Feb 192017
 
Medalia de finisher de la copiii din Rogojel

Medalia de finisher de la copiii din Rogojel

Anul acesta Vlădeasa X-Trail s-a transformat în Vlădeasa Winter Trail. Nu a fost doar o modificare de suprafață, prietenul Cozmin s-a gândit că la o așa iarnă se potrivește și un concurs de ski de tură. M-am adaptat și eu, așa că am avut satisfacția să merg la Vlădeasa (unde merg destul de des în ultima vreme) pentru un weekend plin: sâmbătă concurs de ski de tură și duminică concursul clasic de alergare montană – din Rogojel la vârful Vlădeasa și înapoi.

Vineri am ajuns, am avut norocul de a se găsi un locșor liber și pentru mine la pensiunea Anica – locul de start – mulțumesc Cozmin, altfel mă pregătisem de stat la cabana Vlădeasa, și am avut după-masa liberă pentru orice-mi trecea prin cap. N-a fost nevoie de prea multă imaginație, imediat am plecat în drumeție să văd traseul de ski de tură. Până la cabana Vlădeasa am urcat pe o potecă alături de Cozmin ghidați de un localnic cu copilul lui și apoi am avut liber să aleg un traseu pe baza unor cuvinte cheie: pe unde am mai fost, să dureze pentru majoritatea sub 2 ore, să țin cont că sunt anunțați și începători (fără coborâri prea grele).
Era mai ușor să fi mers cu schiurile, nu mă scufundam atâta în zăpada pe coborârea aleasă – o vale care străbătea puțin și o pădure prin stânga cum urci spre creasta Vlădesei.
Sper că a ieșit binișor, măcar partea de deasupra cabanei, păcat că zăpada era insuficientă în Rogojel. Traseul final a fost pe scurt: urcare per pedes 1km de la Anica la locul de start, apoi startul tehnic pe schiuri aproximativ 2km până la cabana Vlădeasa și două ture de 3km (urcare de la cabana Salvamont în creastă imediat deasupra pădurii și coborâre pe prima vale înapoi la Salvamont). Finishul a fost la cabana Salvamont.

 

IMG_20170210_151744.jpg IMG_20170210_155734.jpg IMG_20170210_155739.jpg

Au fost la start 17 concurenți, schiul de tură nu e așa în vogă precum alergarea, dar erau majoritatea cu experiență și ca vârfuri erau Joe și Attila, amândoi și cu vechi state la Salvamont. De altfel ei au și câștigat la minute bune de restul. În “restul” mă includ și pe mine, care am încheiat pe locul 3 la general și tot 3 la categoria 40+, un loc obținut cu greu în fața lui Adi Cosma. 20 secunde ne-au despărțit, am fost mai pragmatic – am reușit să nu mă împotmolesc ca-n prima tură la coborâre și diferența după urcare a fost suficientă. 1h25min a fost timpul meu oficial pentru cei 8km și aproximativ 900m diferență de nivel.

schi tura start.jpg

16665934_1632601837047441_752979906077580460_o.jpg 16707504_1632647387042886_7574176084686754069_o.jpg 16684384_1344242455597707_2300012973863341781_n.jpg 16707230_1632596073714684_5558149874119208988_o.jpg IMG_20170213_114152.jpg

