Sep 062016
 


Concediu, concediu, dar ce fel de concediu? Să n-apuc să dau cu bățul deloc, să scriu nimic? Am fost așa de prins cu relaxarea că efectiv nu făceam mulți pureci pe acasă, fie că “acasă” însemna Crveni Vrh (Monte Rosso) – Croația, Saint Gervais les Bains – Franța sau Babarunca – Brașov.
34194689
Vara aceasta am avut parte de concursuri grele, care fiecare ar fi meritat o atenție specială și o pauză corespunzătoare de la unul la altul. Mă uit în urmă și văd însă grupări de la o săptămână la alta, pauzele fiind mai mici de o săptămână datorită faptului că unele concursuri au fost și pe mai multe zile: Bike 4Mountains – 17-20 iunie și X-Man Romania – 25 iunie, Marathon 7500 – 15-17 iulie, Geiger tura lungă – 24 iulie, Traversarea Tarniței – 30 iulie și Triatlon Cluj – 31 iulie, iar acum UTMB – chiar proba regină – Ultra Trail de Mont Blanc 170km cu peste 10.000m diferență de nivel pozitivă, timp limită 46 ore – 26-28 august urmat de Propark Adventure – 01-04 septembrie, timp limită 50 ore și … Walking Month 12 septembrie – 11 octombrie.

1. Croația – Crveni Vrh
2. Ultra Trail de Mont Blanc
3. Propark Adventure
4. Cuvintele scrise de Gyongyi despre Propark Adventure
 1.
În drumul spre UTMB am purces cu familia în Croația, partea nordică, aproape de granița cu Slovenia, în peninsula Istria. Am stat în Crveni Vrh (Monte Rosso în italiană), nu departe de Umag, vizavi de Portoroz și Piran din Slovenia.
Foarte fain a fost acolo, am alergat zilnic și am străbătut zona în zig-zag, ajungând până aproape de graniță. E puțin mai scump ca în alte locuri din Croația, dar a fost un loc nou pentru mine și, foarte important, nu a trebuit să mă abat prea mult de la drumul ideal spre Franța.
Ca și în restul Croației, aici e o combinație de locuri foarte bine amenajate, de lux, întretăiate de porțiuni sălbatice, “la liber”. Ei au campingurile plasate în locuri ideale, nu “remorci” la câte o stațiune “bengoasă”. Chiar dacă nu am stat la camping, am fost la mare cu ei pe acolo, au putut să joace baschet cu alți copii. Eu în alergările mele exploram iar apoi mergeam pe gps fix în locațiile mai potrivite, chiar cu nisip bun de construit și intrare lină la mare. Pun mai jos o alergare în care am urmărit coasta, trecând de la Umag la Crveni Vrh prin Punta, Basanija, Savudrija. Noi am mers la plajă dimineață chiar lângă noi, iar în rest – cu mașina câțive km – la autocamp Veli Joze, la Savudrija, iar în partea opusă la Kanegra, unde este și o plajă FKK.

Ca să atrag și copiii la mișcare în restul timpului am încărcat coordonate și am făcut și geocaching în zonă, ajungând astfel și-n locuri mai ascunse, pitorești, la castele vechi. Ce mai e de spus, e altfel, altă lume… Multe drumuri de țară, poteci, cu indicatoare la intersecții, pentru bicicletă și drumeție. Trece prin zonă și un “drum european” de bicicletă, cred că e marcat cu E1.
Cum e la noi? Știm! 🙂 Avem umor… Un mic episod – cum am intrat în România, de data aceasta pe la vama Petea (am și stat acolo ca pe vremea când nu eram în UE, erau moldoveni la coadă care erau controlați foarte strict – ne aducem aminte și noi), să mai schimb câte ceva, am trecut printr-un sat din Sălaj, în drum pre Zalău. Și pe drum, un biciclist. Nu era el prea semnalizat, în stil clasic. Adică pe portbagaj fiu-meu a văzut o pisică, ținută de cap de stăpân. Într-o străfulgerare le-am spus: are ochi de pisică, circulă regulamentar.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-s_E6Vzhkszw/V85wU7g-TbI/AAAAAAAAgtQ/hATzl0KcERIP0MOhTFAtg0yAJdadDtlsACCo/s144-o/IMG_20160813_101125.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327118028485685809#6327118031377812914″ caption=”imagine de la pensiune – în depărtare Piran – Slovenia” type=”image” alt=”IMG_20160813_101125.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-xtmh-AfM3EQ/V85wUxWo5qI/AAAAAAAAgtQ/eSTk_h6av6w9oXN2fcTxB8JMNwbGhUU1gCCo/s144-o/IMG_20160813_105250.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327118028485685809#6327118028650112674″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20160813_105250.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-q1fECRIqi70/V85wmSH_qzI/AAAAAAAAgtQ/KVunXuLbdSUWtfpzNKPEZ6dU2UJFTd9TgCCo/s144-o/IMG_20160815_171730.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327118028485685809#6327118329504836402″ caption=”deasupra la campingul Kanegra” type=”image” alt=”IMG_20160815_171730.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-zQ8rI_QobQY/V85wmRMxYRI/AAAAAAAAgtg/P5USZvJZXW8SiCDKpHYQB_G3pWD-Gb6MACCo/s144-o/IMG_20160815_171918.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327118028485685809#6327118329256435986″ caption=”pe drumurile ciclabile din zonă” type=”image” alt=”IMG_20160815_171918.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-hU8UvpKrroQ/V85xWm1r1iI/AAAAAAAAgtQ/BvwVffeCP4gD8D8H5y_PIsoiRsrQHBkagCCo/s144-o/IMG_20160817_165611.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327118028485685809#6327119159698904610″ caption=”schimb de jucării – amintiri la un geocache” type=”image” alt=”IMG_20160817_165611.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-L35JhMa5tpY/V85xkExHe2I/AAAAAAAAgtQ/YiZ7m-ZaoEUsdczHf8uD9laxWIzsL7X2ACCo/s144-o/IMG_20160817_165642.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327118028485685809#6327119391071107938″ caption=”într-o zonă mai sălbatică” type=”image” alt=”IMG_20160817_165642.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-YjMvJiJ3fTY/V85xkKY_u4I/AAAAAAAAgtQ/K9jhddUdXQsmNHw_GeJOYyOvUSMIjwONQCCo/s144-o/IMG_20160817_191808.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327118028485685809#6327119392580549506″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20160817_191808.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-CrTOCgMIAU4/V85xkGcxJ5I/AAAAAAAAgtQ/PdL40MNFg8kEMgWlbroj4ZhgaixaBmNogCCo/s144-o/IMG_20160818_204928.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327118028485685809#6327119391522629522″ caption=”un geocache nocturn, la o mică bisericuță distrusă, dar fără să fie părăsită, încă vie” type=”image” alt=”IMG_20160818_204928.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-1kFOBqSrwRE/V85xWs5F9KI/AAAAAAAAgtQ/Br-XtPFi6iEM9YhWSxQnfCqNkoxefW_TACCo/s144-o/IMG_20160817_163112.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327118028485685809#6327119161323812002″ caption=”castel, se va renova – pentru geocaching” type=”image” alt=”IMG_20160817_163112.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-BZ2MFbBj5QY/V85xK0BrzTI/AAAAAAAAgtQ/ZVicNfottksZ1p4yUw_aAW-Pv9gU8yZpwCCo/s144-o/IMG_20160816_174543.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327118028485685809#6327118957080464690″ caption=”în campingul Veli Joze” type=”image” alt=”IMG_20160816_174543.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-TEhmkfiFagQ/V85xK5BRm8I/AAAAAAAAgtk/8H0_aaVeSYMHsFrTq3kMapem1pojNVqNQCCo/s144-o/IMG_20160816_174332.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327118028485685809#6327118958420925378″ caption=”la plajă în Savudrija, la un camping, nu departe se vede farul” type=”image” alt=”IMG_20160816_174332.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/–0dF28tXQqw/V85xK-PJ9fI/AAAAAAAAgtQ/vgbi7blHFl0pLN55fXFFixw1pK7VZd-IwCCo/s144-o/IMG_20160816_182024.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327118028485685809#6327118959821321714″ caption=”farul de la Savudrija” type=”image” alt=”IMG_20160816_182024.jpg” image_size=”2368×4208″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-zABHw27DxjA/V85x3lR7CcI/AAAAAAAAgtY/OyEWX5VjcrI4c83HCVTqyNVi8PtSkfcRACCo/s144-o/IMG_20160819_165155.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327118028485685809#6327119726216153538″ caption=”așa arată și aici indicatoarele pentru drumeție și bicicletă” type=”image” alt=”IMG_20160819_165155.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-7TEuCDd8Bwk/V85x_kIz4sI/AAAAAAAAgtc/ren58_C_BkkFZkbuNBr1EESxv2CDQ7dnQCCo/s144-o/IMG_20160820_192928.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327118028485685809#6327119863348454082″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20160820_192928.jpg” image_size=”4208×2368″ ]

 

Top

 2.
Și acum despre UTMB.

