May 022018
 

Care iti sunt limitele?

Care iti sunt limitele?

Imediat începe vara și mă uit în urmă la rezultatul unei decizii de-ale mele: două postări în acest an – una despre Activități 2017 și una despre un concurs – Istria 100 mile. După “standardul” anilor trecuți, aș fi fost la cam la a 14 postare despre un concurs (din cele 38 de exemplu din 2017). Parcă adie o schimbare, deși concursurile sunt doar vârful aisbergului și baza încă nu s-a topit. Adică la mișcare pe afară nu s-a modificat mare lucru și am fost la diverse concursuri locale și nu doar în calitate de concurent.
M-am “orientat” mai spre orientare și lucruri nestandard, mai neobișnuite.
Să fac o enumerare cu ceea ce voi aminti pe scurt:

1. Crosul Divelor ca voluntar – 3 martie
2. Beard Run 3 – Crosul treptelor – 17 martie
3. Cupa Compass ed 16 – orientare – 24 martie
4. Olimpiada de șah pe licee – zona NV  – neimplicat decât cu gândul 🙂 – 14 aprilie
5. Maraton Internațional Cluj ca voluntar – 15 aprilie
6. Cupa Busola de Aur 2 etape – orientare – 21, 22 aprilie
7. Seminar “Care îți sunt limitele”, alături de Vio și Alin Cârdei – 26 aprilie

Pot spune că fiecare în parte îmi trezește un fel de nostalgie mai copilăroasă, așa că sunt din categoria evenimentelor de care îmi voi aduce aminte mereu și deci au însemnat un plus pentru mine, nelimitat doar la efortul fizic.

 1.
Crosul Divelor e mai degrabă un vestitor al primăverii la care băieții nu trebuie să lipsească, ca suporteri și admiratori – evident. Păcat ca sunt așa timizi! 🙂 Am și eu prințesele mele care participă an de an la acest concurs, așa că venirea mea n-a fost ceva ieșit din comun. Că în mod obișnuit sunt pregătit să alerg oricând iar nu e “out of limit”.
Rezultatul a fost că am făcut pe iepurele (la sugestia prietenului Horațiu) și am parcurs prima tură și la cursa de 2km și la cea de 5km, cu singura preocupare să nu fiu surclasat de dive și să fiu astfel de ajutor. Cum a fost bine organizat și voluntari pe traseu nu au apărut probleme. Faptul că Andreea a încheiat pe locul 2 cursa de 2km m-a făcut și mai bucuros că am fost acolo.
Câteva poze am făcut și eu – un link.

28514736_173289616636343_5247261729451631112_o.jpg PMCJ6253_.jpg 28424396_173290939969544_586283399426613913_o.jpg DSCN0779.JPG

Top

 2.
Beard Run 3 sau Crosul Treptelor  – eveniment caritabil – a însemnat pentru mine un prim test în noul an. Nu sunt feblețea mea treptele acestea “noi”, făcute mai mari și mai abrupte decât cele anterioare, dar am vrut să-mi testez cu această ocazie și viteza și puterea.
Ce am scris atunci pe facebook:
Beard Run 3 – crosul treptelor – un concurs caritabil, in care toti banii de inscriere au fost donati pentru achizitionarea unei ambulante. Pas cu pas, cu rabdare…
A fost primul meu concurs din anul acesta, un loc 4 la general la tura lunga cu 5 urcari. N-am apreciat corect cat de tare sa trag de la inceput, asa ca la ultima bucla m-am pomenit cu un timp cu aproximativ 20sec mai bun ca restul – 5min36sec https://www.strava.com/activities/1457157535/segments .
Ca de obicei, la astfel de concursuri conteaza mai mult sa participi si sa fii alaturi de prieteni si familie. Diana a facut parte din una din multele echipe Garmin si a incheiat pe locul 2 stafete, iar Tudor a incheiat pe locul 3 la baieti. In acest timp unii invata – Andreea. 
Felicitari participantilor, organizatorilor si … sa avem orasul pe care ni-l dorim!

28700793_10214627581817118_6474491476164663245_o.jpg PMCJ9635_.jpg 28947878_10214627581937121_461023232704511909_o.jpg

Top

 3.
Cupa Compass ediția 16 – orientare – a fost ca de obicei o provocare pentru mine. Poate totuși ar trebui să tratez orientarea mai serios și să învăț mai multe, să ajung la un nivel mai puțin … obositor. 🙂 După ce m-am învârtit de pomană peste 30min, răstimp în care cred că am găsit doar 2 repere, am avut norocul să dea Gyongyi peste mine și, cum am observat că reperele coincideau, am parcurs restul de traseu împreună, mai mult încurcând-o. Mie în schimb mi-a prins foarte bine parteneriatul, din care am rămas nu cu multe, e drept, că dacă nu știi nici nu poți pricepe totul deodată. E ca diferența dintre a vedea din avion terenul față de cum îl vezi pierdut prin tufe, ca un șoricel. Ce a pus capac a fost și stilul de atacare a unui reper, la unul de exemplu nici nu mi-am dat seama că a punctat în viteză și a trebuit să mă întorc. Am crezut că doar s-a dezechilibrat puțin că era o zonă abruptă. Singurul meu avantaj e că nu mă descurajez ușor, m-am abținut și nu mi-am aruncat busola în semn de protest. În fond ea nici n-am observat să aibă nevoie de busolă și să devin profesionist așa simplu… 🙂
De pe facebook:
Cupa Compass – ed 16 – orientare. Fain, soare, ca o zi de primavara.  Am participat la categoria M45. Traseul a fost de medie distanta, zona Bradet – Galcer (ca de obicei la orientaristi fiecare petec de pamant are un nume, la alergare sau MTB spun doar atat – Faget – si am rezolvat locatia).

A fost multa lume si mai ales multi copii pentru acest sport interesant si instructiv dar care nu e in voga la noi. Are acea atmosfera de prietenie specifica concursurilor in care fiecare se stie cu fiecare si … a ramas la vechea si modica taxa de participare de 10 – 15 lei prin care se vede clar ca organizatorii sunt si voluntari.  Alte vremuri in aceste vremuri!

Pe Strava – https://www.strava.com/activities/1468856930/overview .

20180324_122200.jpg 20180324_150452.jpg 20180324_150503.jpg

Top

 4.
Olimpiada de șah pe licee – zona NV – o enumăr pentru că Andreea a reușit împreună cu echipa claselor 5-8 de la Hațieganu să se califice în finala pe școli. Ceva tot îi place la șahul ăsta… Că cel mai probabil nu va putea merge la finala pentru că e clasa a VIII-a, nu-i așa important. Eu nu am decât meritul că am încurajat-o.

30705179_1848863225184451_1162733829840961536_o.jpg 30706552_1848853928518714_7389753801298673664_o.jpg

Top

 5.
Maratonul Internațional Cluj l-am trăit ca voluntar. Am fost o echipă de bicicliști pe care Horațiu ne-a rugat să avem rol de însoțire a primilor concurenți de la probele de maraton, semimaraton și ștafete. Pentru mine traseul era destul de întortocheat, l-am și parcurs de 2 ori înainte de concurs ca să nu greșesc și să induc în eroare alergătorii. În timpul concursului însă, ca de obicei, n-au fost probleme, dar au fost cazuri când am folosit fluierul și o dată chiar a trebuit să mă opresc să nu lovesc pe cineva. Kenyanul s-a descurcat perfect, s-a strecurat.
De pe facebook – mai întâi ce am scris în ziua premergătoare (aveam ceva emoții):
Recunoastere traseu alergare Maraton Cluj 2018, fara Parc Babes si Stadion

Maine, in faţa kenyenilor…
Simt ca MTB-ul nu mă va trăda.  Singura întrebare: cu ce mă îmbrac. Roşu?

Tot de pe facebook, după cursă:
M-am bucurat ca am avut ocazia sa insotesc pe primul maratonist de la Wizz Air Cluj-Napoca Marathon . Cu MTB-ul, cum altfel, doar vorbesc de un kenyan.

Felicitari concurentilor, celor care s-au zbatut sa se autodepaseasca. Imi pare rau ca Balan Nicolae a incheiat pe locul 4, pana la ultimii 3-4 km a fost mai tot timpul pe locul 2. A fost un reper pentru “noi”, adica pentru Kiplagat, cam la 3min in spate.

Felicitari si organizatorilor, voluntarilor si spectatorilor, fiecare s-a straduit in felul lui sa fie totul bine. Fain ca m-am intalnit cu multi prieteni, ca alaturi de mine pe bicicleta am avut prieteni deja pot spune – vechi.

Traseul a fost interesant, ai putut vedea si Clujul istoric, dar si parcurile Mare si Babes pe unde-si duc veacul clujenii cand vor un pic de liniste si racoare. N-a fost insa un traseu de batut recordurile de timp la maraton, e insa un aspect secundar. Fain de asemenea a fost ca au fost benzi separate pentru transportul public si astfel nu cred ca au fost multi carcotasi pe care sa-i deranjeze sărbătoarea … noastra.
Am fost de 2 ori pe traseu in recunoastere, prima data sambata, fara sa intru in Parcul Babes si pe stadion, si o data astazi, pe la ora 7 dimineata, cand erau aproape gata montate gardurile, separatoarele etc. In cursa insa e totul altfel, chiar daca esti doar observator. Si a fost destul de stresant pentru mine, a trebuit sa fiu atent la multe… si ceva am gresit chiar la final. Dar nu asta e important.

Cum decurge o cursa pentru un winner? Well, e o senzatie cam inedita pentru mine, ceva despre am tot citit si gandit.  Clar stiu ce sa fac si am pregatirea necesara daca as fi intr-o astfel de postura. Dar atat!  
Mai intai startul… Impreuna cu Kertesz Levente , Tudor StupariuBoldi Calin Mircea si … (nu stiu numele) am asteptat in afara stadionului sa apara alergatorii. Poza de mai jos este de la crosul de 5km dinainte de maraton (primii). Enorm de multi participanti au fost la cros (si Andreea mea), unii si cu carucioare cu copii, am crezut ca n-au sa se termine pana incep maratonistii si clar va fi imposibil de trecut de ei. Dar… totul a fost gandit ok.
In timp ne-am repartizat, sa nu pateasca ceva primii alergatori. Eu am ramas cu kenyanul. Am schimbat cateva vorbe cu el, am banuit ca e stresat ca nu stia cine e in faţă şi trăgea prea tare. Scăpase un băiat care alerga extraordinar, dar era de la stafeta. Nu m-a crezut Kiplagat, dar in timp s-au mai schimbat lucrurile: stafetele aveau numere de 4 cifre, noi de 3.

