Alien Cycling Zalau Maraton la a treia editie

 Localitati si zone, Maraton MTB, MTB Maraton Zalau, Salaj, Zalau  Comments Off on Alien Cycling Zalau Maraton la a treia editie
May 212013
 


A treia editie a maratonului de la Zalau – a treia editie pentru mine. De fiecare data a fost altfel: la prima editie am participat la proba de 50km si am mers binisor si am prins un podium, la a doua la proba de 90km si dupa o vreme pe care o mai tin oamenii minte majoritatea concurentilor de la proba lunga au avut probleme si doar cativa au incheiat – eu am ajuns sa inchei cursa de 50km (oficial dnf) cu alta bicicleta, iar acum am ales din nou proba lunga – complet schimbata dupa experienta de anul trecut.

From Alien Cycling Zalau Maraton 2013

Pot spune ca organizatorii au suflat si-n iaurt si au pus un traseu solicitant cu urcari puternice si coborari destul de grele pentru novici. Cred ca au vrut sa fie siguri ca apa nu sta nicaieri pe parcurs ca sa nu stimuleze formarea de noroi, cu singura exceptie – valea simpatica pe care la tura lunga a trebuit sa o parcurg de doua ori si unde cineva a numarat 24 de traversari de apa la o tura.

From Alien Cycling Zalau Maraton 2013

Dupa Strava au fost peste 2400m diferenta de nivel si cam asta mi-au spus si picioarele mele. Creînd un segment cu bucla mare am vazut ca la a doua tura am fost mai lent pe acei 30km cu aproape 16 minute, ceea ce reflecta oboseala mea. M-am si oprit la fiecare PA nu ca la prima tură, fiind si cald.

Am incheiat cursa in 5h19min, fiind pe podium la +40 de ani, dupa Robike si Charles, dar la mare distanta de ei. Nu e o performanta deosebita , fiind putini inscrisi la categorie si, in plus, având un concurent redutabil – pe Nyaradi  – care a terminat cu un timp mai bun, inscris la categoria elite desi putea opta pentru cea a mea. De altfel m-am straduit ceva sa-l ajung si n-am reusit, am si intrebat pe la PA-uri de el  – “white socks” :).

From Alien Cycling Zalau Maraton 2013

Mie mi-a placut traseul si am avut noroc cu portiunea de asfalt care desi nu ma avantajeaza mi-a mai marit media orara ca altfel cred ca terminam in peste 7 ore cursa. La prima tura, mai antrenanta, m-a ajuns pe finalul asfaltului Marcel si am mers alaturi de el pe urcarea mare pana la PA-ul dinainte de urcarea finala prin padure. Acolo a ramas in spate si am reusit sa-l ajung pe Vaum. A doua tura a fost singuratica pana la asfalt unde am avut norocul sa dau peste Doru, cam demotivat dupa un episod de ratacire. Am mers mai incet decat la inceput si imi inchipui ca eram si mai lent fara nimeni in jur. Asa m-am straduit sa tin pasul cu el, dar de la varful dealului l-am pierdut cu totul.

In fine, pacat ca n-a venit mai multa lume, o parte fiind speriati dupa experienta de anul trecut. Asa a fost si dupa un an de gratie la Medias Maraton – renumit pentru lutul folosit in trecut la olarit, unde la proba lunga se inscrisesera foarte putini.

Bravo organizatorilor, voluntarilor si concurentilor. Anul acesta a fost mai bine ca anii trecuti, la anul va fi si mai bine.

May 292012
 
Si a fost editia a doua a maratonului de la Zalau. Anul trecut am participat la race din motive legate de bicicleta, anul acesta m-am inscris la elite, la proba de 94km, cu speranta sa inchei onorabil cursa. Dar … a fost prima oara cand m-am confruntat cu situatia de abandon fara speranta din motive tehnice. Sa nu se inteleaga ca n-am mai avut “ocazii” de abandon tehnic: am tot avut, am mers cum am putut, pe cate o foaie, am facut la pene de mi s-a acrit, am avut in fine, ca orice om normal, parte de tot felul de “surprize”. Dar toate acestea n-au venit chiar de la km 18 si cu inca vreo 76km de parcurs. Daca eram la race, la 50km, imi luam trotineta si, mai calare, mai pe jos, tot eram finisher. Am facut 60km pe jos intr-o zi, dar am ajuns noaptea la destinatie, n-am avut limite de timp. Pana la urma bariera de timp intermediar m-a infrant acum.