Anul trecut am stat în partea italiană într-un camping, eu participând la TDS, cu startul în Courmayeur. Acum ne convenea să stăm cât mai aproape de Chamonix. Noi ne-am stabilit la Saint Gervais les Bains pentru că acolo își găsise loc de cazare și prietenul Gabor Sztranyiczki, care și el era cu familia. În fond, noi urmând să lipsim o zi și aproximativ două nopți (startul la UTMB era la ora 18 și probabil unul din motive era că estimarea de timp final pentru primii era în jur de 22 ore, aceștia urmând să ajungă astfel la o oră de maximă audiență), în restul timpului familiile puteau să fie împreună, să ne vadă când trecem prin Saint Gervais (km21, al doilea punct de cronometrare și primul de alimentare, noi ajungeam acolo conform planului nostru de cursă pe la ora 21). Ne-am mai întâlnit cu prieteni români, cu Sove, cu Polgar în Chamonix, dar n-am putut sta decât de vorbă puțin – noi ne făceam programul și în funcție de ai noștri.

Până să vină Gabor ne-am și ales un traseu mai ușor prin care să ne acomodăm cu munții. Am găsit în locuința noastră mai rustică, foarte dotată cu tot felul de accesorii de bucătărie și jocuri de societate, un ghid montan cu o mulțime de trasee pentru toate vârstele și puterile, cu startul în diverse localități din zona Chamonix. Așa am ales un traseu declarat pentru familie, cu start în Les Houches – la vreo 10km de Saint Gervais, care ne urca până la 1533m, la Col de la Forclaz. Era recomandat și pentru pitorescul cabanelor de pe traseu. Mai jos sunt câteva poze mai semnificative.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-oHe8abfc-x8/V86p9keUQNI/AAAAAAAAg18/dqDGMBXi0jsznGvHfwzxOEuYUStCc-2JgCCo/s144-o/IMG_20160823_144531.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327181401730072786″ caption=”intr-o excursie spre Col de la Forclaz, cu start din Les Houches, conform ghidului gasit in locuinta” type=”image” alt=”IMG_20160823_144531.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-MVQ1R9bVksA/V86p9kotCvI/AAAAAAAAg18/w9LyRMSxrqs0BqcA7VTafaR67MjVj1QvQCCo/s144-o/IMG_20160823_155211.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327181401773640434″ caption=”caldura mare” type=”image” alt=”IMG_20160823_155211.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-RKUEBeIp67o/V86p9opr2rI/AAAAAAAAg18/Xm629i6YsZUSZYU1HQySFFocMhg5cYJbACCo/s144-o/IMG_20160823_150002.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327181402851498674″ caption=”casuta pentru pasari pe perete la o casa” type=”image” alt=”IMG_20160823_150002.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-R-J0RsfHl2I/V86p9hPtCcI/AAAAAAAAg18/5NcTf2gFIeMJKj29WhcV6Mfe-tApr6zsQCCo/s144-o/IMG_20160823_170736.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327181400863476162″ caption=”am ajuns la Col de la Forclaz, destinatia noastra” type=”image” alt=”IMG_20160823_170736.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-Qouvrw1kNkM/V86p9vjhMGI/AAAAAAAAg18/ZHNlPhLAjWUlHmrJnQOb2DWsf0MJmT0SgCCo/s144-o/IMG_20160823_174008.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327181404704682082″ caption=”inapoi” type=”image” alt=”IMG_20160823_174008.jpg” image_size=”2368×4208″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-XPxcJJ4p6MI/V86p9pLUwhI/AAAAAAAAg18/1JVvVG7Ak_kXVA8eOsDKDVEcfBN9EIjKACCo/s144-o/IMG_20160824_193952_1472105972910.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327181402992591378″ caption=”ghidul nostru de calatorie, cu trasee, gasit in dulap in locuinta din Saint Gervais” type=”image” alt=”IMG_20160824_193952_1472105972910.jpg” image_size=”720×1280″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-wT9i6hLmUms/V86p9vF2K5I/AAAAAAAAg18/ChnIcqJJcSctTflNi7LNt5Z8gkFAbSnJACCo/s144-o/IMG_20160824_194039.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327181404580227986″ caption=”am ales traseul 34, mai usor” type=”image” alt=”IMG_20160824_194039.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-Bv4QLeRpKXM/V86p9rD97BI/AAAAAAAAg18/LzAX9VJroUImY4FuIKCZGCAgd-N-ugCBgCCo/s144-o/IMG_20160824_194111.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327181403498605586″ caption=”descrierea traseului ales de noi” type=”image” alt=”IMG_20160824_194111.jpg” image_size=”2368×4208″ ]

A venit apoi și rândul unei excursii cu Gabor, a ales el un traseu unde noi ne puteam testa acomodarea cu altitudinea, urcând la Mont Jolie 2525m. Normal că nu am făcut efortul să urcăm chiar de jos, era deja joi, am luat telecabinele aflate chiar lângă noi. 1000m diferență de nivel tot am făcut, pe vârf ajungând dintre copii doar cu fiică-mea. Pe lângă priveliște mi-a plăcut și placa de orientare din vârf, care arăta în toate punctele cardinale ce vârfuri și obiective sunt vizibile.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-gwVMaSlXFIg/V86p9sCQ6LI/AAAAAAAAg18/tmPzf7txTK0WgQeFLEXoOBnSTqIPyJH6wCCo/s144-o/IMG_20160825_112726.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327181403759896754″ caption=”cu familiile spre Mont Jolie, poza facuta de Gabor” type=”image” alt=”IMG_20160825_112726.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-gs3nXZpu_Qs/V86p9gYDTYI/AAAAAAAAg18/cmE0VEVGOPU-I-0dI-j-ZGxo4zga0KzSACCo/s144-o/IMG_20160825_124035.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327181400630054274″ caption=”o terasa” type=”image” alt=”IMG_20160825_124035.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-L5k6byvaiik/V86p9lLXWFI/AAAAAAAAg18/Rr3GmmdCxUULaOr6c6RaTOk_AQST78QugCCo/s144-o/IMG_20160825_133738.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327181401919019090″ caption=”Mont Jolie” type=”image” alt=”IMG_20160825_133738.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-z5DH9l3JSzc/V86p9okLpqI/AAAAAAAAg18/Cpu6qFE3r3kLPnY5VWou0F7Y6urChyKpgCCo/s144-o/IMG_20160825_135904.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327181402828416674″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20160825_135904.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-UV5EECnNplU/V86p9s4fbWI/AAAAAAAAg18/boT6-VfXeeM_YpRQkTZOAzWf8OopnrQoACCo/s144-o/IMG_20160825_135858.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327181403987340642″ caption=”Mont Joly 2525″ type=”image” alt=”IMG_20160825_135858.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-ReW3ux8oyfM/V86p9mAdqII/AAAAAAAAg18/26ic1q8s6WsVeb0J6PbG3hw1_McI6um-QCCo/s144-o/IMG_20160825_135951.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327181402141730946″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20160825_135951.jpg” image_size=”4208×2368″ ]

