Maros Bike Marathon 2011 – un traseu pe dealuri apropiate mie

Editia a doua a Maros Bike Marathon la care particip consecutiv – de data aceasta fara podium (anul trecut am fost locul 2 dupa Tibi “IronBike”, la 40 de minute de el), dar cu un timp mult peste asteptarile mele – un timp parca al unui alt om: 6h04min fatza de 7h28min anul trecut. Traseul a fost mai greu acum, am mai imbatranit un an (la mine se cheama puteri mai scazute, la cei pana la 30 de ani e invers), e drept ca anul trecut n-a fost o vreme asa buna, m-a prins si ploaia la final si am avut la pene si snake-bites ce m-au intarziat cel putin 30min si m-au determinat ca in continuare un an intreg sa folosesc camere cu lichid antipana. Dar cred eu ca diferenta majora a fost bicicleta – am schimbat-o de curand si e primul concurs de maraton cu ea, inainte cu putina vreme am participat cu ea la o etapa “Clujul Pedaleaza”.

urcarea spre manastirea Muntele Rece,  am fost al 5-lea la categoria mea ca  pozitie,  fiind in fatza doar la Tibi – multumesc pentru pozele de pe urcarea la manastire lui Alexandru Miroiu –

Pun si o poza cu ea si-i multumesc la George cu ocazia aceasta, chiar e un MTB deosebit care acum mi-a permis – nu sa-mi depasesc limitele, ca eu merg mereu la maxim cat sa nu gafai si sa ma omor – ci sa descopar ca pot merge altfel in special la coborari. Cu binele totusi te acomodezi mai usor. Tot creste nivelul de incredere si nu m-am obisnuit inca cu franele disc, dar deja stiu ca atunci cand maraie inseamna ca le-am folosit prea intens. Asta m-a si determinat ca pe coborarea de la Balta sa le las sa se racoreasca si … muream prost daca nu faceam asta: am vazut ca pot cobori cu o viteza cu care nu eram obisnuit, n-am mai avut parte de maraituri dar a trebuit sa ma opresc de cateva ori ca mi se scuturau toate: pompa de vreo 3 ori, am pierdut magnetul ciclocomputerului de pe spite, mi s-a desfacut bidonasul cu gelul primit de mi s-au lipit tricoul si pantalonul de corp. Si doar eu sunt destul de calculat, am fost in echiparea aceasta si la antrenament pe traseu si mi s-a parut totul in regula.

un scandium

Pe scurt despre maratonul de MTB: aprox 80km, 2700m diferenta de nivel, locul 6 in final la +40 de ani, dupa Levente din Targu-Mures – locul 1 (locul 2 la general hobby) – de neatins pentru mine, a ajuns la 10 secunde de Szentes – sunt mai multe poze (multumesc pentru ele) pe picasa, un italian si un englez pe locurile urmatoare (uau, n-au mers rau – iar de neatins ca performanta – oare ce cautau in .ro – englezul e de la un club de bici din Londra, iar italianul e … italian – or fi infratite cluburile lor cu Maros sau orasele lor cu Gilaul?). Singurii de care m-am apropiat au fost Ghitoc (16min in fatza, care e mult ca timp dar … nu mai pare cu “n” clase peste) si Tibi.

traseele si profilele – poza de pe site-ul organizatorilor

clasament provizoriu

numar personalizat

Desfasurarea concursului: Stiam ca premiile mari vor aduce greuceni la concurs, asa ca slabe sansele mele de podium, dar … speranta moare ultima. M-am pregatit insa, am fost si pe traseu, pe bucati, ca n-aveam timp decat cateva ore de fiecare data. M-a prins si noaptea pe dealul de final prin padurea aceea, iar fara frontala am fost fiul ploii, am si cazut de vreo doua ori si am ajuns sa merg cu ledul fatza in mana. O poza de pe traseu:

