Imprezzio Global Trail Running si MTB Marathon – Muntele Baisorii

 Alergare, Clujul Pedaleaza, Localitati si zone, Maraton MTB, Maratonul Baisorii, Muntele Baisorii, Muntele Baisorii trail running, Muntele Mare, Munti  Comments Off on Imprezzio Global Trail Running si MTB Marathon – Muntele Baisorii
Jul 272015
 

După Marathon 7500 de la sfârşitul săptămânii precedente a venit rândul competiţiilor Clujul Pedalează. Doar joi m-am înscris, neştiind dacă are rost să mă înscriu la ambele probe – trail runningul de sâmbătă şi MTB-ul de duminică. Avusesem ceva probleme la un picior după ultratrail, alergasem cam chinuit vreo 10km la un antrenament miercuri, dar … hotărăsc că se poate: consider că sunt la antrenament, alerg mai încet la început şi dacă nu mă doare nimic …

Reuşesc cu întreaga familie să ne deplasăm la Muntele Băişorii, copiii având şi ei proba lor – MTB – sâmbătă, o dată cu proba de trail running la care particip eu. Mă bucur că le place MTB-ul şi sper să le placă în continuare, cu şi fără rezultate de podium. Deja apar diferenţieri în special la băieţi – se vede cine se antrenează sistematic şi cine merge de fun. Andreea a încheiat pe locul 2 la fete 12-13 ani, iar Tudor pe locul 7 la băieţi 9-11 ani.

va incepe cursa de copii – MTB – From Imprezzio Global Trail Running si MTB Marathon – Muntele Baisorii
Tudor, la finish – From Imprezzio Global Trail Running si MTB Marathon – Muntele Baisorii
locul 2 categorie – Andreea – From Imprezzio Global Trail Running si MTB Marathon – Muntele Baisorii

Trail running – Traseul de alergare la adulţi era similar cu cel de MTB din ziua următoare. Aşa a fost şi la Maratonul Făgetului (traseul scurt). Aveam de parcurs 24km pe un traseu solicitant, cu 900m diferenţă de nivel, cu coborâri destul de tehnice, specifice MTB-ului. Nu eram aşa de mulţi alergători, am văzut pe clasamente că 61, şi ne cunoşteam în mare parte între noi. La început am pornit în regim de antrenament, aşa cum planificasem. Era şi zăpuşeală, startul a fost la ora 11. Dacă eram ok, aveam să încerc să-l prind din urmă pe Csegedi Imre din Mureş, de la categoria mea. Cu el mereu îmi măsor forţele în ultima vreme, atât la alergare, cât şi la MTB, cum se spune avem şi noi luptele noastre sportive.

start trail running – From Imprezzio Global Trail Running si MTB Marathon – Muntele Baisorii
From Imprezzio Global Trail Running si MTB Marathon – Muntele Baisorii

Primii km de urcare pe lângă Buscat, până la Şesu Cald au creat deja distanţe mari între concurenţi, primii totuşi cred că au alergat în grup mai compact. Eram şi eu pe undeva, abia vedeam pe cel din faţă, dar n-aveam probleme şi am început să alerg mai repede. A urmat coborârea de Crucea Crencii, la PA, unde am recuperat poziţii şi am reuşit să-l prind pe Imre. De acum urma distracţia. Ştiam că el n-are viteză aşa de mare, dar la urcări suntem tot pe acolo. Cred că toţi cei de MTB pot trece cu uşurinţă la alergare de trail şi au ritm la urcările mai abrupte, dar au probleme de viteză la plat şi coborâri pentru că nu pot întinde bine picioarele. Era deja km 10. M-am străduit să mă depărtez dar n-a fost semnificativ. S-a scos urcarea de Valea Boului, traseul era mai scurt cu vreo 3km. Urcarea respectivă a fost spălată de apa pârâului care si-a făcut albie pe drum din cauza aluviunilor care au blocat făgaşul normal, asta până s-au îndepărtat “barajele”. Am fost cu vreo două săptămâni pe acolo cu soră-mea şi cu George, am reuşit să urc cu MTB-ul aproape tot, dar eram convins că cel puţin jumătate din concurenţi nu vor putea face acest lucru şi străbaterea doar a acelei porţiuni, la o viteză bună de 2km/h, va dura aproximativ o oră. Pe “bucla mică” de aproximativ 7km, care traversa Valea Tisei, nici nu avea sens să-mi pun problema unde-i Imre. Cum era o coborâre puţin mai de viteză, cum întindeam pasul.