Și în sfârșit a venit vremea ca noi să ne concentrăm strict pe cursa noastră. Eu aveam planul făcut, de care încercam să mă țin. Pe baza TDS-ului de anul trecut mi-am găsit o viteză medie pe care era posibil să o obțin și am aplicat-o pe un grafic în timp făcut de un francez în excel. Acolo figurau și durata pauzelor, se ținea cont și de încetinirea normală datorată efortului pe măsură ce te îndreptai spre finish. Eu anul trecut am reușit să mă comport mult mai bine decât previziona spre final, sărind din grila de finish de 25-26 ore la cea de 24 ore.
Schița cu timpii era bună și pentru familia care mă urmărea și putea estima unde mă aflu, plus că am tipărit și timpii la mai multe persoane care au încheiat anul trecut la interval de o oră, începând de la 31 ore până la 36 ore. Dacă depășeam grila de 36 ore nu mai urma să lupt așa mult pentru rezultat, pentru timp final, însemna că s-a întâmplat ceva, nu-s chiar ok. Pauzele le-am pus foarte scurte, de 3min, utopice, ca anul trecut de altfel, și nu însemna că voi ține cu dinții să plec repede de la PA-uri. De terminat nu-mi făceam probleme, îmi făceam griji însă că trebuie să închei apt pentru Propark Adventure, să nu-mi trag în jos echipa. Asta însemna că nu aveam voie să risc la coborâri, să rămân cu sechele. Oboseala și lipsa de somn urma să le recuperez cât de bine mă pricep.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-0Mwi2r5cA7k/V86pbzPuF9I/AAAAAAAAg18/qLbUqClPavUD87JKFofhT7fVUc22QjY0ACCo/s144-o/planificare.png” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327180821579831250″ caption=”planul initial” type=”image” alt=”planificare.png” image_size=”881×728″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-UJNFOomxF34/V86pb7H17nI/AAAAAAAAg18/PuH6rhLcwc4GODRn_CKmTY–7nPS0670ACCo/s144-o/rezultat.png” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327180823694274162″ caption=”evolutia mea” type=”image” alt=”rezultat.png” image_size=”1002×807″ ]

Un scurt remember de peripeții.
Mai întâi legat de cazare. Am ajuns în Saint Gervais luni, cu ceva după ora 19 care era trecută limită că găsesc gazdele/omul de la agenție, la pensiune/motel. A fost coadă de o oră la tunelul pe sub Mont Blanc. Așa că a trebuit să sun, conform indicațiilor de pe booking. Totul ok, trebuie să găsesc o cheie într-un plic într-o cutiuță poștală cu cifru de la agenție aflată pe strada X. Mi s-a dat cifrul. Coordonatele GPS erau însă greșite, strada nu știu din ce motiv nu era scrisă nicăieri pe indicatoarele stradale (aveam să văd că de fapt era cea principală) și uite-așa am ajuns să introduc codul pentru cifru la o cutiuță din preajmă … care era de la altă agenție. Nu a mers, era și culmea. Mi-am dat seama că de fapt nici nu mi s-a spus numele agenției, am presupus că e totuși Interhome, am găsit-o pe google maps și după multă tevatură am reușit să intru în casă. Adică, pe scurt, parcă am făcut geocaching dar nu în joacă.
Dar chinurile nu s-au terminat, în instrucțiuni era trecută parcare subterană. Am găsit-o, am văzut poarta, aveam cheia dar nu știam unde s-o bag. Nu puteam deschide. Am studiat pereții, mi-am folosit imaginația, degeaba. Ca-n filmele cu proști. Nici cei din jur pe care i-am întrebat nu știau. În fine, găsește soția locul de introducere, la metri buni de poartă. Intru, loc îngust, în pantă. Numărul de garaj 44 nu există, numerotarea se termină undeva la 32. Precis mai este o intrare, un alt șir de garaje. De ieșit doar cu spatele, trebuie talent de șofer nu glumă. Reușesc să parchez unde trebuie. S-a dus ziua.
Apoi, legat de numărul de concurs. Am fost cu Gabor miercuri să ne ridicăm pachetele de înscriere. Atâtea verificări s-au făcut, de atâtea ori le-am arătat plicul cu numărul primit … acasă am observat că din toate lipseau tocmai numărul și eticheta pentru bagajul ce urma să-l las la start pentru Courmayeur. Am simțit că turbez. Verificasem la ieșirea de la standuri, cu Gabor de față, că nu pot pierde nimic, că nu mi-a căzut nimic, dar nu m-am gândit să verific că e tot ce trebuie la mine, că am primit tot ce trebuie.  Sunt destul de tipicar în astfel de situații, prefer să pierd timp mai mult dar să fiu sigur că ceea ce fac e aproape de perfecțiune. A fost ca-n scheciul cu Dem Rădulescu și Jean Constantin, că nu mai știi dacă ai dat ceva sau ai primit.

Și am rememorat, nu mi-a venit să cred. Mi-am adus aminte că la ultimul punct, când primeam punguțele pentru gunoi și alte chițibușuri/reclame n-am văzut să mi se introducă și plicul. Și telefon la organizatori. Engleză, stres… S-a lămurit, urma să iau un nou număr ziua următoare. Adică trebuia să mă întorc la Chamonix, să încerc să ajung și la excursia programată cu Gabor (se vede treaba că am reușit). Eu știu ce complicații pot apărea la o schimbare de număr, ce implică, așa că nu eram deloc liniștit. Dacă trebuia să se întample așa ceva și reușeau să-l schimbe atunci ori eram extrem de norocos (cu totul improbabil) ori aveau o organizare nepământeană.
Și la prima oră am ajuns la Chamonix, de fapt cu jumătate de oră înainte de distribuirea de noi pachete. Câteva întrebări și în fața mea apare plicul meu. Era acolo, nu s-a pierdut. Fuga înapoi la excursie.
Cum UTMB e pentru toți, au fost și curse pentru copii, pe categorii de vârstă. Foarte încântați au fost ai mei, mi-au tot adus aminte să nu uit. Asta tot miercuri a fost, atunci drumul la Chamonix a fost cu dublu rol: ridicare pachete și curse copii. Ai mei au fost la MiniUTMB – Tudor și MiniPTL – Andreea. Pe Andreea am însoțit-o, era mai complicat ca o alergare, era și orientare. La fiecare reper avea câteva poze cu numere pe ele și ea trebuia să memoreze numărul din dreptul pozei corecte. Pozele erau cu sigle de la sponsorii concursului sau cu ceva legat de concursul în sine. La final obțineai 4 cifre care reprezentau ceva. Noi am greșit una, dar nu conta. Doar totul era pentru spiritul UTMB. Cele 4 cifre, rearanjate, însemnau … înălțimea Mont Blanc 4810m, deci era ceva semnificativ pentru concurs. Fain, acum ea vrea direct la UTMB… sau la cursa cea mai scurtă de la UTMB. M-am liniștit, n-are vârsta, nu poate da vina pe mine. 🙂
[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-LJHZAXtuUz8/V86p9gkOflI/AAAAAAAAg18/MahqZ6wE18QDZeC2-Q_GdV62FeuisQafgCCo/s144-o/IMG_20160824_141654.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327181400681119314″ caption=”ai mei la cursele pentru copii pe categorii de varsta, fara premii, dar cu multa voie buna” type=”image” alt=”IMG_20160824_141654.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-hPGiDxwXw6I/V86p9sliR_I/AAAAAAAAg18/qMkqjWN9eSkd0hSJ3gAwPPcugNSbUPA0wCCo/s144-o/IMG_20160824_192628.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327181403907835890″ caption=”traseul de orientare al fetei, cu puncte unde trebuia sa tii minte cifre” type=”image” alt=”IMG_20160824_192628.jpg” image_size=”2368×4208″ ]

Apare o schimbare de plan pentru cursă… Era o idee frumoasă să ajungem împreună la Saint Gervais să ne vadă copiii, așa că am fost de acord cu Gabor să alergăm împreună prima parte, primii 21km, iar apoi, dacă ritmul era asemănător, să continuăm și noaptea ce urma.