Duminică a urmat proba de alergare, de data aceasta 14km – primii 7km urcare – cu aproximativ 1000m diferență de nivel. Știam ce mă așteaptă, ca de obicei aveam concurență serioasă la categorie. Anul trecut terminasem pe locul 6 la 35+, dar acum categoriile urmau să fie cele clasice și aveam șanse la podium. Sus la Meteo ne aștepta și palinca, evident că eu nu voi avea timpul și dispoziția necesară. 🙂
Pe urcare am fost alături de Vio, care urma să încheie prima la femei. Ne-am tot schimbat la trenă, cel puțin pe mine m-a ajutat să am un ritm mai constant. Sus în creastă deja se întorceau și au trecut ca vântul pe lângă noi Tamas și Nicolae Bălan, apoi i-am văzut pe “ai mei”: Istvan Szokolsky și Silip. Nu puteam să-i mai ajung la coborâre iar toți care urmau puteau să fie la categoria mea așa că am încercat să-i țin minte. Cu Vio imediat în urma mea, în vârf am ajuns pe locul 16 și abia așteptam să ajung la coborârea mai abruptă de final, de după cabana Vlădeasa. Până acolo speram să pot ține ritmul cu cei din față. Mai întâi am trecut de Viorel, care nu era de-am meu, și-n depărtare vedeam pe Robert. Nu-l știam prea bine, nu așa bine cât mă știa el. Dar mi-era clar că trebuie să-l ajung, mai ales că la “dus” mai văzusem pe cineva tot așa de “tânăr” ca  și mine. După creastă parcă se depărtase, dar cum am ieșit din pădure și se vedea cabana Vlădeasa parcă aveam viteză dublă. La PA mai avea câteva secunde și deja era doar chestiune de timp să-l ajung. Cu el reper tot alegeam “ipotenuze”, încă era zăpadă mare și loc deschis. Chiar dacă mă străduiam să nu calc apăsat și să nu nimeresc în gropile de la alți pași, o dată tot m-am scufundat și am făcut un plonjon ca-n piscină. Dar l-am ajuns și din lupta noastră ne-am apropiat și de Lajos, un alergător foarte bun la 50+. Eram pe drumurile cu gheață de la primele case din sat. Coboram ca la MTB, de pe-o margine pe alta, pășeam cu grijă și cât mai pe vârfuri pe gheața din centru, alergam la limită. De câteva ori am simțit că rămân pe călcăie, în pericol să pic pe spate. Am ajuns însă cu bine. Spre bucuria mea, am prins locul 3 la categorie, 12 la general. Noroc cu coborârea, că altfel Robert termina în față. 1h42min a fost timpul oficial, la 50 secunde de Robert și 1min10sec de Lajos. În fața mea primul a fost Mihai Ungur, dar la peste 3minute.

16716302_1632644873709804_4409791269303014406_o.jpg16707650_1632384277069197_1906166940803967150_o.jpg

16700529_1253902208020370_103949988943222395_o.jpg 16716174_1253902268020364_5318251853466997362_o.jpg 16707627_1633669730273985_2689392599805993281_o.jpg 16797576_1633669756940649_2014711030562166285_o.jpg 16665613_1687385551554453_8080163205889963582_o.jpg 16602252_1632384410402517_6261440672648710704_o.jpg IMG_20170213_114215.jpg

Mulțumesc pentru încurajări, pentru companie! Mulțumesc oamenilor din sat pentru ospitalitate, am fost și la serbarea elevilor din sat. De super-voluntari am avut parte în acele zile, printre ei Lușu cu Miha (de la ea e și poza cu încurajarea mea scrisă pe zăpadă), Cristi, Dan Tăuțan (frumoase poze), Andreea… și lista e mare. Cu gruparea Lusu + Miha + Cristi ne-am tot întâlnit la capăt de linie, ei erau voluntarii și de pe creastă – punct întoarcere la ski de tură, și de la Meteo la alergare.

Frumos concurs, frumoasă inițiativa de implicare alături de oamenii din sat în crearea unui eveniment ca o sărbătoare în beneficiul în primul rând al copiilor. Participând la serbarea lor, chiar dacă nu au fost toate clasele, mi-am dat seama că s-a creat deja o relație comunitate – eveniment sportiv, așa cum este în Vest.

Apr 042016
 


Săptămâna aceasta trebuie să iau cât de cât pauză, conform oricăror programe de antrenament, doar urmează Maratonul Internaţional Cluj, la care am participat la toate ediţiile de până acum la proba de maraton. Asta dacă…

Şi aşa că m-am gândit să reiau de unde am rămas cele scrise în postarea precedentă – Parângul Night Challenge şi Micul Biciclist de la Salina Turda . Şi constat că a mai trecut o lună. O lună cu mult suflet pus la fiecare competiţie în care am participat cu familia sau singur, alegând să-mi petrec sfârşiturile de săptămână în locuri de unde să vin de fiecare dată cu ceva deosebit, cu o experienţă în plus într-un anturaj agreabil. Şi abia acum începe sezonul competiţional. Ce mă aşteaptă? Prefer s-o iau pas cu pas.

