Feb 202024
 

Februarie 2024, luna cu Vlădeasa Winter Trail. A fost ediţia a X-a, n-am participat eu la toate dar mi-a plăcut de fiecare dată – muntele e şi aproape de casă şi îl cunosc în multiple ipostaze.
Tocmai am scris un comentariu pe FB – “Frumoase poze! Mulţumim! Ma gândeam să pun din anii trecuti, sa fie mai multa zapada şi noi mai tineri!”
Acesta-i şi adevărul, cum pozele de la concurs mai întârziau îmi apăreau în căutări cele din anii trecuţi, când era zăpadă şi în satul Rogojel de la poalele Vlădesei, de unde era startul. Şi… consider că e o idee mi-nu-na-tă. 🙂 Punând în album, comparativ, cele două ipostaze – 2020 şi 2024, am găsit şi asemănări, şi deosebiri.

 

La asemănări e partea de gol alpin, deasupra pădurii, unde zăpadă e obligatorie şi am văzut şi acum schiori (clasic, m-am întâlnit cu Joe Indianu – cum spunea o prietenă întâlnită tot acum, cu schiurile de tură, Joe merge pe Vlădeasa cum mergem noi la shopping). Până şi câinele care m-a însoţit acum 4 ani are corespondent în acest an.
La deosebiri am o poză cu cabana Vlădeasa din 2020, cînd era în zăpadă, era mai dificil atunci traseul în zona de sat datorită gheţii.

 

 

 

Rezultatul din acest an – 1h58min30sec, locul 10 general şi 1 categorie, e mai bun ca în anii trecuţi, când am avut ceva peste 2h. Acum am recuperat timp la coborâre, m-am putut arunca la vale cât m-au ţinut plămânii. Foarte târziu l-am ajuns pe Florin Chircu, în partea de jos a satului. Din şapte persoane din faţa mea care au ajuns la cabana meteo Vlădeasa cu până la 4 minute înainte şi păreau mai accesibile de ajuns n-am reuşit să depăşesc decât trei, începând cu Ionuţ Golban. Pe al doilea l-am salvat de o mică rătăcire mai jos de cabana Vlădeasa.

 

 

Am şi o poză din acest an, alături de Florin la finish dar… am preferat să adaug două poze cu Tudor, băiatul meu, care a participat şi el. Cum am fost şi eu odată… tânăr şi frumos… 🙂 Tudor a avut şi el probleme cu traseul în zona de sub cabana Vlădeasa, a şi făcut un kilometru în plus, este acolo un forestier care induce în eroare. Asta e, trebuie să vină mai des. Anul acesta am fost eu mai bun, nu cu mult, iar până mai sus de cabana Vlădeasa şi punctul de alimentare de la Salvamont a fost tot în faţa mea pe urcare. Şi nu e alergător… doar mai tânăr. Dar i-am făcut cadou pentru 18 ani un maraton la Istria, în aprilie.

La premiere n-am mai ajuns, aveam în plan o excursie de familie şi era o vreme plăcută. Ce mai am în plan, în afară de concursul prietenesc din Făget din aceste zile şi geocaching-ul de Leap Day (29 februarie)? Sigur Istria 100 mile, iar până atunci poate Primavera.

Apr 022022
 

Foarte greu m-am pornit să scriu despre provocarea aceasta, a doua din acest an la schi de tură. Motivul e că mă leagă multe amintiri frumoase şi interesante de zona Padiş, încă din tinereţe. E o altă lume, desprinsă parcă din poveşti, un fel de ocean în care îţi poţi pierde gândurile. Când merg la marea noastră, în larg simt tot aşa, că mă cuprinde o combinaţie de melancolie şi duioşie. Lângă Costineşti, în Golful Francez înotam până abia vedeam oamenii, apoi faleza devenea o linie, apoi parcă puteam vedea trenul, apoi doar orizont. Mă lăsam apoi în soarta hulei şi a valurilor, simţeam cum trag de mine. Cine câştigă? Şi instinctul de supravieţuire spunea stop, câteva secunde ajung până anul următor. Şi începea lupta până îmi aduceam aminte că nu aşa se face, ci cu răbdare, împreună cu valurile şi hula. Înot cum m-am învăţat de mic, bras, mă întind cât pot de lung, cu pluta pe burtă când simt valul că vine, energic când hula domină. Şi revin la … realitate. La tren, la faleză, la oameni. Aşa că acum e momentul să scriu despre provocarea din Apuseni, partea pamântească.

A fost o tură propusă în cadrul planului de activităţi CAR Cluj şi care s-a realizat în datele propuse – 27-28 februarie 2022. Nu a fost o tură ad-hoc, dar de parcurs am făcut-o doar noi doi – Adi Cosma şi cu mine, în special pentru că am considerat-o o tură dificilă ca efort fizic, iar prietenii noştri pasionaţi de schi tură de la CAR Cluj şi chiar din alte cluburi, ca Rupicapra, erau cu alte activităţi planificate sau în refacere după ce am fost împreună tot într-o tură de anduranţă pe schiuri de tură – am scris aici – Provocarea “Via Apuseni” la schi de tură din 13-14 februarie.

Copiez mai jos din descrierea iniţială a turei, lămuritoare, cu un link de completare la o pagină de pe blog unde am putut pune traseele, atât de schi cât şi cel de maşini. Blogul CAR Cluj nu permite (sau eu n-am găsit cum) inserarea (embedarea) de hărţi. Voi continua cu impresiile şi descrierea după aceea, voi încerca să fiu organizat şi să pun “capitole”, să puteţi sări la ce vă interesează.

Descrierea iniţială din planul de activităţi

Se doreşte parcurgerea cu schiurile de tură a unui traseu care îmbină două magistrale de drumeţie care ajung în Padiş (bandă roşie şi bandă albastră). Este un track parcurs real, în condiţii de iarnă, cu schiurile de tură, aşadar cu abateri unde se poate coborî mai direct.

Prima porţiune este de aproximativ 32km cu 2000m diferenţă de nivel şi din Arieşeni urmează banda roşie peste vârful Cucurbăta Mare (1848m, cel mai înalt din munţii Apuseni), Piatra Grăitoare, Vârtop până în Padiş. Acolo se înnoptează la o cabană.

În ziua a doua se continuă din Padiş până în Şaua Cumpănăţelul, unde se separă banda roşie de cea albastră, urmând de aici banda albastră. Este traseul clasic care trece pe la Piatra Tâlharului, Nimăiasa, iar în condiţii ideale se urcă pe vârful Vlădeasa în calea spre cabana Vlădeasa şi Rogojel. Sunt aproximativ 33km de parcurs cu 1600m diferenţă de nivel.

Logistică.
Se vor plasa maşini, urmând ruta Cluj – Rogojel (lăsăm o maşină) şi apoi pe DJ1R la Avrămeşti (a doua maşină care trebuie recuperată în altă zi). De aici se pleacă în tură.
Echiparea va fi mai uşoară, de tură de o zi, cu observaţiile că va conţine mâncare pentru a doua zi.
E posibil să prindem noaptea în fiecare zi, aşadar sunt necesare frontalele.

