ocazie am povestit câte ceva şi cu Dan. Frumoasă etapă, mi-a plăcut pârâul. Am mai alergat şi prin apă când nimeream prea adânc şi mă împotmoleam, dar în general am ghicit bine partea ciclabilă. Poate era mai uşor cu 29-er, dar cred că senzaţiile sunt mai spectaculoase cu 26.

cursa de neutralizare pentru Robike – From Bike 4 Mountains 2014 – CarpathianMan

Robike şi Nyaradi se mulţumeau doar să stea prin preajma noastră, ar fi preferat şi să povestim 🙂 Englezii erau în spate, păream în siguranţă, dar mie nu-mi plac surprizele. Opresc şi eu în sfârşit la un PA, dar foarte scurt timp. Pentru mine nu poate fi pauză. Deşi la un moment dat îi depăşisem, spre final mureşenii şi-au făcut treaba, ne-au lăsat în spate, nu m-am putut ţine de ei. Sus în deal la finish Dan m-a felicitat şi a vrut să coborâm la braţ. Am auzit ceva în spate şi i-am spus să amânăm bucuria pentru finish, să nu pierdem un loc în clasamentul general. Ştiam că echipa Spirit a lui Vlad e în spate, nu departe. Nu apucăm să trecem bine finishul şi ce să vezi: englezii! Nici nu ştiu de unde au apărut, dar erau să ne ia cu fulgi cu tot. Au terminat la 15 secunde după noi!

una din lungile treceri prin apa – From Bike 4 Mountains 2014 – CarpathianMan

4h28min15sec a fost timpul nostru pentru 61km şi peste 2100m diferenţă de nivel. Mureşul a terminat cu 4min30sec în faţa noastră, bravo lor! Diferenţa a crescut cam la 18minute. Noi ne-am păstrat locul 2 la categorie, cu peste 8minute în faţa Dulwich, în etapă am fost pe locul 8 la general.

Etapa a 4-a Bucegi

A fost ultima etapă, era totul sau nimic. Mă simţeam bine. În nici un caz nu aveam chef de slow, iar dacă tot încheiem competiţia vom încerca să o facem cu fruntea sus. Doream să intrăm primii pe o coborâre de început mai tehnică prin pădure şi să încercăm să dispărem. Finalul urma să fie şi mai greu pentru mine, aveam de urcat tot drumul de la Moieciu de Sus la Grădişte Fundata, adică aproximativ 6km. Doream neaparat să fim în faţa englezilor la baza urcării şi pentru asta la coborârea lungă de vreo 15km din Şaua Strunga trebuia să zburăm dacă putem.

Totul părea ok, dar cam la 3km de la start Dan face pană. Îl văd cum întoarce roata, e pe tubeless. N-are nevoie de cameră, are şi el, nu mai aud fâsâit, Dan îmi spune să plec mai departe. Urmează coborârea prin pădure, mă tot duc. Mă dau la o parte când îi aud pe fraţii Manea că vin. Şi ei au avut probleme. Ajung jos, îl aştept pe Dan. La sfatul lui Horaţiu nu stau, pedalez alene. Eram pachet de nervi, îmi exprimam părerea despre tubeless cu voce tare. Pentru 100g mai puţin îţi trebuie un tir de scule şi echipă tehnică! Veci n-o să-mi pun aşa ceva! Mulţumesc de încurajări şi de îndemnurile la calm 🙂 Când a venit Dan eram deja răcorit şi am fost numai lapte şi miere, ca o mironosiţă. Englezii trecuseră, Mureşul erau hăt departe, speram să nu forţeze. Pentru noi era ca un nou start, cu handicap. A urmat un push-bike lung, i-am prins pe englezi, am ajuns Mureş Cycling. Ei cu strategia lor, mergeau în ritmul meu. Mai povesteam câte puţin, dar nu-mi convenea situaţia. Culmea e că aproape sus ne ajung şi englezii. Luci stătea la limba de zăpadă, noi, masterii, eram toţi în păr acolo. Dan era ceva mai sus. Şi de acolo ultima şansă – cu Dan eram ca un acordeon: mă apropiam la coborâri, iar urma o gâlmă  de urcare şi punea metri între noi. Toţi voluntarii îmi spuneau că Dan are pană, deja mă şi vedeam la şosea împrumutându-i bicicleta mea şi alergând în sus pe lângă el.

