May 292012
 
Si a fost editia a doua a maratonului de la Zalau. Anul trecut am participat la race din motive legate de bicicleta, anul acesta m-am inscris la elite, la proba de 94km, cu speranta sa inchei onorabil cursa. Dar … a fost prima oara cand m-am confruntat cu situatia de abandon fara speranta din motive tehnice. Sa nu se inteleaga ca n-am mai avut “ocazii” de abandon tehnic: am tot avut, am mers cum am putut, pe cate o foaie, am facut la pene de mi s-a acrit, am avut in fine, ca orice om normal, parte de tot felul de “surprize”. Dar toate acestea n-au venit chiar de la km 18 si cu inca vreo 76km de parcurs. Daca eram la race, la 50km, imi luam trotineta si, mai calare, mai pe jos, tot eram finisher. Am facut 60km pe jos intr-o zi, dar am ajuns noaptea la destinatie, n-am avut limite de timp. Pana la urma bariera de timp intermediar m-a infrant acum.

la finish, ca DNF – cu bicicleta lui Emanuel, cateva poze pe picasa
Diana, finish pe locul 11 la hobby fete

Participand la Transylvania MTB Trophy, la probele lungi, eram cum se spune obligat sa ma inscriu la proba elite. Evident, orice om cu scaun la cap se mai gandeste o data chiar daca si-a facut inscrierea din timp si fara sa tina cont de vreme. M-am straduit sa-mi creez si conditii, am ajuns sambata seara la Zalau si m-am cazat la o pensiune. Cam fara chef ma simteam, dupa “Etapa de noapte” de vineri, cand am ajuns acasa la 4 dimineata si dupa probele de la “Micul biciclist si siguranta lui” de sambata. N-am fost singur, am convins-o si pe consoarta mea sa participe la concurs, inscriind-o, normal, la race. L-am intalnit pe Marius, organizatorul, la start la 9 seara cand am ajuns dar nu ne-am inscris, asteptand decizia vremii.

multumesc pentru poze

Ei, dar ce sa vezi dimineata: un telefon… Levi, prietenul de la Clujul Pedaleaza. Ne asteapta, ne-a scos si numerele. Prima mea reactie: “vai de mine, toata noaptea a plouat, tu de ce crezi ca nu le-am scos ieri?” In sfarsit, cu Diana treaba era clara, ea si-a luat punga si s-a dus aţă sa-si schimbe cursa. Eu, mai pampalau, mi-am zis ca asa mi-e scris si am ramas la elite.

Cursa mea. N-am avut multa vreme de pierdut, noroc ca m-au ajutat prietenii si au pregatit bicicleta Dianei – i-au schimbat cauciucurile cu altele de noroi. Eu am ramas pe Race King din motive de lipsa altceva mai bun, cu ele ma descurc mai bine totusi pe noroi decat cu alte modele din “biblioteca” mea saraca.

La start nu m-am agitat asa tare ca anul trecut, doar aveam drum lung. Fiind si o ploaie usoara, am preferat sa-mi fac incalzirea pe urcarea pe sosea. Macar pana aici nu am gresit, iar ritmul meu era acceptabil, fiind in ton cu  cativa prieteni de la race la care le cam stiam nivelul. Cum am trecut de sosea au urmat baltile, noroaiele blande, in fine, ca dupa ploaie in padure, nimic deosebit. Nu era ca la Medias pamantul lutos … inca. M-am bucurat si de marcaje, se vede treaba ca sagetile de la Cluj au inceput sa fie luate model nu doar sporadic la alte curse. Parerea mea, ca am pus si eu multe si am si fost la indepartarea lor dupa curse, sunt mult mai vizibile ca o panglica si mai greu de rupt de catre “binevoitori”, plus ca impusti doi iepuri: iti arata si sensul la intersectii. Au aparut si x-urile pe variantele “necastigatoare”, din pacate mai mult prin padure.