Momentan suntem o echipă de două persoane, Adrian Cosma şi Laurenţiu Vezentan. Ideea acestei ture este a lui Adrian.

Varianta a doua.
In cazul cand mai sunt doritori, mai există variante, inclusiv cu parcurgere într-o zi a traseului Stana de Vale – Padis  18km (BR) (deci cealalta zi va fi de la Padis la Avramesti sau de la Padis la Vladeasa), ne adaptam si vedem cum ne putem ajuta.

Mai multe amănunte aici (pagina cu traseele iniţiale de schi tură – sunt trasee reale, dar parcurse înainte de alţii – şi traseul de maşini).

Preambul.

Adi a venit cu ideea de a parcurge acest traseu însumând aproximativ 65km cu schiurile de tură într-o zi. Aceasta pentru că înaintea noastră l-au parcurs în acest regim doi salvamontişti, trackul fiind aşa cum am spus, real. După experienţa însă a “Via Apuseni”, unde am fost cu Luşu şi Adi Motioc pe sensul Petreasa – Buscat în două zile 19km+27km, am ajuns la concluzia că pentru noi mult mai bine şi interesant ar fi traseul Arieşeni – Rogojel în două zile, chiar dacă provocarea nu mai este aşa de dură, fiind 32km+32km.
Motivele sunt aşa, ordinea fiind nu neaparat după importanţă:
– traseul “Via Apuseni” l-am făcut cu rucsaci grei, cu corturi, cu viteza medie de 3km/h, n-am avut evenimente neplăcute în afara celor clasice schiului de tură ca prinderea zăpezii pe schiuri, frecuşuri şi mici răni la picioare de la clăpari pentru unii dintre noi
– la 3km/h la “Via Apuseni” n-a fost diferenţă de nivel decât jumătate din cât estimam că va fi la tura actuală
– la “Via Apuseni” nu ne-am permis să ne dăm jos “focile” (eu doar când am coborât singur de pe Muntele Mare spre Buscat, fiind grăbit) şi din motivul de rucsaci grei, dar şi pentru economie de timp
– chiar dacă la tura actuală vom fi echipaţi mai lejer, cu rucsaci de 30l cu mâncare pe două zile, date fiind posibilele surprize de traseu, de starea zăpezii, nu puteam spera la starea mea fizică o viteză medie decât maxim de 5km/h, iar cu pauze ne-ar fi luat excursia spre 16 ore dacă nu mai mult – adică sigur prindeam noapte ore întregi
– noaptea ore întregi spre şi pe Vlădeasa nu e o situaţie veselă, în general acolo e vânt puternic şi o senzaţie de frig pe care o vom resimţi mult mai tare la stadiul de oboseală ce-l vom avea şi va fi greu să ne motivăm să urcăm pe vârf în locul ocolului mai sigur pe BA spre cabana Vlădeasa
– noaptea chiar nu vezi nimic şi e păcat de zona frumoasă pe care am parcurs-o de atâtea ori, inclusiv de trei ori la concursul de ultratrail Apuseni Ultra Race – 170km
– oricum vom fi în regim mai aproape de sport şi concurs decât de drumeţie, neputând să facem pauze prelungite şi poze “liniştite”
– noi urma să ne oprim în Rogojel, nu la cabana Vlădeasa (sau cabana salvamont de acolo) ca predecesorii, încă câţiva kilometri în plus, chiar dacă în coborâre
– pentru noi, spre deosebire de cei doi băieţi dinainte, o problemă în sine este transferul maşinilor, una pentru Rogojel şi una la Avrămeşti lângă Arieşeni; estimam 4 ore transferul şi cam atâta a durat
– transferul de maşini însemna oboseală în plus, trezire foarte devreme şi cu toate acestea start abia în plină zi, nu ora 6-7 dimineaţa
Pot spune că am avut dreptate în estimări, viteza noastră medie a fost de aproximativ 4km/h, ne-am simţit excelent, nu stresaţi, am putut privi peisajele, am avut o pauză reuşită la cabana Brădet din Padiş, am şi putut schia pe coborâre pe una din pârtiile din Vârtop, de pe vârful Vlădeasa spre cabana Vlădeasa şi Rogojel (în parte). Startul efectiv în prima zi l-am putut avea abia la ora 9.40 cu toată străduinţa noastră de a alege pentru maşină varianta mai scurtă prin pasul Ursoaia. La final, după ce am ajuns la Rogojel, am considerat că e mai sigur din motive de oboseală să nu recuperăm maşina din Arieşeni noaptea, am venit eu cu bicicleta după ea ziua următoare.

Transferul de maşini

Deoarece am fost doar noi doi în această tură, am avut nevoie să plasăm o maşină la Rogojel şi abia apoi să ne îndreptăm spre startul in Arieşeni. Plasarea maşinilor a fost o provocare în sine. Chiar cred că a fost singurul stres major în această tură. Nu puteam pleca de sâmbătă, cu o zi înainte, aveam program până târziu, iar parcurgerea pe noapte a traseului prin pasul Ursoaia mi s-a părut riscantă, drumul deşi fiind în principiu deszăpezit e puţin circulat, poate fi gheaţă şi chiar ninsoare proaspătă. În niciun caz nu mi-ar fi făcut plăcere să pun lanţuri la 2-4 noaptea în pustietate sau să rămânem împotmoliţi etc.
Am lăsat maşina lui Adi la Rogojel şi am pornit cu maşina mea 4×4 spre Arieşeni. Chiar dacă am parcurs pe ziuă traseul, de câteva ori la vale am mers zbârlit ca o pisică, în viteza întâi şi o dată când am avut curajul să merg într-a doua era să ies în decor.
Atât ne-a luat cu totul transferul de maşini, 4 ore.

Ziua 1 Arieşeni – vârful Cucurbăta Mare (1849m – cel mai înalt din munţii Apuseni) – Piatra Grăitoare – Vârtop – Glăvoi – Padiş

 

 

 

 

Conform trackului înregistrat, la ora 9.40 am început urcarea spre Cucurbăta Mare. Zăpada era foarte bună, chiar pulvăr pentru că ninsese proaspăt, ceea ce ne-a permis de fapt şi să ne punem schiurile în picioare chiar din locul unde am parcat maşina. În mod obişnuit nu te porneşti în tură mai lungă aşa târziu, aveam emoţii că ne prinde noaptea până la Padiş. Am avut un ritm constant şi susţinut, cu foarte scurte pauze de pozat.
Urcarea n-a fost uşoară, am şi ales o linie mai scurtă, de altfel aproximativ la fel ca trackul urmat, adică am urcat pe un picior de munte dintre vârfurile Cucurbăta Mică şi Mare, un fel de bandă albastră “de iarnă”. Nu era de mirare această scurtare, cei după care am urmat trackul aveau tot interesul să parcurgă distanţa Arieşeni – cabana Vlădeasa cât mai direct. Am văzut în timp că au ales extrem de bine până şi pe unde să coboare la Vârtop şi să străbată porţiunea de pădure  dintre Nimăiasa şi Vlădeasa în zona Vârfuraşu. Noi n-am reuşit să fim atât de precişi.