locul 1 la 40-49 trail running – From Imprezzio Global Trail Running si MTB Marathon – Muntele Baisorii
From Imprezzio Global Trail Running si MTB Marathon – Muntele Baisorii

Iar la PA Crucea Crencii, iar urma urcare – dealul Boinic pe la căsuţele Zăpodie. Sus în deal îmi arunc o privire în spate – la 2-3 minute era Imre. În faţă, departe, văzusem parcă pe Ionuţ Golban. Din fuga noastră unul după altul, ne apropiasem de unii din faţă şi depăşisem câţiva concurenţi. Din coborârea spre Valea Vadului nu l-am mai văzut pe Imre şi am început să mă apropiu de Ionuţ. N-am reuşit să-l prind, mă văzuse şi el, am ajuns la 20 secunde de el, tot în 2h22minute. Am încheiat cu bine cursa, locul 1 la categoria 40-49 ani, şi al 13-lea la general, la diferenţă mare de câştigătoul Bogya Gergely – 1h47minute.

MTB – Duminică a urmat MTB-ul. A fost mult mai multă lume la start. După căldura din ziua precedentă, când de exemplu Andrea Bugja a încheiat cu insolaţie proba, întrebând-o de sănătate şi cei de la Ambulanţă, aveam de-a face cu ploi torenţiale de vară, cu tunete şi fulgere. Primul semn a fost înainte de start, când mă gândeam că dacă mai continuă ploaia probabil se va amâna puţin concursul. În orice caz mi-am pus foiţa de ploaie. Ca şi la Maratonul Făgetului, eram curios să văd cu cât timp înainte termin la MTB faţă de alergare.

N-am eu aşa avânt iniţial, nu reuşesc să mă desprind de înghesuială şi ca urmare pe prima urcare prin pădure, după ce traversăm pârtia veche, trebuie să fac push bike şi să încerc să alerg depăşind concurenţi. Trec de Buscat. E ud pe jos dar nimic periculos. Am făcut deja cunoştinţă cu bălţile, mai şi stropesc pe alţii – cred că le-a trecut supărarea după aversele de ploaie de pe parcurs. Am văzut pe Strava că am fost cu ceva mai bun ca anul trecut şi pe coborârea spre Crucea Crencii, ceea ce m-a mirat puţin – acum era mai alunecos traseul. După ce am trecut de PA a început să picure. De pe la traversarea de Valea Tisei a început să plouă serios. Nu m-am obosit să-mi iau foiţa pe mine, spre dealul Boinic se vedea totuşi cerul mai luminos, iar la spate nu-mi era frig. Cobor iar la PA, am ceva probleme cu vizibilitatea din cauza ploii torenţiale. Aproape 30minute mi-a luat să fac bucla mică PA-PA. Singurul meu scop a devenit să scap cât mai repede de urcarea pe Boinic.

După atâta trecut prin bălţi şi pâraie, uneori apa trecând de butuc, dupa punctul de hidratare de sus, dinainte de coborârea spre Valea Vadului am început să am probleme cu lanţul – chain suck. M-am oprit de vreo trei ori şi apoi n-am mai avut ce face – decât să rup lanţul mai bine merg doar pe foaia mai mare şi alerg unde nu pot urca. În plus parcă am intrat în trafic: până la Valea Vadului  mă urmăream cu unul – doi concurenţi, dar din vale s-a aglomerat traseul. Am tot depăşit femei, bărbaţi cu rucsaci. Iniţial am crezut că sunt la cicloturism şi apoi am văzut că au numere. M-am tot gândit care-i motivul: ori iar am greşit eu traseul, ori au şuntat ei undeva, ori am mers groaznic de prost, să zicem că aveam scuze după concursul precedent şi Marathon 7500. Eram aşa cu capsa pusă din cauza lanţului, aş fi avut nevoie de ulei dar am uitat să-mi pun (în orice caz mă felicitasem că n-am ales tura lungă), că m-am cam deprimat, mi-am spus că poate ar trebui să renunţ la MTB dacă doar aşa târziu am ajuns … pe cei din urmă. 🙂 Am încheiat în 1h48minute (aproximativ timpul primului la alergare 🙂 ), nu ştiu încă locul în categorie şi la general. La finish am aflat motivul real: la PA Crucea Crencii, din cauza ploii, la un moment dat concurenţii au fost îndrumaţi direct pe urcarea de Boinic, nemaifăcând “bucla mică” de Valea Tisei. Şi cei de la tura lungă au fost opriţi după încheierea turei scurte, preventiv.