pun poze cu Diana, ca pe unde eram eu…

Ne tot depasim, cu Radu Ilea, cu Vlad Farcau, cu altii. Avem un ritm care-mi convine, eu sunt mai lent pe coborari, nu vreau sa risc nimic.Terminam cu padurea, dam si de noroaie mai lipicioase si … brusc ajungem la un soi de pamant cu pietris. Ma pune michiduta sa incerc sa pedalez si simt lantul blocat. Mi s-a mai intamplat de atatea ori alta data, nu ma ingrijorez … pana vad ca schimbatorul spate e cam … pe spate. Urechea era spre orizontala, o deblochez si o aduc in pozitia fireasca. Mai pedalez vreo suta de metri si gata, s-a rupt. M-am rupt si eu de plutonul meu. Nimic de facut, dar nu stau pe ganduri ca n-are sens, alerg cam 2 km pana la PA1 din Jac. Am eu trusa de imbusuri dar degeaba. Incep sa dau telefoane, multumesc organizatorilor pentru ajutor. E prea mult sa parcurg 76 km cu bicicleta mea la stilul “Fred si Barney”. Până şi eu imi dau seama. Ajung sa vorbesc si cu Levi, poate are cineva ceva undeva. Intre timp desfac schimbatorul, spal bicicleta la halau, intreb concurentii daca nu li se pare greu si nu vor sa ma lase pe mine sa continui cursa cu bicicleta lor. Sper si sa gasesc pe cineva cu alta problema la bicicleta, din pacate fara succes: inca cineva cu aceeasi problema, iar Vlad Farcau continua avand numai pana. Cred ca trece cam o ora pana vine Gereb Zoli de la Clujul Pedaleaza, evident cu “urechea” defecta. Ne hotaram s-o luam spre Breb pe stilul trotineta si vad masina … mea ca vine! Mai sa fie, are si o bicicleta pe ea, toata numai noroi. Levi la volan, Emanuel abandonat in spate. A lui era bicicleta. Pe cand leg pe suport MTB-ul meu, dau cu zarul si imi incerc sansele si cu Emanuel: nu-mi da bicicleta, ca mai am sanse sa termin. M-am bucurat ca mi-a spus da, dar cu specificatiile: frane v-brake care nu tin, frana faţă e la mâna dreaptă. Nu conteaza, iau calul de dar si da-i sa mearga inapoi la traseu, la PA1, unde deja stransesera – nu mai era nimeni pe traseu dupa mine. Nu mai aud nimic, nu cumva sa se razgandeasca!

De data aceasta ma grabesc. Aud de la ceva cioban ca sunt altii la 3 minute in faţă. Ma intalnesc cu Dorin Cretu, tot de la CP, si tot cu urechea aia… Ma intalnesc cu Ovidiu Goga, de la cursa lunga. El se intoarce, ca cica ne-am ratacit. Cum frate, ca vad garla de urme la vale, plus o panglica rupta intr-un copac. Mai vad si oameni care sa fie in stare sa rupa marcajele. Continui in acelasi sens si ma pomenesc cu un grup de 4 concurenti la sosea, cu telefonul in mana. Printre ei si Tudor Stupariu, si el de la CP. Nu mai stiu, ori eram pe la Chichisa, ori la Stana. A trebuit sa ne intoarcem. Acum chiar ca nu mai aveam sperante de incadrare in timp, dar ramaneam cu placerea mersului pe bicicleta. Si in fond, inca mai aveam cipul. Cine stie, poate urmeaza autostrada pana la final si recuperez. Imi scot problema din cap ca sa-mi vad de traseu. Iar ma intalnesc cu Dorin, care statea si se uita la mine. “Pai cum, iar ai ajuns in faţa mea si stai si pe loc?” Imi vad de drum. Ajung cu chiu, cu vai, cu blocari de roti din cauza noroiului, in zona PA2. Inca nu reusesc sa-mi dau seama unde sunt bune cauciucurile de la bicicleta, dar trag concluzia ca nu franele sunt principala problema, ci cauciucul spate uzat si cel faţă bun pentru traseu uscat, ca pentru ud sigur nu, indiferent ca-i vorba de iarba, noroi, piatra, crengi, frunze etc. Stau cu gura cascata ca sa-mi tin echilibrul si mai mereu ajung in fund de sant. Nu ma mai chinui, las bicicleta la vale sa ma duca singura pe unde-i place, prin minimul de potential. Cand vreau sa trec anumite portiuni trebuie sa fiu super hotarat s-o iau in viteza. Ajung pe varful Mesesu pe o fata, aflu ca se lupta pentru locul 3 la race, tinta ei e sa se incadreze in timp. Are probleme tot cu schimbatorul, sta intr-o viteza, si nu in cea de pedalare tip “hamster”, cum am vazut ca scrie pe undeva cineva. E mereu amagita de cei intalniti pe traseu ca urmeaza coborare pana la final, dar realitatea e cam altfel.