Ce a fost mai deosebit? Ce putea fi mai deosebit pe un traseu care e considerat incomparabil cu mai puţine provocări tehnice (avalanşe, gheaţă, abrupturi, cornişe…)? Vă redau aproximativ ce mi-a spus un prieten: am fost la schi de pârtie în Franţa şi pe parcurs au fost două accidente mortale, ambele pe pârtii albastre (cele mai uşoare). De fiecare dată s-au ciocnit un “bombardier” cu cineva, o dată a murit “bombardierul”.
Ce e de reţinut? Că nu poţi lăsa garda jos niciodată, chiar dacă te consideri în siguranţă că e ceva uşor şi cu atât mai mult atunci. Pentru că noi de exemplu nu eram echipaţi cu pioleţi, cu colţari. Pentru că noi eram doar doi, urma să străbatem singuri zone neumblate în condiţii de iarnă. Pentru că dacă unul dintre noi se accidenta chiar şi uşor nu puteam să ne realizăm planul şi îl stricam şi pe al coechipierului.
Ştiam că Adi stăpânea mai bine schiurile, avea şi schiuri de competiţie. Dovedise la un concurs de alergare din iarnă că şi fizic era mai bun ca mine. Aşa că mergeam pe urmele lui. Pe urcarea spre Cucurbăta am ajuns şi la o porţiune mai abruptă unde schiurile abia scrijeleau pojghiţa de gheaţă. Adi urca cu grijă. Şi acolo m-am oprit, să-mi fac un “recensământ” cu ce pot face şi la ce mă pot aştepta. Şi am adoptat linie de urcare uşor diferită. Mi-am scos încheieturile mâinilor din prinderile beţelor de schi pentru a le putea folosi urgent şi ca piolet, eram pregătit ca şi poziţie şi pentru alunecare la vale, îmi puneam problema să-mi blochez legăturile de la schiuri ca să pot canta şi face urme mai uşor în “zăpadă”. Din motive de siguranţă eu oricum nu folosesc beţe telescopice la schi când ştiu că am o provocare mai mare pentru că sunt mai puţin rezistente.
Atât, nu a fost niciun eveniment neplăcut. Aceasta era şi ideea. Trebuie să fii cu simţurile mereu active, să-ţi foloseşti experienţa şi să îţi faci timp să te gândeşti când apare ceva riscant. Mai bine am fost mai lent cu câteva minute şi regruparea am făcut-o sus la eoliene. Pe Cucurbăta a fost bine, noi am ajuns în două ore, pe la prânz, adică zăpada se tot înmuia, soarele fiind puternic. Nu acelaşi lucru a fost pe Vlădeasa, unde am ajuns după-masă şi nu era soare. Şi acolo am făcut recapitulare deşi am urcat de zeci de ori acea pantă şi salutam întâlnirea cu braduţii de pe traseu, ştiind unde se mai îmblânzeşte suişul.

Am fost bucuroşi când am ajuns deasupra pârtiei de la Vârtop, în civilizaţie, era abia ora 14 şi în sfârşit era plauzibilă încheierea traseului pe ziuă. Ne-am dat jos pieile, am schiat cu plăcere, tot era numai soare în jur. Ne-am permis o pauză de masă mai lungă, simţeam nevoia.

După Vârtop ne-am afundat cu adevărat în sălbăticie, au fost lungi porţiuni unde doar noi am lăsat urme. De la Glăvoi a început să se lase seara şi când am ajuns aproape de Padiş ne-a şi sunat gazda de la cabana Brădet, să întrebe pe unde am ajuns. Am sosit acolo cu puţin înainte de ora 18, la limita să folosim frontalele. Conform trackului a fost o tură de 8h01min, 32km cu 2000m diferenţă de nivel.

Ziua a 2-a Padiş- Vărăşoaia – Şaua Cumpănăţelu – Piatra Tâlharului – Nimăiasa – Pietrele Albe – vârful Vlădeasa (1836m) – cabana Vlădeasa – Rogojel

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În sfârşit am putut pleca la o oră mai rezonabilă, fără grabă – ora 8. Ştiam şi cum mergem iar traseul îl rememoram mai bine.

În ziua precedentă porţiunea de bandă roşie de după Vârtop până în Şaua Poniţa – Glăvoi a fost un blackout pentru mine, n-am parcurs-o din secolul trecut. Nu rămăsesem de atunci decât cu nişte amintiri dintr-un revelion petrecut la cabana veche Padiş în care, pentru a vedea încă o dată pe cineva, m-am pornit singur de nebun la Vârtop cu schiurile de tură, pe urmele unei trupe plecate per-pedes cu ore înainte. Eram fără frontală, că nu exista aşa ceva, fără hartă, de marcaje ce să mai spun. M-a prins noaptea fix pe coborârea la Vârtop, pe atunci se spunea că stai la gazdă nu la pensiune, erau doar vreo două – trei cu turişti, aşa că a fost mai simplu. Ziua următoare, înapoi, a trebuit să fiu mai atent să nu mă rătăcesc, aşa că am tot observat urme de animale. Au rămas de atunci întipărite în minte gândurile mele: când eram în loc deschis mă grăbeam să ajung în pădure să fiu mai puţin expus, iar din pădure doream să scap cât mai repede pentru că era mai dificil de parcurs pe schiuri, cu crengi, copaci căzuţi, zăpadă schimbătoare. Ajuns printre ai mei, fireşte, întrebări… lipsisem o noapte, nu spusesem la nimeni că plec. Dar erau alte vremuri şi eram tânăr.

E de menţionat că am avut nişte câini alături care au pornit cu noi din Padiş, dar ne-au părăsit când au văzut că noi chiar vrem să urcăm spre Şaua Cumpănăţelul şi era zăpadă mare (evident, iar am scurtat acolo după track), apoi am bălăurit puţin în căutarea trecerii văii Nimăiasa. Pe când eram fericiţi că mai e puţin până la Pietrele Albe, în zona de pădure de la Vârfuraşu am fost nevoiţi să fim mai tot timpul cu ochii pe track. E imposibil să putem repeta acelaşi traseu a doua oară, atâta stânga – dreapta am făcut.
Urcarea spre vârful Vlădeasa am făcut-o clasic pentru schi tură, de la Pietrele Albe, nu pe punct roşu cum pare mai uşor. Acea urcare nu e potrivită pentru schi, e potecă cu obstacole.

