Aug 082013
 


Mereu amintiri şi mereu mai bun! Să văd până când îmi permit să-mi doresc asta…
Triatlonul de la Reci a fost ultima etapă, a cincea, din Bioeel Triathlon Grand Prix Exterra 2013 . E un triatlon cu tradiţie – acum a fost ediţia a XXII-a. La cum merg treburile în ţara asta o aşa longevitate e de Cartea Recordurilor. Pentru mine a fost a doua oară când m-am prezentat la Reci, precedenta ediţie a fost în 2010, când triatlonul a fost pe asfalt. Am şi acum poze de atunci şi pun una mai jos:

From Triatlon Reci “Cupa Haromszek”

Şi acum îmi amintesc de acel concurs, cu căldura înăbuşitoare de dinaintea ploii ce a urmat. Ultimii km de alergare i-am făcut practic la pas şi de aceea în acest an “m-am hidratat” pe traseu uneori “just in case”.

În acest an mi-am propus să fiu cât mai în faţă în clasamentul la categorie şi-n orice caz să nu fiu în afara top ten. În fond, chiar dacă am lipsit la prima etapă, doream să obţin un punctaj la general care să mă aşeze confortabil în primii zece la categorie şi să mă motiveze la anul să progresez la înot încât şansa  la podium să nu fie o himeră.

După patru ani mari şi laţi am ajuns cu un prieten acolo şi pot spune că am recunoscut locurile – totul a rămas aproape neschimbat. Nu pot spune că e un lucru bun şi e păcat că nu se pot face minime modificări de confort încât să te poţi simţi ca-n staţiune; când spun de confort nu mă refer la “perna” mea, fiind obişnuit să dorm în cort. Zona e frumoasă, faptul că triatlonul e acum offroad mi-a permis să văd şi mestecănişul şi nu pot decât să fiu de acord cu descrierea de pe site-ul natura2000 “Mestecănişul de la Reci este un depozit nisipos de vârstă pleistocenă care pe alocuri are bălţi şi mici lacuri parţial colmatate, cu o floră şi faună diversă, rare pentru România. În prezent situl este puternic antropizat, cenozele de mesteacăn au fost aproape total defrişate şi în locul lor s-a plantat Pinus silvestris. Cenozele ierboase de pajişti au fost puternic modificate prin păşunat.”

From Haromszek Triatlon – Reci
From Haromszek Triatlon – Reci
la recunoastere traseu cu Alpar – From Haromszek Triatlon – Reci

Ca şi la Bezid, când am fost înconjurat de pescari şi n-am putut dormi de poveştile lor cu armată, istorie, politică – ceva din ciclul “ce bărbat am fost odată” (femeile spun “ce bărbat aveam odată”) spuse cu voce tare până târziu în noapte, şi aici la ora 3.30 încă eram treaz şi până la ora 7 când pusesem ceasul să sune nu mai era mult; aşa-i când nu ţin cont de promisiunea pe care mi-am făcut-o la Bezid că nu voi sta aproape de vecini cu alt program ca al meu. La început am avut meciuri cu nişte vecini care au făcut un foc mare pe pământ – foc stins cu scandal de la un pădurar, urmat cu foc ca de tabără de astă dată într-un suport de grătar din dotarea campingului. După fumul de rigoare au sărit scântei la zeci de metri şi mi-a fost teamă că-mi găuresc cortul. Firesc, am luat atitudine şi am fost făcut … scandalagiu. Şi acum stau şi mă mir de ţara asta, unde oamenii “cei mai destepţi cedează”, “întorc şi celălalt obraz” şi se lasă călcaţi în picioare. Mă refer la alţi vecini care n-au comentat nimic, mutându-şi 4 (patru!) corturi mai încolo de frica focului! Nu degeaba am ajuns pe ultimul loc în Europa şi asta pentru că nu mai este altă poziţie după “ultimul”.  “Cei mai deştepti” pleacă din ţară, nu? S-au conformat piromanii şi i-am lăsat în pace cu certurile lor interminabile “intrafamily”, nu de alta dar a apărut o altă provocare: o maşină plantată, nu parcată, cu uşile deschise şi muzica la maxim. Evident, maşină de firmă, ceva curier cu număr de SB. Să le spun şefilor lor pe unde … dorm angajaţii?  Totul “am crezut că a fost fun” cum zicea partenerul din melodia lui Pink şi de înţeles până pe la 10 noaptea, era şi mai multă lume la care-i plăcea muzica, dar… m-am răbdat până la 2.30 noaptea, când şi dacă-i nuntă volumul se reduce. Ce să spun, practic doar o mană de oameni răstigniţi pe jos mai rămăseseră care s-au chinuit să se ridice în picioare la vederea frontalei mele. Am povestit numai despre numerele obişnuite 112, despre “Cutiuţa muzicală” pe care am s-o pun la maxim când mă trezesc, nu înainte de a asculta de la ei aberaţii despre proprietatea privată şi dreptul de a face orice. Mi-am adus aminte şi de replica altui om, “iubitor de animale”, care mi-a spus că pe drumurile forestiere te pot muşca câinii că e voie – nu se aplică legile cu drumul public şi n-am voie să ameninţ cu o piatră câinele care sare la mine. În fine, după atâţia ani de plecat capul pentru că numai unii ştiu acele zicale, sunt convins că pe termen lung pasivitatea naşte monştri. Se creează un tăvălug pe care nu mai ai cum să-l opreşti, iar votul democratic creat ca o reacţie de stabilizare devine exact opusul şi accelerează prăbuşirea.