o poza cu un podium plin la elite, pe locul 3 Ianos abia sosise

La punctul de bifurcatie traseu elite – traseu race mi se termina si parcela mea. Nu m-am incadrat in timp, imi desprind cipul de pe numar. Asta e, macar m-am miscat ceva in ziua asta, n-am ramas la 18km si sa ajung inaintea Dianei la sosire. Parca imi si inchipui ochii ei daca ma vedea la sosire. Sunt convins ca ar fi crezut ca am vrut sa abandonez ca profesionistii de la bun inceput si ca am stat la o bere pana se chinuie ea.

Credeti ca m-am lasat? Macar sa vad tot traseul de la race! Poate dau organizatorii diploma de finisher la bicicleta, ca ea era inscrisa cu Emanuel la race si va termina in timp util cursa. Asa ca o iau iar dupa fata. O depasesc dar la vale merg mai incet ca ea. Parca-s pe sanie cu picioarele in aer. Până la urma trebuie sa invat si eu sa fac drifturi. Ma imboldeste fata s-o iau mai repede, dar eu atata pot fara sa cad. Ne depaseste locul 2 de la elite. In scurt timp nu-l mai vedem. In sfarsit, norocul meu si ghinionul ei: nu e doar vale. Ma distantez definitiv si ajung la finish. Am avut parte si de glorie, am vazut cum e. Merita! Pacat ca a trebuit sa le explic plin de fairplay la toti care ma felicitau pe parcurs si-mi spuneau ca-s locul 3 la elite ca eu sunt DNF. Asta e, ar fi trebuit sa inregistrez totul si sa ma uit din cand in cand pentru mobilizare.

Nu-i nimic, ma opresc inainte de linia de finish, bucuros si multumit ca am facut tot ce-am putut. Ma bucur si ca locul 3 la fete la race a ajuns la timp si … de acum incolo sunt amator: daca e vreme urata trec la race. Urmeaza Maratonul Medieval Medias, sa vad daca ma tin de hotarare.

Sunt intampinat de prieteni, Diana a terminat spre deosebire de mine cu bine traseul hobby in 5 ore. Eu am ajuns pe la ora 17.30 la final, dupa aproximativ 7 ore jumatate de la start. La elite doar 5 au incheiat cursa, evident toti au ocupat locuri pe podium. Oare cat ar fi durat sa parcurg portiunea de elite de 40km? Putea sa fie si 4 ore si sa ma prinda noaptea. Mai bine ca am fost oprit.

Macar am prins premierea, am apucat sa curat bicicleta lui Emanuel si-i multumesc inca o data ca mi-a imprumutat-o. Nu stiu nici acum daca aveam sau nu dreptul s-o folosesc, dar pentru mine conteaza ca n-am stat degeaba toata ziua.

nu e lac

L-am pozat si pe Ianos Andrei de la elite care se spala in balta in spatele masinii, nu s-a mai obosit sa caute alt loc. Normal, la inceput in aceeasi balta si-a spalat bicicleta.

