A treia editie a maratonului de la Zalau – a treia editie pentru mine. De fiecare data a fost altfel: la prima editie am participat la proba de 50km si am mers binisor si am prins un podium, la a doua la proba de 90km si dupa o vreme pe care o mai tin oamenii minte majoritatea concurentilor de la proba lunga au avut probleme si doar cativa au incheiat – eu am ajuns sa inchei cursa de 50km (oficial dnf) cu alta bicicleta, iar acum am ales din nou proba lunga – complet schimbata dupa experienta de anul trecut.
 |
| From Alien Cycling Zalau Maraton 2013 |
Pot spune ca organizatorii au suflat si-n iaurt si au pus un traseu solicitant cu urcari puternice si coborari destul de grele pentru novici. Cred ca au vrut sa fie siguri ca apa nu sta nicaieri pe parcurs ca sa nu stimuleze formarea de noroi, cu singura exceptie – valea simpatica pe care la tura lunga a trebuit sa o parcurg de doua ori si unde cineva a numarat 24 de traversari de apa la o tura.
 |
| From Alien Cycling Zalau Maraton 2013 |
Dupa Strava au fost peste 2400m diferenta de nivel si cam asta mi-au spus si picioarele mele. Creînd un segment cu bucla mare am vazut ca la a doua tura am fost mai lent pe acei 30km cu aproape 16 minute, ceea ce reflecta oboseala mea. M-am si oprit la fiecare PA nu ca la prima tură, fiind si cald.
Am incheiat cursa in 5h19min, fiind pe podium la +40 de ani, dupa Robike si Charles, dar la mare distanta de ei. Nu e o performanta deosebita , fiind putini inscrisi la categorie si, in plus, având un concurent redutabil – pe Nyaradi – care a terminat cu un timp mai bun, inscris la categoria elite desi putea opta pentru cea a mea. De altfel m-am straduit ceva sa-l ajung si n-am reusit, am si intrebat pe la PA-uri de el – “white socks” :).
 |
| From Alien Cycling Zalau Maraton 2013 |
Mie mi-a placut traseul si am avut noroc cu portiunea de asfalt care desi nu ma avantajeaza mi-a mai marit media orara ca altfel cred ca terminam in peste 7 ore cursa. La prima tura, mai antrenanta, m-a ajuns pe finalul asfaltului Marcel si am mers alaturi de el pe urcarea mare pana la PA-ul dinainte de urcarea finala prin padure. Acolo a ramas in spate si am reusit sa-l ajung pe Vaum. A doua tura a fost singuratica pana la asfalt unde am avut norocul sa dau peste Doru, cam demotivat dupa un episod de ratacire. Am mers mai incet decat la inceput si imi inchipui ca eram si mai lent fara nimeni in jur. Asa m-am straduit sa tin pasul cu el, dar de la varful dealului l-am pierdut cu totul.
In fine, pacat ca n-a venit mai multa lume, o parte fiind speriati dupa experienta de anul trecut. Asa a fost si dupa un an de gratie la Medias Maraton – renumit pentru lutul folosit in trecut la olarit, unde la proba lunga se inscrisesera foarte putini.
Bravo organizatorilor, voluntarilor si concurentilor. Anul acesta a fost mai bine ca anii trecuti, la anul va fi si mai bine.