 

From Cum arată o lună pentru un amator

Totuşi, printre antrenamente de plăcere, cum arată o lună pentru un amator? M-am străduit să rămân cât de cât pe lângă casă şi mi-am promis de fiecare dată să fiu responsabil şi aşezat, ca un tată de familie adevărat. 🙂
Mulţumesc pentru poze fotografilor!

05.03 Crosul Divelor
De data aceasta n-am mai participat ca deschizător-însoţitor la proba de 5km. Mai sunt şi eu deştept câteodată. Noroc că am regula de a respecta ce hotărăsc “la rece” acasă. Măcar pentru faptul că Ingrid a încheiat pe primul loc, având un ritm care probabil îmi provoca leşinul prin tura a doua. Mi-a făcut plăcere însă să fiu acolo în postură de spectator şi să fac şi poze, mai ales că divele mele participau la cursa de 2km. Chiar dacă n-a fost un concurs pentru performanţă sportivă, nu pot decât să mă bucur că Andreea a încheiat pe locul 7 la general, după Szigyarto Livia şi înaintea divei Boer Boglar, iar Diana pe 99, din 389 participante doar la proba de 2km. Au fost peste 200 dive şi la proba de 5km. Andrea Bugja şi Boglar s-au luptat pentru trofeul de cea mai trăznită costumaţie (sau ceva de genul acesta). Fain concurs!

01.JPG 02.JPG 03.JPG 04.JPG

06.03 Cupa Primăverii orientare
Obsesia mea rămâne orientarea. Mă străduiesc să particip la competiţiile din zonă. Din exterior nu pare să avansez, am încheiat pe locul 6 din 6 la categorie, în 61minute, sistematic uit că e vorba de orientare, mă ia beţia vitezei şi la câte un reper pierd vremea, dar am schimbat categoria, mă lupt acum nu cu începătorii ci cu cei care au chiar zeci de ani de experienţă şi traseele sunt şi ele mai grele.
Am fost cu Tudor la concurs, amândoi cu bicicletele (concursul s-a ţinut în Făget la Peana, lângă Sălicea) şi ne-am stresat ceva să nu pierdem startul. Tudor a fost tare, a terminat pe locul 1 la categorie, deşi în dreptul lui era scris IND, adică fără club.

05.jpg 06.jpg

12.03 The Beard Run – crosul treptelor
Ţinut în scop caritabil, a fost un concurs care practic a însemnat coborârea şi urcarea de 3 ori a scărilor de la Belvedere. Tare greu mi-e la cursele scurte, eu nu mă antrenez pentru aşa ceva. În orice caz a fost o iniţiativă frumoasă şi mai deosebită. Am încheiat pe locul 6/45 la general, cu timpul de 12min08sec pentru cei 2km de traseu.

07.jpg 08.jpg 09.jpg

13.03 Gentlemen Race etapa 1 Moiad – Cizer – elite
Au fost aproximativ 54km (eu am parcurs şi traseul înapoi pe cursieră) pe un traseu stabilit de prietenii din Zalău. E o competiţie amicală pe mai multe etape care se desfăşoară pe parcursul unui an şi aceste etape au rol de socializare şi antrenament-comparaţie cu forma celorlalţi concurenţi. Se fac segmente pe Strava şi contează ierarhia pe acel segment. M-am înscris la elite si, evident, am fost printre ultimii. Mai sunt şi categoriile de avansaţi şi începători, deci e loc pentru toată lumea. Pentru mine a fost mai mult contratimp – asta mă şi interesează pentru evenimentele următoare de triatlon – locul 38/41 şi 1h55min43sec.
Mă bucur că am participat şi-mi place genul acesta de concurs şi am să mai particip în limita timpului disponibil. Băieţii din Zalău au început de anul trecut cu acest gen de competiţie, eu le doresc succes în continuare.

11.JPG 10.jpg

19.03 Micul Biciclist Polus
Ca de obicei dacă e vorba de un concurs de îndemânare pe bicicletă şi e competiţie Clujul Pedalează trebuie să particip cu ai mei. De data aceasta cu Andreea, care a încheiat pe locul 1 la 12-14ani. Doar era singura participantă la categoria ei. 🙂 Eu mă bucur că îi place, bravo ei!