From Haromszek Triatlon – Reci
From Haromszek Triatlon – Reci

N-am putut decât să fiu bucuros că s-a luminat de ziuă şi coşmarurile mele zăceau adormite care pe unde, poziţie în care le-am găsit şi la terminarea triatlonului. M-am străduit să mă concentrez la ce urmează dar eram cam fără vlagă şi încărcat de pesimism. Mare lucru sportul şi bravo pentru oamenii care-l practică şi-l încurajează şi spijină! Îţi schimbă starea de spirit, te simţi OM! Chiar dacă la înot am ieşit practic în ultimii zece, înotând sub posibilităţile mele, deja eram mai bine şi cu chef de luptă… sportivă. N-am mai recuperat ca la Sfânta Ana aşa mult la MTB, fiind şi un traseu rapid şi practic pe plat, la alergare n-am spart gura târgului dar nici nu a fost distanţă mare, şi am reuşit să-mi îndeplinesc ţelul: locul 7 la categorie, la maxim 4 minute de locul 4, cu un timp de 2h29min. La general am strâns 28 de puncte – locul 6 la categorie. Primii 5 chiar sunt mai buni ca mine … momentan, dar mai sunt ani. L-am remarcat pe Vaum, şi cred că nu numai eu, care după primul triatlon s-a antrenat, la al doilea deja progresase enorm la înot (mă gândesc că a făcut polo la viaţa lui :)) dar încă la alergare eram mai bun, iar acum a fost mai bun la toate capitolele, încheind pe locul 2.

Poza cu invingatorii circuitului de triatlon offroad From Haromszek Triatlon – Reci
Multumesc pentru poze Cornelia Stroe From Haromszek Triatlon – Reci

Felicitări organizatorilor, inclusiv celor care au creat circuitul de triatlon offroad. Am reuşit o dată să vin şi cu fetiţa la un minitriatlon, anul viitor sper să-mi mobilizez toată familia. Încercaţi totuşi să vă “străduiţi” mai mult cu site-ul, cu listele de participanţi, că-i păcat să nu vină lumea din cauza asta minoră. Cu alpinsport.ro am mai avut contact şi la MTB în 2011 şi site-ul a fost ok. Momentan rezultatele sunt doar pe site-ul firmei de cronometrare . Mulţumesc pentru poze, pentru încurajări, a fost frumos printre oameni … de-ai mei.

Oct 112011
 
Sugas Bai – o statiune mica protejata de vant din muntii Baraoltului. N-am putut sa vad daca-s pitoresti pe cat se spune despre aceste locuri – vedeti de ce in poza de mai jos,