La cate peripetii am avut, faptul ca am ajuns cu bine a contat mult. Eu îi felicit pe organizatori, se vede ca s-au straduit mult la marcare. N-am avut probleme de orientare decat fix unde m-am ratacit, pe camp. Nu strica o cruce pe un copac, ca erau cativa spre vale. La cat de grabit eram atunci sa-i ajung pe cei din faţă… poate nici nu am fost suficient de atent. Cat despre traseu, a fost greu pentru ca a plouat. Totusi primii au scos un timp rezonabil, dar trebuia sa fii bine echipat. Iar am ratat partea de traseu de la elite. Nu cred sa fi fost mai greu ca la Medias si la Alpinsport, acolo tot la turele lungi am participat. De Ironbike ce sa mai spun, ca a fost cod galben de furtuna si am fost opriti toti. La Geiger o data am depasit timpul intermediar, iar anul trecut am terminat dupa 9h30min pe locul 2 la +40 de ani. Imi e groaza sa ma gandesc cum ar fi fost Geiger-ul pe ploaie la tura lunga. Acolo e mult mai tehnic traseul, nu se pot compara.

Bravo participantilor ca s-au incumetat sa ia startul. Bravo fetelor!

 

May 072012
 
S-a incheiat si a doua etapa a Transylvania MTB Trophy – “Primavara pe 2 roti” de la Targu_Mures. Urmeaza Maratonul de la Zalau in 27 mai.

poze mai multe pe picasa

Mie-mi place sa ma duc la Targu-Mures, acum a fost ca un fel de concediu de 1 Mai al altora. Deja incep sa am tabieturi, ma cazez la o anumita pensiune, ma duc in zona lor de recreatie de pe platoul Cornesti cu copiii etc.
Am mai fost la Primavara pe 2 roti (Gepida îi spunea anul trecut). Chiar mi-am adus aminte de anumite zone, unde m-a depasit cutare de varsta mea si ma chinuiam sa tin pasul cu el ca sa aflu la final ca ma luptasem pentru locul 5, unde n-am putut urca atunci (acum am alta bicicleta si pot)…

Toata familia a participat, fiecare la categoria lui. Ne-am tot stresat (in special consoarta) in privinta copiilor, neputand sa ne ocupam de ei in concurs, noi luand startul mai devreme. Multumesc foarte mult prietenilor, familiei Clujul Pedaleaza, sunt de incredere si s-au ocupat de Tudor si Andreea.
Amandoi copiii sunt la limita de jos a categoriei lor – 6-8 ani, respectiv 9-11 ani. De la inceput am dus munca de lamurire cu ei sa nu se descurajeze daca nu ajung pe podium. Am fost in recunoastere pe traseul lor de 10km sambata (de fapt are cam 13km) si … nu era usor. Nu puteau urca, la cel mic bicicleta e cu un singur pinion si are roti mici (desi se chinuia si pedala in picioare), iar la fetita bicicleta e grea, aproape doua treimi din greutatea ei. Le-am explicat ce sa faca in caz de ratacire, le-am dat fluiere, le-am spus care e atuul lor si alte detalii legate de alimentare, siguranta, trafic, in fine – am avut ce povesti … doar îi las singuri in padure. S-au descurcat – cinste lor – cu brio.

Tudor a terminat pe locul 3, a avut traseul mai scurt din cate am inteles (la cei de 6-8 ani n-a fost chiar de 13km). Adevarul e ca el coboara incredibil si cu acest lucru a compensat din urcarile pe langa bicicleta. Peste un an-doi, cu bicicleta cu roti macar de 20inch pe care sa o stapaneasca cred ca as cam avea probleme sa-l urmaresc … si nu glumesc. Multumesc lui Ionel ca i-a dat apa si a stat alaturi de el la final.

medalia i-am dat-o pentru ca a fost cuminte si am putut participa la proba mea

Andreea a fost pe locul 4, si aici trebuie sa multumesc celui care a stat cu ea pentru ajutor. Copiii de la proba de 10km, cei de la varste mai mici, au fost ajunsi de MTB-istii de la proba de 30km si, oricat le explici ce sa faca cand sunt depasiti, nu poti fi sigur ca reactioneaza corect si nu se sperie.
Diana a terminat cu bine proba ei, 30km  – locul 6 la +30 de ani, in 2h34min, desi mai mult la copii îi era gandul. A mers mult mai bine ca la Maratonul Fagetului si nici n-a fost asa de epuizata. Dintre peripetiile ei: o mica sprijinire la o depasire, cu un concurent de la proba de 60km care a ajuns-o din urma, rezolvata in mod profesional de el, a si ajutat-o sa nu pice – multumesc – si … o prima cazatura serioasa spre final, cand probabil a intrat pe un fagas si a sucit brusc ghidonul – rezultatul a fost un zbor de amplitudine in faţă urmat de o tranta destul de sanatoasa.