Primul semimaraton a fost fara multe povesti, cam 1h12min a durat. Nicu Balan era la 3minute si distanta s-a pastrat pana spre final. In apropierea lui insa mai era un alergator, probabil Stefan Lupu, dar acesta statea “la cutie”, tinandu-l sub control pe Nicu.
Fantastic ce seamana o cursa de alergare cu una de ciclism! Ce mult te ajuta cineva care este in faţa ta pentru ritm! Cand “al meu” era depasit de cineva de la stafeta o vreme reusea sa se tina si avea alt ritm. Probabil daca avea concurent mai aproape putea sa traga si mai tare, dar vreau sa spun ca nu i-a fost usor in special la final. Asa ca, inca o invatatura, credeti in voi, pana nu bate gongul nu se sfarseste nimic, orice e posibil! Si lasati in faţa voastră şi pe alţii, faceţi schimb la “trenă” dacă ritmul e asemănător, ajuta tot grupul, primul trebuie să fii la finish nu pe parcurs! Daca omul de langa nu colaboreaza, incetiniti sau trageti-va la o parte, punct. Poate l-ati fi ajuns…

A venit finalul, mi-am luat ramas bun de la kenyan inainte de intrarea pe stadion si am tasnit sa anunt, daca e cazul, ca soseste primul maratonist. Si de aici o mica bâlbă, am luat-o pe culoarul gresit, de bucla, nu de finish (n-am vazut marcajul), iar omul meu, desi era departe, ajungand sa aiba incredere oarba in mine… idem  Dar a fost un baiat inspirat inainte de finish, si cu forta necesara, si a mutat un gard si invingatorul a avut parte de primirea dorita!

Acum, back to work, astept sa incheie cursa de 10km si Diana. 
Daca ma gandesc bine, as putea sa ma obisnuiesc cu chibiţatul, e şi asta o meserie. In orice caz, pentru cei din breasla asta, e incomparabil mai mic efortul! Trebuie sa fi trait asa ceva, cu un nivel cat mai sus e si mai bine, ca sa devii un chibit bun. M-am straduit sa nu inoportunez prea tare fotografii de pe parcurs, sper ca am si reusit.

Fain să ai aşa un concurs în oraşul tău!
Cursa mea cu MTB-ul (de fapt a lui Kiplagat în alergare): – Strava.

QzibuSjnmW5g3KkM_zwSd9-Sw3wIwSA-qvuwIWOECjQ-2048x1455.jpg ok.jpg 30722914_1922141221192648_7449060045456670720_n.jpg

Top

 6.
Cupa Busola de Aur 2 etape – orientare – asta chiar a fost hard pentru mine. Au fost două etape – lungă și medie, iar prima chiar a fost extenuantă, mai ceva ca un maraton. Nu din cauza efortului fizic… Noroc că pe mine nu mă doare capul. 🙂
De pe facebook:
Azi, Cupa Busola de Aur, Casele Micesti – prima etapa – long distance – sunt epuizat, mai ales psihic.

Parametri tehnici, la categoria M45: 5,4km cu 220m dif nivel. Pentru mine, conform trackului: 18,5km, 4h, 926m dif nivel (in majoritate cred ca urcari aiurea, direct prin padure si lastarisuri, nu pe poteci). https://www.strava.com/activities/1522317404/overview

Cam 1h mi-a luat sa gasesc primul reper (din 14), si acela cu ajutoare.  La punctul 13, gata-gata sa-l ia “recuperatorii”, in mainile lor am inscris cipul. Ultimul, 14, era cam … luat, l-am cautat in nestire. Au spus ca m-au si sunat, sa-mi ceara voie – foarte de treaba – e clar ca n-au cum sa stea toata ziua dupa mine. Momentan sunt finisher, beau o bere si ma laud. Nu va pun poza cu timpii intermediari, ca sa ma protejez. 

Maine cica va fi mai usor (padurea mai usor de strabatut) – medie distanta. Ma duc la nani sa fiu la maxim, poate reusesc sa termin pana la premiere. Nu a mea, evident. 

Super concurs, veniti si voi! http://www.compass-cluj.ro/Tartalom/index_ro.php

PS: Azi, duminica, la etapa a 2-a – medie distanta – a fost mai bine. Doar un punct l-am balbait si “floricica” traseului arata mult mai bine: 1h06min. Tot ultimul, dar… in loc de 4,1km cu 170m dif nivel am facut 6,3km si 271m dif nivel. Uman. https://www.strava.com/activities/1524644318/overview
Ce e fain – l-am mobilizat pe Radu Kis – a venit la concurs in locul alergarii planificate prin Cheile Turzii. Asa ca, data urmatoare o anunt si pe Dobrescu Alina . 

2018-04-22 07_53_27-Cupa Busola de Aur - prima etapa - long distance (pentru mine de 3xLD) _ Run _ S.jpg Cupa Busola de Aur 2018_Page_1.jpg Cupa Busola de Aur 2018_Page_2.jpg 31100373_10215335747331965_742848640048955392_o.jpg 31064427_10215328532511599_4490167121447223296_o.jpg 2018-04-23 08_18_21-Overall results – Google Chrome.jpg

Top

 7.
Seminar “Care îți sunt limitele”, alături de Vio și Alin Cârdei – a fost de fapt o întâlnire prietenească unde am răspuns, împreună cu Viorica Mălai și Alin Cârdei, la câteva întrebări legate în special de motivația noastră și de modul cum ne stabilim limitele, cum ne organizăm concursul.
Cum pe facebook nu am scris decât înainte de seminar:
O tema interesanta la seminarul organizat de Maraton Apuseni msg systems . Eu inca nu cred ca omul are limite, desi realitatea ma contrazice mereu. Dar, no, inca sunt tanar, mai am vreme, nu-s irecuperabil. 
mă simt dator să fac un scurt rezumat.

În primul rând le mulțumesc “alor mei” că am fost invitat. Spun asta și pentru că reiese din prezentarea mea ca fiind “ultramaratonist, ciclist montan și coleg de club”.
Dacă am reușit să fiu cât de cât convingător, logic, dacă am reușit să fiu de folos la cineva cu opiniile mele, m-aș bucura. Eu m-am străduit, cel puțin să nu fiu prea standard, și m-am și pregătit cum am știut mai bine. Am ținut însă cont de câteva reguli de bază care mie mi s-au părut esențiale: să nu spun lucruri pe care le-am citit poate în cărți sau le-am auzit dar nu le-am folosit în curse, să nu mă apuc cu câteva zile înainte să pregătesc răspunsuri corecte, științifice, dar care să nu mă reprezinte. Pentru asta există specialiști, antrenori etc. ori eu nu am fost chemat în astfel de calitate și nici nu sunt o astfel de persoană. Mi-am permis însă să pomenesc de câteva cărți.
Mai fac o precizare: am venit cu o parte din răspunsuri scrise, dar nu le-am citit acolo. Poate am greșit, n-am spus tot ceea ce am scris, n-am scris tot ceea ce am spus. Nu pentru că au o deosebită valoare, ci pentru că așa gândesc eu. Și îmi pare rău că nu am spus anumite lucruri. E ceea ce reproșez uneori la alții: se pregătesc un an la un eveniment în toate amănuntele și apoi fac modificări radicale la fața locului, de parcă tot ce au gândit un an pot să-l facă mai bine în stres printr-o sclipire de “geniu”. Cam lungă introducerea…

din timpul seminarului.jpg 31118627_1774393912616827_1665518691673964544_o.jpg

Conținutul fișierului meu “întrebări” (ciorna), corectat pe alocuri (doar răspunsurile mele, nu coincid decât în parte cu ceea ce am spus):

As porni de la ce inseamna cuvantul ultra: nu e folosit doar la maraton, inseamna mai mult, extrem. Si extrem, greu poate sa iti fie si la o alergare de 50m. Te poti accidenta si la o proba scurta, americanii care sunt vestiti in statistici (eu am fost impresionat de cati parametri tin cont ei la baschet in NBA) au statistica cu cati oameni mor la maraton. Am citit ca 1 la 150mii alergatori mor la maraton. Se stie acest lucru si totusi oamenii vin si maratonul are loc. Nimic de speriat! Dar…

Actul de a lua parte la o activitate fara sa te antrenezi are si un nume: complexul Superman. Ca participi nepregatit la un concurs la care iti risti viata asta deja suna a iresponsabilitate si prostie. Din pacate lumea de astazi merge fatis spre sustinerea propriului interes, dar omul apartine unei comunitati si trebuie sa te gandesti cand iei o hotarare si la apropiatii tai, la organizatori etc. Au fost concursuri in Romania la care s-a renuntat din cauza unor evenimente nedorite.
Si uite-asa vedem ca putem folosi termenul de ultra in mod peiorativ, ceva gen ultras. Ne plangem in Romania de conditii, salarii etc. Si putem spune: avem ultraconducere, ultraparlament, ultradrumuri. Echivalentul incompetentei. Dati-mi si mie sa proiectez un pod peste Dunare, si ce-i mai grav: eu sa accept, la cunostintele mele actuale.

Pentru mine un ultramaraton este impingerea unor limite, dar cu posibilitatea, avantajul de a-mi reveni daca e cazul. Nu m-as duce daca n-ar aparea lucruri noi, din care sa am de invatat ceva. E un joc de sah in care de cateva ori imi pot retrage mutarea. Sa fie clar, eu la concursuri totdeauna voi da maxim, la limita riscului … pe care incerc sa-l calculez. Ca nu se vede, e alta discutie. Pana acum m-am descurcat, sper ca nu am creat probleme. Pentru mine un concurs inseamna sa dau tot ce-i mai bun din mine, sa-mi folosesc toate cunostintele acumulate si din alte domenii. Altfel exista si ramuri necompetitive cum este drumetia, care chiar e faina…

E instructiv sa vezi pe urma ce ai realizat din ceea ce ai planificat, ai anticipat, pe scurt ai gandit. E important sa-ti dai tie feedback. Fara asta nu progresezi. Ultramaratonul e ca-n viata. Alergarea se supune regulilor de zi cu zi. Se spune ca alergarea e un mod de viata sanatos. Atata ca intervine cuvantul ultra care se bate cap in cap cu sanatatea. Oare? Tocmai am spus ca de fapt conteaza antrenamentul, pregatirea sub toate aspectele, nu numai fizice. Daca concurezi in limita bunului simt dispare aspectul ultra. Daca nu, ai esec si cand alergi dupa autobuz.