13.JPG 12.jpg

20.03 Vladeasa X-Trail
În fine încă un concurs de alergare-trail, cu un traseu de-al casei, având în vedere că nu de puţine ori am parcurs dus-întors Rogojel-vârful Vlădeasa – 14km, e drept că în drumeţie sau cu schiurile. A fost greu, am avut luptele mele cu Vaum Waldemar, Zsolt Langviser şi Sebastian Butcovan, ne cunoaştem binişor şi ne bucurăm de fiecare dată când ne întâlnim. A fost ok, suntem toţi în grafic. Am încheiat pe locul 18/104 la general, locul 6 la +35ani, cu un timp de 1h40min30sec.

15.jpg 16.jpg

26.03 Postavarul Night
Am tot dorit să ajung la concursul acesta – un skyrunning, cu urcare de la baza pârtiilor până pe vârful Postăvaru. Aş fi vrut să urc pe schiuri, le aveam la mine, dar după problemele cu zăpada de la Parângul Night m-am gândit că mai bine mă înscriu direct la alergare. Nu mi-am mai schimbat opţiunea la faţa locului, de obicei astfel de schimbări cam încurcă organizatorii şi nu vreau să mai pun şi eu paie pe foc. A fost o cursă intensă de 4km, iar după calculele youtube 🙂 (încă nu-s afişate rezultatele) am încheiat pe locul 14 la alergare – general. Bravo la cei din faţă, mai ales la cei din categoria mea! Dacă puteam… Mulţumesc Ady şi Cristina Beleanu pentru ajutor, pentru companie. Mă tot gândesc la Propark Adventure, unde am fost coechipieri. Mai am puţină vreme până în mai.

17.jpg

03.04 Spring Classic Challenge – Micăsasa
Greu de ales! E clar că trebuie să mă antrenez mai consistent la bicicletă, indiferent că e vorba de MTB sau cursieră. În acest weekend a trebuit să aleg între Gentlemen Race etapa a II-a – Huedin-Belis- spre Poiana Horea, aproximativ 58km plus întoarcerea şi competiţia organizată de Timy Păcurar – Spring Classic Challenge, tot un gentlemen race, un circuit de 140km care trecea prin localităţi cu o istorie în spate din judeţul Sibiu – Biertan, Mediaş, Şeica Mică. Până la urmă am ales această cursă pentru că etapa a II-a a zălăuanilor e mai aproape de casă, segmentul de pe Strava nu se mişcă şi sper să-l pot face în timpul unei săptămâni.
Am tras cât am putut, la start am greşit că m-am plasat în spate şi n-am avut puterea să ajung unul din plutoanele fruntaşe. Ca de obicei, contratimp a stat scris pe fruntea mea. Aş fi vrut să prind grupul lui Suzi, până la urmă am terminat cam la 5 minute după ea. Am încheiat pe locul 24+2 la general, cu timpul de 4h43min12sec. Au fost 3 zile solicitante pentru mine, în total 269km – vineri 104km cu prietenii pe traseul Capusu-Mare – Râşca – Beliş – Valea Fericirii – Dealul Botii – Răchiţele şi înapoi, sâmbătă 26km cu MTB-ul pe traseul scurt Maraton Făget cu Tudor şi Diana, iar duminică cei 140km.

18.jpg 19.jpg

Pas cu pas. Aşa cum trece şi viaţa.

 

Jan 042011
 
Stau si ascult (si vad) cantece si colinde cantate de grupul Iza (din Maramures) si ma trec fiori ca de obicei. Totdeauna m-a impresionat muzica din Maramu’. Ce legatura are cu Rogojel? Pentru mine are. Cu Anul Nou? Pentru mine are. De Anul Nou am cantat multe colinde cu copiii mei si ai prietenilor – gazde la Rogojel. Cum am putut noi, ce ne-am adus aminte. Asa, in anumite momente si anumite locuri, fiecare dintre noi are nostalgii; si dorinte neimplinite, ca o punte intre vechi si nou. Am si ales un cantec si stiu ce voi face la Rogojel cand mai merg si e noaptea mai  lunga: invat versurile si sa zdrangan la chitara.