Asta însemna că la cursa mea puteau să fie modificări și de fapt am și împărțit-o la modul cum am mers în 4 etape.
Mai întâi câteva poze de la start. Ne-am așezat acolo cu mai bine de o oră înainte, să putem privi și simți ce înseamnă o atmosferă ca de corridă.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-t4tKZtC2aEE/V86p9hGYcuI/AAAAAAAAg18/EKSNCUcfk0AgxGiAGOTsDaKpLwINgU0FQCCo/s144-o/IMG_20160826_170718.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327181400824378082″ caption=”in asteptarea startului de peste o ora” type=”image” alt=”IMG_20160826_170718.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-Bbn5t69sZvs/V86p9ioc3uI/AAAAAAAAg18/ZtRr7fDNsIwKoEuE7iNRFSLgKHbtPwITwCCo/s144-o/IMG_20160826_170832.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327181401235709666″ caption=”cu Gabor” type=”image” alt=”IMG_20160826_170832.jpg” image_size=”2592×1920″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-B5SoqbWUUIM/V86p9peKaVI/AAAAAAAAg18/7HEt4bZIIv0v4vSVjWRf2vl6aTss4BCvwCCo/s144-o/IMG_20160826_164215.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327181403071605074″ caption=”la startul UTMB” type=”image” alt=”IMG_20160826_164215.jpg” image_size=”2368×4208″ ]
Prima etapă a fost Chamonix – Saint Gervais – 21km, în care am alergat alături de Gabor. Am mai și povestit, era doar începutul, încălzirea. Gabor era ușor mai lent pe coborâri, dar aveam ritm bun. La Saint Gervais am ajuns cu câteva minute întârziere față de grafic, 2h50min față de 2h45min.
A venit a doua etapă, în care am alergat cu Gabor, dar nu cot la cot. De fapt el avea o țintă de timp mult mai rezonabilă, de 40h, nu 34h ca și mine, așa că nu avea sens să se grăbească mai ales la început. Era important pentru amândoi să avem ritmul nostru, mai ales pe coborâri e o solicitare suplimentară să mergi mai încet, să frânezi după ritmul altuia. Așa că am preferat mici pauze în vârfuri sau pauze suplimentare la PA-uri, deci să poți face și ceva util în așteptare. Așa ne-am înțeles, să ne anunțăm când încetăm să mai mergem împreună, să nu ne stresăm și să alergăm ca iepurii unul după altul. A fost fain, mi-a făcut plăcere să alerg împreună cu el, cel puțin pe distanțe scurte-medii suntem apropiați ca nivel. La 7500 a mers foarte bine.
La refugiul Croix de Bonhomme, km45 știam deja că va urma despărțirea. Urma coborâre. La Les Chapieux, km50 ne-am strîns mâinile și ne-am urat succes.
Porneam în cea de-a treia etapă, de recuperare timp, cu bun simț, dacă se putea. Din păcate euforia vitezei pe coborâri mi-a creat o febră musculară de care nu am scăpat până la sfârșit. Ce să-i faci, din când în când mai ești copil. Am luat doar o jumătate de aspirină o dată, mi-a făcut bine, dar cum nu mai luasem nu am vrut să fac experimente chiar acum, am mers pe siguranță și mai lent.
Știam că sunt în urmă față de grafic, n-am avut răbdare să mă uit cu cât. Acum știu: 8h25min față de timpul estimat de 8h05min. Toți din lista mea au fost mult mai iuți decât calculul hârtiei, sub 8h, deși terminaseră unii în 35-36 ore.
Astfel că am început aventura de unul singur destul de tare. Urma urcare. La Col de la Seigne aveam 10h41min față de 10h26min, recuperasem chiar mai mult decât se vede pentru că la punctul precedent am și stat să aștept. Ajunsesem pe poziția 633, cu peste 100 poziții recuperate.
La Lac Combal, km67, după coborâre, începusem să-mi simt mușchii și a trebuit să o iau mai încet. Coborârile erau și abrupte, cu bolovăniș, și mai ales spre Courmayeur m-au liniștit cu totul, fiind numai trepte de pământ separate cu lemn sau rădăcini. Și asta kilometri întregi, până aici coborând peste 4000m diferență de nivel.
Poze de pe traseu făcute de mine:
[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-H5hXlwJv-To/V86p9mSZbxI/AAAAAAAAg18/TdEflYDAzDkeUvzDRzA0KtrXz5aReeQFQCCo/s144-o/IMG_20160827_150820.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327181402216951570″ caption=”poza facuta de mine pe traseu” type=”image” alt=”IMG_20160827_150820.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-N3JpjHH-b6s/V86p9rEZm5I/AAAAAAAAg18/7x6RhCE6US0M0l9Zut-paUbQnQ7kZ_bPwCCo/s144-o/IMG_20160827_150832.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327181403500419986″ caption=”la Grand Col Ferret” type=”image” alt=”IMG_20160827_150832.jpg” image_size=”4208×2368″ ]

La Courmayeur am intrat în etapa a patra și ultima: alergarea și mersul să rezist la infinit, indiferent de ce urma. Eram la km80, poziția 547, 15h14min de la start, dar la aproape 2 ore față de țintă. A durat ceva și să-mi iau bagajul, să-mi schimb șosetele, să-mi schimb bateriile la gps, să-mi iau altă pungă de mâncare etc. Dar aveam șanse la 36ore.
Până acum mă lămurisem de niște aspecte diferite și față de TDS. Coborârile erau mai solicitante, nu era atâta drum de țară la vale. Concurenții din jur erau foarte liniștiți, nu făceau gesturi în plus. Alergau foarte economic, nu tare dar constant.
M-a distrat o femeie, probabil englezoaică, care se plângea că i-e somn. Era cu un grup. I-am sugerat să cânte, ceva simplu. 🙂 Așa am făcut și cu Gyongyi la Propark mai apoi. Am cântat “un elefant se legăna”. Infantil, dar ține faza. Cântam în studenție tot felul de cântece simple și repetitive când eram obosiți în excursii și ne prindea noaptea, țin minte și acum coborârea de la Vârful lui Pătru la lacul Oașa, unde ocolirea ni s-a părut interminabilă. O prietenă chiar a vrut să traverseze înot lacul, iar un coleg tot dădea în gropi până ne-am dat seama că umbla pe întuneric cu ochelarii de soare. 🙂 Nu mi-a venit în minte cum să-i dau exemplu, dar un prieten de-al ei i-a dat unul. Ne-am mai întânit de vreo 3 ori până la final, ne recunoșteam chiar dacă era noapte.
Un lucru care pe mine (și nu numai) mă termina psihic era ocolirea. Nu eram singurul afectat. Ajungeai la localitatea de destinație dar nu o luai direct spre punctul de alimentare, ci ocoleai pe poteci localitatea până ajungeai aproape. E drept că nu încurcai astfel deloc circulația, dar mai dura peste o jumătate de oră să ajungi.

Totdeauna pauzele lungi strică. Mi-a fost greu să ajung la refugiul Bertone după Courmayeur. S-a făcut și foarte cald. Mă străduiam să merg cât mai bine, dar fără mișcări suplimentare. De febră musculară scăpam temporar după ce se obișnuiau mușchii cu coborârea, și asta însemna să fie cel puțin jumătate de oră de mers la vale.
La Champex Lac, km122, aveam 25h46min, poziția 530. Era de ploaie, se vedea în depărtare, și începea să picure. Urma din nou noapte. M-a prins ploaia cu tunete și fulgere sus, pe La Giete (1884m altitudine). Și beznă. Mai vedeam luminițe de la concurenți departe, dar în rest pe lângă mine pustiu. Cred că mulți se opriseră, fulgera pe lângă mine. N-aveam ce face, n-avea sens să mă întorc. Noroc că traseul nu mergea chiar pe creastă, ci sub ea, mai erau și conifere din când în când, mă bucuram când le vedeam. Am umblat foarte încet, aplecat, cu bețele târându-le după mine. Am văzut acum că am avansat până pe poziția 458, dar asta pentru că eram cam singurul nebun pe sus. Deja trecuseră 29 ore. Foarte bine mi-a prins echipamentul obligatoriu care era de calitate. Mi-am luat și suprapantalonii la refugiul Bovine de după Giete.
Poze de la organizatori:
[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-FI3L_QEszzA/V86p9n46ueI/AAAAAAAAg18/3BSrVglYAjU80_N39VDCH3oZHMZ5MKhRQCCo/s144-o/34227110.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327181402646952418″ caption=”” type=”image” alt=”34227110.jpg” image_size=”2992×4488″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-xrF9oJcag2U/V86p9m8zfoI/AAAAAAAAg18/C_HesAGTboMp2QCBXknXHtBfMgjgazY2wCCo/s144-o/34181473.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327181402394820226″ caption=”” type=”image” alt=”34181473.jpg” image_size=”2992×4488″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-Z7TiRHcTIhc/V86p9ngnbDI/AAAAAAAAg18/4KxyHyu5VLUXh7WRF2FzeKga5Y0v7x1MQCCo/s144-o/34220802.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327181402545024050″ caption=”” type=”image” alt=”34220802.jpg” image_size=”4470×2988″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-Qi_zc0ZeRrs/V86p9kFN9xI/AAAAAAAAg18/li2OT_YitREWv9489t82uoevHAZ7RakxwCCo/s144-o/34201966.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327181401624803090″ caption=”” type=”image” alt=”34201966.jpg” image_size=”4470×2988″ ]