Am ajuns pe vârful Vlădeasa pe o vreme … tipică, abia am putut face poze. Apoi am făcut o scurtă vizită la cabana meteo ca să recuperăm haina unui prieten care a fost voluntar la Vlădeasa Winter Race şi am schiat până la cabana Vlădeasa. 7h55min a durat tura până acolo, pe la ora 16 am ajuns. Au fost 32km cu 1700m diferenţă de nivel, am mers cam la fel de bine ca-n prima zi.
Pe la ora 17 ne-am pornit spre maşina din Rogojel unde am ajuns într-o jumătate de oră. N-am putut schia până jos, deja zăpada se topise puternic. De acolo am plecat mulţumiţi spre Cluj.

Ziua a 3-a Cu MTB-ul după maşină în Arieşeni


Mi-am rezervat plăcerea de a parcurge cu bicicleta drumul până la Arieşeni în ziua următoare. Nu ştiu ce calcule fistichii am avut în cap zilele precedente, dar clar nu au fost corecte – greşisem destinaţia. Eu mă gândeam la aproximativ 80km, ca şi cum ar fi fost de ajuns la Rogojel. Adică am fost prea relaxat, fix ce am spus despre pârtiile albastre. Pe la ora 10 când am văzut de fapt că am de-a face cu peste 150km am luat viteză cu pregătirile şi abia la 10.30 am pornit din Cluj, renunţând la planurile măreţe cu ocolire şosele naţionale, cu rută cu urcări prin Sălicea şi Ciurila. N-am folosit cursiera, era şi pe trainer şi mi s-a părut o opţiune nesigură la drum lung în condiţii de iarnă. Abia am ajuns dupa 7 ore la destinaţie, pe înnoptate, cu opriri scurte.

Feb 192017
 
Medalia de finisher de la copiii din Rogojel

Medalia de finisher de la copiii din Rogojel

Anul acesta Vlădeasa X-Trail s-a transformat în Vlădeasa Winter Trail. Nu a fost doar o modificare de suprafață, prietenul Cozmin s-a gândit că la o așa iarnă se potrivește și un concurs de ski de tură. M-am adaptat și eu, așa că am avut satisfacția să merg la Vlădeasa (unde merg destul de des în ultima vreme) pentru un weekend plin: sâmbătă concurs de ski de tură și duminică concursul clasic de alergare montană – din Rogojel la vârful Vlădeasa și înapoi.

Vineri am ajuns, am avut norocul de a se găsi un locșor liber și pentru mine la pensiunea Anica – locul de start – mulțumesc Cozmin, altfel mă pregătisem de stat la cabana Vlădeasa, și am avut după-masa liberă pentru orice-mi trecea prin cap. N-a fost nevoie de prea multă imaginație, imediat am plecat în drumeție să văd traseul de ski de tură. Până la cabana Vlădeasa am urcat pe o potecă alături de Cozmin ghidați de un localnic cu copilul lui și apoi am avut liber să aleg un traseu pe baza unor cuvinte cheie: pe unde am mai fost, să dureze pentru majoritatea sub 2 ore, să țin cont că sunt anunțați și începători (fără coborâri prea grele).
Era mai ușor să fi mers cu schiurile, nu mă scufundam atâta în zăpada pe coborârea aleasă – o vale care străbătea puțin și o pădure prin stânga cum urci spre creasta Vlădesei.
Sper că a ieșit binișor, măcar partea de deasupra cabanei, păcat că zăpada era insuficientă în Rogojel. Traseul final a fost pe scurt: urcare per pedes 1km de la Anica la locul de start, apoi startul tehnic pe schiuri aproximativ 2km până la cabana Vlădeasa și două ture de 3km (urcare de la cabana Salvamont în creastă imediat deasupra pădurii și coborâre pe prima vale înapoi la Salvamont). Finishul a fost la cabana Salvamont.

 

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-ULZUbFgZrrI/WKnyvwls-GI/AAAAAAAAicU/AkjKNTyyqA4f7drMOmSYwxb58n5qxjyhQCCo/s144-o/IMG_20170210_151744.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6388904431066841025#6388904448712570978″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170210_151744.jpg” image_size=”2048×1153″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-JYFVqAoLxnU/WKnywX-GfgI/AAAAAAAAicU/UDv4UCnav5cNsPvg7GcAwCWxXi4Ju3xRQCCo/s144-o/IMG_20170210_155734.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6388904431066841025#6388904459283889666″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170210_155734.jpg” image_size=”2048×1153″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-9OIgUpE-nG0/WKnyvZOqS9I/AAAAAAAAicU/WwlVgeHYtzIY07WEIz9RRHNOHkZNT8B3QCCo/s144-o/IMG_20170210_155739.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6388904431066841025#6388904442441911250″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170210_155739.jpg” image_size=”2048×1153″ ]

Au fost la start 17 concurenți, schiul de tură nu e așa în vogă precum alergarea, dar erau majoritatea cu experiență și ca vârfuri erau Joe și Attila, amândoi și cu vechi state la Salvamont. De altfel ei au și câștigat la minute bune de restul. În “restul” mă includ și pe mine, care am încheiat pe locul 3 la general și tot 3 la categoria 40+, un loc obținut cu greu în fața lui Adi Cosma. 20 secunde ne-au despărțit, am fost mai pragmatic – am reușit să nu mă împotmolesc ca-n prima tură la coborâre și diferența după urcare a fost suficientă. 1h25min a fost timpul meu oficial pentru cei 8km și aproximativ 900m diferență de nivel.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-6QLfINdq1fg/WKnyw_GUZfI/AAAAAAAAidQ/RgI96weQClIxy8no68JIre9t065jTyo3ACCo/s144-o/schi%2Btura%2Bstart.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6388904431066841025#6388904469787338226″ caption=”schi tura start.jpg” type=”image” alt=”schi tura start.jpg” image_size=”960×540″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-Z4h01hmc00c/WKnyyE9pR0I/AAAAAAAAicU/ytFZhdugbpMpzhU6rNru6G2g4gJfbPqSACCo/s144-o/16665934_1632601837047441_752979906077580460_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6388904431066841025#6388904488541439810″ caption=”” type=”image” alt=”16665934_1632601837047441_752979906077580460_o.jpg” image_size=”1200×800″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-PsCX_IrkxvY/WKnyxnAxLqI/AAAAAAAAicU/x-PV02pI6c8EHVv6-uIwqkzSFA5U6PpEgCCo/s144-o/16707504_1632647387042886_7574176084686754069_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6388904431066841025#6388904480501477026″ caption=”” type=”image” alt=”16707504_1632647387042886_7574176084686754069_o.jpg” image_size=”1200×798″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-7CDF9xqFE5Q/WKnyxJV02FI/AAAAAAAAicU/Pc8RKbPlV5gMZO8CEfsvJczIEjM-I7hgQCCo/s144-o/16684384_1344242455597707_2300012973863341781_n.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6388904431066841025#6388904472536733778″ caption=”” type=”image” alt=”16684384_1344242455597707_2300012973863341781_n.jpg” image_size=”960×540″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-xX5AfEPJ3iw/WKnyykHz68I/AAAAAAAAicU/OKzTYH6AO3cQhF0nhhaKDoLiHoONdE5twCCo/s144-o/16707230_1632596073714684_5558149874119208988_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6388904431066841025#6388904496905579458″ caption=”” type=”image” alt=”16707230_1632596073714684_5558149874119208988_o.jpg” image_size=”1200×800″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-fQJH1khC-e8/WKnyzJDXiFI/AAAAAAAAicU/dWc263pVLIII46JwdBtzIu94VC6J2_QagCCo/s144-o/IMG_20170213_114152.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6388904431066841025#6388904506819053650″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170213_114152.jpg” image_size=”2048×1153″ ]