Cantec din Maramures – Ioan Pop si grupul Iza – fragment din emisiune de pe TVR Cluj

Din versuri: Ai , ma graia lumea prin sat mai, ai, ca sunt rau si blastamat. Ai, si ma judeca lumea mai, ca fac rale cu mandra…

La cumpana dintre ani (cum se mai zice) au trecut multi colindatori pragul casutei: cu capra si cu bradutul. I-a inregistrat cu mp3 playerul fiica-mea si apoi tot a repetat cu fetele crampeie din zicerile lor. In rest liniste strabatuta de latraturi de caini si vuiete de vant prin cosul sobei.
Ziua, sanius si joaca cu zapada pentru copii si cateva plimbari pe poteci sau pe urme de taraturi de lemne.

cine credea ca zanele nu mananca?

bulendre la uscat
nu mai vreau
trofeu de pe traseu bun de impodobit un tron de zapada
balaur de lemn

Pozele sunt si pe picasa.

Dec 192010
 
Frumos inceput de iarna! Zapada de Craciun, cum doreste orice copil si nu numai. Cu intreg familionul am plecat la casuta din povesti a lui Lusu, la Rogojel. Scopul – tot ce tine de zapada: pentru Lusu pregatirea de Revelion unde va avea musafiri, copiii nu cunosc inca termenul dar sunt previzibili in joaca lor, Diana e dedicata lor, iar eu doresc sa schiez iarna asta prima data.
Sambata, dupa vizita lui Mos Craciun la aikido, ne-am despartit de Cluj cu nerabdare si bucurie. Nici o problema cu drumul, nu e nevoie de lanturi. Nu facem multi pureci la casuta, fiecare stie ce are de facut. Eu n-am in gand decat mersul pe schiuri. Ma pornesc dupa ora 16 spre cabana Vladeasa, sunt cam -10 grade, soarele este ascuns si vantul bate destul de tare sa viscoleasca zapada.
Pozele sunt si pe picasa: http://picasaweb.google.com/vezentan/MamaligaDeRogojeluCuZapadaProaspataSiIntaritorDeCeai#

in drum spre cabana Vladeasa
imi fac o poza, aparatul ma surprinde marsaluind in spate

Sus la cabana n-am vreme de zabovit, doar de un ceai.

tablou: cana de ceai cu pahar de sticla

Putina lume inca, sunt intrebat daca-i buna zapada pentru schiuri, eu zic ca-i buna pentru urcare. Raman cu ghimpele ca la coborare s-ar putea sa am probleme, ca poate era mai bine sa fi folosit la primul arat schiurile “de Romania”. Pe de alta parte, doar sunt schiuri de tura si trebuie sa arate ca atare. Si acum asa arata… Doua – trei piedici puse de un dusman nevazut m-au imprastiat cat sa-mi mai tempereze din entuziasm, schiurile ramanand lipite de pamant.
Bajbaind dupa casuta, doar noaptea toate pisicile sunt negre, ma ajuta in recunosterea ei copiii cu strigatele lor.

Ce bine e la gura sobei! Am timp sa schimb o curelusa rupta la parazapezi, care astepta tocmai aceste clipe de odihna, iar apoi il mai ajut si pe Lusu la reparatii. Nu-i usor sa traiesti la munte si e o stiinta intreaga sa poti avea conditii de trai mai moderne daca mergi doar cand si cand la o cabana: ingheata si crapa instalatiile.
In sfarsit, la masa.

Mirosul care te adoarme

Cum fetita mai are energie, o adormim cu o partida de sah.

Pe la mijlocul partidei incep sa joc numai eu impotriva lui Lusu, asa ca abia asteptam sa se termine.
Dimineata, programul de reparatii si imbunatatiri continua si ajungem la concluzia ca ce-i vechi rezista mai bine la inghet. Resemnati, ne pregatim pentru plecare, eu trebuind sa ajung la serviciu dupa-masa. Copiii, doar cu stresul ca mai au doar doua ore de sanius si constructii din zapada. La cat de agitati erau sa nu piarda nici o clipa, cred ca si acum notiunea de timp si diviziunile lui raman o necunoscuta pentru ei.

franare cu capul; trebuia sa-i fi luat si casca
nu pot sa cred: la Tudor nu reusesc sa-i fac nici o poza in pozitie normala pe “sanie”
un exemplu de succes