Si sa nu uitam: alergare nu e singura optiune de a-ti petrece timpul liber in mod n-as spune numai sanatos (ca suna egoist sa te referi doar la ce inseamna pentru tine), ci si pozitiv in comunitate. Daca ai probleme, alergarea fiind totusi mai invaziva, poti trece la bicicleta, inot, drumetie…

Important e sa nu te plictisesti, sa cauti ceva nou. Eu rotesc activitatile mele din timpul liber. Am nevoie de ele pentru echilibru. Am si spus ca atunci cand nu voi mai putea voi trece la drumetie, la activitati necompetitive si voi incheia cu sahul. Adica un ciclu al vietii, de la sah am pornit. De fapt nu chiar, dar la sah am insistat mai semnificativ. Ciclul meu de viata, cel de timp liber suna cam asa: sah, speologie, drumetie, bicicleta tot timpul, triatlon, MTB, alergare si acum orientare (cu rezultate amuzante, ca de copil care invata sa umble). Tipuri de competitii: triatlon pana la genul ultra care inseamna de tip ironman, MTB, alergare sosea si trail, orientare, aventura (Propark la noi). Foarte faine competitiile in echipe, asa cum va place sa alergati in grup puteti incerca sa alergati la concursuri cu inca cineva cu acelasi ritm (mai ales la incepatori e foarte bine).

Ce e important in tot amestecul acesta: sa va rezervati o ora pe zi numai pentru voi. Peste ani va veti da seama cat de mult conteaza. O ora nu-i mult, meritati. Chiar, pentru ce traiti, pentru ce lucrati? Ganditi-va ca ajutati și pe ai voștri si comunitatea, pe cei din jur daca sunteti fit și sănătoși. Daca revin fix la ultramaraton, aici apare o problema: depasesc ora zilnica si ajung la 3 ore. Ceea ce zi de zi, an de an e mult. De aceea înainte am luat-o mai incetisor cu MTB-ul: ca pe langa 1h-2h, mai trebuia macar 30 min pentru curatat bicicleta, ceea ce inseamna timp pierdut. Si, mai trebuie sa si inveti in sensul propriu, sa devii mai bun si pe alte planuri, nu? Eu consider ca ultramaratonul e o etapa din viata mea. Atat! Merita sa incerci, asta da. Dar nu-i in orice caz cel mai important lucru din viata, e doar trendy acum. Timpul trece, viata nu-i vesnica.

Eu ce voi spune aici e in principal din propria experienta, pentru aspectele stiintifice intrebati “un medic sau specialist”. Si cititi, de exemplu, Jason Koop – “Training essentials for ultrarunners”. Sunt explicații pe înțelesul tuturor, există și în varianta digitală.

Întrebări, la care am răspuns mai cu “liniuțe”, sper sa nu se supere lumea ca le deconspir:

  1. Cati km pe sapt ar trebui cumulati pentru a avea rezultate bune la un ultra?

un plan: 100k pe săpt ca antrenament la endomondo pt cursă de 64k (mai mult nu exista plan la endomondo!): ritmul pe baza testului cooper care se face o dată la câteva săptămâni – eu folosesc 1 zi pauza (e bine pt refacere)

ex pentru mine: Ma – intervale (11k 4.11) sau tempo (17k 4.42); Mi, J, V – 11-15k easy (5.39); S,D 28k, 21k

important sa fie 2 legate de gen semi sau mai mult, asa iti dai seama daca poti ultra (de fapt asta e una din sugestiile mele ca sa vă dați seama dacă puteți alerga un ultra)

Si acum ganditi-va ca va antrenati pentru triatlon de tip ironman (4km inot, 180km bike, 42km alergare), unde alergarea e maratonul. Unde incap inotul si bicicleta?

ma refer la rezultat bun pentru un amator, care e si antrenor, si sponsor si competitor
daca doriti performanta … cea mai buna e reteta clasica (antrenor etc…)

Si cititi! Am adus 2 carti.
Matt Fitzgerald scrie: “Essential week-by-week training guide” – plans, scheduling tips, workout goals for triathletes of ALL Levels. Cine recunoaste in sinea lui ca nu e SuperElite si ar alege un plan pentru incepatori?
Joe Friel: “The triathletes training bible” – editia 3
exemple: pag 153 biblie ; pag 54 quick reference; 52 sapt plan, pe 1 an
De ce carti despre triatlon care sunt de aproximativ 500 pagini fiecare? Pentru ca acolo vezi ce inseamna viata organizata, cum sa obtii maxim din minim, simti ce inseamna sa fii profesionist. Amatorul “profesionist” e ca un lucrator care se scoala la 5 si isi incheie ziua la 10 noaptea, zi de zi, an de an. Si in “biblie” scrie de exemplu si de miscarea de pendul pe care trebuie sa o aiba piciorul in alergare, de tinuta in alergare… lucruri pe care nu le gasesti oriunde. Si sunt carti scrise de americani care se bazeaza mult pe statistici, cum am mai spus.

Eu am renuntat sa le studiez, fac de placere, nu? Sunt amator! Placere se refera nu numai la partea fizica, cum s-a incetatenit. De aceea am renuntat la sahul de performanta, iti dai seama ca a fi profesionist inseamna o activitate de toata ziua, trebuie să sacrifici tot. Avem si serviciu unde ar trebui sa ne manifestam profesionismul nostru (cel mai mult timp alocat dintr-o zi), si familie, chiar daca le neglijam si acum. Pentru ca ne ambitionam sa facem ultramaraton intr-un mod sanatos, adica antrenandu-ne corespunzator.

  1. Cum iti antrenezi mintea pentru a face fata competitiei?

Ca simularile, ca la examen, repeti cum te comporti in diverse cazuri
Ai o problema si trebuie s-o rezolvi, atunci apelezi la experienta ta din rezolvarea unor probleme asemanatoare; sau la a altora, De aceea ati venit la seminar, nu?
Încerci sa-ti invingi teama cautand lucruri cunoscute, te ajuta sa elimini emotiile.
Cauți oameni cunoscuti.

  1. De ce creste pulsul mult mai mult pe coborari decat pe urcari si daca e normal sa se intample asa? Alimentația vegana ar putea fi potrivita pentru un ultramaratonist?

Sunt convins ca si vegan se poate. Eu nu sunt si din ratiuni practice: nu vreau sa mor de foame la PA-uri cu mancarea langa mine. Nu are sens sa-mi antrenez corpul pentru cateva alimente si apoi in timpul cursei sa fiu fortat de imprejurari sa mananc altceva. Sigur voi avea probleme. Eu mananc efectiv aproape orice, iar la competitii cat simt ca e bine, nu depinde de cantitate. Daca simt ca e ceva in neregula nu mananc si nu beau nimic 30 min. Evident in tot acest timp incetinesc daca e nevoie.

O explicatie: la vale ritm crescut, exista ruperi de ritm, atentie marita; coordonare, concentrare; uneori nici nu respiri regulat, poti ajunge epuizat jos, iti trebuie adaptare sa poti trece in mod urcare. Ori asta inseamna ca ai ajuns pe rosu.
Si cand gandesti creste pulsul chiar daca stai pe scaun

Cat este pulsul unui pilot de F1? E o dovada ca pulsul nu depinde numai efortul fizic.

La un control medical mi se lua pulsul si dupa ce a tot aranjat ventuzele, se tot uita agitata la mine, in disperare m-a intrebat: ati facut efort inainte? Nu, doar ma gandesc! Bine ca nu mi-a facut ceva injectie! A trebuit sa stau leguma, sa-mi golesc mintea de orice gand, ca-n adormire.

Concluzia: eu la ultramaraton o atentie speciala mi-o indrept spre coborari, sa le fac ponderat, altfel “ma rup”. Ceea ce nu s-a intamplat la Istria la inceput, m-a luat putin valul.
Concluzia dupa seminar: posibil ca persoana in cauza sa nu urce in alergare si sa dea “blana” pe coborare. 🙂

  1. Pt oricare din invitati: Ce consuma in timpul unei curse in afara de geluri?

Ce sunt antrenat. Ce mananc zi de zi si nu e perisabil.
Batoane pt eliminarea senzatiei de foame; paine cu salam, slanina, cas, branza; Sunt fan branza si cas. Prefer painea unsa cu unt etc sa nu fie seaca. Stiu ca unii evita “chimicalele”, dar ele sunt gandite sa suplineasca consumul la efort. Si sunt mai practice.

Ca anecdota va pot spune ca un profesor de la UMF care preda biochimia (pe vremea impuscatului) spunea ca absolut toate mancarurile au un sambure cancerigen. Era inalt si uscativ. Si ce sa faci? Pe cand ajungi sa nu mananci nimic, mori. Ca magarul lui Buridan. Ori la ultra e musai sa mananci, sa va spun ce se intampla daca uiti?

Atentie la apa, izotonic; de la organizatori: seminte, cola, anumite fructe, cas
Un lucru invatat: fara apa nu se asimileaza ce mananci si atunci ai gaze etc.
Si tot un lucru citit in carti dar care il folosesc, pe baza a ceea ce imi place si stiu ca imi face bine. La un PA ma uit direct daca exista 2-3 mancaruri principale – pentru mine sunt cas, branza, paine, cola. Apoi ma uit dupa salam sau similar, seminte … Apoi la restul. Ce stiu ca nu exista (cel putin la noi in tara) iau de la start (exemplu cas, paine). Alimentele le imaginati ca niste cercuri concentrice, daca nu gasiti pe primele din cercul interior treceti la urmatorul etc. E valabil mai ales la cursele lungi. Altfel, e ca si cum ati avea de rezolvat o problema cu un triunghi in care vi se dau o gramada de elemente dar nu stiti concluzia.

  1. Cand v-ati dat seama care e granita dintre pot si nu mai pot ??

Pot sau nu un anumit ţel: acest lucru il stabilesc inainte de cursa, la rece, cand am mintea clara: daca fac estimare corecta, atunci sunt multumit.
In timpul cursei, daca sunt nevoit, scad ritmul, trebuie sa ma multumesc cu mai putin.
Simti ca-ti depasesti „atributiile” cand incepi sa ai greutati la mancat, cand esti moale, cand iti scade atentia – pierzi marcaje, te impiedici.
Apoi treci la nivelele urmatoare, din care poti sa nu-ti mai revii in graba – frisoane, frig, tremura mainile etc

Cel mai bine simti asta la MTB, pe coborari. Spre sfarsitul cursei traseele pe care le biruiai la antrenament fara probleme le simti riscante. Eu preventiv spre sfarsit cobor mai lent sau … descalec. Scade foarte mult coordonarea din cauza efortului.
Am scris si in 100 miles of Istria pentru a doua oară ce mi s-a intamplat: m-a rugat un baiat sa pun o semnatura pe un caiet si n-am fost in stare, n-am putut sa-mi controlez miscarea mainii. Am incercat si a a doua oara, tot degeaba, apoi am renuntat. Bine ca nu te supune nimeni la acest test in curse!