Duminică a urmat proba de alergare, de data aceasta 14km – primii 7km urcare – cu aproximativ 1000m diferență de nivel. Știam ce mă așteaptă, ca de obicei aveam concurență serioasă la categorie. Anul trecut terminasem pe locul 6 la 35+, dar acum categoriile urmau să fie cele clasice și aveam șanse la podium. Sus la Meteo ne aștepta și palinca, evident că eu nu voi avea timpul și dispoziția necesară. 🙂
Pe urcare am fost alături de Vio, care urma să încheie prima la femei. Ne-am tot schimbat la trenă, cel puțin pe mine m-a ajutat să am un ritm mai constant. Sus în creastă deja se întorceau și au trecut ca vântul pe lângă noi Tamas și Nicolae Bălan, apoi i-am văzut pe “ai mei”: Istvan Szokolsky și Silip. Nu puteam să-i mai ajung la coborâre iar toți care urmau puteau să fie la categoria mea așa că am încercat să-i țin minte. Cu Vio imediat în urma mea, în vârf am ajuns pe locul 16 și abia așteptam să ajung la coborârea mai abruptă de final, de după cabana Vlădeasa. Până acolo speram să pot ține ritmul cu cei din față. Mai întâi am trecut de Viorel, care nu era de-am meu, și-n depărtare vedeam pe Robert. Nu-l știam prea bine, nu așa bine cât mă știa el. Dar mi-era clar că trebuie să-l ajung, mai ales că la “dus” mai văzusem pe cineva tot așa de “tânăr” ca  și mine. După creastă parcă se depărtase, dar cum am ieșit din pădure și se vedea cabana Vlădeasa parcă aveam viteză dublă. La PA mai avea câteva secunde și deja era doar chestiune de timp să-l ajung. Cu el reper tot alegeam “ipotenuze”, încă era zăpadă mare și loc deschis. Chiar dacă mă străduiam să nu calc apăsat și să nu nimeresc în gropile de la alți pași, o dată tot m-am scufundat și am făcut un plonjon ca-n piscină. Dar l-am ajuns și din lupta noastră ne-am apropiat și de Lajos, un alergător foarte bun la 50+. Eram pe drumurile cu gheață de la primele case din sat. Coboram ca la MTB, de pe-o margine pe alta, pășeam cu grijă și cât mai pe vârfuri pe gheața din centru, alergam la limită. De câteva ori am simțit că rămân pe călcăie, în pericol să pic pe spate. Am ajuns însă cu bine. Spre bucuria mea, am prins locul 3 la categorie, 12 la general. Noroc cu coborârea, că altfel Robert termina în față. 1h42min a fost timpul oficial, la 50 secunde de Robert și 1min10sec de Lajos. În fața mea primul a fost Mihai Ungur, dar la peste 3minute.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-5COOV7Q3FD8/WKn0CnLne3I/AAAAAAAAidc/av02Ac-Q3MMT8gBb9SDe3aWy697NjNDtACCo/s144-o/16716302_1632644873709804_4409791269303014406_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6388905867927874497#6388905872116382578″ caption=”” type=”image” alt=”16716302_1632644873709804_4409791269303014406_o.jpg” image_size=”1200×800″ ][peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-46gvex9wCfk/WKn0DniB0tI/AAAAAAAAidc/bl2DwVGDRTE9GFscfM0NSKM3Zy4GI35TwCCo/s144-o/16707650_1632384277069197_1906166940803967150_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6388905867927874497#6388905889390252754″ caption=”” type=”image” alt=”16707650_1632384277069197_1906166940803967150_o.jpg” image_size=”1200×800″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/–0BHDkHRvt4/WKn0ECrVymI/AAAAAAAAidc/nAbX4QL6jog9FesJ7nViiApJEnb9o7bWgCCo/s144-o/16700529_1253902208020370_103949988943222395_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6388905867927874497#6388905896677067362″ caption=”” type=”image” alt=”16700529_1253902208020370_103949988943222395_o.jpg” image_size=”683×1024″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-W2rdyVbPwGY/WKn0IUO_cDI/AAAAAAAAidc/ygDNQAzbE7sGno7jb-lcA6O6bMj8h5VZwCCo/s144-o/16716174_1253902268020364_5318251853466997362_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6388905867927874497#6388905970109476914″ caption=”” type=”image” alt=”16716174_1253902268020364_5318251853466997362_o.jpg” image_size=”1024×683″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-Fc6cKuUIWm4/WKn0IzuIyZI/AAAAAAAAidc/-iLFm8tQq20-QhbZheBOf6ZE12WtAf2XACCo/s144-o/16707627_1633669730273985_2689392599805993281_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6388905867927874497#6388905978561612178″ caption=”” type=”image” alt=”16707627_1633669730273985_2689392599805993281_o.jpg” image_size=”1200×800″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-g9KTM3WioKs/WKn0J4tuzBI/AAAAAAAAidc/DwUcS1JxI0owRhmyuLn_bU6scG8L83r5gCCo/s144-o/16797576_1633669756940649_2014711030562166285_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6388905867927874497#6388905997081955346″ caption=”” type=”image” alt=”16797576_1633669756940649_2014711030562166285_o.jpg” image_size=”1200×800″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-9y0Xkh7NyIk/WKn0KfpbR_I/AAAAAAAAidc/YEPNQpR_GaYSr36p5lTbGYhHCXqFSsJxwCCo/s144-o/16665613_1687385551554453_8080163205889963582_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6388905867927874497#6388906007532881906″ caption=”” type=”image” alt=”16665613_1687385551554453_8080163205889963582_o.jpg” image_size=”1152×864″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-WMgp0LVh9cs/WKn0LAqZnyI/AAAAAAAAidc/gk2PONXCFfwQdewi6fkY2TYevyMdtRcjwCCo/s144-o/16602252_1632384410402517_6261440672648710704_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6388905867927874497#6388906016395337506″ caption=”” type=”image” alt=”16602252_1632384410402517_6261440672648710704_o.jpg” image_size=”1200×798″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-QcUm-7UpYps/WKn0LtBEeuI/AAAAAAAAidk/GWsPE8ecG_w0mtChQEQLp6oeNWGBKRjBwCCo/s144-o/IMG_20170213_114215.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6388905867927874497#6388906028301581026″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170213_114215.jpg” image_size=”2048×1153″ ]

Mulțumesc pentru încurajări, pentru companie! Mulțumesc oamenilor din sat pentru ospitalitate, am fost și la serbarea elevilor din sat. De super-voluntari am avut parte în acele zile, printre ei Lușu cu Miha (de la ea e și poza cu încurajarea mea scrisă pe zăpadă), Cristi, Dan Tăuțan (frumoase poze), Andreea… și lista e mare. Cu gruparea Lusu + Miha + Cristi ne-am tot întâlnit la capăt de linie, ei erau voluntarii și de pe creastă – punct întoarcere la ski de tură, și de la Meteo la alergare.