Aici trebuie spus că decizia organizatorului de a scurta cursa, la sugestia Salvamontului, nu trebuie comentată. A fost periculos cu fulgerele şi trăznetele din jur, şi chiar dacă adrenalina m-a făcut să continui cursa prin ploaie, n-aş putea spune că am făcut bine. Am un prieten care acum câţiva ani a fost atins de fulger (a fulgerat aproape de el) la Maraton Apuseni, tot în zonă  – era voluntar. I-a trebuit ceva vreme să-şi revină. Ce se putea face era să se noteze la PA Crucea Crencii toţi cei care n-au făcut bucla, dar îmi închipui ce nebunie a fost cu ploaia. Când am trecut din nou pe acolo abia-i vedeam. Cine doreşte însă să ştie cum stă în realitate cu timpul (pentru aceeaşi lungime de traseu 18km sau 24km), faţă de cei din jur, ca idee: pe bucla mică eu am făcut cam 30min, aproximativ 27% din timpul total. Tot un exemplu, Marius Ţîrle, câştigătorul la 30-39 ani a avut timp final 1h31min, iar bucla a făcut-o în 24-25 min, deci tot cam 27% din timpul total.

strava flyby – From Imprezzio Global Trail Running si MTB Marathon – Muntele Baisorii

link strava flyby

A fost un weekend super pentru mine, a avut de toate. Îi felicit pentru efort pe organizatori, mai ales că au avut şi alte probleme înainte de cursă. Îi felicit de asemenea pe toţi concurenţii, pe fotografi şi pe voluntari, şi de la trail running, şi de la MTB. În fiecare zi a fost o provocare a vremii: sâmbătă caniculă, iar duminică ploaie torenţială. Salut Salvamontul, pe cei de la Ambulanţă şi pe toţi cei care au fost de o parte şi de alta a baricadei şi nu i-am menţionat. Încep totuşi să cred că Cipcigan de la Salvamont aduce ploaia şi furtuna oriunde merge 🙂 A fost şi la 2×2 şi la 7500 anul trecut, nu? Am să-i fac cunoştinţă cu Cozmin Ardelean, să formeze echipa “The Rain Man”.

Mulţumesc în mod deosebit fetelor de pe podium şi aproape la 40+, traseu scurt! 🙂 Soră-mea a făcut bucla scurtă şi ca timp a fost după ele şi doamnele i-au dat ei locul 1. Mulţumesc Dana Marie, toată stima pentru ele şi din partea Simonei! Suntem o familie, plăcerea de a străbate în alergare şi cu MTB-ul potecile e o parte importantă din viaţa noastră, dar … şi să fii printre primii e fain. 🙂

Acum iar înot, că vine Traversarea Tarniţei şi triatlonul de acolo. Oare tot aşa va fi cu vremea?

Maratonul Băişorii – Cluj Bike Challenge 2014

 Clujul Pedaleaza, Localitati si zone, Maraton MTB, Maratonul Baisorii, Muntele Baisorii, Muntele Mare, Munti  Comments Off on Maratonul Băişorii – Cluj Bike Challenge 2014
Jul 302014
 


A venit rândul celei de-a patra competiţii de MTB din acest an pentru mine – Maratonul Băişorii – după prima etapă din Cluj Bike Challenge – Maratonul Făgetului, urmată de  Crater Maraton MTB Oradea şi Bike 4 Mountains. Sunt puţine faţă de alţi ani, dar în compensaţie am participat la peste zece competiţii de alergare, ultima fiind chiar săptămâna trecută – Marathon 7500 în Bucegi.

locurile 3 la 40+, baieti 6-8 ani, family – From Maratonul Baisorii – Cluj Bike Challenge 2014