la finish, ca DNF – cu bicicleta lui Emanuel, cateva poze pe picasa
Diana, finish pe locul 11 la hobby fete

Participand la Transylvania MTB Trophy, la probele lungi, eram cum se spune obligat sa ma inscriu la proba elite. Evident, orice om cu scaun la cap se mai gandeste o data chiar daca si-a facut inscrierea din timp si fara sa tina cont de vreme. M-am straduit sa-mi creez si conditii, am ajuns sambata seara la Zalau si m-am cazat la o pensiune. Cam fara chef ma simteam, dupa “Etapa de noapte” de vineri, cand am ajuns acasa la 4 dimineata si dupa probele de la “Micul biciclist si siguranta lui” de sambata. N-am fost singur, am convins-o si pe consoarta mea sa participe la concurs, inscriind-o, normal, la race. L-am intalnit pe Marius, organizatorul, la start la 9 seara cand am ajuns dar nu ne-am inscris, asteptand decizia vremii.

multumesc pentru poze

Ei, dar ce sa vezi dimineata: un telefon… Levi, prietenul de la Clujul Pedaleaza. Ne asteapta, ne-a scos si numerele. Prima mea reactie: “vai de mine, toata noaptea a plouat, tu de ce crezi ca nu le-am scos ieri?” In sfarsit, cu Diana treaba era clara, ea si-a luat punga si s-a dus aţă sa-si schimbe cursa. Eu, mai pampalau, mi-am zis ca asa mi-e scris si am ramas la elite.

Cursa mea. N-am avut multa vreme de pierdut, noroc ca m-au ajutat prietenii si au pregatit bicicleta Dianei – i-au schimbat cauciucurile cu altele de noroi. Eu am ramas pe Race King din motive de lipsa altceva mai bun, cu ele ma descurc mai bine totusi pe noroi decat cu alte modele din “biblioteca” mea saraca.

La start nu m-am agitat asa tare ca anul trecut, doar aveam drum lung. Fiind si o ploaie usoara, am preferat sa-mi fac incalzirea pe urcarea pe sosea. Macar pana aici nu am gresit, iar ritmul meu era acceptabil, fiind in ton cu  cativa prieteni de la race la care le cam stiam nivelul. Cum am trecut de sosea au urmat baltile, noroaiele blande, in fine, ca dupa ploaie in padure, nimic deosebit. Nu era ca la Medias pamantul lutos … inca. M-am bucurat si de marcaje, se vede treaba ca sagetile de la Cluj au inceput sa fie luate model nu doar sporadic la alte curse. Parerea mea, ca am pus si eu multe si am si fost la indepartarea lor dupa curse, sunt mult mai vizibile ca o panglica si mai greu de rupt de catre “binevoitori”, plus ca impusti doi iepuri: iti arata si sensul la intersectii. Au aparut si x-urile pe variantele “necastigatoare”, din pacate mai mult prin padure.