Frumos concurs, frumoasă inițiativa de implicare alături de oamenii din sat în crearea unui eveniment ca o sărbătoare în beneficiul în primul rând al copiilor. Participând la serbarea lor, chiar dacă nu au fost toate clasele, mi-am dat seama că s-a creat deja o relație comunitate – eveniment sportiv, așa cum este în Vest.

Apr 042016
 


Săptămâna aceasta trebuie să iau cât de cât pauză, conform oricăror programe de antrenament, doar urmează Maratonul Internaţional Cluj, la care am participat la toate ediţiile de până acum la proba de maraton. Asta dacă…

Şi aşa că m-am gândit să reiau de unde am rămas cele scrise în postarea precedentă – Parângul Night Challenge şi Micul Biciclist de la Salina Turda . Şi constat că a mai trecut o lună. O lună cu mult suflet pus la fiecare competiţie în care am participat cu familia sau singur, alegând să-mi petrec sfârşiturile de săptămână în locuri de unde să vin de fiecare dată cu ceva deosebit, cu o experienţă în plus într-un anturaj agreabil. Şi abia acum începe sezonul competiţional. Ce mă aşteaptă? Prefer s-o iau pas cu pas.

 

From Cum arată o lună pentru un amator

Totuşi, printre antrenamente de plăcere, cum arată o lună pentru un amator? M-am străduit să rămân cât de cât pe lângă casă şi mi-am promis de fiecare dată să fiu responsabil şi aşezat, ca un tată de familie adevărat. 🙂
Mulţumesc pentru poze fotografilor!

05.03 Crosul Divelor
De data aceasta n-am mai participat ca deschizător-însoţitor la proba de 5km. Mai sunt şi eu deştept câteodată. Noroc că am regula de a respecta ce hotărăsc “la rece” acasă. Măcar pentru faptul că Ingrid a încheiat pe primul loc, având un ritm care probabil îmi provoca leşinul prin tura a doua. Mi-a făcut plăcere însă să fiu acolo în postură de spectator şi să fac şi poze, mai ales că divele mele participau la cursa de 2km. Chiar dacă n-a fost un concurs pentru performanţă sportivă, nu pot decât să mă bucur că Andreea a încheiat pe locul 7 la general, după Szigyarto Livia şi înaintea divei Boer Boglar, iar Diana pe 99, din 389 participante doar la proba de 2km. Au fost peste 200 dive şi la proba de 5km. Andrea Bugja şi Boglar s-au luptat pentru trofeul de cea mai trăznită costumaţie (sau ceva de genul acesta). Fain concurs!

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-zt1Mk3llACQ/VwJY2oeSUUI/AAAAAAAAf9E/I0IVEyD1c-wEwogAH7pfbKxL3wbx60IuQCHM/s144-o/01.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/CumArataOLunaPentruUnAmator#6269671326853779778″ caption=”” type=”image” alt=”01.JPG” image_size=”2896×1944″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-Lhrb5Eq30sk/VwJY2SmW_WI/AAAAAAAAf9E/mXHmbUDf3OIKqrGWyq8dESGW2Uba5orXwCHM/s144-o/02.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/CumArataOLunaPentruUnAmator#6269671320982060386″ caption=”” type=”image” alt=”02.JPG” image_size=”2896×1944″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-bHeORbP-uHE/VwJY2YXESAI/AAAAAAAAf9E/3dYdGUpxni0nsCFi666pIeNOwwXhggg_wCHM/s144-o/03.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/CumArataOLunaPentruUnAmator#6269671322528532482″ caption=”” type=”image” alt=”03.JPG” image_size=”1944×2896″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-XXmuQXU0TAE/VwJY3HRk0kI/AAAAAAAAf9E/dPPtyFWLVH8skXxIGBDMeLZhbktv9gEGACHM/s144-o/04.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/CumArataOLunaPentruUnAmator#6269671335121965634″ caption=”” type=”image” alt=”04.JPG” image_size=”2896×1944″ ]

06.03 Cupa Primăverii orientare
Obsesia mea rămâne orientarea. Mă străduiesc să particip la competiţiile din zonă. Din exterior nu pare să avansez, am încheiat pe locul 6 din 6 la categorie, în 61minute, sistematic uit că e vorba de orientare, mă ia beţia vitezei şi la câte un reper pierd vremea, dar am schimbat categoria, mă lupt acum nu cu începătorii ci cu cei care au chiar zeci de ani de experienţă şi traseele sunt şi ele mai grele.
Am fost cu Tudor la concurs, amândoi cu bicicletele (concursul s-a ţinut în Făget la Peana, lângă Sălicea) şi ne-am stresat ceva să nu pierdem startul. Tudor a fost tare, a terminat pe locul 1 la categorie, deşi în dreptul lui era scris IND, adică fără club.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-wSwZz0V9tPQ/VwJY3aWWbxI/AAAAAAAAf9E/z99xxHERcxY88KaGHZpS1jXqD4-VCpe4gCHM/s144-o/05.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/CumArataOLunaPentruUnAmator#6269671340242267922″ caption=”” type=”image” alt=”05.jpg” image_size=”1080×608″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-uDbfJZ9SqSg/VwJY3tluNXI/AAAAAAAAf9E/6kyNB-ASF2MKDOKoqQM2Rk7BmPvErLzqACHM/s144-o/06.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/CumArataOLunaPentruUnAmator#6269671345407014258″ caption=”” type=”image” alt=”06.jpg” image_size=”1080×902″ ]

12.03 The Beard Run – crosul treptelor
Ţinut în scop caritabil, a fost un concurs care practic a însemnat coborârea şi urcarea de 3 ori a scărilor de la Belvedere. Tare greu mi-e la cursele scurte, eu nu mă antrenez pentru aşa ceva. În orice caz a fost o iniţiativă frumoasă şi mai deosebită. Am încheiat pe locul 6/45 la general, cu timpul de 12min08sec pentru cei 2km de traseu.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-76w4HTKTxBs/VwJY4Ekbe4I/AAAAAAAAf9E/S4dSF24-zeU_C4IStpy2rtjBykDC_1YTQCHM/s144-o/07.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/CumArataOLunaPentruUnAmator#6269671351575608194″ caption=”” type=”image” alt=”07.jpg” image_size=”2048×1365″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-KwcWpgO4epc/VwJY4GDqRPI/AAAAAAAAf9E/c8gac1Ht9rE3yeTesDKjBbDbFbY4BhmpACHM/s144-o/08.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/CumArataOLunaPentruUnAmator#6269671351975036146″ caption=”” type=”image” alt=”08.jpg” image_size=”1363×2048″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-NGr96ILUfkQ/VwJY4djwpiI/AAAAAAAAf9E/jMgko2WWbz4LR_d36IBP3nwmURWV0F50wCHM/s144-o/09.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/CumArataOLunaPentruUnAmator#6269671358283687458″ caption=”” type=”image” alt=”09.jpg” image_size=”960×540″ ]