Despre mine – am luat locul 3 la + 40 de ani, un loc onorabil datorat si lipsei unor personalitati de la categoria mea. La Neuzer in toamna probabil ca o sa fi fericit daca iau locul 4 sau 5. Traseul la proba de 60km a fost de fapt cam 47km. Dintre parametrii: 1304m diferenta de nivel, 514m altitudine maxima, timpul meu 2h44min (cam la 10min de Diana), media de 17km/h. N-am prea pierdut timpul pe la PA-uri.
Acum astept cu interes clasamentul general la Transylvania MTB Trophy. N-am eu sanse de podium, dar sunt curios.

Sa nu uitati ca linkul la mai multe poze de pe picasa e sub prima poza.
Felicitari la toti – organizatori, concurenti, sustinatori – a fost multa lume! Multi prieteni, cunoscuti, am avut si colegi – Zsuzsa la 10km – locul 1, Radu la 30km – pacat ca a facut pana. Bravo Clujul Pedaleaza, pot spune ca suntem o echipa. Bravo in mod special copiilor care au fost un exemplu si pentru adulti! Copiii au participat in numar semnificativ la concurs, iar pentru cei mai mici traseul a fost o mare provocare.

Apr 302012
 
Duminica s-a incheiat prima editie a maratonul de MTB – Maratonul Fagetului. Organizat de clubul Clujul Pedaleaza, acest maraton este primul din seria celor patru maratoane grupate sub titulatura Transylvania MTB Trophy.
Urmatoarea etapa e la Targu-Mures – “Primavara pe doua roti” – saptamana aceasta – duminica 06 mai. Eu merg impreuna cu sotia, fiecare cu “traseul” lui.

Ma bucur ca acest maraton, primul organizat de Clujul Pedaleaza, a avut un astfel de succes. Clujul Pedaleaza are o multime de competitii de MTB organizate, inclusiv pentru copii, pe dealurile de langa Cluj, dar maratonul e altceva. Bravo organizatorilor, concurentilor si publicului – zona de start-finish a fost in faţă la Polus, multumim voluntarilor. Multumim in mod special Politiei, Salvamontului, echipajelor de salvare si tuturor celor care prin profesionalismul lor au pus o mana de ajutor la desfasurarea evenimentului.

Au fost 219 participanti la proba de 30km si 62 la proba de 70km. Dintre ei, cel mai bun a fost, de departe, Marton Blazso – campionul Ungariei la maraton. Cei 70km i-a parcurs in 3h04min, urmatorul ca timp a fost Szentes Norbert-Tibor cu 3h27min. Iar Szentes e foarte bun! Nu sunt legende ce s-au spus despre Blazso, iar cat este de bun cred ca au fost din cei care la tura de 30km au fost depasiti de el care pot pune marturie. Eu nu l-am vazut decat la premiere :). Ultimul deal – dealul Garbaului – “Golgota” – pentru majoritatea, a fost ocazia prin care si Diana – sotia – a avut ocazia sa-l auda si sa-l vada cum trece. Nu intelegea ce vine!
Acum despre cursele noastre…