pun poze cu Diana, ca pe unde eram eu…

Ne tot depasim, cu Radu Ilea, cu Vlad Farcau, cu altii. Avem un ritm care-mi convine, eu sunt mai lent pe coborari, nu vreau sa risc nimic.Terminam cu padurea, dam si de noroaie mai lipicioase si … brusc ajungem la un soi de pamant cu pietris. Ma pune michiduta sa incerc sa pedalez si simt lantul blocat. Mi s-a mai intamplat de atatea ori alta data, nu ma ingrijorez … pana vad ca schimbatorul spate e cam … pe spate. Urechea era spre orizontala, o deblochez si o aduc in pozitia fireasca. Mai pedalez vreo suta de metri si gata, s-a rupt. M-am rupt si eu de plutonul meu. Nimic de facut, dar nu stau pe ganduri ca n-are sens, alerg cam 2 km pana la PA1 din Jac. Am eu trusa de imbusuri dar degeaba. Incep sa dau telefoane, multumesc organizatorilor pentru ajutor. E prea mult sa parcurg 76 km cu bicicleta mea la stilul “Fred si Barney”. Până şi eu imi dau seama. Ajung sa vorbesc si cu Levi, poate are cineva ceva undeva. Intre timp desfac schimbatorul, spal bicicleta la halau, intreb concurentii daca nu li se pare greu si nu vor sa ma lase pe mine sa continui cursa cu bicicleta lor. Sper si sa gasesc pe cineva cu alta problema la bicicleta, din pacate fara succes: inca cineva cu aceeasi problema, iar Vlad Farcau continua avand numai pana. Cred ca trece cam o ora pana vine Gereb Zoli de la Clujul Pedaleaza, evident cu “urechea” defecta. Ne hotaram s-o luam spre Breb pe stilul trotineta si vad masina … mea ca vine! Mai sa fie, are si o bicicleta pe ea, toata numai noroi. Levi la volan, Emanuel abandonat in spate. A lui era bicicleta. Pe cand leg pe suport MTB-ul meu, dau cu zarul si imi incerc sansele si cu Emanuel: nu-mi da bicicleta, ca mai am sanse sa termin. M-am bucurat ca mi-a spus da, dar cu specificatiile: frane v-brake care nu tin, frana faţă e la mâna dreaptă. Nu conteaza, iau calul de dar si da-i sa mearga inapoi la traseu, la PA1, unde deja stransesera – nu mai era nimeni pe traseu dupa mine. Nu mai aud nimic, nu cumva sa se razgandeasca!

De data aceasta ma grabesc. Aud de la ceva cioban ca sunt altii la 3 minute in faţă. Ma intalnesc cu Dorin Cretu, tot de la CP, si tot cu urechea aia… Ma intalnesc cu Ovidiu Goga, de la cursa lunga. El se intoarce, ca cica ne-am ratacit. Cum frate, ca vad garla de urme la vale, plus o panglica rupta intr-un copac. Mai vad si oameni care sa fie in stare sa rupa marcajele. Continui in acelasi sens si ma pomenesc cu un grup de 4 concurenti la sosea, cu telefonul in mana. Printre ei si Tudor Stupariu, si el de la CP. Nu mai stiu, ori eram pe la Chichisa, ori la Stana. A trebuit sa ne intoarcem. Acum chiar ca nu mai aveam sperante de incadrare in timp, dar ramaneam cu placerea mersului pe bicicleta. Si in fond, inca mai aveam cipul. Cine stie, poate urmeaza autostrada pana la final si recuperez. Imi scot problema din cap ca sa-mi vad de traseu. Iar ma intalnesc cu Dorin, care statea si se uita la mine. “Pai cum, iar ai ajuns in faţa mea si stai si pe loc?” Imi vad de drum. Ajung cu chiu, cu vai, cu blocari de roti din cauza noroiului, in zona PA2. Inca nu reusesc sa-mi dau seama unde sunt bune cauciucurile de la bicicleta, dar trag concluzia ca nu franele sunt principala problema, ci cauciucul spate uzat si cel faţă bun pentru traseu uscat, ca pentru ud sigur nu, indiferent ca-i vorba de iarba, noroi, piatra, crengi, frunze etc. Stau cu gura cascata ca sa-mi tin echilibrul si mai mereu ajung in fund de sant. Nu ma mai chinui, las bicicleta la vale sa ma duca singura pe unde-i place, prin minimul de potential. Cand vreau sa trec anumite portiuni trebuie sa fiu super hotarat s-o iau in viteza. Ajung pe varful Mesesu pe o fata, aflu ca se lupta pentru locul 3 la race, tinta ei e sa se incadreze in timp. Are probleme tot cu schimbatorul, sta intr-o viteza, si nu in cea de pedalare tip “hamster”, cum am vazut ca scrie pe undeva cineva. E mereu amagita de cei intalniti pe traseu ca urmeaza coborare pana la final, dar realitatea e cam altfel.

o poza cu un podium plin la elite, pe locul 3 Ianos abia sosise

La punctul de bifurcatie traseu elite – traseu race mi se termina si parcela mea. Nu m-am incadrat in timp, imi desprind cipul de pe numar. Asta e, macar m-am miscat ceva in ziua asta, n-am ramas la 18km si sa ajung inaintea Dianei la sosire. Parca imi si inchipui ochii ei daca ma vedea la sosire. Sunt convins ca ar fi crezut ca am vrut sa abandonez ca profesionistii de la bun inceput si ca am stat la o bere pana se chinuie ea.