poze de la organizatori si voluntari, multumesc pentru ele, mai multe pe picasa

dar tind sa cred ca da, pentru ca multe din descrierile pe care le-am gasit in “prospectia” mea inainte de concurs, cautand amanunte si particularitati s-au adeverit la fatza locului: ca daca e sa fie vreme urata si frig (cum a si fost), atunci aici gasesti la inaltime mica ceea ce gasesti in alta parte la 2000m (si cei mai patiti au si renuntat sa vina, desi s-au inscris), ca intr-adevar vantul nu pare o problema datorita imprejmuirii cu munti mai mari (si categoric la ce ploaie a fost si doar cateva grade, vantul putea insemna abandon pentru majoritatea concurentilor), ca aceasta zona are cateva … ciudatenii: gaze care ies din pamant, un miros care se degaja in unele locuri, e prima data cand am auzit de mofete si de “fluierul pamantului”, sunt si izvoare de apa minerala.
Exista si partii de schi, statiunea e in reabilitare. In sfarsit, poate nu cu bicicleta trebuia sa vin acum in vizita, dar ma bucur ca am mai atins un “colt” mai izolat, dar interesant al tarii.
Dar eu, cu ale mele: ma duc la maraton MTB de 80 de km, organizat de Alpinsport cu Csuri. Ce conteaza ca de multe ori pe unde ma duc altii fac bai, se relaxeaza la plaja, viziteaza muzee sau participa la festivaluri folk sau jazz: eu cu MTB. Las’ ca am eu vreme si de alea. A, cine-i Csuri?! Un baiat cu care m-am intalnit pana acum numai la evenimente deosebite … mai ales pentru el: anul trecut la triatlonul de la Reci s-a casatorit, acum la maratonul de MTB i-a adus barza un baiat. Anul viitor …? Ce a insemnat pentru mine? Pai anul trecut am primit tricou dupa o luna prin posta, acum am asteptat cu resemnare publicarea rezultatelor :).
Si cum a fost: perfect, adica previzibil: nici o problema pe traseu (ce tine de organizatori), un loc 4 la categorie (la 15 min de locul 3), 13 din 18 finisheri la general (vreo 10 abandonuri). Multi au ales sa nu participe, chiar daca au venit sa dea o geana la concurs si i-am inteles si au si ei respectul meu, la fel de mare ca si cel acordat organizatorilor si participantilor. Cand ma gandesc cum e sa stai in frig si ceata la punctele de control si alimentare de pe la 8 dimineata – brrr, nu-i de mine.
N-o mai lungesc, m-am asezat la start practic cu tot ce aveam haine la mine: papuci cu husa, pantaloni lungi de bici cu pantaloni scurti si incalzitoare de picioare pe deasupra, tricou cu incalzitoare de maini cu polar si foita peste, iar in spate un rucsacel cu un poncho in el (pentru cazurile extreme, in special daca trebuia sa abandonez – dar si pentru cazul fericit in care speram sa debarc din haine); pe cap casca tipica, dar cu buff sub.

la start

In fine, dupa o noapte dormita in masina, cu rapait continuu de ploaie si pe urma cand m-am bucurat de liniste am descoperit ca ningea, m-am pregatit de razboi. Numai manusile le-am pastrat normale, sa simt “adevarul”.
Startul la 8 dimineata, de fapt s-a amanat pana pe la 8 si 20 min. Macar n-a fost  4 dimineata ca la IronBike, sa nu vezi nici care-s “dusmanii”. La 9 urmau sa ia startul semi-maratonistii.

sedinta tehnica
astia suntem

Inceputul a fost multumitor, fiind si urcare ma incalzisem. Noroiul inca nu ma deranja. A urmat insa portiunea pe care am parcurs-o numai noi, cei de la maraton, o coborare urmata de urcare (noroi urmat de inghet), care mi-a dat gata lantul si angrenajul: nu mai puteam folosi foaia mica si pinioanele mari din spate. Ma tot opream si nu fortam ca sa nu rup lantul sau schimbatorul fatza. Aveam ulei la mine, dar cred ca am pus prea putin, oricum avea o culoare mai degraba alba decat gri-transparent cum il stiam. Nu vreau sa-mi stric MTB-ul. Acum era momentul de abandon: inca nu aveam 15km parcursi, se incheia lungimea buclei a doua, ma puteam retrage usor si fara avarii. Dar, mai cu fuga, mai cu foaia mijlocie, mai cu cineva pe care-l vad in fatza, trece perioada. Continui. Gata cu abandonul, cum spunea cineva mai bun ca mine: “abandonul nu e o solutie”.