trailul de urcare pe Magura, dupa urcarea de Paltinu

Deja eram obisnuit de anul trecut, habar n-aveam unde-i linia de start, noroc cu startul anuntat decalat care mi-a permis sa ma plasez pe ultima linie de la hobby-istii maratonisti si-n fatza sutelor de race-isti. Pana la urma start decalat au avut doar cei de la elite – ce se luptau pentru punctele UCI si premiile in euro. I-am facut loc la Robike (concura la race) sa treaca in fatza (stiam ca are treaba si n-avea sens sa-l incurc, a si terminat primul la categoria lui) si apoi am luat-o si eu mai tare. Nu m-am stresat prea tare, dar nici n-am lalait-o. Prima data cand iau un start mai vartos pe urcarea la manastire – am tot depasit dar am si fost depasit. M-am pregatit de cursa si gasindu-mi pe hartie repere … concurenti, sa stiu cum merg si de cine sa ma agat. Fara suparare, la nivelul meu mereu m-am comparat cu fetele mai bune, care chiar sunt de apreciat: nu pot fi la fel de puternice ca barbatii, dar au o ambitie si … e semnificativ ca fac parte din reperele mele. Asa ca urc si caut repere. O depasesc pe Elena, iar cand o vad pe Emese ma sochez: la Geiger a terminat cu o ora si ceva in fatza mea. Clar merg bine fatza de cum ma asteptam (poate a avut si Emese o zi mai proasta), mai ales ca nu ma fortam. Stau cateva secunde sa cuget: oare nu-i mai bine sa stau dupa ea, ca poate am luat-o prea tare la inceput?! Ca asa se spune – te simti foarte bine inainte de a pica jos. Nu stiam pe unde-i Ghitoc, dar banuiam ca numai in fatza putea fi. De Ghitoc stiam inca de anul trecut ca va participa la 80km (atunci participase la race, luase locul 3 la categorie si si-a dat seama ca la 80km lua probabil locul 1). De straini nu-mi faceam probleme, nu stiam cum merg, asa ca aprecierea lor era ca si cum as fi dat la zaruri (unde se vede ca n-am noroc, as always). Sus in deal am ajuns la 10-20 de metri de Gyurka (concura la race – a ocupat, normal, locul 1), dar … s-a terminat parcela. La primul punct de alimentare la manastire am stat putin (daca eram la race nu opream). Ce a urmat – traseul frumos – coborare, urmata de urcarea de Paltinu, unde am facut si cara-bike (nu push), ca doar e bici mai usoara. Nu m-am omorat cu urcarea pe bici, ca aveam cale lunga si cum ma antrenez numai pe apucate si la concursuri… La despartirea de traseul race eram intr-un grup cu Dezso Csaba, Liviu Precup, Tegzesiu tanarul, toti de la race.
In fine, PA Balta. Pana aici nici o problema, ma simteam bine, doar ca eram singur cuc. La PA – Adela – sotia lui Levi de la Clujul Pedaleaza. Glumesc cu ea, pana mi se umple bidonul cu izotonic. Ii spun ca eu concurez cu fetele si ea ma intreaba cum de ma lasa organizatorii. Eu zic ceva in sensul ca nu-i treaba lor cu cine concurez :). In sfarsit – urmeaza singurele coborari mai tehnice de care daca scap cu bine sunt sef. Cad ca de obicei in tufe o data (la inceput, am dat de o radacina si n-am fost suficient de hotarat), ma potolesc si o iau la goana cu bici pe umar. Macar n-am cazut de 3 ori ca la “antrenament”. De aici, in grafic pana la trailul cu serpentine prin padure. Stiu ca si acolo ma pandeste alergarea de intretinere. Dau de Levi, prezenta lui ma determina sa … incerc totusi si pe bici cateva curbe stranse. Se pare ca daca as avea pe cineva care sa ma impinga de la spate pot face lucruri nebanuite. Mai si alerg, dar putin. Se incalzesc franele, maraie in spate. Tin la bicicleta, asa ca o protejez: imi dau drumul. Culmea, nu am