Credeti ca m-am lasat? Macar sa vad tot traseul de la race! Poate dau organizatorii diploma de finisher la bicicleta, ca ea era inscrisa cu Emanuel la race si va termina in timp util cursa. Asa ca o iau iar dupa fata. O depasesc dar la vale merg mai incet ca ea. Parca-s pe sanie cu picioarele in aer. Până la urma trebuie sa invat si eu sa fac drifturi. Ma imboldeste fata s-o iau mai repede, dar eu atata pot fara sa cad. Ne depaseste locul 2 de la elite. In scurt timp nu-l mai vedem. In sfarsit, norocul meu si ghinionul ei: nu e doar vale. Ma distantez definitiv si ajung la finish. Am avut parte si de glorie, am vazut cum e. Merita! Pacat ca a trebuit sa le explic plin de fairplay la toti care ma felicitau pe parcurs si-mi spuneau ca-s locul 3 la elite ca eu sunt DNF. Asta e, ar fi trebuit sa inregistrez totul si sa ma uit din cand in cand pentru mobilizare.

Nu-i nimic, ma opresc inainte de linia de finish, bucuros si multumit ca am facut tot ce-am putut. Ma bucur si ca locul 3 la fete la race a ajuns la timp si … de acum incolo sunt amator: daca e vreme urata trec la race. Urmeaza Maratonul Medieval Medias, sa vad daca ma tin de hotarare.

Sunt intampinat de prieteni, Diana a terminat spre deosebire de mine cu bine traseul hobby in 5 ore. Eu am ajuns pe la ora 17.30 la final, dupa aproximativ 7 ore jumatate de la start. La elite doar 5 au incheiat cursa, evident toti au ocupat locuri pe podium. Oare cat ar fi durat sa parcurg portiunea de elite de 40km? Putea sa fie si 4 ore si sa ma prinda noaptea. Mai bine ca am fost oprit.

Macar am prins premierea, am apucat sa curat bicicleta lui Emanuel si-i multumesc inca o data ca mi-a imprumutat-o. Nu stiu nici acum daca aveam sau nu dreptul s-o folosesc, dar pentru mine conteaza ca n-am stat degeaba toata ziua.

nu e lac

L-am pozat si pe Ianos Andrei de la elite care se spala in balta in spatele masinii, nu s-a mai obosit sa caute alt loc. Normal, la inceput in aceeasi balta si-a spalat bicicleta.

La cate peripetii am avut, faptul ca am ajuns cu bine a contat mult. Eu îi felicit pe organizatori, se vede ca s-au straduit mult la marcare. N-am avut probleme de orientare decat fix unde m-am ratacit, pe camp. Nu strica o cruce pe un copac, ca erau cativa spre vale. La cat de grabit eram atunci sa-i ajung pe cei din faţă… poate nici nu am fost suficient de atent. Cat despre traseu, a fost greu pentru ca a plouat. Totusi primii au scos un timp rezonabil, dar trebuia sa fii bine echipat. Iar am ratat partea de traseu de la elite. Nu cred sa fi fost mai greu ca la Medias si la Alpinsport, acolo tot la turele lungi am participat. De Ironbike ce sa mai spun, ca a fost cod galben de furtuna si am fost opriti toti. La Geiger o data am depasit timpul intermediar, iar anul trecut am terminat dupa 9h30min pe locul 2 la +40 de ani. Imi e groaza sa ma gandesc cum ar fi fost Geiger-ul pe ploaie la tura lunga. Acolo e mult mai tehnic traseul, nu se pot compara.

Bravo participantilor ca s-au incumetat sa ia startul. Bravo fetelor!