Mulţumesc pentru poze:
Dezso Csaba
Tudor Stupariu
Sandor Manases
Bogdan Pal

N-am avut scopuri măreţe de dus la îndeplinire, m-am bucurat că pot să vin şi cu familia (nu chiar toată, Andreea fiind la Iaşi la campionatele naţionale pe echipe), fiind mai aproape de casă. Foarte repede trece timpul şi acum îmi dau seama că ultima dată împreună am fost la Maraton Apuseni, culmea că tot la Muntele Băişorii şi tot la pensiunea Skiland a fost startul. Fiind tot pe drumuri şi tot departe n-am apucat să fac recunoaştere de traseu decât pentru proba de copii şi family, dar nu mi-am pus mari probleme pentru că prin zonă am fost de multe ori, iar pentru Maraton Apuseni am fost să văd traseele cu MTB-ul şi nu în alergare. Pe câteva segmente de pe Strava figurez că le-am parcurs de cel puţin două ori.

la start – From Maratonul Baisorii – Cluj Bike Challenge 2014

N-am putut parcurge în competiţie decât prima buclă, mie mi-a plăcut – a fost în întregime ciclabilă şi coborârile mi s-au potrivit ca tehnicitate. Aş fi vrut să fac şi coborârea de la Pietrele Mărunte de la tura lunga, pe care am făcut-o de câteva ori şi la alergare, dar n-a fost să fie. În orice caz sistemul cu parcurgerea primei bucle urmat de decizia concurentului de a continua sau nu la tura lungă mi se pare ok, deşi s-a dovedit că puţini au ales să continue. La start, după ce Levi a spus că cei care doresc să participe la tura lungă pot trece în faţă, peste 40 de concurenţi s-au plasat în faţa mea, iar din ei doar 21 au perseverat. Eu nu ştiam ce voi face pentru că aveam probleme. Tot e bine, câţiva din concurentii cu tinta tura lunga chiar au avut probleme tehnice sau fizice şi n-avea sens să continue, în fond acesta este avantajul acestui tip de concurs, întâlnit din câte am înţeles şi în Ungaria. Pe vreme proastă de exemplu mai bine să ai participanţi fericiţi că încheie cursa decât multe abandonuri mai ales din partea celor buni. Mai ales aici, la Muntele Băişorii, vremea e atât de sucită că extrem de rar am prins să nu plouă. De fapt, la fiecare din preumblările mele a plouat, uneori abia apucasem să fac câţiva km şi m-am întors, excepţie însă au fost fix concursurile. Şi acest tip de competiţie a mai arătat ceva: cei de la tura lungă chiar sunt mai buni şi ar ocupa podiumurile la proba scurtă. La noi la 40+ primii trei au continuat – Maus, Robike şi Vaum, iar eu am încheiat pe podium pe locul 3 la proba scurtă fiind de fapt pe locul 6 la “general” categorie şi fiind cam o utopie să cred că-l mai pot ajunge pe Vaum. Probabil aş fi încheiat ca de atâtea ori pe unul din locurile 4-6 la tura lungă.

la alergare parca era mai simplu 🙂 – From Maratonul Baisorii – Cluj Bike Challenge 2014

Mi-am făcut noi prieteni la alergare, dar cei mai vechi şi mai mulţi tot la MTB îi am. Mă mai întâlnesc cu unii dintre ei şi la alergare şi la triatlon, nu sunt singurul care sar de la una la alta. M-am întâlnit în sfârşit şi cu Sorin Simu, care a fost o mare lipsă la Bike 4 Mountains – ar fi fost şi mai interesantă lupta la echipele master men. Nu arăta prea bine, era lovit bine la frunte, la un umăr, după o căzătură în Piatra Craiului. Mi s-a părut puţin aiurea să mă plâng în astfel de condiţii de degetul meu mare de la mâna stângă, infectat la unghie, deja umflat şi dureros 🙂 . Sâmbătă seara am fost la Salvamont să-mi împrumute betadină, le mulţumesc pe acestă cale (normal, acolo m-am întâlnit cu Joe, care a şi câştigat la categoria mea la traseul scurt), dar tot nu am putut dormi liniştit. Asta e, am venit la concurs, era păcat să nu participăm, mai ales că traseul era fain, zona – am spus de multe ori – e deosebită, iar Clujul Pedalează e organizatorul.