Apoi vremea s-a calmat, s-a făcut frumos. M-am întâlnit cu Bogdan Petruțu la Vallorcine, cu 20 km înainte de finish. Mi-a dat o pastilă de săruri și două de BCAA  (mulțumesc), dar de senzația de somn n-am scăpat. 🙂 Pe urcarea de La Tete aux Vents, abruptă, era să pic o dată, noroc cu bețele. Pășeam atât de rar și legănat că mi se făcea somn. M-am consolat că măcar ajung pe ziuă și o să-mi iasă pozele bine la finish. De această dată n-am fugit ca nebunul la linia de finish, să dau timp la fotografi să se așeze. De altfel organizatorii au pus linia tehnică de finish înainte, tocmai pentru a se putea bucura concurenții și cei din jurul lor de un final mai liniștit și eliberat de spiritul de competiție. Mulți așteptau să le vină prietenii, copiii, să treacă pe sub poartă împreună. Am încheiat pe poziția 470 la general, 182 la categoria V1H, cu un timp de 38h58min. Am fugit cât era necesar să termin sub 39 ore. Din 2555 de concurenți au încheiat cursa 1468.
L-am așteptat apoi pe Gabor, a terminat și el cu bine sub 42 ore, n-am reușit să-i fac o poză mai bună, am uitat să-l avertizez să nu se grăbească. Felicitări la românii noștri, și la finisheri și la cei care au fost nevoiți să abandoneze. Când încerci să te autodepășești se întâmplă să nu reușești, dar asta pentru că ai vrut mai mult.

Împreună am plecat apoi la Saint Gervais să ne odihnim. Mulțumim prietenilor români care ne-au însoțit la finish. În rest atmosfera a fost deosebită, acolo toată lumea din localități pune suflet la acest eveniment, am și spus în glumă că scoteam un timp mai bun cu o oră dacă nu spuneam de sute de ori “merci” la strigătele lor de “allez” și “courage”.
Ca o concluzie, la cursele foarte lungi am să-mi pun mai mult sandwichuri decât batoane. Efectiv asta am tot căutat la punctele de alimentare: pâine, salam, caș, supă caldă, cola. Și cel mai greu și periculos e drumul spre casă cu mașina, după atâtea ore de nesomn. Cursa am terminat-o cu bine, iar după ce am dormit suficient n-am avut nici o problemă iar la Propark Adventure n-am ajuns să am slăbiciuni evidente, atât că … evitam mișcările inutile.

La finish:

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-qWaUWQwB89Y/V86p9jE66-I/AAAAAAAAg18/wenh3zjnUPkEssufcVe91jen4Htn_CnUQCCo/s144-o/34194688.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327181401355119586″ caption=”” type=”image” alt=”34194688.jpg” image_size=”2992×4488″ ]

Regretul meu a fost că am dormit așa de bine că m-am trezit după premiere. Nici anul acesta n-am reușit să ajung, deși acum eram pe “partea bună” a tunelului. Mai trebuie să mă duc o dată.
Traseul meu, parțial, că m-a lăsat și gps-ul, așa am fost de lent. Lipsesc vreo 5h, 20km și 1000m diferență de nivel.

Top

 3.
Propark Adventure

Le pun împreună cele două concursuri. Prea seamănă ca efort. Să fac două introduceri? Nu-i cazul.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-XuMKEY59xxo/V8-ZHaL0McI/AAAAAAAAg9Y/YBq2RM8oh7sHE0oKpRpt0CCbJT48SLuNgCCo/s144-o/2016-09-02%2B07.49.27.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327444354045850050″ caption=”2016-09-02 07.49.27.jpg” type=”image” alt=”2016-09-02 07.49.27.jpg” image_size=”3264×2448″ ]

Sunt însă și diferențe. Mari. Pentru că Propark Adventure e un concurs pe echipe. Minim o fată. Și e greu, anul trecut echipa mea a abandonat – Iezerele Cindrelului. Am avut și probleme tehnice la o bicicletă care oricum făcea irealizabilă încadrarea noastră în timp.
Acum a fost altfel. Mai întâi am încercat să mă lipesc de cineva cunoscut, de un prieten. Știam că Dan Jecan, care și el participase în altă echipă anul trecut și abandonase, era deja înscris. Ne știm de la CAR Universitar Cluj. Băiat de treabă, liniștit, obișnuit cu muntele, alpinist. Nu e el fan concursuri, nu l-am văzut participând la alergare sau bike, dar sunt lucruri mai importante decât acest aspect. Apoi a venit alături de noi Dan Lupșa. El e bun, uneori prea bun și e riscul că se plictisește. Dar mai important e să știi cu cine ai de-a face. 🙂 Am fost cu el la 4 Munți, ne-am înțeles, am mers bine împreună, chiar pe podium la categorie. Așa că știam că va trebui să-l lăsăm să povestească cu fetele de pe la punctele de control. 🙂 Și apoi a venit bomba: Gyongyi. Fata. Ea mai lipsea, nu știu cum de s-a hotărât și cum de-a vrut cu noi. Adică e foarte bună, orientaristă, hotărâtă, nu-i din aluat obișnuit. Și așa a luat naștere Pietrosul Rodnei, numele fostei echipe a lui Jecan. Mie-mi plac Rodnei… și toți munții din țară.

Ne așteptam la ceva greu. Adică dacă pui un termen limită de 50 ore e greu de crezut că scapi doar cu o noapte nedormită. Foarte secretoși organizatorii. Și frumos numele localității de … instructaj – Babarunca – județul Brașov. Apăi chiar putea fi startul oriunde în țară la ce munți am străbătut, se vede pe diploma noastră de locul 4: Piatra Craiului (startul pe bike până la urmă a fost din Zărnești), Iezer-Păpușa (trailul), Leaota, Bucegi, Baiului și Neamțului (finishul a fost la Babarunca).

Și încă ceva: nu poți spune că faci așa ceva de fun. N-ai cum. Adică numai dacă chiar ești masochist cu acte în regulă. Atunci e simplu, nu trebuie să gândești prea mult, trăiești doar clipa. 🙂 Pentru restul lumii, la care plăcerea se transformă încetul cu încetul din cauza oboselii și problemelor fizice într-o luptă cu tine însuți, totul funcționează pe bază de motivație și voință. Și mai ales să te gândești că ești în ECHIPĂ.
Mai jos sunt detaliile legate de traseu, ca de obicei fiind obligatorii doar trecerea pe la punctele de control în ordine și efectuarea probelor speciale unde era cazul, altfel erai penalizat cu timp de staționare.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-vokqf9OIhn8/V8_D_u-ixDI/AAAAAAAAhAU/AFeCbNiVK1cRSk04WvaUd2GomwEfD969ACCo/s144-o/IMG_20160907_103620.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327491501188367410″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20160907_103620.jpg” image_size=”2368×4208″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-27LJMfYY16E/V8_D_gNNqgI/AAAAAAAAhAc/kPAQtnaXjPsgcP396DoJ9ylU_WgEFy4RwCCo/s144-o/IMG_20160907_103629.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327491497223367170″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20160907_103629.jpg” image_size=”2368×4208″ ]

Noi aveam un mare avantaj, fata. Ea se descurca singură. Și mereu cu gps-ul în mână. Doar pe urcarea de Leaota puțin am ajutat-o (mai ales Lupșa) la împins bicicleta. Dar a fost doar o demonstrație scurtă, câțiva zeci de metri, să vedem că suntem o echipă. Dar condițiile noastre inițiale nu arătau prea bine și de aceea nu avea sens să pomenesc sau să-mi doresc prea mult un podium. Și nu neaparat din cauza concurenței, care era puternică – cu echipa Grind “a lui Luci” care după ce-am văzut punctele de control era clar în mediul lor, echipa Vulcanii Noroioși “a lui Roșioru” care câștigase anul trecut (acum era cu Iulia Găinariu în componență), a echipei EcoXtrem “a lui Hajnal” și celelalte până la 21, ci mai ales din cauza noastră, a băieților. Noi toți aveam câte o problemă fizică reală sau potențială: Jecan era în refacere după o căzătură la alpinism și la vale nu se putea pune problema de alergare, Lupșa trebuie să aibă și el grijă, iar eu eram după UTMB, abia marți ajunsesem în Cluj după un drum în care condusesem peste 1700km. Mă simțeam odihnit, dar așa se spune că te simți bine înainte de moarte. Nu se știe niciodată. Clar era un lucru: nu puteam spune “hai să”, doar mă puteam baza pe experiența lor și să am încredere că toți vom merge cât putem de bine, iar dacă cineva rămâne în urmă e pentru că așa e mai bine. Pentru toți.