 

Oct 242011
 
M-am tot gandit si iar m-am gandit pana m-am hotarat: subiectul nu era daca particip sau nu la concursul de la Zalau, ci la ce proba: maraton (elite) 94km sau race (50km) – mai era si optiunea hobby 30km. In ultima vreme tot la probele lungi am fost si acum sa fac exceptie?! Dupa experienta “Winter”Maratonului Alpinsport aveam motive: a fost prima data cand a trebuit sa repar la bicicleta si, mai important, m-a cam lasat in drum. Din cate mi-am dat seama, principiul e urmatorul: ori ai totul, ori nimic, cam ca si la formula 1 – ori rezultat bun ori cu oistea-n gard. Am bicicleta mai buna, dar e mai sensibila: am schimbat placute, am avut probleme cu angrenajul din cauza alternantei zapada-frig/noroi-umezeala-2 sau 3 grade mai cald.
Am ales race, cu ideea testarii bicicletei la noroi pe o distanta rezonabila si la sfarsit sa nu ma plang de ea. Cred ca nu am gresit, m-am descurcat si singurul lucru care ma putea ajuta suplimentar erau cauciucurile – stiam ca imi trebuie de noroi dar nu am avut.

spre final, dupa PA2, multumesc pentru poze organizatorilor si voluntarilor, linkul la pozele lor
startul, linkul la cateva poze de pe picasa
iesirea din perioada noroioasa

Ce sa spun pe scurt de race, comparativ cu maratonul – mai lung: ma streseaza. Cum lasi un pic pedala, cum vine unul din spate sa te avertizeze. N-am oprit la punctele de alimentare. Am avut vesnic in colimator pe cineva, in spate nu m-am uitat ca sa nu pierd vremea. Trebuie sa faci efort mai intens si continuu, nu o poti lalai in “no man land” ca la maraton, unde ajungi sa fii singur si jumatati de ora si poti paste linistit si in liniste. Pe deasupra, obisnuit sa accelerez ultimii 10km, nu prea aveam de unde, ca eram tot cu pedala in podea si, neobisnuit cu asta, cam scoteam fum de nu vedeam nici marcajele.
Traseul de race parcurs de mine:


Bike route 1311054 – powered by Bikemap 

Despre cursa. Start din centrul Zalaului, primii 5km pe soseaua principala de acces in oras, dar cu traficul oprit. Mare lucru, greu de realizat in alta parte. Deja, fiind urcare pe dealurile Mesesului, au inceput diferentierile in plutonul comun: maratonisti, race-isti si hobby-isti. Eu aveam primul grup in fatza la 10-20m, de vreo 20 de ciclisti, de care nu ma puteam apropia: urcarea era destul de puternica pentru sosea, dar nu suficient de abrupta sa mai “pescuiesc” dintre ei. In fine, ei erau tineri, puternici, odihniti si fericiti, eu eram idealul brontozaurilor.
Scapam de sosea, acum incepe de fapt concursul. Trebuie sa fiu atent cu noroiul, sa ma acomodez. Cel putin la inceput a fost rezonabil. Ma bucur ca nu m-am imbracat gros. Dupa trecerea prin padure au inceput problemele caracteristice, de noroi a’ la Medias. Mai cu impinsul, mai cu curatatul, am trecut zona mai grea. Parca eram pe 29-er, mai erau si paie pe parcurs, sa se faca placinta in straturi. Ma incurajez cand vad ca nici altii nu-s mai breji si facem concurs de impins. Am avantaj ca bicicleta e mai usoara, dar n-o ridic pe umar sa nu ma rupa.
Nu merg rau, cata vreme tin ritmul cu cei din fatza care teoretic sunt mai buni ca de aia sunt unde sunt, e bine. Mai si depasesc, incep sa-mi intru in ritm (tarzior totusi pentru race). Ma ajunge Dezso Csaba, se ratacise putin. Mai mormaim unul  la altul, ne tinem dupa cineva din fatza. Apoi raman tot mai in urma: n-am asa forta ca si ei, traseul nu-i tehnic, e urcare dar … Imi dau foita jos de pe mine, imi sufulc manecile si mai mestec cate ceva. Ma depaseste un candidat de la categoria mea, +40. Stiu cam care suntem, stiu si ca teoretic ma pot lupta doar pentru locul 3, iar cel ce a trecut de mine nu intra in calcule. L-am confundat pe Bruno Szikszai cu Loti Nyaradi, ce sa-i faci, amandoi sunt inalti, triatlonisti, alergatori, fac si schi de tura etc. Deja ma gandeam: iar cel mult locul 4, dupa englez (care iar a venit, n-a plecat acasa) si la care n-am antidot, dupa Vaum Waldemar care la fel parea mai bun si dupa Loti… care se inscrisese la 94km?! Il intreb cum de participa la 50km si-mi zice ca doar nu-i … prin noroi sa mearga la 94km. Asta e, s-a razgandit, in scripte figura la maraton. Nu ma prind ca nu-i Loti, dar vad ca urca mai bine ca mine si pun asta pe seama faptului ca acum e in forma si nu-i dupa oboseala unui maraton de alergare ca data trecuta, la Neuzer. Nu reusesc sa ma tin de el, trece si de concurentul pe care-l aveam in fatza. Era km 27.

