Am ales race, cu ideea testarii bicicletei la noroi pe o distanta rezonabila si la sfarsit sa nu ma plang de ea. Cred ca nu am gresit, m-am descurcat si singurul lucru care ma putea ajuta suplimentar erau cauciucurile – stiam ca imi trebuie de noroi dar nu am avut.
 |
| spre final, dupa PA2, multumesc pentru poze organizatorilor si voluntarilor, linkul la pozele lor |
 |
| startul, linkul la cateva poze de pe picasa |
 |
| iesirea din perioada noroioasa |
Ce sa spun pe scurt de race, comparativ cu maratonul – mai lung: ma streseaza. Cum lasi un pic pedala, cum vine unul din spate sa te avertizeze. N-am oprit la punctele de alimentare. Am avut vesnic in colimator pe cineva, in spate nu m-am uitat ca sa nu pierd vremea. Trebuie sa faci efort mai intens si continuu, nu o poti lalai in “no man land” ca la maraton, unde ajungi sa fii singur si jumatati de ora si poti paste linistit si in liniste. Pe deasupra, obisnuit sa accelerez ultimii 10km, nu prea aveam de unde, ca eram tot cu pedala in podea si, neobisnuit cu asta, cam scoteam fum de nu vedeam nici marcajele.
Traseul de race parcurs de mine:
Despre cursa. Start din centrul Zalaului, primii 5km pe soseaua principala de acces in oras, dar cu traficul oprit. Mare lucru, greu de realizat in alta parte. Deja, fiind urcare pe dealurile Mesesului, au inceput diferentierile in plutonul comun: maratonisti, race-isti si hobby-isti. Eu aveam primul grup in fatza la 10-20m, de vreo 20 de ciclisti, de care nu ma puteam apropia: urcarea era destul de puternica pentru sosea, dar nu suficient de abrupta sa mai “pescuiesc” dintre ei. In fine, ei erau tineri, puternici, odihniti si fericiti, eu eram idealul brontozaurilor.
Scapam de sosea, acum incepe de fapt concursul. Trebuie sa fiu atent cu noroiul, sa ma acomodez. Cel putin la inceput a fost rezonabil. Ma bucur ca nu m-am imbracat gros. Dupa trecerea prin padure au inceput problemele caracteristice, de noroi a’ la Medias. Mai cu impinsul, mai cu curatatul, am trecut zona mai grea. Parca eram pe 29-er, mai erau si paie pe parcurs, sa se faca placinta in straturi. Ma incurajez cand vad ca nici altii nu-s mai breji si facem concurs de impins. Am avantaj ca bicicleta e mai usoara, dar n-o ridic pe umar sa nu ma rupa.
Nu merg rau, cata vreme tin ritmul cu cei din fatza care teoretic sunt mai buni ca de aia sunt unde sunt, e bine. Mai si depasesc, incep sa-mi intru in ritm (tarzior totusi pentru race). Ma ajunge Dezso Csaba, se ratacise putin. Mai mormaim unul la altul, ne tinem dupa cineva din fatza. Apoi raman tot mai in urma: n-am asa forta ca si ei, traseul nu-i tehnic, e urcare dar … Imi dau foita jos de pe mine, imi sufulc manecile si mai mestec cate ceva. Ma depaseste un candidat de la categoria mea, +40. Stiu cam care suntem, stiu si ca teoretic ma pot lupta doar pentru locul 3, iar cel ce a trecut de mine nu intra in calcule. L-am confundat pe Bruno Szikszai cu Loti Nyaradi, ce sa-i faci, amandoi sunt inalti, triatlonisti, alergatori, fac si schi de tura etc. Deja ma gandeam: iar cel mult locul 4, dupa englez (care iar a venit, n-a plecat acasa) si la care n-am antidot, dupa Vaum Waldemar care la fel parea mai bun si dupa Loti… care se inscrisese la 94km?! Il intreb cum de participa la 50km si-mi zice ca doar nu-i … prin noroi sa mearga la 94km. Asta e, s-a razgandit, in scripte figura la maraton. Nu ma prind ca nu-i Loti, dar vad ca urca mai bine ca mine si pun asta pe seama faptului ca acum e in forma si nu-i dupa oboseala unui maraton de alergare ca data trecuta, la Neuzer. Nu reusesc sa ma tin de el, trece si de concurentul pe care-l aveam in fatza. Era km 27.