  1. Ce antrenamente recomandati pt incepatori?

Drumetie, mers. In planurile de antrenament gasite pentru cineva incepator si drag mie erau incluse etape de mers saptamanal. Dhaene spunea ca pt ultra trebuie sa fii cat mai mult pe munte.
Si trebuie sa-si imbunatatesca starea de fitness, e bine pentru orice sport.
Aici este acel lucru despre care am omis sa spun in timpul seminarului: practicati drumetia, asa vedeti mai bine natura si o apreciati. In fond lumea de astazi care e pe repede inainte a sarit o etapa, inainte de alergare, si acea etapa e drumetia. Eu inainte de alergare am fost tot drumet si sper sa inchei cu bine tot asa. 

  1. Cu cât timp trebuie să te pregătești pentru un ultra? Si ce antrenamente mai exact?

Fiecare cat poate, e clar ca trebuie sa fie mai mult si mai bine ca pentru un maraton (vezi punctul 1).
In general planurile de antrenament au peste 2 luni si nu degeaba; pur si simplu nu te lasa sa pui ziua cursei mai repede si atunci te apuci sa-ti decalezi antrenamentul la cate saptamani mai ai la dispozitie pana la cursa
Dar cel mai mult conteaza pregatirea psihica. Am spus deja la punctul 2. Eu deja am timpul pentru UltraTrail Hungary la care voi participa peste o luna, corespunzator la 610 ITRA. Cat pot de des ma gandesc daca pot sau nu, studiez traseul etc. Si daca tot sunt coleg de club cu un mare om, iubitor al muntelui – Dinu Mititeanu, nu pot sa nu spun de “cicăleala” lui: veniti cu mine pe munte numai daca vă pregătiți cu informații despre traseu, despre zona, munti, varfuri etc. Ca altfel degeaba veniți… Poate de aceea nici nu merg asa des cu dânsul. 🙂
La seminar am vorbit mai mult despre ITRA, despre scopul acestui clasament, despre faptul ca se doreste a fi echivalentul ELO la șah, despre faptul ca e perfectibil – incă nu mi se pare că ține cont de valoarea adversarilor. Oare la ce timp pentru UTH (corespunzător la 610 ITRA) m-am gândit că mi-e accesibil dacă-s în formă maximă, fără probleme fizice? Acolo nu cunosc alergători de care “să mă țin” ca un câine, nu am rezultate din anii precedenți de la alergători cunoscuți și de valoare apropiată mie. 🙂 Pentru ultra de la Maraton Apuseni ca să fii finisher ar trebui să ai minim 400 ITRA și fără probleme fizice, ca să dau un număr rotund. Chiar dacă nu figurezi în clasament, precis ai prieteni de aceeași valoare care sunt.

  1. Recomandari ptr.un incepator (fost sportiv de performanta, sportiv amator acum, dar cu vointa si placere de a alerga) in ale maratonului.

Probabil ca esti fit. Folosirea cunostintelor acumulate la performanta conteaza enorm: eu le fol pe cele de la sah si apoi de la alte sporturi ca MTB; fa ce stii mai bine ca sa ajungi la nivel de competitie si adauga alergare dupa orice plan care crezi ca ti se potriveste, o sa-ti dai seama in cateva zile. Doar un sfat: nu uita ca nu e bine daca te doare ceva.

  1. Este benefic/Se merita sa alergi intensiv? Simțiți că a meritat antrenamentul pentru ultramaraton?

Normal, numai faptul ca iti creste increderea si deja …
Fara, intri in complexul Superman.

  1. Ce mananci inainte de concurs?

Toata lumea pune intrebare legata de mancare ori nu acesta e aspectul principal. Te antrenezi si la mancat.

Mancare normala, prefer oua, ceva satios.

  1. Pe unde va antrenați în Cluj?

Mai ales Faget, iar pentru intervale, viteza – parc.

  1. 3 lucruri pe care le recomanda sa nu le facem ca si sportivi, alergatori

Fara excese.

Fara trisari, comportament inadecvat, belicos, isteric, trebuie sa fii stapan pe sine, pe situatie.

Nu risca, cauta de fiecare data solutia sigura – aici intra si sa te stii autoaprecia corect, sa stii renunta chiar daca ai apreciat gresit la inceput.

Am dorit să pornesc o discuție pe marginea unei întrebări “scrise la tabla”, o reformulare a “Care îți sunt limitele”.

Cum sa faci din ultra sa nu fie “ultra”? Adică, cum sa faci ca un concurs care pare ca te depaseste sa-ti devina accesibil. Si aici nu e vorba doar de ultramaraton. Eu cred ca raspunsurile la intrebarile precedente se potrivesc.

Pentru ca seminarul era de fapt ca o indrumare la Maraton Apuseni, si mai ales la Ultra-ul nou, eu am fost chiar pe traseu inainte de seminar, pe bucla noua, ca sa stiu ce sa spun daca cumva sunt intrebat. Si asta in conditiile in care in mod sigur nu voi putea participa desi mi-as fi dorit – cum am spus – merg inainte cu o saptamana la Salomon UltraTrail Hungary, am invitatie. La MTB asa procedeaza profesionistii: chiar daca nu au timp sa parcurga tot traseul, isi rezerva timp sa parcurga macar ultima portiune, incearca astfel sa aiba un minim avantaj față de restul (sau să nu-l piardă). Între elite diferențele sunt foarte mici, conteaza fiecare amănunt: dacă au venit cu o zi mai devreme, dacă au reușit să fie recuperați și la potențial maxim…

De pe facebook:

Azi am fost pe bucla suplimentara de ultra (29km cu 1000m dif nivel – aprox 3h25min) de la Maraton Apuseni msg systems si apoi pe traseul de copii (3km cu 150m dif nivel – aprox 20min).

Totul e ok, bun si de MTB  . Dar mai multe amanunte maine la 
https://www.facebook.com/events/577511892620726/

Traseele:
https://connect.garmin.com/modern/activity/2650526818
https://connect.garmin.com/modern/activity/2650526894

Evident, ce-i oficial e valabil. 

Și am avut și câteva propuneri:

  1. Clasament in coada finisherilor pt cei care nu continua dupa maraton, eventual fara medalie de finisheri.
  2. Termen limita ca la maraton – 9h30min pt Skiland
  3. Posibilitate lasare bagaj schimb la Skiland in spatiu accesibil.
  4. Impunerea frontalei măcar pentru cei care încheie bucla de maraton în peste 8 ore.

Traseul de ultra de la Maraton Apuseni necesită alergare. Nu e un ultra obișnuit. Cei mai lenți trebuie să se gândească la un timp de 5h pentru bucla de ultra.

Succes în ceea ce vă propuneți!

Top

Apr 122016
 


A VI-a ediţie de Maraton Internaţional Cluj a însemnat şi a VI-a ediţie pentru mine ca participant la proba de maraton. La fiecare ediţie am scris câte ceva şi acum, uitându-mă retrospectiv, îmi aduc aminte şi îmi dau seama ce mult a progresat concursul.
Anul acesta a fost schimbat traseul, acesta punând acum în valoare mai bine Clujul medieval, fiind mai interesant pentru cine a avut puterea să se mai uite şi-n jur. De la prima ediţie, când traseul ajungea în cartierul Gheorgheni, trecând pe lângă Iulius Mall şi întorcându-se pe fosta stradă Pata, traseul n-a mai fost schimbat. De fiecare dată la sfârşit de concurs mai fugeam încă aproximativ 200m ca să am exact distanţa de maraton (probabil sunt expert la tăiat curbe, mă înclin ca la MTB). Acum n-a mai fost cazul, ceasul mi-a bipăit de maraton înainte de a trece podul Garibaldi.

12977016_803223209821742_9073607827041569947_o.jpg

De la finish copii 9-11 ani

Maratonul de la Cluj a fost primul meu maraton la care am participat, aşa m-am hotărât să-mi fac timp şi anii următori să mă antrenez şi la alergare, nu numai la MTB. Mi-a plăcut atmosfera şi este singurul maraton de şosea la care particip anual. În rest … trail.
Progresia mea: 2011 – 4h22min52sec (poziţia 67/88 concurenţi, au fost şi 10 concurente), 2012 – 3h38min, 2013 – 3h25min, 2014 – 3h06min23sec, 2015 – 3h06min09sec – PB şi acum 3h10min50sec (poziţia 34 la general, 29 masculin din 484 concurenţi din care 71 fete). E pentru prima dată când nu mi-am îmbunătăţit timpul şi, ca să zic aşa, am scăpat de presiunea rezultatului. Creşterea amplorii maratonului reiese însă şi mai clar dacă se iau în calcul celelalte probe: copii, crosul BT 5km, probele tehnice de 10km, ştafetă 4x10k şi semimaraton.

poza3.JPG

2.jpg

Clasament maraton, parţial

Cum eram acum 6 ani? Păi speram să mă încadrez în cele 5h30min limită, aşa am scris!
“Sub deviza “Liber sa fii tanar” (si, poate, viitor titlu de emisiune) m-am inscris in ultima clipa la proba de maraton a “Maratonului International Cluj“, un concurs despre care nu pot decat sa ma bucur ca s-a pripasit pe meleagurile noastre.

Mari semne de indoiala am avut cu privire la capacitatea de a termina cursa … in timpul regulamentar de 5h30min. Asa ca mi-am stabilit ca tinta 5h si sa-mi pun ambitia in miscare ca sa alerg cam jumatate din distanta si m-am antrenat cum am putut. Mi-am stabilit un traseu – cam 11km – urcare pe asfalt pe drumul Sf. Ioan si intoarcere prin padure. Am reusit doar de trei ori sa parcurg traseul intr-o luna: prima data am alergat cam 60% din distanta cu chinuri in cam 1h20min, apoi impreuna cu sotia (ea pe bicicleta), am alergat integral, am si asteptat-o (!) si mi-a trebuit cam 1h5min cu pauze cu tot  – m-am intalnit pe traseu cu Ioana Mica (locul 4 la fete la acest maraton – felicitari) si cu Adi Dohotaru, iar a treia oara m-a prins noaptea si armata dezorganizata de caini – noroc ca li-i frica prin padure. Timpul nu mai conteaza, prin padure n-am reusit sa alerg decat sporadic si in zig-zag ca sa vad diferentele de luminozitate de pe traseu. In sfarsit, la limita pregatirea mea, pentru a-mi forma o idee despre cum si cat pot alerga.”