A, şi acum să vorbesc despre poşete. Că nu mă pot abţine, chiar dacă n-are legătură directă cu concursul. Dimineaţa înainte cu câteva minute de start eu eram în căutarea unui ac pentru degetul meu. Acum peste 10 ani pe orice femeie întrebam nu exista să nu aibă la ea. Probabil s-au pensionat toate, că n-am găsit. Şi aşa ajung să primesc de la o fată de la organizare (scuze că nu-i ştiu numele, deşi la multe competiţii ne-am întâlnit) nu un ac, ci … o lamă sterilizată de bisturiu. Nu m-am aşteptat, cu aşa ceva am lucrat doar demult la dezizolat sârmă când nu existau cutterele. Şi … mi-a arătat şi unde trebuie să tai. Am încercat eu ceva dar n-am reuşit, mă gândeam că poate leşin şi nu mă mai primesc la concurs. Şi aşa am ajuns atunci să mă gândesc nu la concurs ci la trusele de scule – pardon – la poşete. Şi la reguli la care ni le însuşim ca fiind de bun simţ şi poate au în spatele lor alt substrat. Şi o mică sistematizare:
1. “Nu umbla în poşeta unei femei”. E regula de bun simţ, dar atât, ce se ascunde în spate? Eu zic că regula e făcută de bărbaţi pentru autoapărare. În poşetă găseşti în majoritate lucruri care se rostogolesc, împung sau taie.
2. Sună telefonul în poşetă. Nu-l cauţi să-l duci la aparţinătoare, duci toată poşeta. E de bun simţ. Motivul – vezi pct 1 plus că nu vei putea niciodată să-l iei la timp, mereu va fi o pânză care te desparte de el.
3. Vezi în filme că hoţii, poliţiştii, vameşii, ba şi Sandra Bullock, răstoarnă conţinutul poşetei pe o masă ca să caute ceva, să vadă ce conţine. Ai fi tentat să crezi că e bădărănism, nonconformism, nu? Ei bine, nu – e Profesionalism! Aşa se face, dar e bine dacă ai să pui pe masă şi un prosop flauşat, ca să nu cauţi apoi pe jos.
4. Poşetele sunt sau nu scumpe? Eu zic că nu, având în vedere câte criterii trebuie să respecte. Sunt extrem de rezistente, sunt elegante, nu-şi arată volumul, sunt practic truse de scule cu sertăraşe făcute din piele sau înlocuitori şi fiecare perete e dublat cu pânză pentru rezistenţă la întindere şi împungere.
Cam atât, că începe concursul.

traversarea partiei vechi – From Maratonul Baisorii – Cluj Bike Challenge 2014

Nu m-am grăbit, ca pentru cursa lungă. Un pic am accelerat când am văzut că mă depăşeşte Eszter, în rest linişte şi pace până la coborârea de la Buscat spre Crucea Crencii. Acolo mi-am dat seama că nu mai pot schimba cu mâna stângă, nu pot debloca cu ea furca, că va trebui să fiu fericit că pot ţine ghidonul ferm. Şi am trecut pe regim de tură scurtă, că nu se ştie dacă pot continua. Traseul scurt chiar m-a ţinut în priză tot timpul, aşa cum spunea Tibi de la Clujul Pedalează. Abia am putut să iau câte un gel sau baton. Vedeam în faţă deja pe cine credeam că e concurenţa mea directă la podium şi mă apropiam.