 |
| traseul parcurs de mine |
Vine o portiune de dealuri cu buna vizibilitate pana hat departe. Vad un sirag de concurenti in fatza, vreo zece cel putin si … ce-ar fi sa ma amestec printre ei? Incetul cu incetul ma apropii si tot trec de ei. Pana la portiunea de push-bike dinainte de releu am avut o perioada buna, si doar nu mai erau multi km pana la ultimii 10. Nu vad pe nimeni in fatza, dar ma duc cat pot de repede, doar acum pot aparea caderile fizice. Imi joc sansele, nu se stie niciodata: o pana, un moment slab… Vad printre marcajele din padure pe cineva. Oare nu-i…? Pai daca-i Loti (de fapt Bruno), inseamna ca are o problema sau a avut vreo oprire. Poate ceva nu-i convine! Deja sunt trecut de releu si, dupa spusele celor de la punctul de control numai coborare. Ma duc cat pot de repede dupa el. Urgent ajung in spatele lui si-l depasesc. Ajung la oi, traversez in viteza un drum si… nu vad urme, nu vad nimic.
 |
| scurta ratacire cu 2,4km inainte de final: cu galben e traseul urmat de mine, cu mov e trackul organizatorilor |
M-am ratacit! Ma uit pe gps, nervi, trebuie sa ma intorc. Bruno in spate se opreste si el. Ajung iar la drumul de tara si-mi arunc o privire de-a lungul lui in directia pe care o consideram buna. Vad o pata alba pe un copac, teoretic ma intersectez cu trackul si acolo. Il chem si pe Bruno, ii fac semne si … ajung la hartia organizatorilor. Trag tare, sa nu ma ajunga. Culmea e ca urc. Ma uit in spate, nu vine nimeni. Incep sa-mi fac probleme: daca sunt pe track dar sunt pe sens invers? Si Bruno a luat-o invers? Ma opresc, schimb scala, in graba nu-s capabil sa judec corect si atunci las pe seama gps-ului: il pun pe navigare sa vad ce-mi arata. Sensul e bun, mi se pare ca n-am mai fost pe acolo, singura problema e ca urc, e drept – pe foaie mijlocie. Gata, ma duc cat pot, nu am alte griji. Brusc … Levi si cipurile!
Sfarsit! Am ajuns, chiar bine! Vaum a venit la putin peste un minut de mine! Probabil a avut pana. Inseamna ca-s pe locul 2 la +40, dupa Charles! Bruno vine la 4 minute, alegand sa urce inapoi la ultimul marcaj vazut, nu sa ma urmeze (asa trebuie procedat pe munte … daca n-ai gps!). A pierdut cateva locuri in clasamentul general si locul 3 la categorie.
 |
| clasamentul general race – partea superioara |
 |
| clasamentul la +40 de ani |
In final am ajuns – dupa 3h25min, 1470m dif de nivel, 716m altitudine maxima pe locul 2 la categoria +40 de ani, locul 11 general si … locul 6 la +30 ani. Au fost mai mult de 50 de participanti la race. Vad dupa cum decurge premierea ca s-au facut comasari in clasamente, iar la hobby si race s-au pus categoriile sub 30 si peste 30 de ani, iar la elite … sub 40 si peste 40 de ani. Ghinion! Ceasul rau, pisica neagra! Poate era mai bine sa particip la hobby sau elite. Nu-i nimic, las’ ca-mi fabric eu o medalie acasa si-mi fac si un cadou de care sa-mi amintesc :). Cu ceva bun tot raman: o cursa foarte antrenanta.