Cum văd acum proba de maraton? M-am lămurit că pentru a obţine un timp de sub 3h la maraton, adică un pace mediu de 4min15sec/km, la capacităţile mele trebuie să mă antrenez mult mai particularizat, să trec în plan secund MTB-ul, ultratrailul, triatlonul usw. Nu se poate, dar asta nu înseamnă că de fiecare dată în următoarele ediţii nu voi încerca imposibilul.

5925994346053632wv6576012010717184.jpg

6371503418376192wv6576012010717184.jpg 1933481_1380542058626401_7971735417996052227_o.jpg 5666498730262528wv6576012010717184.jpg

Poze maraton, mulţumesc fotografilor

Anul acesta măcar am făcut pauză de antrenament cu două zile înainte de concurs. După start am ajuns în spatele lui Papp Csaba, prietenul meu de la CAR Universitar Cluj şi imediat am ştiut ce am de făcut: să mă ţin de el cât pot. Ştiam că şi el are ţinta de 3h, ne întâlnisem prin Parcul Mare cu ceva vreme înainte. Deja după primii câţiva km situaţia alergătorilor s-a clarificat, iar pe cine ajungeam sau ne ajungea îi atenţionam că noi mergem pentru 3h. 🙂 Partea de semimaraton am ajuns s-o alergăm în grup, cu Sztranyiczki Gabor, Csaba, Sebastian Butcovan, Mihai Ungur şi eu agăţat cum puteam de ritmul respectiv. Mai erau în zona noastră Florin Simion, Bartha Balint care însă s-a tot dus. A fost fain, motivant şi greu. Eram prea sus faţă de resursele mele să pot duce întreg maratonul la acel ritm. La jumătatea cursei eram la 1h30min, deci în grafic, dar încetul cu încetul am rămas în urmă. La tura 3 am pierdut 3minute, în loc de 45min/10km ajungând în 48min, iar apoi pe ultima tură 7minute, depăşindu-mă Florin Simion. În tura 3 mi-am dat seama că mi-am pierdut batoanele, iar în tura 4 mă rodea foamea şi pastilele dextro nu mă ajutau. Măcar să le fi avut la mine pentru efect psihologic. Alergam ca leşinat, nu mă mai ajuta nici muzica de pe margine, nici încurajările. Dar, spre deosebire de anii trecuţi, am încheiat fără nicio problemă fizică la picioare, doar cu nişte dureri musculare rezonabile când apăsam cu mâinile.
Din toţi să zicem “din grupul nostru” doar Balint (el nici nu ştia că l-am inclus în grupul virtual) a încheiat sub 3h, dar el a avut un ritm mai alert încă de la început. Pentru mine e clar că pentru a obţine un timp de 3h trebuie să pot susţine pentru semi un pace măcar de 4min10sec fără să-mi dau sufletul, urmând ca oricum să scad acel ritm până la final. Pentru acele sutimi în minus însă trebuie să sacrific prea mult. Dar … never say never.

Le mulţumesc pentru companie partenerilor de drum, m-am simţit ca într-o echipă, ca într-un pluton la bike. Atâta că n-am putut duce trena … nici la alergare. 🙂 Mulţumesc pentru încurajări spectatorilor de pe margine, concurenţilor care-şi rupeau din forţele lor să mă strige, au fost şi copii de la şcoli – foarte frumos! I-am remarcat pe cei de pe podul Garibaldi şi evident pe cei de la Parcul Mare – Liceul Eminescu – am acolo prieteni. 🙂 Abia aşteptam să ajung pe strada Napoca pentru că acolo cânta o orchestră live, îmi şi stabilisem involuntar ca repere de distanţă locurile cu muzică nu kilometrii parcurşi. Chiar a fost o atmosferă de sărbătoare în Cluj! Parcă-parcă aduce a Viena, că tot a fost maraton şi acolo.

Mie mi-a convenit organizarea nouă a starturilor.

Poze de la concurs pe facebook

Poze de la concursul de copii pe facebook

 

DSC_0191.JPG

DSC_0001ok.jpg

Premiere copii

În primul rând a contat startul la copii care a fost cu o zi înainte. Doar pe Andreea am putut-o aduce anul acesta, Tudor fiind plecat. Sunt foarte bucuros de rezultatul ei – locul 3 la fete 11-13 ani, 6 la general din foarte mulţi copii, cu atât mai mult cu cât a arătat o voinţă extraordinară să încheie pe podium. Practic cu 200m înainte de finish era cam a 5-a fată, mă pregăteam s-o felicit că a alergat bine, având de luptat cu fete care fac atletism şi se antrenează pentru alergare. Se vedea din avion după ţinuta de alergare şi mişcarea picioarelor. Dar pe ultimii 20m a găsit forţa să depăşească, să încheie podiumul, aşezându-se apoi pe jos epuizată. Eu am măcar datoria să-i ofer posibilitatea să vadă cum e la atletism, încă o zonă necunoscută la nivel profesionist pentru mine. Am făcut şi poze.

12967889_1380531575294116_2507473823800800793_o.jpg12976992_1380533011960639_2314735013237592345_o.jpg

Crosul BT

În ziua următoare concursurile au început cu proba de fun – Crosul BT – 5km. Am putut să fiu alături şi să le văd pe Diana şi Andreea. Impresionant ce multă lume a venit să alerge cei 5km doar pentru a face mişcare, de plăcere, pentru a începe ziua alături de mulţi prieteni!
A început apoi maratonul, proba de ştafetă, am avut parte de încurajări şi de la familie, concursul meu s-a încheiat nu solitar, ci alături de mulţi concurenţi de la semimaraton.

O mulţime de poze s-au făcut şi anul acesta, mulţumesc! Trebuie să-mi schimb politica de tag la FB, să nu stresez prietenii cu aceeaşi informaţie. 🙂
Să ne vedem cu bine la MTB, că acum asta urmează pentru mine.

Apr 242015
 

From Maratonul International Cluj 2015

Se schimbă lumea, şi în bine. Tot mai multă lume văd prin oraş, pe poteci, alergând sau cu bicicletele/MTB-ul şi cum e normal pasul următor îşi testează din când în când forţele la concursuri. Devine un mod de viaţă îmbinarea serviciu – mişcare. Şi aşa au ajuns deja câteva concursuri, care deja dovediseră că sunt bine organizate, să aducă la start de la sute la mii de concurenţi, mici şi mari, cu numitorul comun familia, firma, clubul, prietenia.

From Maratonul International Cluj 2015

Ultimele două concursuri la care am participat – Semimaratonul Braşov (aproximativ 850 concurenţi) şi mai ales Maratonul Internaţional Cluj (aproximativ 3500 participanţi) au fost fiecare un etalon nu numai pentru alergare, primul pentru trail, al doilea pentru şosea. Acum voi participa la concursurile de trail şi MTB organizate de Clujul PedaleazăMaraton Făget, concursuri la care se anunţă la start peste 1000 de concurenţi şi mă aştept să fie tot o reuşită.

From Maratonul International Cluj 2015
From Maratonul International Cluj 2015

La Cluj şi Braşov am fost cu întreaga familie, la Cluj chiar am participat toţi – copiii la proba lor, soţia la cros şi eu la maraton. La Braşov în schimb am profitat de ocazie şi am urcat pentru prima oară cu toţii pe Tâmpa.

From Pe Tampa cu familia
From Pe Tampa cu familia

La fiecare concurs la care am participat am scris câteva cuvinte de laudă pe care le-am considerat meritate pentru organizatori, fotografi, toţi cei care s-au implicat sau au concurat. Acum mă gândesc să subliniez meritele voluntarilor, unii dintre ei sacrificându-şi timpul lor liber destul de des ca să-şi ajute prietenii, cluburile la organizare. Felicitări lor şi le mulţumesc pentru încurajări, pentru răbdare şi pentru înţelegere – voluntarii sunt pe primul front în munca cu oamenii, iar în sport ca şi în viaţă sunt oameni şi oameni, dar sper că balanţa înclină mai mult spre pozitiv în primul caz. La Braşov a fost o vreme bună de alergat, dar cred că rece pentru cei nevoiţi să stea lipiţi la PA-uri şi PC-uri, iar la Cluj au avut parte de un trafic de persoane năucitor. 🙂

From Semimaraton Brasov 2015
From Semimaraton Brasov 2015

Mi-a plăcut traseul la Braşov, zăpada l-a făcut şi mai interesant. M-am simţit bine, am fugit binişor, chiar dacă am fost mai lent ca anul precedent. Nu m-am menajat pe coborâri ca la Alba-Iulia, când ştiam că peste câteva zile urmează Spuri Balaton Szupermaraton. Am încheiat pe locul 50 la general şi 8 la categorie, cu un timp de 1h42min55s.