traseul parcurs de mine

Vine o portiune de dealuri cu buna vizibilitate pana hat departe. Vad un sirag de concurenti in fatza, vreo zece cel putin si … ce-ar fi sa ma amestec printre ei? Incetul cu incetul ma apropii si tot trec de ei. Pana la portiunea de push-bike dinainte de releu am avut o perioada buna, si doar nu mai erau multi km pana la ultimii 10. Nu vad pe nimeni in fatza, dar ma duc cat pot de repede, doar acum pot aparea caderile fizice. Imi joc sansele, nu se stie niciodata: o pana, un moment slab… Vad printre marcajele din padure pe cineva. Oare nu-i…? Pai daca-i Loti (de fapt Bruno), inseamna ca are o problema sau a avut vreo oprire. Poate ceva nu-i convine! Deja sunt trecut de releu si, dupa spusele celor de la punctul de control numai coborare. Ma duc cat pot de repede dupa el. Urgent ajung in spatele lui si-l depasesc. Ajung la oi, traversez in viteza un drum si… nu vad urme, nu vad nimic.

scurta ratacire cu 2,4km inainte de final: cu galben e traseul urmat de mine, cu mov e trackul organizatorilor

M-am ratacit! Ma uit pe gps, nervi, trebuie sa ma intorc. Bruno in spate se opreste si el. Ajung iar la drumul de tara si-mi arunc o privire de-a lungul lui in directia pe care o consideram buna. Vad o pata alba pe un copac, teoretic ma intersectez cu trackul si acolo. Il chem si pe Bruno, ii fac semne si … ajung la hartia organizatorilor. Trag tare, sa nu ma ajunga. Culmea e ca urc. Ma uit in spate, nu vine nimeni. Incep sa-mi fac probleme: daca sunt pe track dar sunt pe sens invers? Si Bruno a luat-o invers? Ma opresc, schimb scala, in graba nu-s capabil sa judec corect si atunci las pe seama gps-ului: il pun pe navigare sa vad ce-mi arata. Sensul e bun, mi se pare ca n-am mai fost pe acolo, singura problema e ca urc, e drept – pe foaie mijlocie. Gata, ma duc cat pot, nu am alte griji. Brusc … Levi si cipurile!
Sfarsit! Am ajuns, chiar bine! Vaum a venit la putin peste un minut de mine! Probabil a avut pana. Inseamna ca-s pe locul 2 la +40, dupa Charles! Bruno vine la 4 minute, alegand sa urce inapoi la ultimul marcaj vazut, nu sa ma urmeze (asa trebuie procedat pe munte … daca n-ai gps!). A pierdut cateva locuri in clasamentul general si locul 3 la categorie.