Dan , cu cască a’ la Robike – From Bike 4 Mountains 2014 – CarpathianMan

În sfârşit şoseaua, Dan pompează la PA. Greu trec kilometri. O echipă ne ajunge şi se depărtează încetişor. Trecem de punctul cu izvor, aflat la 3km de finish. Locul 2 la general master sper că e asigurat. Îl rog pe Dan să se mai uite în vale. Ultimul km, Dan îl vede pe Robike. Acum chiar mă ambiţionez şi cresc viteza. Terminăm pentru prima dată o etapă pe locul 1 la categorie şi … surpriză: Dulwich termină etapa pe locul 2, la 1 minut de noi. Mureşul soseşte pe 3 la 3 minute de noi. A fost o victorie de moral.

From Bike 4 Mountains 2014 – CarpathianMan

3h43min13sec pentru cea mai scurtă etapă a competiţiei – 45km şi 2000m diferenţă de nivel, locul 9 în etapă, cu un deja clasic “218 extrem suffer score”. La general după 4 etape am terminat pe locul 9, iar la categorie pe 2. Echipa Mureş Cycling a terminat pe locul 1 cu 15min ecart, iar Dulwich Paragon pe 3 la 9min de noi. Timpul nostru total final a fost 17h07min35sec. Mulţumim Robike pentru casca împrumutată!

etapa de final si un loc 1 de moral – From Bike 4 Mountains 2014 – CarpathianMan

La sfârşit

Pentru mine a fost o luptă frumoasă pe întreg parcursul competiţiei, o luptă în care dacă nu erai mulţumit, dacă doreai mai mult, aveai încă o şansă ziua următoare şi tot aşa. Luni m-am trezit pregătit să pedalez 🙂 Am avut noroc să fiu cu un partener mai bun ca mine. La început mi se părea că nu trebuie decât să pedalăm, nu contează aşa mult cât de diferiţi sau nu suntem. Apoi păsărelele mele au luat cunoştinţă cu ale lui. Toate nevinovate cică. Am terminat ca o echipă, sper că l-am ajutat şi eu cu câte ceva, că nu-mi aduc aminte. Mulţumesc Dane!

podium final master – From Bike 4 Mountains 2014 – CarpathianMan
From Bike 4 Mountains 2014 – CarpathianMan

Mulţumesc CarpathianMan pentru concurs, după 2 etape am intrat într-o dependenţă. Abia marţi după concurs am început să intru în ritm mai normal, adică să mă simt cam terminat 🙂 . Frumoase peisaje, solicitante trasee! Impresionant efort de organizare pentru cele patru zile de concurs, ceea ce am văzut a fost doar vârful aisbergului. Le mulţumesc şi eu, ca şi concurent, sponsorilor concursului şi sper astfel să-i încurajez să sprijine în continuare astfel de idei. Sunt evenimente care nu aduc sute de concurenţi la start pentru că pur şi simplu trebuie îndeplinite condiţii care nu pot fi îndeplinite de mulţi, dar nu contează numai numărul.

From Bike 4 Mountains 2014 – CarpathianMan

Mulţumesc pentru încurajări, mulţumesc voluntarilor inimoşi, mulţumesc fotografilor. Felicitări concurenţilor, atât învingători cât şi învinşi. Pun mai jos linkuri la pozele lor, sunt foarte reuşite, una din ele am pus-o ca profil.

Edi Pislaru
https://www.facebook.com/edi.pislaru/media_set?set=a.327167624104578.1073741873.100004340288943&type=1

https://www.facebook.com/edi.pislaru/media_set?set=a.326411150846892.1073741872.100004340288943&type=1

Mihai Dinculescu
https://www.facebook.com/MihaiDinculescu/media_set?set=a.10152503057833524.1073741827.561053523&type=1

Ionut Cioban – et3 – Piatra Craiului – sambata
https://www.facebook.com/ionut.cioban/media_set?set=a.887253791301979.1073741828.100000520991113&type=3

FreeriderPunctRo – et1 – Iezer-Papusa – joi
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.713887082011083.1073741904.111063712293426&type=3

Mihai Benea
https://picasaweb.google.com/116606785858514545800/4Munti2014PiatraCraiului?noredirect=1#
https://plus.google.com/photos/116606785858514545800/albums/6023357984696268609?banner=pwa

Fodor Corina – poze Iezer Papusa si Leaota
https://picasaweb.google.com/102022947216033657172/IEZERPAPUSA4MUNTI?noredirect=1#
https://picasaweb.google.com/102022947216033657172/LEAOTA4MUNTI?noredirect=1#

Florin Duicu
https://www.facebook.com/florin.duicu.3/media_set?set=a.10152472924193769.1073741864.726948768&type=1