La Cluj, pe un traseu identic cu cel de anul trecut, grija mea cea mai mare a fost să nu rămân cu întindere care să mă macine iar jumătate de an. Nu speram la un rezultat la fel de bun ca înainte, am văzut că am probleme în regim de viteză la antrenamente. În fine, a fost şi un vânt care cred că a incomodat pe mulţi. Prima jumătate din distanţă a fost mai uşoară nu numai pentru că era începutul, dar mai ales pentru că am avut iepuri, m-am putut ascunde de vânt după concurenţi, iar efortul pe care-l menţineam constant nu însemna fluctuaţii prea mari de viteză. Mă lămurisem deja că nu-i o vreme favorabilă pentru un personal best. Practic la distanţa de semimaraton depăşisem doar cu cateva zeci de secunde 1h30min. Apoi a venit greul, motivaţiile le găseam tot mai greu, diferenţele de viteză între concurenţi erau deja mai mari, nu puteam sta după cine ajungeam, dar şi cei care treceau de mine erau prea iuţi să mă lipesc de ei – concurenţii de la ştafete. Am remarcat pe fetele de la ştafete din schimbul patru, ele cred că au terminat pe locurile 1 şi 2. Aveau alt ritm şi mi s-a părut interesant să urmăresc lupta lor, atât cât am putut. A fost distanţă mare între ele, dar cea care venea din urmă a reuşit să recupereze şi să câştige. Eu am încercat să-l ajung pe Csaba, dar n-am forţat, începeam să am probleme cu genunchii şi mai schimbam modul de alergare. N-a mai rămas nimeni între noi, dar atât, am încheiat cam la 2 minute în spate. Pentru 3 secunde am fost mai rapid ca anul trecut, deci un PB chinuit tot am obţinut şi mă bucur că acum, la 2-3 zile, n-am absolut nici o problemă la picioare. Am încheiat pe locul 19 la general, 2 la categorie, cu 3h06min10sec. Ca de obicei am mai alergat vreo 200m sa am si pe ceas distanta de maraton, ce sa-i faci daca tot tai curbele.
Pe când credeam că mă pot relaxa a apărut o nouă provocare, să alerg în faţă la proba de copii – până la 13 ani. Când s-a dat startul eram cu câţiva metri în faţă, de gardă, şi mă uitam la copii. Nu m-am uitat bine, au fost 3 care au ţâşnit şi am făcut eforturi serioase să mă ţin în plasa lor. Tot mai greu cu copiii! 🙂 Măcar puteam să strig, iar de la ieşirea de pe stadion s-a ocupat un MTB-ist de primii trei.

From Maratonul International Cluj 2015

Ne vedem la Maraton Făget! 🙂 La tura lungă MTB va fi o luptă tare la elite şi un bun test. Chiar dacă nu-i traseul lung decât de 57km, nu-i uşor, aşa că atenţie la alimentare! Cât despre mine, mă duc la tura scurtă de MTB, că nu ştiu cum mă voi simţi dupa trailrunning şi … sunt curios cum sunt mai rapid – pe MTB sau în alergare, că este acelaşi traseu.

Proba de MTB va fi şi televizată – premieră pentru România – pe TVR Cluj, TVR3 şi TVR Internaţional. Baftă colegilor! 🙂 Transmisia se poate urmări şi pe internet, pe TVR Plus. În principiu punctele de transmisie vor fi la start-finish, la PA1 Peana şi pe Golgota.

Apr 142014
 


Greu sa scrii ceva cand esti obosit. Oricat de puţin scrii, e bine să o faci “în timp util” şi din ce am constatat acest timp util e maxim 3-4 zile de la eveniment şi asta pentru că lumea nu stă, iar weekendul următor sigur urmează un alt concurs, cu noi provocări, iar ce a fost devine istorie. Am să scriu totuşi, tardiv, câteva cuvinte şi despre semimaratonul montan de la Braşov, dar mai întâi am să mă refer la ce e “mai cald” – Clujul.

startul – multumesc pentru poze – From Maraton International Cluj – editia a IV-a
la incalzire – multumesc pentru poza – From Maraton International Cluj – editia a IV-a

În primul rând mă bucur că la Cluj apar evenimente sportive cu tot mai mare aflux de participanţi şi spectatori – fie că e vorba de alergare sau MTB sau alt sport în care şi publicul se poate implica activ. Începem să arătăm a oraş mare, că mie sintagma de oraş european mi se pare că intră în desuetitudine. Meritul cel mai mare îl au organizatorii, care au crezut că se poate şi au  reuşit de la an la an să dovedească că o sărbătoare pentru oameni nu e neaparat ce  e trecut în diverse calendare oficiale. Succesul unei competiţii nu se poate demonstra fără concurenţi, voluntari şi public şi mă bucur că pentru prima dată n-a mai fost nevoie de înscriere la faţa locului pentru completarea grilei de start.
Fac un mic update, pentru ceva ce mi se pare relevant mai ales pe termen lung şi deja e palpabil: Runners Club – clubul organizator – creează o atitudine. Motto-ul lor de pe Facebook este Suntem Runners Club, o asociatie sportiva clujeana, fondata in anul 2009 si promovam alergarea ca sport de masa. Credem ca alergarea este o activitate esentiala pentru mentinerea sanatatii fizice si psihice si de aceea “Alergam de placere!”. Cum şi în viaţă aproape nimic nu-i întâmplător, nici miile de oameni prezenţi la eveniment nu sunt urmarea unui big-bang. Scriu şi pentru cei ce nu ştiu, dar la Cluj acest club are o întâlnire de alergare săptămânală (la care poate participa oricine) în Parcul Mare care creează un obicei, … o dependenţă pozitivă. Şi alte cluburi, ca să numesc doar orientarea, au aşa ceva, iar efectele vor urma, sunt la început. Concursurile organizate de ei care culminează cu maratonul sunt doar vârful aisbergului, un fel de control periodic al efectului.

From Maraton International Cluj – editia a IV-a

Le mulţumesc celor de pe margine, dar şi concurenţilor, pentru încurajări. La rândul meu am zis câte un “hai” din când, chiar dacă aceasta însemna stimularea “adversarului direct”. Dar ţelurile mele erau legate mai mult de performanţele personale şi mai puţin pe ce fac cei din jur, iar un concurent motivat să mă depăşească e şi un real sprijin, deci nu pot spune că am fost altruist până la capăt 🙂 .

From Maraton International Cluj – editia a IV-a
From Maraton International Cluj – editia a IV-a

Am participat la toate cele patru ediţii ale Maratonului Internaţional Cluj şi de fiecare dată am obţinut un timp mai bun. Fireşte a fost tot mai greu şi diferenţa de timp tot mai mică. La prima participare timpul de 4h22min  mi s-a părut extraordinar, am avut mari probleme cu genunchii şi gleznele şi din această cauză nici nu m-am mai oprit la ultimul punct de alimentare fiindu-mi teamă că nu voi putea porni mai departe. Două luni, până la Hercules Maraton, n-am mai alergat dar am participat la multe concursuri de MTB. Precedenta performanţă personală a fost 3h25min, dar cel mai bun timp al meu a fost tot anul trecut de 1 decembrie la Maratonul Reîntregirii de la Alba-Iulia – 3h13min. Atunci mi-am dat seama pentru prima dată că pot spera la un rezultat incredibil pentru mine – să mă apropiu de 3h. Cine mi-a urat un astfel de rezultat a fost mai întâi Ilie Roşu şi-i mulţumesc. În fine, am mai spus-o şi-n alte părţi, câtă vreme la orice activitate obţii un rezultat mai bun decât înainte se cheamă că încă eşti pe panta ascendentă a vieţii, aşa că eu mă lupt cu mine însumi pentru asta. Dacă văd că … nu se mai poate, soluţie e simpla: schimb sportul 🙂 . Să nu vă închipuiţi că am renunţat la MTB 🙂 , dar anul acesta e preponderent anul alergării. Anul viitor (de fapt pot spune … anul acesta) sper să se deştepte organizatorii de concursuri de MTB şi să-şi facă mai repede calendarul, că anul acesta până s-au trezit ei …

From Maraton International Cluj – editia a IV-a

În concluzie, planul iniţial: pentru că cel mai bun timp al meu la un semimaraton (extras dintr-o probă de maraton de asfalt) a fost 1h35min şi nu era suficient pentru a obţine 3h la un maraton, mi-am propus să mă lupt să obţin pe primele 2 ture de maraton 1h30min şi astfel să-mi dovedesc că am acum viteza necesară (un pace de 4min15sec/km) pe distanţă medie, chiar cu riscul să sufăr la sfârşit. Ştiam că oricum nu se mai pune problema să nu pot parcurge o distanţă de maraton. Aşa am şi făcut, chiar dacă m-au avertizat prieteneşte cei din jur că am început prea tare: la km 21,1 aveam chiar 1h28min (PB), la km 32, a treia tură, am văzut că se schimbă afişajul oficial la 2h15min, eram în grafic dar scârţâiam. Practic am obţinut personal best la toate distanţele peste 10km, dar pe ultimii 10km şi în special pe ultimii 7 am început să slabesc mai puternic ritmul spre 5min/km (12km/h), având probleme cu febra musculară la cvadricepsi (m-am uitat acum să văd ce mi-a jucat feste). N-am mai forţat, ştiind că oricum 3h nu mai pot obţine şi sub 3h13min sigur voi termina. Timpul meu oficial a fost de 3h6min23sec, locul 5 la categorie si 30 la general. Am stat să primesc medalia şi apoi am mai alergat vreo 250m pe stadion ca să fiu sigur că e distanţa “corectă” de maraton. Mulţumesc încă o dată pentru încurajările numeroase şi mulţumesc fotografilor pentru poze.

From Semimaraton Intersport Brasov – alergare trail

Acum despre Semimaratonul Intersport Braşov. A avut loc cu o săptămână înainte şi a fost prima mea participare. Mi-a plăcut traseul, am considerat că mă avantajează prin faptul că avea urcări şi spre final. Vremea n-a fost atât de rea precum părea la un moment dat dar era clar pentru cine putea că cel mai bine e să n-o lungeşti prea mult pe traseu pentru că e schimbătoare.

From Semimaraton Intersport Brasov – alergare trail

Şi aici am avut planuri, dar planurile mele la un concurs de trail sunt legate mai mult de comparaţiile cu performanţele celor din jur şi-n special de cele ale concurenţilor din categoria mea de vârstă. Deja încep să-i mai cunosc, nu sunt ca o oaie rătăcită într-o lume străină. Pot spune că m-am luptat să ajung cât mai aproape de podium, că m-am apropiat mult de cineva care e … ţinta mea momentan şi încă e mai bun, dar am şi depăşit o altă ţintă. Am încheiat pe locul 6 la categorie cu 1h38min şi locul 38 la general masculin. Am avut şi 3 fete în faţă, vechea mea poveste de la MTB se repetă – mereu am de furcă cu primele de la “sexul slab” 🙂 .

From Semimaraton Intersport Brasov – alergare trail

Atât am putut, atât am alergat. La vale puteam fi mai rapid, dar am avut probleme de trafic. Poate mai câştigam un minut, două, dar nu mai mult. Nu m-am aşteptat să nu pot depăşi la alergare pe porţiunile de trail şi crezând că nu sunt lungi mi-am ţinut “capul la cutie”. Când mi-am pierdut răbdarea am forţat şi am alergat prea repede, de mă usturau tălpile. Am fost nevoit să încetinesc, mi-a fost teamă că se dezintegrează papucii, plus că schimbarea puternică de ritm m-a afectat. Una peste alta, a fost un concurs reuşit, cu poze frumoase cum numai la un concurs de trail pot fi şi cu încurajări provocatoare de la voluntarele de pe traseu 🙂 . Dacă vremea era mai favorabilă la final sigur mai zăboveau concurenţii multă vreme pe la linia de finish. Felicitări   pentru organizare şi sper ca sponsorii mari să-şi intre în rol la cât mai multe competiţii.