clasamentul general race – partea superioara
clasamentul la +40 de ani

In final am ajuns – dupa 3h25min, 1470m dif de nivel, 716m altitudine maxima pe locul 2 la categoria +40 de ani, locul 11 general si … locul 6 la +30 ani. Au fost mai mult de 50 de participanti la race. Vad dupa cum decurge premierea ca s-au facut comasari in clasamente, iar la hobby si race s-au pus categoriile sub 30 si peste 30 de ani, iar la elite … sub 40 si peste 40 de ani. Ghinion! Ceasul rau, pisica neagra! Poate era mai bine sa particip la hobby sau elite. Nu-i nimic, las’ ca-mi fabric eu o medalie acasa si-mi fac si un cadou de care sa-mi amintesc :). Cu ceva bun tot raman: o cursa foarte antrenanta.
Astept acum sa vad si finish-ul la elite, unde am inteles ca portiunea parcursa in plus de ei a fost dificila si multi au trebuit sa abandoneze din motive tehnice. La ora premierii cred ca sosisera doar 5-6 concurenti – abia au facut podiumurile (la +40 era inca incomplet – dupa 7 ore).
Pana la poze si clasamentele finale, felicitari ca de obicei la toata lumea. A fost frumos, vremea s-a imbunatatit, iar daca era mai uscat traseul toti terminau cursa. Cum am inteles ca erau camere de bicicleta pe la punctele de alimentare (eu n-am oprit), poate unii au facut pana intentionat (ca prea erau multi opriti pe traseu cu probleme) numai sa capete camera noua :).
Felicitari clujenilor, cei mai numerosi! Au si fost printre primii. La categoria cluburi, cred ca cei mai multi au fost de la Clujul Pedaleaza (fara sa mai pun la socoteala suportul tehnic), iar din Cluj mai pot enumera Orca (inot), CAR Universitar (drumetie, alergare) si CCN (cicloturism).
Un link la emisiunea “Transilvania la zi” de pe TVR Cluj, premergatoare concursului, care a avut ca invitat pe Marius – organizatorul principal de la Zalau – el a creat si promo-ul concursului:

Pe anul viitor!
PS: Rezultate finale
Vad rezultatele de la maraton-elite si chiar merita sa scriu putin despre baietii care au avut curajul sa participe la o proba asa de lunga – 94km. De ce? Macar din motivul ca startul s-a dat la 10, asta insemnand ca au avut cam 8h30min (la 18.30 e … noapte) sa termine pe lumina. De ce ma gandesc la timp-lumina: pentru ca la o cursa lunga eu cel putin am in vedere un finish peste granita de 8 ore (am avut si timp de 9h32min). Iar Eli a terminat acum in peste 6 ore! Deci a fost greu. Au fost 10 finisheri la elite, de primii 7 n-am ce spune: sunt chiar buni, mult peste mine. Deja la ei vad ca s-au grupat cate doi-trei pana la final. De la locul 8 incep sa ajunga cei mai de-ai mei. Locul 8, Nicu: l-am vazut din masina (urcam dealul spre casa) cand cobora pe sosea, pe semi-intuneric… singur, timpul oficial 8h19min. Parca si-a calculat pasii sa ajunga pe lumina. Daca participam si eu si nu aveam evenimente ma cam prindea noaptea. Locurile 9 si 10 au terminat impreuna cu timpul de 8h53min. Au prins noapte deplina in padure. Foarte bine ca au mers impreuna, ca altfel… probabil ca si organizatorii numai asa i-au lasat sa termine si le-au dat si frontale sau lanterne. Cine au fost: Virgil Catargiu din Botosani (nu-l cunosc) si … Loti Nyaradi – cel de care pomeneam mai devreme si credeam ca renuntase la elite pentru race. Loti terminase la 1 minut in fatza mea la Neuzer – 50km. Acum cred ca-s prieteni si poate fac pereche anul viitor la IronBike Maraton, daca se mai tine. Loti a completat podiumul la +40 de ani! Mai jos in clasament tot ce stiu e ca a luat startul si Silviu Tegzesiu. Ca n-a terminat (probabil n-a fost lasat) nu conteaza, la ce bicicleta are altii probabil ar participa la hobby. Pe el il cunosc bine, am fost colegi de clasa. Se duce la maratoane pentru ca participa si copiii lui, care-s mari, si am impresia ca a inceput sa-i placa. Mereu se inscrie la probele lungi.
Bravo lor si stima pentru organizatori ca au stat atata si n-au ales calea mai usoara. Poate a contat si faptul ca au avut de-a face cu oameni cu experienta pe munte.