From Maratonul Baisorii – Cluj Bike Challenge 2014

Ultima urcare înainte de Valea Vadului  era pe la căsuţele de la cantonul Zăpodie, pe culmea dealului Boinic. A fost greu ca la toată lumea, speram să nu pierd teren şi pe ultima coborâre să recuperez distanţa. Cred că eram cu Rusu Doru pe aproape când trecem pe la ultimul PA. Şi mă aud strigat din spate, nu-mi dau seama ce se întâmplă – ori am pierdut ceva, ori am luat-o greşit. M-am oprit, şi el la fel. Marcajul era ok, am pornit la vale şi mai tare, supărat că m-am oprit de prisos. A urmat ultima curbă pe dreapta, cam 200m până jos. Atât am apucat să văd, un mic şanţ pe care am încercat să mă încadrez şi apoi următoarea clipă eram pe burtă într-un feieş în mare viteză pe iarbă. Mi-a plăcut senzaţia, mi-am întins mâinile în faţă cum am văzut că fac fotbaliştii. Uau, credeam că e doar un gest infantil să te arunci aşa pe burtă pe gazon după un gol, dar e chiar fain. Mi-am întors din reflex capul spre dreapta şi ce-mi văd ochii: roţile de la o bicicletă care trece la un metru de mine. Mă uit puţin mai sus şi-mi dau seama că e bicicleta mea condusă parcă de o mână nevăzută. Mă uitam la ea ca şi şoferul care vede trecând pe lângă el o roată şi îşi dă seama că e roata de la maşina lui. Am reuşit să-i dau direcţia deci, doar cu inerţia mea am stat mai prost, nu m-am înclinat suficient de exemplu. Mă opresc din alunecare, se opreşte şi bicicleta vreo doi metri mai jos. N-aveam nimic, doar o uşoară zgârietură la braţul drept şi tricoul înverzit. Sar pe bicicletă şi … lanţ căzut. Mă mai urc o dată şi nu mai văd gps-ul. Asta m-a cam dărâmat, n-au trecut doi ani de când am pierdut unul la Vlădeasa. M-am pornit pe cautat, au început să treacă concurenţii, Minulescu cred că m-a şi avertizat că poate da cineva peste mine. A trecut şi Suzi pe lângă mine şi atunci m-am hotărât să plec, să termin numai tura scurtă ca să am timp să caut.

Valea Vadului, în special urcarea pe forestier, e ceva care pe mine mă termină şi la alergare şi la MTB. Nu-i abruptă, n-are schimbări mari de pantă, e de forţă, de fiecare dată parcă înot.

in trafic pe coborarea spre Crucea Crencii – From Maratonul Baisorii – Cluj Bike Challenge 2014

În fine, am terminat cu bine, dar cu o obsesie. Am aflat de la cronometrare că sunt pe locul 6, că Joe e pe locul 4, că Maus şi Robike au continuat. Eu urmam să fiu pe locul 3 sau 4 la traseul scurt, după cum mi-e norocul. Numai bine am nimerit când erau la masă ai mei, m-am bucurat că au terminat pe podium şi la family (spre surprinderea mea Diana totuşi s-a înscris la probă cu Tudor), şi Tudor la categorie. Finalul a fost super, toţi cu locul 3 la probele noastre, plus că mi-am găsit gps-ul foarte repede (cu urechiuşele de prindere rupte de la şoc) – am urmărit unde a căzut “calul”, nu “măgarul’. Nu-s făcute gps-urile pentru MTB la regim de concurs, trebuie asigurate. Cu ceasul n-am avut probleme, are un suport de cauciuc de care se prinde cu o curea cu scai.

start copii si family – From Maratonul Baisorii – Cluj Bike Challenge 2014
spre finish – Diana – From Maratonul Baisorii – Cluj Bike Challenge 2014
vine si Tudor – From Maratonul Baisorii – Cluj Bike Challenge 2014

Am terminat la 45sec de locul 2 şi 3 minute de Joe. Dacă mai erau 2-3 km mă ajungea Sorin – el, pe lângă că era accidentat, a avut şi pană. Am văzut în poze că nu era departe de ritmul lui Robike până la eveniment. A terminat pe locul 4 la categorie, urmat de prietenul meu Tibi Bereczki. Tibi a mers în ritmul lui Eszter, că altfel… Sper să-i urmez şi eu într-un an-doi exemplul alături de ai mei.

podium baieti 6-8 ani – From Maratonul Baisorii – Cluj Bike Challenge 2014
podium family – From Maratonul Baisorii – Cluj Bike Challenge 2014
podium 40+ traseu scurt – From Maratonul Baisorii – Cluj Bike Challenge 2014
From Maratonul Baisorii – Cluj Bike Challenge 2014

Felicitări Levi, Vali, la toţi care au ajutat în organizarea concursului. Pentru mulţi a fost o provocare traseul, eu rămân cu trackul încărcat să parcurg şi ce a mai rămas din tura lungă.

PS. M-am întors mulţumit acasă, dar cu problema nerezolvată la mână. Luni n-am mai rezistat, nu puteam face nimic, am luat lama primită şi acum sunt ca nou, pansat şi pe antibiotice. Nu ştiu sigur ce urmează pentru mine, în mod normal 2×2.