13.03 Gentlemen Race etapa 1 Moiad – Cizer – elite
Au fost aproximativ 54km (eu am parcurs şi traseul înapoi pe cursieră) pe un traseu stabilit de prietenii din Zalău. E o competiţie amicală pe mai multe etape care se desfăşoară pe parcursul unui an şi aceste etape au rol de socializare şi antrenament-comparaţie cu forma celorlalţi concurenţi. Se fac segmente pe Strava şi contează ierarhia pe acel segment. M-am înscris la elite si, evident, am fost printre ultimii. Mai sunt şi categoriile de avansaţi şi începători, deci e loc pentru toată lumea. Pentru mine a fost mai mult contratimp – asta mă şi interesează pentru evenimentele următoare de triatlon – locul 38/41 şi 1h55min43sec.
Mă bucur că am participat şi-mi place genul acesta de concurs şi am să mai particip în limita timpului disponibil. Băieţii din Zalău au început de anul trecut cu acest gen de competiţie, eu le doresc succes în continuare.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-NDCnyJ-9ito/VwJY40QauNI/AAAAAAAAf9E/Uv5GdEfk-94E29vKVUSf42j0Qppxi2zCACHM/s144-o/11.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/CumArataOLunaPentruUnAmator#6269671364376574162″ caption=”” type=”image” alt=”11.JPG” image_size=”2992×2000″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-YIirU06QLsI/VwJY4sgnIiI/AAAAAAAAf9E/u3Qm2HzpvPUkQRVbnuTc1pAGwBVmDXQ-wCHM/s144-o/10.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/CumArataOLunaPentruUnAmator#6269671362297012770″ caption=”” type=”image” alt=”10.jpg” image_size=”2048×1152″ ]

19.03 Micul Biciclist Polus
Ca de obicei dacă e vorba de un concurs de îndemânare pe bicicletă şi e competiţie Clujul Pedalează trebuie să particip cu ai mei. De data aceasta cu Andreea, care a încheiat pe locul 1 la 12-14ani. Doar era singura participantă la categoria ei. 🙂 Eu mă bucur că îi place, bravo ei!

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-8e3Z-UvpPlc/VwJY5fLxUKI/AAAAAAAAf9E/q8MF83HXfNAFx8h6upOA_sRafVmW9H25ACHM/s144-o/13.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/CumArataOLunaPentruUnAmator#6269671375899807906″ caption=”” type=”image” alt=”13.JPG” image_size=”2896×1944″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-KvwIwD1-j4Q/VwJY44HZYsI/AAAAAAAAf9E/vXr9hG6Qm344-jIvtMhF-LLyqH55UKEuwCHM/s144-o/12.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/CumArataOLunaPentruUnAmator#6269671365412479682″ caption=”” type=”image” alt=”12.jpg” image_size=”1152×864″ ]

20.03 Vladeasa X-Trail
În fine încă un concurs de alergare-trail, cu un traseu de-al casei, având în vedere că nu de puţine ori am parcurs dus-întors Rogojel-vârful Vlădeasa – 14km, e drept că în drumeţie sau cu schiurile. A fost greu, am avut luptele mele cu Vaum Waldemar, Zsolt Langviser şi Sebastian Butcovan, ne cunoaştem binişor şi ne bucurăm de fiecare dată când ne întâlnim. A fost ok, suntem toţi în grafic. Am încheiat pe locul 18/104 la general, locul 6 la +35ani, cu un timp de 1h40min30sec.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-klCtbuRItvs/VwJY520IiWI/AAAAAAAAf9E/XYfrngxESqAGcLFDJOI8fT0xrw4CtYkTgCHM/s144-o/15.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/CumArataOLunaPentruUnAmator#6269671382243117410″ caption=”” type=”image” alt=”15.jpg” image_size=”1200×798″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-7hyWtx8hckQ/VwJY6ARLMtI/AAAAAAAAf9E/iIxY0X2ITwMmweUWm1zGX183CXIeCur3QCHM/s144-o/16.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/CumArataOLunaPentruUnAmator#6269671384780845778″ caption=”” type=”image” alt=”16.jpg” image_size=”1200×795″ ]

26.03 Postavarul Night
Am tot dorit să ajung la concursul acesta – un skyrunning, cu urcare de la baza pârtiilor până pe vârful Postăvaru. Aş fi vrut să urc pe schiuri, le aveam la mine, dar după problemele cu zăpada de la Parângul Night m-am gândit că mai bine mă înscriu direct la alergare. Nu mi-am mai schimbat opţiunea la faţa locului, de obicei astfel de schimbări cam încurcă organizatorii şi nu vreau să mai pun şi eu paie pe foc. A fost o cursă intensă de 4km, iar după calculele youtube 🙂 (încă nu-s afişate rezultatele) am încheiat pe locul 14 la alergare – general. Bravo la cei din faţă, mai ales la cei din categoria mea! Dacă puteam… Mulţumesc Ady şi Cristina Beleanu pentru ajutor, pentru companie. Mă tot gândesc la Propark Adventure, unde am fost coechipieri. Mai am puţină vreme până în mai.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-nMgQLT6B1pY/VwJY6CTyU5I/AAAAAAAAf9E/1931e6aaPZ4Jn691jbJ-9y-F2shb_UOoQCHM/s144-o/17.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/CumArataOLunaPentruUnAmator#6269671385328669586″ caption=”” type=”image” alt=”17.jpg” image_size=”1000×667″ ]