Îi mulțumesc foarte mult lui Suni că a fost alături de noi ca suport. A renunțat chiar la triatlonul de la Sfântu Gheorghe la care trebuia să participe duminică. Acum, la sfârșit, sper ca toți coechipierii și el sunt mulțumiți de ceea ce am făcut, de cum am fost ca echipă. Eu sunt mulțumit. Că am fost buni sau nu, asta pot spune ceilalți, concurenții noștri. Poate le-am dat ceva emoții, eu m-am străduit. 🙂 Am încheiat pe locul 4, în 49ore și 28min, adică în timpul regulamentar inițial. Pe ultima urcare spre pasul Predeluș asta ne-am propus. Cum am avut motivație s-a văzut…

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-bfp0t4ZjZFw/V8-Y8cbSOrI/AAAAAAAAg8w/SANBpjQx29YknvIB9_0HkI5uEI8STWy-QCCo/s144-o/2016-09-02%2B00.36.44.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327444165669042866″ caption=”2016-09-02 00.36.44.jpg” type=”image” alt=”2016-09-02 00.36.44.jpg” image_size=”3264×2448″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-KFXFS3W6J48/V8-Y8SBgY6I/AAAAAAAAg8w/Qq4jiDYKylMipvnjaQV1v2NKQHetB-_KgCCo/s144-o/2016-09-02%2B00.36.41.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327444162876564386″ caption=”2016-09-02 00.36.41.jpg” type=”image” alt=”2016-09-02 00.36.41.jpg” image_size=”3264×2448″ ]

A contat foarte mult ”pierderea” a 3-4 ore de somn din noaptea dinaintea startului. Am făcut ședință cu privire la viitorul traseu și vreau să spun că așa a rămas. Cu o singură răzgândire, dată de condițiile din acel moment și de … o ultimă încercare. Meritul traseului este aproape în totalitate a lui Suni și a lui Gyongyi. Eu doar mi-am pus coordonatele PC-urilor pe gps și am spus “da” ca la nevastă. 🙂

S-au adunat mulți km – 282km, 8500m diferență de nivel, din care 56km și 3000m au fost la trail.


Nu voi face o descriere a traseului ales, sunt convins că știu alții mai semnificativ să o facă. Mai bine insist pe partea romanțată. Și se vede și pe trackuri, iar dacă sunt unele întrebări sigur răspunsurile sunt anticipabile.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-Tzvxf1eXDSY/V88h58E6EhI/AAAAAAAAg7I/54SEA2NITYcR-lmVWdyL1lHvR13u8tZwQCCo/s144-o/14141608_1256700267697771_3327909323327901956_n.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327313280741806610″ caption=”” type=”image” alt=”14141608_1256700267697771_3327909323327901956_n.jpg” image_size=”960×720″ ]

Prima parte de bike ne-a purtat de la Zărnești la Peștera Liliecilor – PC1. Acolo am intrat cu Jecan și am luat o poză cu un liliac. Brrr… cică o specie de noapte. Adică e specializat… Cum și ceilalți circulă noaptea, bănui că ăsta e muma lor, noaptea nopții și coșmarul coșmarurilor. Și unii îi iubesc. 🙂 Am poză cu el dar n-o pun, să nu speriu blogul. A, da, am vrut să scap de intrare în peșteră și să fac o ambuscadă, să fur hârtia de la cei care deja se întorceau. Erau însă scrise cu număr de echipă.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-RN78rMYhdj0/V8-YrHKLSJI/AAAAAAAAg8w/SwHtlPCCNlYPWa4yBNanJvArvUUoX1qlwCCo/s144-o/14289831_1223141011070984_6355471228304544536_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327443867902363794″ caption=”” type=”image” alt=”14289831_1223141011070984_6355471228304544536_o.jpg” image_size=”2048×1365″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-36EtG78ehO0/V8-YrCZYkhI/AAAAAAAAg8w/2qE7-y2FBwI-ItjkaaA5WBDivlFf8cmQACCo/s144-o/14241492_1223141791070906_1447633400413816401_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327443866623971858″ caption=”” type=”image” alt=”14241492_1223141791070906_1447633400413816401_o.jpg” image_size=”2048×1365″ ]

La PC2 Dâmbovicioara a avut loc identificarea arătării din peșteră și proba specială de arhitectură din zonă. Am avut de identificat o casă după cum a fost construită, să le spunem numărul, Dan Lupșa a găsit-o, pe bike.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-NjJNx2I05Ek/V8-Zi58FOaI/AAAAAAAAg9k/QNUwq6yZVxIG4ktTqH0EbTPVj4AkgFRAACCo/s144-o/2016-09-02%2B12.07.26.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327444826426259874″ caption=”2016-09-02 12.07.26.jpg” type=”image” alt=”2016-09-02 12.07.26.jpg” image_size=”3264×2448″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-fXdnlLMJALg/V8-Zi-wtSeI/AAAAAAAAg9k/_7Yc_aMPDKwYmRAMxF19lVESj5LSnln9QCCo/s144-o/2016-09-02%2B12.07.25-1.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327444827720731106″ caption=”2016-09-02 12.07.25-1.jpg” type=”image” alt=”2016-09-02 12.07.25-1.jpg” image_size=”3264×2448″ ][peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-r8TeASY6HcM/V8-ZuHmU11I/AAAAAAAAg9k/PRnVOMX916E0DZaprVQj5ZJ0pZjiWIk7QCCo/s144-o/2016-09-02%2B12.10.33.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327445019071666002″ caption=”2016-09-02 12.10.33.jpg” type=”image” alt=”2016-09-02 12.10.33.jpg” image_size=”3264×2448″ ]

Podu Dâmboviței a fost PC3. Am mers de data aceasta fluent, ne acomodasem unii cu ceilalți și deja am avut câteva învățăminte de tras. Aici am trecut la trail.

La PC4 Poiana Pietricica am avut de identificat niște frunze specifice. Cred că le-au mâncat animalele din zonă, că noi 2 din 7 nu am găsit. Am preferat să fim penalizați cu 2x5min, că tot era timp de masă. De fapt de la început spusesem că concursul acesta de aventură se poate transforma ușor în concurs de cine doarme mai mult dacă nu trecem probele speciale. Chiar am făcut niște calcule. Nu știu sigur dacă ne mai puteam încadra în timp, dar sigur ne puteam îngrășa. În orice caz aici a ieșit Jecan la rampă, a dat două răspunsuri corecte la întrebările băiatului creț care ne-a povestit și de arii protejate la Babarunca. De acum preventiv am să trec pe trotuarul celălalt când văd vreun brunet creț pe stradă, să nu-mi pună întrebări. Dar acum știu că măcrișul nu are toxine (la cât am mâncat, cred) și că molidul e specia dominantă în zonă. Practic, degeaba cauți plante prin pădure, trebuie să te uiți prin poieni dacă vrei ceva deosebit.