Diana – locul 1 la “intelepte” proba 30km

Diana a participat la proba de 30km. A terminat cu 3h28min – prima la categoria femei peste 40 ani! Ma bucur, mare lucru, iar faptul ca organizatorii au pus categorii de varsta la feminin ca si la masculin la aceasta proba il consider un mare pas inainte. Sper ca pe viitor sa vina tot mai multe doamne si domnisoare, sa se demonstreze astfel ca si ele, la nivelul lor, pot avea competitia pe care si-o doresc, si ca sunt multe care ar dori sa participe dar sa aiba si sanse sa se compare cu amatoarele de varsta lor …
In acest sens prezint si bicicleta castigatoarei, ca sa arat ca amatorii si amatoarele folosesc biciclete “de epoca”, dar ca si cu ele se poate face miscare si sa te simti bine. Orice om, dupa ce îi place ceva, vrea mai mult, asa ca … aviz firmelor de biciclete – poate va fi cerere tot mai mare pentru biciclete roz-bombon ca a lui Vlad Sabau. Poate se va schimba mentalitatea si la constructia de biciclete pentru copii, care in majoritate sunt mai grele, desi sunt jumatate sau sfert ca marime, decat cele mediu dotate la adulti. Si asta nu pentru competitiile de copii, ci pentru ca si familiile se orienteaza tot mai mult spre excursiile pe dealuri, nu pe asfaltul oraselor unde … ei nici nu au dreptul legal sa circule, avand loc numai pe trotuare. Asa ca … mai putine accesorii (se pot lua separat la pret de … bicicleta :)) si mai usoare. Imbatranesc si eu si mi-e greu sa car!
Si acum bicicleta Dianei:

Diana, copiii si bicicleta

– cadru Wheeler 4900ZX 16″ – an 2000 – luat nou atunci
– restul echipamentului s-a luat de la o bicicleta mai veche de anul 2000, luata second de mine din Dej:
– furca faţă RST
– schimbatoare LX 3×9, manete frane LX, frane v-brake Tektro, angrenaj … nu stiu, ca a luat bicicleta sa mearga cu copiii pe afara, butuci Shimano Parallax, şa noname …
Nu se compara cu bicicleta mea de exemplu luata in general, dar pot spune ca tot sistemul de angrenare merge incredibil de bine, e un reper. Bune lucruri se faceau atunci! Eu asa imi dau seama ca nu merge ceva optim la bicicleta mea si trebuie sa schimb sau sa repar comparand cu bicicleta ei. Si numai reglaje simple, obligatorii ca de exemplu reglarea franelor din cauza uzurii i-am facut! In rest, intretinere obisnuita la lant etc.
Sa spun si pentru bicicleta ca si la vinuri ca a fost un an bun? Parerea mea e ca “eco friendly” nu inseamna numai sa se integreze in natura un lucru uzat dupa 100 ani, ci acelasi efect, ba si mai puternic ar fi sa reziste acel lucru mai multi ani. Cum a fost si e cu Tohanurile, cu Pegas-urile! Si de aici o idee: pe cand curse de biciclete “de epoca”? Pentru inceput e suficient expunerea lor, asa cum e la masini!

Si acum despre proba mea: am participat la 70km, la +40 ani. Timpul oficial: 4h30min. Am incheiat pe locul 4, la 2min30sec de locul 3 – Waldemar Vaum, pe locul 35 din 60 la general. Bravo celor mai buni! Ca timpi intermediari pot spune cu aproximatie ca 52 min am facut pana la PA1 Peana si cam 1h52 pana la PA2 Tureni. Discutam pe traseu cu Radu Vadan, ne-am tot incurajat – a terminat putin in faţa mea (ne-am tot depasit) – de efectele maratonului de alergare de saptamana trecuta. La distanta mare iti dai seama ca nu esti refacut complet. Am pornit cu o usoara febra musculara care a tinut vreo 30-40km … pana m-am incalzit cu adevarat :), iar apoi am mers multumitor, dar nu mai aveam zvac. In orice caz traseul a fost foarte frumos, paraiele pe care le-am strabatut numai bine ca m-au mai inviorat. A fost asa de cald ca la sfarsit nu puteam inghiti sanvich-ul si am procedat ca-n povestea cu “Da’ moi îs posmagii?” – am turnat apa pe chifla!
Ne vedem la “Primavara pe 2 roti” la Targu-Mures. E un oras activ – se organizeaza duatloane, triatloane, curse de MTB inclusiv pentru copii. Au si un parc amenajat exemplar de unde se da startul, unde este si gradina zoologica. S-au pus deja clasamentele, inclusiv cele pe puncte – care conteaza in stabilirea castigatorului trofeului Transylvania MTB Trophy. Poate totusi se va face clasament general separat feminin si masculin – asa este!