Bike route 1296285 – powered by Bikemap 

Alte cateva poze elocvente, multumesc pentru ele:

prin padurile din vai
din ciclul nu-s eu, dar am trecut si eu pe acolo

Nu opresc la nici un fel de punct de alimentare sau control. Trebuie sa recuperez timp, am tot ce-mi trebuie la mine. Fiind rece si ploaie, nu consum lichid asa mult. Estimez ca daca-s baiat de treaba termin pe la ora 16, ceea ce inseamna 7h40min. Opresc euforic la PA de la punctul cel mai departat, km 40. Am norocul sa nimeresc pe un baiat de treaba care-mi spala efectiv cu spray de ulei cu teflon angrenajul si schimbatoarele. Uluitor, bicicleta e ca noua. Nu-mi vine sa cred, timid folosesc si foaia mica. 20 de km n-am avut probleme, dar atat. Apoi calvar, nimic de facut. Bine ca mai depasesc intarziati de la semimaraton, ma mai mobilizez. Nu-s obosit, dar nu pot forta: urc pe foaie mijlocie cat pot si fug si merg in rest. Nu-i suficient sa ai picioare, trebuie si tehnica. Nu vad cum pot ajunge pe cineva din cei buni din fatza in astfel de conditii. Termin fugind si pe coborarile de final, franele mugesc si chiar si eu imi dau seama ca placutele sunt terminate.
Termin in 8h34min, mult peste estimarea pe care o considerasem realista – fiind facuta dupa parcurgerea a mai mult de o treime din parcurs.
Urmeaza epopeea curatarii bicicletei si dushului. Constat ca tot ce mi-au ramas in afara de pantaloni si papuci sunt doua tricouri. Cu sac de dormit nu pot umbla, dar gasesc patura de picnic care ma salveaza inca o data. Ratez premierea din pacate (bravo invingatorilor), stand la un ceai fierbinte si mancand gulasul de la organizatori in barul cladirii telescaunului. Foarte de treaba oamenii de acolo si sper sa nu ramana cu impresii urate dupa trecerea armatei de participanti plini de noroi. Bravo organizatorilor, asa cum am mai spus, precis tot ce era esential a mers ceas, ca altfel pe o astfel de vreme practic de iarna orice greseala in special de orientare pe traseu putea insemna diferenta dintre zi si noapte. Si sa stiti ca mi-a prins bine fluierul: nu pentru ursi, dar am scapat de doi ciobanesti impresionanti fara efort! E drept ca mi-au tiuit urechile un minut dupa aceea, dar i-am lasat cu vorba-n gura (adica cu gura cascata) pe tovarasi.
Inchei cu clasamentul la maraton si brrr … poate vin cu schiurile pe acolo. Cred ca prin Covasna nu gresesti daca mergi preventiv cu combinatia schiuri – bicicleta.

Aug 032010
 
In sfarsit la un triatlon – 1500m inot, 40km bicicleta si 10km alergare! Dupa 9 ani! Atat a trecut de la ultimul triatlon la care am participat, la Baia Mare. Ce vremuri … de unde si titlul.

Multumesc celor de la ciclism.ro pentru poze!

Istorie si pregatiri. Am mai participat la triatlonuri, la “Iron Man” Zarnesti – inot in Codlea, bicicleta spre Fundata si alergare prin chei la Curmatura, la cel de pe Transfagarasan – inot la Scoreiu, bicicleta pe Transfagarasan in sus pana aproape de fosta cabana Balea Lac si alergare la respectiva cabana si la cel din Baia Mare unde inotul a fost la Apa. Pe atunci oamenii nu erau asa echipati si antrenati, erau mai putini si … eram un pic mai tanar.

Acum ca au crescut copiii si m-am mai linistit cu viata, am inceput sa virez spre obiceiurile de odinioara. In concluzie: hai la Cupa Haromszek de la Reci din judetul Covasna. Cam mult de mers, aproximativ 300km, dar zona merita explorata, e pitoreasca, chiar daca nu sunt munti de peste 2000m. Mi-am pus problema de cat de rece e apa, dat fiind si numele lacului, dar cum numai pregatire psihologica am putut sa fac, am trecut la etapa a doua – pregatirea bicicletei (am pus cauciucuri de sosea la MB-ul meu) si apoi mi-am verificat alergarea prin padurile noastre.

Asteptari. Dat fiind ca inot bras (la liber nu sunt antrenat pe distante mari), 1500m in 30min, la ciclism ma astept cam la 30km/h si la alergare, avand in vedere ca e si ultima proba, daca am noroc scot o ora, tinta mea e 3 ore. La triatlon norocul meu e ca ponderea cea mai mare e bicicleta, unde ma descurc cel mai bine, dar am dezavantajul MB si nu pot decat sa limitez pierderea de timp.