Am ajuns și la PC5 Șaua Funduri. Conform fișei de concurs, aici urma să fim informați dacă următorul punct e Vărful Păpușa sau e un punct mai jos dacă vremea e neprielnică. Lozul a fost câștigător, meritam după atâta lene din noi să urcăm pe Păpușa. Am urmat triunghiul roșu și am ajuns în valea Dâmboviței. Iar Dâmbovița…

Până la Vârful Păpușa am urcat în neștire. Ne-a prins noaptea, așa că a fost bine că la întoarcere urma să avem aproape același traseu. Au fost peste 5 ore trecute de la PC5 la PC6 Păpușa, mai precis de la ora 15:42 la ora 21:13. Acolo oamenii au fost bucuroși de oaspeți, nu mai văzuseră fețe umane de ceva vreme. Am făcut și poze.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-ExAaHdVMaJM/V88eQ4hex5I/AAAAAAAAg7I/B1a4r1_ZG5MMfjyaWmliAERBPZ9ZBNLWgCCo/s144-o/IMG_20160902_211512.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327309276878391186″ caption=”pe Păpușa, ora 21.15″ type=”image” alt=”IMG_20160902_211512.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-BsAQE16DK5w/V88eQ76rCoI/AAAAAAAAg7I/_opKopRG404bj50PKGdPe89kZHfYjLeSgCCo/s144-o/IMG_20160902_211450.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327309277789358722″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20160902_211450.jpg” image_size=”4208×2368″ ]

Și în sfârșit am ajuns la Podu Dâmboviței PC7. Gata cu trailul. A fost lung drumul, aveam interzis la alergare, doar era la vale. 🙂 Am avut și aici o probă specială, am identificat dintr-un puzzle o specie de cerb. Denumire în latină. Și apoi am avut liber la echipare. Ceea ce am și făcut. Cred că am băgat puțin în sperieți concurența aici, dar noi nu am plecat practic din Podu Dâmboviței la ora 1:30 ci la 5:15. Cam mare pauza, ne-a costat. Oricum eu n-am putut dormi, nu pot dormi până nu duc o treabă la capăt. La partea asta mai trebuie să lucrez, la pauze. N-am dormit deloc nici la UTMB. Adică cele 39 ore plus că startul a fost vineri la 6 seara și înapoi la pensiune am ajuns la ora 14 duminică.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-eS86r4gDfzQ/V8-i38eTT8I/AAAAAAAAg-Y/ISyRu72t7QkQytnIdRI8UJXxBtjxLi2mgCCo/s144-o/2016-09-03%2B01.32.48.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327455083488563138″ caption=”2016-09-03 01.32.48.jpg” type=”image” alt=”2016-09-03 01.32.48.jpg” image_size=”3264×2448″ ][peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-ecZmN0YrWA4/V8-i3xm6gPI/AAAAAAAAg-Y/IAfo9aTjEdEW3og-O5aBYuRR7wRkFr-OQCCo/s144-o/2016-09-03%2B01.47.32.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327455080571896050″ caption=”2016-09-03 01.47.32.jpg” type=”image” alt=”2016-09-03 01.47.32.jpg” image_size=”3264×2448″ ]

Dacă până aici pot spune că traseul a fost greu, de aici am făcut la push bike într-o veselie. Adică pentru știm noi cine, a fost chiar fun. Îmi place Leaota la nebunie, la 4 Munți anul acesta am avut-o de urcat dar era în sens invers. Ai de urcat, dacă nu faci pauze sigur îți zboară toate gândurile din cap, bune sau rele. Scapi de toate. Acum mă uitam pe trackul din iunie și cu jind la vale, pe unde cu plăcere aș fi schimbat sensul. Am ajuns și la PC8, aproape de vârful Leaota, la intersecția dintre muchia Leaotei cu Militarca. Aici altă probă specială, pe care am trecut-o ireproșabil. Au fost întrebări sigur crețe legate de suprafața pădurilor, de munți etc. Aici în sfârșit mi-am putut ajuta coechipierii, mai știam și eu câte ceva, plus că am fost la ședința de la Babarunca unde ni s-au dat niște informații. Iar eu numere pot ține minte, nu trebuie să aibă logică, deși ajută. Era deja ora 10.44 dimineața. Concurența noastră avea ore avans în față, iar de cei din urmă nu ne făceam probleme.

Cică așa se obișnuiește în Șaua Strungulița, vezi Bike 4 Mountains și poza de mai jos.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-mZSwOfnCWPI/V88hfKxSTCI/AAAAAAAAg7I/MS7h_X7xe2IG9kwhj-BWDwbyO6LVrJ34ACCo/s144-o/14215781_1084051194976691_1707150625_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327312820829572130″ caption=”” type=”image” alt=”14215781_1084051194976691_1707150625_o.jpg” image_size=”1920×1080″ ]

N-am crezut că ne poate lua peste 5 ore să ajungem la Bolboci la PC9 – ora 16.06, dar viața bate filmul. Dacă așa scrie pe hârtie așa este. Mai că eram îngrijorați că nu prindem proba de caiac în timp util. Am făcut echipă cu Lupșa pentru cele 3 repere mai îndepărtate și au rămas Gyongyi cu Jecan pentru cele 2 mai apropiate. A avut o logică alegerea aceasta, de fapt au fost mai multe motive. Și acum consider că a fost bine așa.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-dOXecWxyNMw/V8-aVBqSSNI/AAAAAAAAg-A/M_bSqqffKCMXfbVz21GItYhQe9nJfjcDwCCo/s144-o/2016-09-03%2B16.39.49.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327445687492561106″ caption=”2016-09-03 16.39.49.jpg” type=”image” alt=”2016-09-03 16.39.49.jpg” image_size=”3264×2448″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-FgtnLP-HFgk/V8-kjBsrCWI/AAAAAAAAg-s/drhW3vnFClsF35eDf3tMHzZ-Uq67xyRrwCCo/s144-o/2016-09-03%2B17.12.31.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327456923137018210″ caption=”2016-09-03 17.12.31.jpg” type=”image” alt=”2016-09-03 17.12.31.jpg” image_size=”3264×2448″ ]

La ora 17.13 ridicam ancora spre PC10 grota Sfânta Ana – Sinaia, Bucegi. Am făcut proba de rapel la crepuscul, aproape noapte și am plecat la ora 20.35.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-M123CLGn_VU/V8-lr7mZCcI/AAAAAAAAg_M/w-Ns3cQTyXkeTwsXovQ6gxVyGXSzvyBDwCCo/s144-o/2016-09-04%2B00.54.56.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327458175630510530″ caption=”2016-09-04 00.54.56.jpg” type=”image” alt=”2016-09-04 00.54.56.jpg” image_size=”3264×2448″ ][peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-C8J4RWpOU3k/V8-lrzzYHNI/AAAAAAAAg_M/l2imXAgUNwY8e5-C-gxHAztGs-PjaAiaACCo/s144-o/2016-09-03%2B20.09.54.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327458173537492178″ caption=”2016-09-03 20.09.54.jpg” type=”image” alt=”2016-09-03 20.09.54.jpg” image_size=”2448×3264″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-x-r8szHQkAI/V8-lr5XSghI/AAAAAAAAg_M/IAf2H2L41dUK7FePoFF1FDOyPN3uZpQ8gCCo/s144-o/2016-09-03%2B20.19.32.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327458175030297106″ caption=”2016-09-03 20.19.32.jpg” type=”image” alt=”2016-09-03 20.19.32.jpg” image_size=”2448×3264″ ]

PC11 a fost stâna din munții Baiului, se modificase traseul și punctul se mutase mai jos, nu pe vârful Baiul Mare. Și se schimbase și limita de 50 ore, se mărise cu vreo 3 ore, până la ora 13 duminică. De întrebări scăpasem, nu mai erau probe speciale. Se pare că am mers bine. Ora 23.40 am bifat trecerea. Eram la aproape 2 ore de echipa EcoXtrem, mai aveam șanse, dar trebuia să schimbăm ceva. Totul sau nimic. Și acea schimbare a fost traseul. Singura schimbare față de ceea ce stabilisem cu “da” înainte de start.