From Semimaraton Intersport Brasov – alergare trail
From Semimaraton Intersport Brasov – alergare trail
From Semimaraton Intersport Brasov – alergare trail
Apr 222013
 

Maratonul International Cluj e deja un mare eveniment pentru orasul nostru şi de fiecare data au participat sportivi valorosi, romani de nationala, alaturi de amatori – mii de amatori adulti si copii.

mai multe poze, in special de la proba cros 6km pe FB: http://www.facebook.com/media/set/?set=a.10201014471949031.1073741828.1384211347&type=3
multumesc pentru poza – startul probelor lungi

Am participat şi de astă dată cu familia, nu chiar toată (cel mic era plecat), ele la probele lor – cros 6km şi copii 2km.  Primele doua editii la vârf au fost etiopieni, de data aceasta au venit kenyeni, cam de aceeaşi valoare judecând după timpi. Nu stau să analizez acum cursa lor, atât cât mă pricep, dar e evident că puteau mai mult. De data aceasta primii trei m-au depăşit pe la mijlocul turului 3, ceea ce e un progres pentru mine. Experienţa mea e mai bogată în MTB şi bicicletă, aşa că pot spune că ritmul lor e mai degrabă de MTB decât de alergare … normală. Nu-l invidiez pe Vlad care le-a ţinut calea deschisă pedalând 42 de km în ritmul lor, strigând la posibilii factori perturbatori din calea lor. În sfârşit, cel mai important e însă că alergarea a devenit un fenomen de masă la Cluj, cel puţin pentru încă o vreme, şi am văzut tot mai mulţi oameni rupându-şi din timpul lor pentru a se antrena, uneori la ore ciudate. E mare lucru, nu poţi înţelege cu adevărat ce înseamnă alergarea până nu alergi, nu poţi înţelege ce e efortul numai din cărţi şi poveşti – trebuie să fi trăit măcar o dată aşa ceva, şi aşa apare şi respectul pentru munca celui din jur, indiferent de domeniu. Omul nu respectă ceea ce nu înţelege, din păcate; e drept există şi frica, care i-a determinat la un moment dat pe oameni să-şi creeze zei pentru tot felul de fenomene inexplicabile: tunet-zeu, fulger-zeu, apă-zeu, băutură-te simţi altfel-zeu etc. Mai la obiect, de exemplu o frână, o încetinire la maşină nu va mai părea mai greu de pus decât o frână la alergător, la biciclist.

 

multumesc pentru poza

Şi eu m-am antrenat, evident, se vede şi după rezultat comparativ cu anii precedenţi. Am alergat, am pedalat, chiar am şi înotat, am încercat să am o activitate constantă, uneori chiar am exagerat. E o experienţă să alergi prin zăpadă pe dealuri (şi nu sunt singurul 🙂 ), să începi o tură de bici pe vreme frumoasă de martie şi să te apuce ploaia pe la Huedin, să ningă şi să bată vântul pe la Ciucea-Negreni şi să te întorci pe o ceaţă cumplită în care vedeai farurile de la tiruri numai de la 10m şi te orientai pe drum după zgomotul motoarelor, mergând zeci de kilometri pe lângă carosabil că doar ţii la viaţa ta.

Fiecare punctuleţ din mareea pestriţă a contat, fiecare a avut o ambiţie de autodepăşire, fiecare val – maraton, semimaraton, cros, cursă copii – a contat. Înainte de start, pe durata cursei mele şi la final am avut ce urmări, ce învăţa, cu excepţia ultimilor 5-6 km când a trebuit să mă concentrez numai asupra necesităţilor mele. Am captat parcă din energia celor din jur.

 

 

apar si eu undeva, multumesc pentru poza

Cursa mea de maraton a fost peste aşteptările mele. E prima dată când alerg cu un ceas de fitness la un concurs, şi având în vedere că eram obişnuit de la antrenamente să-l port m-a ajutat mult să nu adorm pe drum, adică să las ritmul. Măcar din km în km îmi dădea deşteptarea când vedeam pace-ul. La bicicletă îmi monitorizez constant viteza, aşa şi aici am simţit nevoia. M-am uitat cu zile înainte la timpul meu de anul trecut (acum 2 ani am avut 4h30min) – 3h38min şi mi-a ieşit un pace de 5min10sec, ceea ce mi s-a părut de neatins în acest an şi chiar demoralizator. În general te ambiţionezi să-ţi depăşeşti limitele, recordurile anterioare, dar cu vârsta se pare că începi să te uiţi tot mai mult la trecut şi chiar să-ţi doreşti să mai fii ce ai fost odată. Aşa că, cu toată mâhnirea, mi-am fixat pe virtual partner un pace de 5min20sec şi să încerc să mă apropiu de el. La antrenamentele mele abia de scoteam un pace de 5min50sec pe distanţe de până la 10km; e drept că alergam în general pe dealuri sau prin păduri. M-am bazat însă că adrenalina o să-şi spună cuvântul, eu în general la concursuri reuşesc să mă mobilizez.

S-a dat startul. Oricât am încercat să mă controlez, să nu încep tare pentru mine, n-am reuşit. M-a purtat valul celor din jur. Când m-am uitat la pace şi am văzut 4min30sec – 4min40sec mi-am zis că nu-s normal, că-n viaţa mea nu cred să fii alergat aşa repede, dar kilometri treceau, am ajuns la 10, terminasem o tură.  Am terminat a doua. La virtual partner nu m-am uitat o clipa, nu avea sens, era depasit demult. Problema era că mă simţeam bine, nu gâfâiam, nu mă durea nimic. Tot timpul urmăream repere umane tangibile. Şi atunci mi-am spus: asta este merg în ritm de sub 5min cât pot, că de terminat cursa sigur o termin. Mult au contat şi încurajările celor din jur, chiar şi străini, foarte mult semnele competitorilor, privirile lor hotărâte, puţinele cuvinte pe care le-am schimbat cu Andras, cu Daniel, cu Cozmin.

Clasament oficial maraton băieţi primii 60

Ştiam că pe la kilometrul 25 pot avea probleme cu genunchii, cu gleznele. De data aceasta, surprinzător, nimic. Rămânea de aşteptat ultima problemă – febra musculară care putea să-mi micşoreze paşii şi implicit viteza, dar asta numai mai târziu, după kilometrul 30. Luînd izotonic constant de la PA-uri am evitat şi  problema asta, dar am făcut o greşeală care m-a costat, mi-a perturbat puţin echilibrul: nu am mâncat nimic la începutul turei a 4-a. Mi-am zis că sunt ok, nu pierd vremea, deşi îmi pregătisem la mine batonul din pachetul de start, chiar rupsesem învelişul înainte de start. De la kilometrul 35 am început să mă chinui, să trag de mine să scot pace de 5min. De unde până atunci când mă uitam la ceas eram cu un ritm mai bun decât mă aşteptam, acum mi se părea că alerg tare şi totuşi aveam pace de 5min20sec. Nasol, şi tot n-am îmbucat nimic, cred că nici nu mai aveam mintea aşa limpede. Asta e, am tras de mine cât am putut iar la final am avut puterea să sprintez (cel puţin aşa mi s-a părut) deşi nu aveam concurenţi în jur. Ultimii 300m i-am făcut cu un pace de 4min39sec.

la final, multumesc pentru poză lui Silviu Ionuţ – http://www.facebook.com/media/set/?set=a.442790205812508.1073741827.100002445987808&type=1

Le mulţumesc la toţi pentru încurajări, felicitări organizatorilor şi voluntarilor, bravo pentru performanţe prietenilor din CAR Universitar, Clujul Pedalează. Mă bucur că şi TVR Cluj s-a implicat şi el în mediatizare. Urmează la Cluj un nou concurs, de astă dată de MTB, prin Făget, Tureni, Pruniş, Sălicea, Tăuţi, Cetatea Fetei – Maratonul Făgetului. Ne vedem acolo, care puteţi veni şi la care vă place să pedalaţi.

Anul trecut am terminat pe locul 37 la general masculin şi am fost pe locul 3 la bloggeri. Pot spune că mi-am folosit cu succes pantofii de alergare câştigaţi atunci, mulţumesc şi pentru ei şi pentru abonamentul la Prosport. Anul acesta am fost locul 31 cu 3h25min, pace de 4min54sec, locul 10 la categoria 35-44ani. Anul viitor întineresc, schimb categoria.

Să rămânem sănătoşi!

 

Apr 222012
 

Update: stire aparuta pe TVR Cluj – multumesc colegilor. Este si un interviu telefonic pe Buna Dimineata Transilvania de marti, le multumesc de asemenea. Pe tema Maratonului International Cluj – in cadrul emisiunii “Transilvania la zi” de pe TVR Cluj – 23 apr 2012 – la subiectul “un stil de viata sanatos”, discutie pe tema maratoanelor de alergare cu ocazia recentului Maraton International Cluj – Un stil de viata sanatos

Dupa ce anul trecut a fost prima data cand am participat la un maraton de alergare – editia I a Maratonului International Cluj, acum m-am gandit sa particip iar. E a treia oara la un maraton de alergare, proba lunga, eu mai mult merg cu bicicleta. Am mai fost la Hercules si atat. “Prietenii stiu de ce” :)!

poza de la Dan Tautan – multumesc!
poza Dan Tautan – apar bannerele la Maraton Apuseni si ProSport
asa viteza aveam la finish ca aparatul setat pe manual a … greu de realizat asa ceva

La editia trecuta de la Cluj am incheiat in 4h23min, luptandu-ma cu durerile de la un picior. Acum am fost mai antrenat si mi-am testat mai mult telescoapele. Chiar m-au tinut, dar s-a simtit faptul ca-s amator si nu prea ma antrenez. M-am chinuit si eu cu programul meu pe ture si am fost intr-o saptamana la alergare la 6 dimineata, apoi o saptamana la 8 seara si tot asa pana … a inceput vremea de MTB.

dupa finish, impreuna cu copiii, care au participat si ei la proba de 2km

In orice caz mi se confirma un fapt: omul e nascut sa uite … amanuntele mai neplacute. Dovada si cu maratonul meu: cam 9 luni au trecut de la Hercules. Cam cat îi trebuie unei femei care dupa ce are un copil zice ca sa nu mai auda de nastere, iar dupa un an… pleosc inca un baby :)!

