Se schimbă lumea, şi în bine. Tot mai multă lume văd prin oraş, pe poteci, alergând sau cu bicicletele/MTB-ul şi cum e normal pasul următor îşi testează din când în când forţele la concursuri. Devine un mod de viaţă îmbinarea serviciu – mişcare. Şi aşa au ajuns deja câteva concursuri, care deja dovediseră că sunt bine organizate, să aducă la start de la sute la mii de concurenţi, mici şi mari, cu numitorul comun familia, firma, clubul, prietenia.
Ultimele două concursuri la care am participat – Semimaratonul Braşov (aproximativ 850 concurenţi) şi mai ales Maratonul Internaţional Cluj (aproximativ 3500 participanţi) au fost fiecare un etalon nu numai pentru alergare, primul pentru trail, al doilea pentru şosea. Acum voi participa la concursurile de trail şi MTB organizate de Clujul Pedalează – Maraton Făget, concursuri la care se anunţă la start peste 1000 de concurenţi şi mă aştept să fie tot o reuşită.
La Cluj şi Braşov am fost cu întreaga familie, la Cluj chiar am participat toţi – copiii la proba lor, soţia la cros şi eu la maraton. La Braşov în schimb am profitat de ocazie şi am urcat pentru prima oară cu toţii pe Tâmpa.
La fiecare concurs la care am participat am scris câteva cuvinte de laudă pe care le-am considerat meritate pentru organizatori, fotografi, toţi cei care s-au implicat sau au concurat. Acum mă gândesc să subliniez meritele voluntarilor, unii dintre ei sacrificându-şi timpul lor liber destul de des ca să-şi ajute prietenii, cluburile la organizare. Felicitări lor şi le mulţumesc pentru încurajări, pentru răbdare şi pentru înţelegere – voluntarii sunt pe primul front în munca cu oamenii, iar în sport ca şi în viaţă sunt oameni şi oameni, dar sper că balanţa înclină mai mult spre pozitiv în primul caz. La Braşov a fost o vreme bună de alergat, dar cred că rece pentru cei nevoiţi să stea lipiţi la PA-uri şi PC-uri, iar la Cluj au avut parte de un trafic de persoane năucitor. 🙂
Mi-a plăcut traseul la Braşov, zăpada l-a făcut şi mai interesant. M-am simţit bine, am fugit binişor, chiar dacă am fost mai lent ca anul precedent. Nu m-am menajat pe coborâri ca la Alba-Iulia, când ştiam că peste câteva zile urmează Spuri Balaton Szupermaraton. Am încheiat pe locul 50 la general şi 8 la categorie, cu un timp de 1h42min55s.
La Cluj, pe un traseu identic cu cel de anul trecut, grija mea cea mai mare a fost să nu rămân cu întindere care să mă macine iar jumătate de an. Nu speram la un rezultat la fel de bun ca înainte, am văzut că am probleme în regim de viteză la antrenamente. În fine, a fost şi un vânt care cred că a incomodat pe mulţi. Prima jumătate din distanţă a fost mai uşoară nu numai pentru că era începutul, dar mai ales pentru că am avut iepuri, m-am putut ascunde de vânt după concurenţi, iar efortul pe care-l menţineam constant nu însemna fluctuaţii prea mari de viteză. Mă lămurisem deja că nu-i o vreme favorabilă pentru un personal best. Practic la distanţa de semimaraton depăşisem doar cu cateva zeci de secunde 1h30min. Apoi a venit greul, motivaţiile le găseam tot mai greu, diferenţele de viteză între concurenţi erau deja mai mari, nu puteam sta după cine ajungeam, dar şi cei care treceau de mine erau prea iuţi să mă lipesc de ei – concurenţii de la ştafete. Am remarcat pe fetele de la ştafete din schimbul patru, ele cred că au terminat pe locurile 1 şi 2. Aveau alt ritm şi mi s-a părut interesant să urmăresc lupta lor, atât cât am putut. A fost distanţă mare între ele, dar cea care venea din urmă a reuşit să recupereze şi să câştige. Eu am încercat să-l ajung pe Csaba, dar n-am forţat, începeam să am probleme cu genunchii şi mai schimbam modul de alergare. N-a mai rămas nimeni între noi, dar atât, am încheiat cam la 2 minute în spate. Pentru 3 secunde am fost mai rapid ca anul trecut, deci un PB chinuit tot am obţinut şi mă bucur că acum, la 2-3 zile, n-am absolut nici o problemă la picioare. Am încheiat pe locul 19 la general, 2 la categorie, cu 3h06min10sec. Ca de obicei am mai alergat vreo 200m sa am si pe ceas distanta de maraton, ce sa-i faci daca tot tai curbele.
Pe când credeam că mă pot relaxa a apărut o nouă provocare, să alerg în faţă la proba de copii – până la 13 ani. Când s-a dat startul eram cu câţiva metri în faţă, de gardă, şi mă uitam la copii. Nu m-am uitat bine, au fost 3 care au ţâşnit şi am făcut eforturi serioase să mă ţin în plasa lor. Tot mai greu cu copiii! 🙂 Măcar puteam să strig, iar de la ieşirea de pe stadion s-a ocupat un MTB-ist de primii trei.
Ne vedem la Maraton Făget! 🙂 La tura lungă MTB va fi o luptă tare la elite şi un bun test. Chiar dacă nu-i traseul lung decât de 57km, nu-i uşor, aşa că atenţie la alimentare! Cât despre mine, mă duc la tura scurtă de MTB, că nu ştiu cum mă voi simţi dupa trailrunning şi … sunt curios cum sunt mai rapid – pe MTB sau în alergare, că este acelaşi traseu.
Proba de MTB va fi şi televizată – premieră pentru România – pe TVR Cluj, TVR3 şi TVR Internaţional. Baftă colegilor! 🙂 Transmisia se poate urmări şi pe internet, pe TVR Plus. În principiu punctele de transmisie vor fi la start-finish, la PA1 Peana şi pe Golgota.