03.04 Spring Classic Challenge – Micăsasa
Greu de ales! E clar că trebuie să mă antrenez mai consistent la bicicletă, indiferent că e vorba de MTB sau cursieră. În acest weekend a trebuit să aleg între Gentlemen Race etapa a II-a – Huedin-Belis- spre Poiana Horea, aproximativ 58km plus întoarcerea şi competiţia organizată de Timy Păcurar – Spring Classic Challenge, tot un gentlemen race, un circuit de 140km care trecea prin localităţi cu o istorie în spate din judeţul Sibiu – Biertan, Mediaş, Şeica Mică. Până la urmă am ales această cursă pentru că etapa a II-a a zălăuanilor e mai aproape de casă, segmentul de pe Strava nu se mişcă şi sper să-l pot face în timpul unei săptămâni.
Am tras cât am putut, la start am greşit că m-am plasat în spate şi n-am avut puterea să ajung unul din plutoanele fruntaşe. Ca de obicei, contratimp a stat scris pe fruntea mea. Aş fi vrut să prind grupul lui Suzi, până la urmă am terminat cam la 5 minute după ea. Am încheiat pe locul 24+2 la general, cu timpul de 4h43min12sec. Au fost 3 zile solicitante pentru mine, în total 269km – vineri 104km cu prietenii pe traseul Capusu-Mare – Râşca – Beliş – Valea Fericirii – Dealul Botii – Răchiţele şi înapoi, sâmbătă 26km cu MTB-ul pe traseul scurt Maraton Făget cu Tudor şi Diana, iar duminică cei 140km.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-38srGSkp0EQ/VwJY6fLfnWI/AAAAAAAAf9E/OKhWO_6f2usv3CiOt8-sSyhBQhWiA9ytQCHM/s144-o/18.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/CumArataOLunaPentruUnAmator#6269671393078517090″ caption=”” type=”image” alt=”18.jpg” image_size=”2048×1361″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-KyIokR8-OvU/VwJY6uYbvgI/AAAAAAAAf9E/yiUzQOQsf_QGf3gF5ipN22paRq4ffcGugCHM/s144-o/19.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/CumArataOLunaPentruUnAmator#6269671397159321090″ caption=”” type=”image” alt=”19.jpg” image_size=”2048×1361″ ]

Pas cu pas. Aşa cum trece şi viaţa.

 

Anul Nou cu fericire de la Rogojel vine

 Localitati si zone, Munti, Rogojel, Vladeasa  Comments Off on Anul Nou cu fericire de la Rogojel vine
Jan 042011
 
Stau si ascult (si vad) cantece si colinde cantate de grupul Iza (din Maramures) si ma trec fiori ca de obicei. Totdeauna m-a impresionat muzica din Maramu’. Ce legatura are cu Rogojel? Pentru mine are. Cu Anul Nou? Pentru mine are. De Anul Nou am cantat multe colinde cu copiii mei si ai prietenilor – gazde la Rogojel. Cum am putut noi, ce ne-am adus aminte. Asa, in anumite momente si anumite locuri, fiecare dintre noi are nostalgii; si dorinte neimplinite, ca o punte intre vechi si nou. Am si ales un cantec si stiu ce voi face la Rogojel cand mai merg si e noaptea mai  lunga: invat versurile si sa zdrangan la chitara.

Cantec din Maramures – Ioan Pop si grupul Iza – fragment din emisiune de pe TVR Cluj

Din versuri: Ai , ma graia lumea prin sat mai, ai, ca sunt rau si blastamat. Ai, si ma judeca lumea mai, ca fac rale cu mandra…

La cumpana dintre ani (cum se mai zice) au trecut multi colindatori pragul casutei: cu capra si cu bradutul. I-a inregistrat cu mp3 playerul fiica-mea si apoi tot a repetat cu fetele crampeie din zicerile lor. In rest liniste strabatuta de latraturi de caini si vuiete de vant prin cosul sobei.
Ziua, sanius si joaca cu zapada pentru copii si cateva plimbari pe poteci sau pe urme de taraturi de lemne.

cine credea ca zanele nu mananca?

bulendre la uscat
nu mai vreau
trofeu de pe traseu bun de impodobit un tron de zapada
balaur de lemn

Pozele sunt si pe picasa.

Mamaliga de Rogojel cu zapada proaspata si intaritor de ceai

 Drumetie, Localitati si zone, Munti, Rogojel, Vladeasa  Comments Off on Mamaliga de Rogojel cu zapada proaspata si intaritor de ceai
Dec 192010
 
Frumos inceput de iarna! Zapada de Craciun, cum doreste orice copil si nu numai. Cu intreg familionul am plecat la casuta din povesti a lui Lusu, la Rogojel. Scopul – tot ce tine de zapada: pentru Lusu pregatirea de Revelion unde va avea musafiri, copiii nu cunosc inca termenul dar sunt previzibili in joaca lor, Diana e dedicata lor, iar eu doresc sa schiez iarna asta prima data.
Sambata, dupa vizita lui Mos Craciun la aikido, ne-am despartit de Cluj cu nerabdare si bucurie. Nici o problema cu drumul, nu e nevoie de lanturi. Nu facem multi pureci la casuta, fiecare stie ce are de facut. Eu n-am in gand decat mersul pe schiuri. Ma pornesc dupa ora 16 spre cabana Vladeasa, sunt cam -10 grade, soarele este ascuns si vantul bate destul de tare sa viscoleasca zapada.
Pozele sunt si pe picasa: http://picasaweb.google.com/vezentan/MamaligaDeRogojeluCuZapadaProaspataSiIntaritorDeCeai#

in drum spre cabana Vladeasa
imi fac o poza, aparatul ma surprinde marsaluind in spate

Sus la cabana n-am vreme de zabovit, doar de un ceai.

tablou: cana de ceai cu pahar de sticla

Putina lume inca, sunt intrebat daca-i buna zapada pentru schiuri, eu zic ca-i buna pentru urcare. Raman cu ghimpele ca la coborare s-ar putea sa am probleme, ca poate era mai bine sa fi folosit la primul arat schiurile “de Romania”. Pe de alta parte, doar sunt schiuri de tura si trebuie sa arate ca atare. Si acum asa arata… Doua – trei piedici puse de un dusman nevazut m-au imprastiat cat sa-mi mai tempereze din entuziasm, schiurile ramanand lipite de pamant.
Bajbaind dupa casuta, doar noaptea toate pisicile sunt negre, ma ajuta in recunosterea ei copiii cu strigatele lor.

Ce bine e la gura sobei! Am timp sa schimb o curelusa rupta la parazapezi, care astepta tocmai aceste clipe de odihna, iar apoi il mai ajut si pe Lusu la reparatii. Nu-i usor sa traiesti la munte si e o stiinta intreaga sa poti avea conditii de trai mai moderne daca mergi doar cand si cand la o cabana: ingheata si crapa instalatiile.
In sfarsit, la masa.

Mirosul care te adoarme

Cum fetita mai are energie, o adormim cu o partida de sah.

Pe la mijlocul partidei incep sa joc numai eu impotriva lui Lusu, asa ca abia asteptam sa se termine.
Dimineata, programul de reparatii si imbunatatiri continua si ajungem la concluzia ca ce-i vechi rezista mai bine la inghet. Resemnati, ne pregatim pentru plecare, eu trebuind sa ajung la serviciu dupa-masa. Copiii, doar cu stresul ca mai au doar doua ore de sanius si constructii din zapada. La cat de agitati erau sa nu piarda nici o clipa, cred ca si acum notiunea de timp si diviziunile lui raman o necunoscuta pentru ei.

franare cu capul; trebuia sa-i fi luat si casca
nu pot sa cred: la Tudor nu reusesc sa-i fac nici o poza in pozitie normala pe “sanie”
un exemplu de succes