castigatorul de la maraton – un etiopian – acel etiopian! si de anul trecut; nu va descriu cum alearga, ca sa nu ajung la amanuntele de genul ca m-a depasit cu o tura
un coleg de la Radio Cluj cu baiatul lui – copilul a ocupat locul 2 la competitia de copii – bravo lui!
parca ar fi narcise! – startul la crossul BT – 6km
multi, foarte multi, ma bucur

Ca sa revin, de data aceasta am mers acceptabil: 3h38min. Locul 36 din 97 participanti, cu timpii pe ture cam 50 min primele doua, apoi 57 min si la ultima tura 1h1min48sec. La sfarsit am luptat ca un leu cu numarul 32, ma depasise, l-am ajuns la Arena si l-am depasit ca vantul. Evident, vant nu prea puternic. Daca eram smecher izbuteam. Am accelerat practic de 3 ori – pana l-am ajuns, apoi inca o viteza la depasire, apoi inca una cand am vazut ca se tine dupa mine. Mai bine bagam direct a 3-a si pana se trezea…

Dar, lucrul bun: m-am clasat al treilea la bloggeri! Am castigat un abonament pe 6 luni la Prosport (astept si pozele de la Dan Tautan) si o rama foto Evolio. Super! Nu mi-as fi luat… ca vesnic trebuie ceva sa iau la bicicleta. Frumoasa ideea cu bloggerii, poate data urmatoare se face clasament si pe categorii de varsta ca si la maratoanele de alergare montane.

cu prietenii
multi prieteni la alergare…
toata familia

Acum am aflat ca va fi stire pe TVR Cluj in care apar si eu. Astept cu nerabdare!

Multumesc in mod deosebit tuturor celor care m-au incurajat, felicitari la toti concurentii si la voluntari si organizatori, astept ca spectatorii sa fie mai putini pentru ca… devin participanti.

Am terminat aproape de colegii de la CAR Universitar: Cozmin Ardelean si Csaba Papp, pe cel din urma l-am stimulat eu sa alerge pe ultimii 2 km – cand il ajunsesem.

Sper sa vina voluntari si concurenti multi si la Maratonul Fagetului – de MTB – din data de 29 aprilie, adica peste fix o saptamana. Eu asa vad Clujul, un oras cu oameni fericiti pentru ca sunt sanatosi si pot sa-si lase grijile in weekenduri mergand nu numai la gratare si stand la TV.

tricoul meu de alergare

Am purtat tricoul pe care l-am comandat cu cele 3 pasiuni ale mele reprezentate de cele 3 “cluburi” la care activez, pe langa titulatura de “un pic de timp liber…” au fost asa: Clujul Pedaleaza – organizator si al evenimentului “Maratonul Fagetului” – MTB, CAR Universitar Cluj – organizator al “Maratonui Apuseni” – alergare montana – in iulie si … TVR Cluj – unde am emisiunea cu prietenul meu maestrul FIDE Alin Toma Andreica – “Regi si Pioni”.

Inchei cu bucuria ca la proba de copii au participat si ai mei: Andreea (9 ani) si Tudor (6 ani). Amandoi au alergat extraordinar si au lasat-o in urma pe sotia mea, cu toate ca ea a scurtat traseul ca sa tina pasul.

Sunt cateva poze pe picasa cu prieteni, sosire etc.

Apr 102011
 
Sub deviza “Liber sa fii tanar” (si, poate, viitor titlu de emisiune) m-am inscris in ultima clipa la proba de maraton a “Maratonului International Cluj“, un concurs despre care nu pot decat sa ma bucur ca s-a pripasit pe meleagurile noastre.

Mari semne de indoiala am avut cu privire la capacitatea de a termina cursa … in timpul regulamentar de 5h30min. Asa ca mi-am stabilit ca tinta 5h si sa-mi pun ambitia in miscare ca sa alerg cam jumatate din distanta si m-am antrenat cum am putut. Mi-am stabilit un traseu – cam 11km – urcare pe asfalt pe drumul Sf. Ioan si intoarcere prin padure. Am reusit doar de trei ori sa parcurg traseul intr-o luna: prima data am alergat cam 60% din distanta cu chinuri in cam 1h20min, apoi impreuna cu sotia (ea pe bicicleta), am alergat integral, am si asteptat-o (!) si mi-a trebuit cam 1h5min cu pauze cu tot  – m-am intalnit pe traseu cu Ioana Mica (locul 4 la fete la acest maraton – felicitari) si cu Adi Dohotaru, iar a treia oara m-a prins noaptea si armata dezorganizata de caini – noroc ca li-i frica prin padure. Timpul nu mai conteaza, prin padure n-am reusit sa alerg decat sporadic si in zig-zag ca sa vad diferentele de luminozitate de pe traseu. In sfarsit, la limita pregatirea mea, pentru a-mi forma o idee despre cum si cat pot alerga.

Multumesc de sfaturi si incurajari colegilor mei de la CAR Cluj Universitar. Am reusit sa inchei (nu-i rezultat oficial) in 4h24min, nu stiu locul si alte amanunte. Le voi scrie cand le aflu. In orice caz am alergat practic intreaga distanta, chiar daca mai “finusor” (cuvant inventat de baiatul meu, care inca nu le prea are cu vocabularul). Primele 2 ture (jumatate din distanta) le-am facut in 1h55min, nu ma simteam obosit, doar sacait de un picior, chiar eram uimit ca alerg 10,5 km sub 1h, apoi dupa tura a treia aveam ca timp 3h5min, dar la a patra am avut tot mai mari probleme cu un ligament de la genunchi, probleme care de fapt sunt putin mai vechi si nu se manifestau pana acum decat la alergare, nu si la bicicleta, si pe care le-am tinut cumva sub control in primele ture, solicitandu-mi celalalt picior. Per ansamblu, pot spune ca de la brau in sus n-am avut nici un fel de problema, dar in rest tot mai .. dureros. Cam ca si-n expresia “Cand fu Tache nu fu Tica” etc. Am facut si un pit stop la una din gheretele verzi de pe drum, iar la ultima tura, punctul de alimentare de la Baba Novac, dupa acea scurta oprire nu m-am mai putut urni sa merg, nu sa alerg. Mi-am tarat piciorul cativa zeci de metri, apoi am reusit sa merg mai normal, intre timp m-au depasit cativa concurenti (2-3) si in sfarsit, cu ceva vointa am intrat intr-o alergare chinuita cu care am si incheiat. Nu m-am mai oprit pe Clinicilor – ultimul punct de alimentare – ca sa nu raman intepenit acolo. Fiind primul maraton de alergare al meu, primele trei ture m-am dus la relanti, nestiind exact cum imi reactioaneaza organismul si cum rezist. Dupa tura a treia ma gandeam ca am nevoie doar de putin noroc cu piciorul ca sa pot accelera si sa termin in jur de 4h, dar a ramas doar un vis.

Acum, alte amanunte:

Cum e si normal, m-am intalnit cu multi cunoscuti, prieteni, atat la partea de organizare, cat si ca spectatori sau concurenti. Acesta-i unul din marile avantaje ale unui concurs din zona ta. Participanti au fost in jur de 1000 la toate probele (semimaraton, maraton, 6km). La maraton au fost cam 126, iar la copii nu stiu (proba de 2km). Am vazut parinti care alergau impreuna cu copiii mici – nu cred sa fi avut 7 ani. Cinste lor! Chiar daca a fost o vreme mai cainoasa (vant si frig), a fost lume multa. De fapt, cam asa mi-am dorit vremea, idealul era sa ploua, ca sa compensez “valoarea” mea de alergator, cu gandul ca mie oricum nu-mi pasa. Macar n-a fost soare toropitor!

Buna ideea cu plecarea de maraton si semimaraton mai devreme, asa, cand eram mai epuizati – noi, ultimii – am mai avut un stimulent si n-am ramas singuri pe sfarsit. Punctele de alimentare au avut apa, izotonic (din pacate la primul punct de control din Marasti s-a terminat destul de repede), banane, glucoza. Multi voluntari (am vorbit mai mult cu Dana Zaharia), sper sa se “lipeasca” si de “Maratonul Apuseni”, mai ales ca au fost si de la CAR Cluj oameni care-au ajutat. In fond, trebuie sa ne sprijinim unii pe altii si sa construim lumea cum ne-o dorim. La categoria premii (de participare) – o multime de dulciuri, energizante, un tricou supermeserias (eu n-as fi dat atatia bani pe el, noroc ca dau pentru concursuri) si o medalie (eu n-am primit, ca n-au ajuns la toti, dar poate fac organizatorii un pustiu de bine sa mai fabrice altele, sa am ce arata la copii si la … nevasta). Eu am alergat “pentru educatie”, una din profesiile vitregite in tara asta. Multi concurenti au alergat pentru alte cauze nobile, felicitari la toti.

Cum n-am poze inca de la concurs, pun o poza de la examenul baietelului la aikido de sambata. Apropo de zilele premergatoare concursului, n-am putut urma sfaturile in totalitate. Sambata de exemplu am fost la geocaching (prima data) la Colina cu copiii (am in sfarsit un gps rezonabil  – Etrex Vista HCX), apoi la aikikai si la serviciu (pana pe la orele 22).

Sunt inscris la Hercules Maraton, ne vedem acolo! Saptamana urmatoare ma mai gandesc daca particip la Maros Bike XCO Cluj – trebuie sa ma pun pe bicicleta si sa-mi intreb piciorul.

Revision:

Rezultate:

Am fost pe pozitia 67 baieti (la care mai adaug 6 fete – deci pozitia 7 la fete :)). La ultima tura se vede ca am avut probleme – timp 4h22’52” – pace 6’16”
Ilie Rosu a fost barbatul cu steagurile (locul 66). Si el, si Neagu Adriana (locul 6 la fete) m-au depasit cand imi taram piciorul si incercam sa reintru in alergare (cam ultimii 3-4 km).
Locurile 62 si 63 – doi barbati in etate (au alergat impreuna), m-au depasit si ei in ultima tura – imperturbabili. Cred ca daca se stresau un pic terminau binisor mai in fatza.
Acum:
88 concurenti (4 DNF)
10 concurente (1 DNF)
locul 1 general: Ashenafi Erkolo 2:22:16
locul 33 baieti: Csaba Papp 3:28:53
locul 4 fete: Mica Ioana 3:31:23