Rezultat. Am terminat pe locul 9 la categoria mea de varsta (penultimul), dar per global mai bine, toata stima pentru cei +40. Timpul total 3h33min55sec, din care 51.49 inot, 1.25.44 bicicleta si 1.16.23 alergare.

Concluzii. La timpii respectivi intra si schimbul dintre probe, unde am petrecut minute bune, mai ales intre primele doua probe. Pe probe, inotul a fost in parametri, chiar daca nu pare, cel mai bun timp al unui concurent fiind de 24min59sec, iar distanta de inot sigur a fost mai mare (poate chiar 2000m, dupa unii concurenti de pe forum). La bicicleta iar am fost in grafic, cand o sa vreau sa obtin rezultate o sa folosesc cursiera. S-a mers si la plasa, dar nu m-a deranjat aspectul … prea tare. La alergare am avut probleme, in special pe ultimii 4 km, unde mai mult am mers decat am alergat. Pur si simplu a fost foarte cald, apa pe traseu a fost intr-un singur loc (cum au fost doua ture de 5km, doar de doua ori am trecut pe acolo) si m-am molesit. Cand capul nu poate, nu te ajuta nici picioarele. Nu eram in situatie disperata, dar tot era mai bine sa ma arunc in lac pe parcurs, pierdeam 2 minute dar castigam per ansamblu 10. M-am bazat pe planurile initiale, cu ideea ca Diana – consoarta mea, imi face poze si are bidoanele de la ciclism la ea. Dar… modificari notorii si lipsa de inspiratie din partea mea (puteam tine buretii cu apa de la punctul de alimentare la mine in bluza): Diana a hotarat pe loc ca participa la minitriatlon (500m inot, 20km bicicleta si 5km alergare). Bravo ei, mai ales ca pregatirea ei a fost doar ambitia. A terminat in 2h9min41sec cu un MB pregatit pentru munte. A fost asa de epuizata ca n-a mai venit pe traseu, eu am tot asteptat bidoanele, mai ales ca prin zona de start am trecut de 3 ori in cursul alergarii. Apoi am aflat ca ea nu a luat nimic nici la bicicleta, nici la alergare, ca sa nu piarda timp. Ma si mir ca a terminat, eu cum n-am avut ceva de baut cum m-am ofilit. Ma uitam cu jind la concurenti, udati de prieteni si prietene, mangaiati, incurajati etc. M-am gandit sa cer ceva de baut pe parcurs dar n-am vazut la oameni decat bere si … mai bine nu.

Pentru triatlonisti si nu numai. Mi-a placut si m-am bucurat ca am putut participa si m-am luptat mult sa pot pleca de la serviciu. Dupa stirile de la televizor si barfe, ma asteptam sa nu ma pot intelege prea bine cu oamenii de acolo. N-a fost cazul, au fost amabili toti. Pentru biciclisti, mai ales pentru cei pasionati de calatorii lungi, e un teren bun de explorat. Gurmanzii au de asemenea numai de castigat. Am mancat de doua ori gulas foarte bun, o data de la organizatori, din ce am vazut nu-l prepara dupa aceeasi reteta. Folosesc ingrediente de la tara, de exemplu branza, casul, legumele – iti dai seama dupa gust. Am ajuns doar sambata noaptea. Pana la urma m-am cazat in masina si mi-am planuit sa merg pe la padurea de mesteceni din zona duminica dupa concurs (am mai citit si eu cate ceva despre obiectivele de acolo). Duminica a venit o ploaie zdravana imediat dupa concurs, suficienta sa-mi bruieze planul si sa intarzie putin premierea si gulasul de sfarsit. Numai de bine la organizatori, o sa fac tot posibilul sa vin si data urmatoare. Pana atunci vreau la iarna sa stau cateva zile la schi in Harghita sau Covasna, sa mai schimb decorul.

Viitor. Saptamana aceasta merg la maratonul de MB de la Garana . De data aceasta nu mai sunt incepator, am alte ganduri. Daca-i vreme buna merg cu toata familia sa experimentam traiul la cort. Daca va intereseaza concursurile de triatlon, MB etc aruncati o privire pe unul din forumurile ciclistilor.