Astept acum sa vad si finish-ul la elite, unde am inteles ca portiunea parcursa in plus de ei a fost dificila si multi au trebuit sa abandoneze din motive tehnice. La ora premierii cred ca sosisera doar 5-6 concurenti – abia au facut podiumurile (la +40 era inca incomplet – dupa 7 ore).
Pana la poze si clasamentele finale, felicitari ca de obicei la toata lumea. A fost frumos, vremea s-a imbunatatit, iar daca era mai uscat traseul toti terminau cursa. Cum am inteles ca erau camere de bicicleta pe la punctele de alimentare (eu n-am oprit), poate unii au facut pana intentionat (ca prea erau multi opriti pe traseu cu probleme) numai sa capete camera noua :).
Felicitari clujenilor, cei mai numerosi! Au si fost printre primii. La categoria cluburi, cred ca cei mai multi au fost de la Clujul Pedaleaza (fara sa mai pun la socoteala suportul tehnic), iar din Cluj mai pot enumera Orca (inot), CAR Universitar (drumetie, alergare) si CCN (cicloturism).
Un link la emisiunea “Transilvania la zi” de pe TVR Cluj, premergatoare concursului, care a avut ca invitat pe Marius – organizatorul principal de la Zalau – el a creat si promo-ul concursului:
PS: Rezultate finale
Vad rezultatele de la maraton-elite si chiar merita sa scriu putin despre baietii care au avut curajul sa participe la o proba asa de lunga – 94km. De ce? Macar din motivul ca startul s-a dat la 10, asta insemnand ca au avut cam 8h30min (la 18.30 e … noapte) sa termine pe lumina. De ce ma gandesc la timp-lumina: pentru ca la o cursa lunga eu cel putin am in vedere un finish peste granita de 8 ore (am avut si timp de 9h32min). Iar Eli a terminat acum in peste 6 ore! Deci a fost greu. Au fost 10 finisheri la elite, de primii 7 n-am ce spune: sunt chiar buni, mult peste mine. Deja la ei vad ca s-au grupat cate doi-trei pana la final. De la locul 8 incep sa ajunga cei mai de-ai mei. Locul 8, Nicu: l-am vazut din masina (urcam dealul spre casa) cand cobora pe sosea, pe semi-intuneric… singur, timpul oficial 8h19min. Parca si-a calculat pasii sa ajunga pe lumina. Daca participam si eu si nu aveam evenimente ma cam prindea noaptea. Locurile 9 si 10 au terminat impreuna cu timpul de 8h53min. Au prins noapte deplina in padure. Foarte bine ca au mers impreuna, ca altfel… probabil ca si organizatorii numai asa i-au lasat sa termine si le-au dat si frontale sau lanterne. Cine au fost: Virgil Catargiu din Botosani (nu-l cunosc) si … Loti Nyaradi – cel de care pomeneam mai devreme si credeam ca renuntase la elite pentru race. Loti terminase la 1 minut in fatza mea la Neuzer – 50km. Acum cred ca-s prieteni si poate fac pereche anul viitor la IronBike Maraton, daca se mai tine. Loti a completat podiumul la +40 de ani! Mai jos in clasament tot ce stiu e ca a luat startul si Silviu Tegzesiu. Ca n-a terminat (probabil n-a fost lasat) nu conteaza, la ce bicicleta are altii probabil ar participa la hobby. Pe el il cunosc bine, am fost colegi de clasa. Se duce la maratoane pentru ca participa si copiii lui, care-s mari, si am impresia ca a inceput sa-i placa. Mereu se inscrie la probele lungi.
Bravo lor si stima pentru organizatori ca au stat atata si n-au ales calea mai usoara. Poate a contat si faptul ca au avut de-a face cu oameni cu experienta pe munte.
felicitari pt. participare si pt locul bun obtinut !!!
Multumesc! Oare cum a fost pentru voi, v-a prins noaptea prin padure? Bine ca i-ati lasat sa termine pe cei care erau cat de cat in grafic! Sper sa scrie si ei cate ceva dupa o zi sau doua.