Dec 192010
 
Frumos inceput de iarna! Zapada de Craciun, cum doreste orice copil si nu numai. Cu intreg familionul am plecat la casuta din povesti a lui Lusu, la Rogojel. Scopul – tot ce tine de zapada: pentru Lusu pregatirea de Revelion unde va avea musafiri, copiii nu cunosc inca termenul dar sunt previzibili in joaca lor, Diana e dedicata lor, iar eu doresc sa schiez iarna asta prima data.
Sambata, dupa vizita lui Mos Craciun la aikido, ne-am despartit de Cluj cu nerabdare si bucurie. Nici o problema cu drumul, nu e nevoie de lanturi. Nu facem multi pureci la casuta, fiecare stie ce are de facut. Eu n-am in gand decat mersul pe schiuri. Ma pornesc dupa ora 16 spre cabana Vladeasa, sunt cam -10 grade, soarele este ascuns si vantul bate destul de tare sa viscoleasca zapada.
Pozele sunt si pe picasa: http://picasaweb.google.com/vezentan/MamaligaDeRogojeluCuZapadaProaspataSiIntaritorDeCeai#

in drum spre cabana Vladeasa
imi fac o poza, aparatul ma surprinde marsaluind in spate

Sus la cabana n-am vreme de zabovit, doar de un ceai.

tablou: cana de ceai cu pahar de sticla

Putina lume inca, sunt intrebat daca-i buna zapada pentru schiuri, eu zic ca-i buna pentru urcare. Raman cu ghimpele ca la coborare s-ar putea sa am probleme, ca poate era mai bine sa fi folosit la primul arat schiurile “de Romania”. Pe de alta parte, doar sunt schiuri de tura si trebuie sa arate ca atare. Si acum asa arata… Doua – trei piedici puse de un dusman nevazut m-au imprastiat cat sa-mi mai tempereze din entuziasm, schiurile ramanand lipite de pamant.
Bajbaind dupa casuta, doar noaptea toate pisicile sunt negre, ma ajuta in recunosterea ei copiii cu strigatele lor.

Ce bine e la gura sobei! Am timp sa schimb o curelusa rupta la parazapezi, care astepta tocmai aceste clipe de odihna, iar apoi il mai ajut si pe Lusu la reparatii. Nu-i usor sa traiesti la munte si e o stiinta intreaga sa poti avea conditii de trai mai moderne daca mergi doar cand si cand la o cabana: ingheata si crapa instalatiile.
In sfarsit, la masa.

Mirosul care te adoarme

Cum fetita mai are energie, o adormim cu o partida de sah.

Pe la mijlocul partidei incep sa joc numai eu impotriva lui Lusu, asa ca abia asteptam sa se termine.
Dimineata, programul de reparatii si imbunatatiri continua si ajungem la concluzia ca ce-i vechi rezista mai bine la inghet. Resemnati, ne pregatim pentru plecare, eu trebuind sa ajung la serviciu dupa-masa. Copiii, doar cu stresul ca mai au doar doua ore de sanius si constructii din zapada. La cat de agitati erau sa nu piarda nici o clipa, cred ca si acum notiunea de timp si diviziunile lui raman o necunoscuta pentru ei.

franare cu capul; trebuia sa-i fi luat si casca
nu pot sa cred: la Tudor nu reusesc sa-i fac nici o poza in pozitie normala pe “sanie”
un exemplu de succes

 Leave a Reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

(required)

(required)