N-a funcționat pentru că trebuia să mergi. Bine, adică ca la șosea. Dar am încercat. Noi am luat-o prin nord, Clinciu prin sud. Aceeași logică în spate, motivele ușor diferite.
La somn în municipiul Săcele:

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-DjbToch0gVI/V88eQ24CPBI/AAAAAAAAg7o/9q6lyOSCKZEgqrUsrfZJwFvwWmcsBTXRwCCo/s144-o/IMG_20160904_034247.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327309276436118546″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20160904_034247.jpg” image_size=”4208×2368″ ][peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-I71r5TBC9yQ/V88eQ4uGOZI/AAAAAAAAg7o/L4hs7g6-ki8NwFzj2ddn22A3a7TKl57wgCCo/s144-o/IMG_20160904_034143.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327309276931307922″ caption=”în municipiul Sacele înainte de urcarea spre pasul Predeluș” type=”image” alt=”IMG_20160904_034143.jpg” image_size=”4208×2368″ ]

Când urcam spre pasul Predeluș PC12 ne-am întânit cu Hajnal și ai lui. De aici încolo a contat motivația cu timpul sub 50 ore. Pentru că puteam.

Au încheiat oficial concursul 6 echipe. Bravo învingătorilor! Și felicit în continuare toate echipele participante, nu contează unde au ajuns. Anul viitor vor dori să deslușească mai multe probe speciale. Și la mine a funcționat anul acesta. Și mă bucur că echipa Iezerele Cindrelului a ajuns așa departe și a încheiat pe locul 9, când coboram de pe Păpușa ne-am întâlnit, ei urcau spre bucuria câinilor. 🙂 O parte din inimă mi-a rămas la acea echipă atunci, așa cum o parte îmi va rămâne alături de Pietrosul Rodnei.

Și am ales Marathon 7500 ca premiu pentru anul viitor. Așa, ca să se știe! 🙂

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-2fjMXh7aJq4/V88eQ8t55mI/AAAAAAAAg7I/b_BfrJmZZ_AAcBudR5frQLO7H-aEfZE_wCCo/s144-o/IMG_20160905_100318.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327309278004242018″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20160905_100318.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-mz9_MHFeuAA/V88eQ6yyvRI/AAAAAAAAg7I/0ljQ-oZtk9QDQ5Cw8MTg7mbhc_9CDfmqQCCo/s144-o/IMG_20160905_085520.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327309277487873298″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20160905_085520.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-pkMsqANJ5JI/V88eQ2eX0RI/AAAAAAAAg7I/ItzdWAAMoWoirTLgvXp8v8CXfWsQYvsQQCCo/s144-o/IMG_20160905_085454.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327309276328481042″ caption=”premiul nostru, înscriere 2 echipe” type=”image” alt=”IMG_20160905_085454.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-i-HvWYi3gOM/V88h5_eWOOI/AAAAAAAAg7I/7XpFT-CQBH40umGC3ikQtYmpb2VpRB-OQCCo/s144-o/14183780_1259218070779324_4735222476783677249_n.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327313281653815522″ caption=”” type=”image” alt=”14183780_1259218070779324_4735222476783677249_n.jpg” image_size=”960×720″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-iDIGWqq-5Lg/V88h56D6ErI/AAAAAAAAg7I/JagXmmjPq6EufYP0FLfKNIkAhghMyO8qwCCo/s144-o/14222233_1259218560779275_4019365212820428378_n.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327313280200741554″ caption=”” type=”image” alt=”14222233_1259218560779275_4019365212820428378_n.jpg” image_size=”960×720″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-j-grkW8a1HE/V88hfA1L7kI/AAAAAAAAg7I/mdontbXr5QECK6PnmocVNVDbh9HzGtjSACCo/s144-o/14215212_1084051141643363_2099675622_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327312818161577538″ caption=”” type=”image” alt=”14215212_1084051141643363_2099675622_o.jpg” image_size=”1920×1080″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-4uw0HPhcWwg/V88hfNQrrrI/AAAAAAAAg7I/r4aCBKCKajkf0VovwaTNimIcKYp0ky-_QCCo/s144-o/14233384_1084051444976666_757500749_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327312821498130098″ caption=”” type=”image” alt=”14233384_1084051444976666_757500749_o.jpg” image_size=”1920×1080″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-g2YkHod7G3g/V88h5_uSqoI/AAAAAAAAg7I/iZ3mwjqZG8Yj7PbBmHKgc-pLBQg8aRPzACCo/s144-o/14192537_1259218150779316_4305042472561848612_n.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327313281720691330″ caption=”” type=”image” alt=”14192537_1259218150779316_4305042472561848612_n.jpg” image_size=”960×720″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-DTRzeSpwfmo/V88h5-bmG-I/AAAAAAAAg7I/GflycSUNLRgic7_TamcTiGoPfVJxcw4UACCo/s144-o/14191903_1259218227445975_1277398770097908012_n.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327313281373838306″ caption=”” type=”image” alt=”14191903_1259218227445975_1277398770097908012_n.jpg” image_size=”960×720″ ]

Totdeauna las un spațiu în timp când scriu despre un eveniment ca să fiu mai lucid, cu atât mai mare cu cât sunt mai obosit. Acum pot spune că mi-a plăcut chiar dacă am avut de împins mult bicicleta, că am avut de învățat și că oamenii de la această competiție sunt deosebiți, indiferent din care parte privesc concursul. Și anul viitor sper să ne reîntâlnim și să aibă în continuare inspirație pentru probele speciale. Și tot ca o concluzie, lăsând la o parte prima parte de bicicletă care a fost mai ușoară pentru că am fost și mai odihniți, toate celelalte treceri de la un punct de control la altul pot fi considerate concursuri în sine de trail sau MTB, unele chiar grele, gen maraton.

Mulțumesc coechipierilor pentru efortul lor, pentru timpul petrecut alături de mine. Dacă dintre voi doriți să scrieți aici câteva cuvinte, m-aș bucura. Să ne vedem cu bine!

Top

 4.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-kOHGeLEb-Bo/V88hfOtckEI/AAAAAAAAg7o/4SEyzDxssd4ldL_YrdknJHH_097YlznxwCCo/s144-o/14233782_1084051241643353_1893629903_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327312821887209538″ caption=”” type=”image” alt=”14233782_1084051241643353_1893629903_o.jpg” image_size=”1920×1080″ ]

Mai jos sunt cuvintele scrise de Gyongyi despre cursă, mulțumesc!

Ai avut o vara incarcata. Cum spuneam si pe traseu, nu stiu cum puteti face atatea concursuri ultra. Felicitari pentru rezultate!
Frumos ai descris Veze concursul Pro Park Adventure, realist pe fiecare sectiune de parcurs, doar ca ai exagerat un pic in ceea ce ma priveste pe mine. Nu am fost nu stiu ce, stiti si voi cat m-ati ajutat in sus spre Leaota, in zona no bike! unde ne-au trimis organizatorii cu bike 🙂 , mi-ati legat bicicleta (Dan Lupsa si cu Veze) de a voastra si eu nu trebuia sa o imping pe cativa km, doar sa o tin sa nu se imburde… M-a ajuat enorm ca sa-mi revin si sa pot merge mai departe. Spre Papusa la trail la fel, eram foarte jos cu bateriile dupa ce am grabit pasul catre stana salvatoare. Aici Dan Jecan si cu tine Laurentiu ati stat si ati mers la pas moale de tot in urma mea si m-ati ajutat sa ajung pe Papusa. Ti-am gatat gelurile si apele si sandvichul lui Dan Lupsa 🙂 . Dan Lupsa mi-a luminat drumul cu frontala lui din lateral pe toata coborarea de la CP11. Etc.
A fost o echipa buna spun si eu. Echilibrata. Nu ne-am certat. L-am avut langa mine pe puternicul Dan Lupsa, pe istetul si calmul Dan Jecan si pe cel “cu de toate” bune pentru un astfel de concurs, Vezentan Laurentiu, care tace si face 🙂 , te sprijina la greu si ce e cel mai important, merge. Ca asa cum arata si track-ul, e mult de mers si pe Suni baba 🙂 , el ne-a ajutat cu planuitul, eu doar am executat.
Eu nu pot sa spun nici azi ca mi-a placut 🙂 , prea greu pentru gustul meu, iese din categoria sport pentru mine, asa-numita “bomba” nu s-a recuperat nici pana azi. Dar ce pot spune e ca daca asta am zis ca facem, atunci a fost bine cum am facut noi toti. Si asta mi-a placut. Multumesc coechipierilor si lui Veze ca m-a chemat si ne-a adunat laolalta.
Nu mai merg niciodata! 🙂 )

Top