senzatia de frica. Mi se scutura toate, e gata sa pice pompa. Opresc, apoi iar se intampla. Ma stresez si pentru ca vad marcajul cum merge la vale si nu stiu unde trebuie sa o iau pe scurtatura spre Racatau spre finalul coborarii. La antrenament o ratasem, acum nu inteleg ce se intampla. Incetinesc, stiu de la o femeie intalnita la birt (stapana cainilor de la casa din varf de la Balta pe care traseul o ocoleste) ca poteca trebuie sa fie de la o casa, dar marcajul indica altceva. In fine, ma pomenesc in vale pe drumul de carute normal. Morala: nici sa stii prea multe nu-i bine.
Ajung la drumul Generalului. Imi dau seama ca-s obosit dupa faptul ca-mi tot sare roata fatza pe pietre. Ma uit la vitezometru, e pe ceas. No frate, ceva e defect. Imi dau seama ca magnetul de pe spita a disparut. Si eu, singur-singurel, napadit de caldura (clar am cadere fizica), fara reper de viteza! Si nu-mi pot controla viteza, sa o pot mari incetisor, sa scap de penultimul pinon spate. Vreau sa folosesc gelul. Pun mana la spate, iau bidonasul in care-l pusesem si ceea ce obtin e o mana lipicioasa. S-a scurs tot. Cand e sa se intample, apoi toate deodata. De fapt nu cred ca deodata, dar le observi doar atunci cand ai o lipsa. Un singur baton muscat deja am si nu-i energizant. Trece Tibi pe langa mine, spune cate ceva, eu sunt preocupat sa ma regrupez. Pana la urma macar ceasul merge si-mi fac un calcul ca pot spera sa ajung macar in timp la premiere. Si apoi o lalai pana sus.
Sus la PA Costesti ung si lantul, pe cand sa plec soseste si Emese si se tot strang oameni. Dar deja ma simt altfel, dupa cura de lamai si glucoza. Nu-mi plac portiunile de fals plat pentru ca pana acum ma dezavantajau. Dar am alta bicicleta. Nu ma ajunge nimeni pana la Pape. La PA de acolo se vede ca au trecut lacustele. Vorbesc cu Voichita (felicitari ei pentru locul 1 de la MTB la concursul de ziua precedenta din Faget), beau un pahar de apa. Noroc ca la PA Balta umplusem bidonul. E clar ca nu mai are sens sa opresc la ultimul PA, de la baraj. Papele nu reusesc sa le urc ca anul trecut, nu am avut acea motivatie data de furia penelor. M-a depasit un concurent. Apoi viteza la maxim cat pot. Nu mai am problemele de la antrenament cu coborarea, semn ca ma obisnuiesc cu bicicleta. Trec urgent pe langa PA si apoi … un pic de push-bike rapid si finish-ul in nisip, la care am grija sa schimb urgent pe foaie mica sa pot trece. Bratara de finisher si macaroanele cu branza si slanina – foarte bune.
Finalul cu merituosii invingatori, dar nu pot sa nu ma gandesc – uitandu-ma si la poze – la restul concurentilor, care au avut un traseu greu de parcurs, unii cu biciclete pe care nu le poti ridica decat cu doua maini. Bravo la toti, cel putin pentru perseverenta. Marton Blazso a castigat si anul acesta, dar a trebuit sa se intrebuinteze serios: a avut pene, la PA Balta a trecut abia pe locul 7-8. Am schimbat cateva vorbe cu el (in engleza, ca nu stiu maghiara). Un om deosebit, a lasat vineri o parere buna si la TVR Cluj, unde a fost invitat impreuna cu Levi.

Felicit organizatorii, e bine ca la Cluj se lucreaza in echipa (de exemplu clubul “Clujul pedaleaza” a participat acum cu voluntari), e loc de mai bine la partea de alimentare. In rest traseul deosebit, oamenii de la PA-uri si de pe traseu tot unul si unul, n-au fost problemele de anul trecut cu localnicii, premii mari, tombola de final unde am tot strigat 5 (numarul meu) si pana la urma m-am ales cu inca un bidon.