Oct 292015
 

la premiere – multumim pentru poze – From Walking Month

Clasament final – locul 1 din 158 echipe – From Walking Month

Walking Month A fost un concurs inedit şi interesant, un concurs pe echipe de 4 oameni făcut în scop caritabil. Pentru că a durat o lună de zile, din 21 septembrie până în 20 octombrie, voi împărţi acest concurs în câteva etape, aşa cum l-am văzut şi … gândit pe parcurs, cu linkuri la ce am scris atunci.

Preambul
Trebuie să fac câteva precizări care nu le-am putut face decât la sfârşitul concursului pentru că nu ne avantaja să ştie concurenţii noştri prea multe. La început nu s-au ştiut echipele care concurează, cu atât mai mult nu s-a ştiut componenţa lor, nu s-a ştiut clasamentul până în data de 1 octombrie, deci a trecut mai bine de o săptămână fără să ştim aceste amănunte, şi nici acum nu ştim oficial decât ce am pus în poza cu clasamentul final. În fapt nu-i de mirare, câtă vreme scopul principal al acestei – să-i zicem competiţii pentru unii dintre noi – a fost donaţia la Spitalul de Copii Cluj.
Echipa noastră, Ultrarunners, a fost formată din: Andrei Sovereşan, Slavko Ianco, Radu Kis şi subsemnatul. Am aflat de concurs de la Andrei, care a fost chemat de Mihai Pantiş … şi tot aşa. Mihai a făcut însă echipă cu colegi de la Garmin, iar Andrei mi-a dat temă să mai găsesc pe cineva – şi nu ştiu cum din prima instinctul mi-a spus că Radu din Turda se încadrează în profilul coechipierului potrivit concursului.
Etapa I – un fel de şah orb – 22 septembrie
Etapa a II-a – ora adevărului – 1 octombrie
Etapa a III-a – Maraton Piatra Craiului – 3 octombrie
Etapa a IV -a – Roboţii – 10 octombrie
Etapa a V-a – Gentlemen agreement – 12 octombrie
Etapa a VI-a – regula Pantiş + 30.000 paşi
Etapa a VII-a – 1 milion de paşi – 13 octombrie
Etapa a VIII-a – ultima zi Walking Month – 20 octombrie
Concluzii

 

Etapa I – un fel de şah orb – 22 septembrie

Atâţia paşi am avut eu după primele 2 zile – From Walking Month

O scurtă descriere şi problemele de început le-am scris în Maraton Piatra Craiului la a 10-a ediţie şi despre continuitate . 

“”Şi acea provocare a fost concursul pe echipe Walking Month. Citez: OUR GOAL This year, it’s about walking and doing a good deed at the same time. Your walked steps will contribute both to your health and to equipping the Intensive Unit Care of the Hospital for Children in Cluj. All money raised from participation fees will go to this cause.

E un concurs pe echipe de câte 4 participanţi, şi sunt înscrise 164 echipe, în care fiecare participant poartă o brăţară care numără paşii. Câştigă echipa cu cei mai mulţi paşi făcuţi. Care e numărul de paşi pe care e bine să-i faci zilnic pentru sănătatea ta? 10.000! Asta înseamnă că, pe lângă activitatea obişnuită trebuie să dedici minim o jumătate de oră pentru tine, să faci o activitate fizică. Nu intru în amănunte, dar partea motivantă la acest concurs e că nu ţi se arată decât paşii care te despart de cel din faţa ta, la fel şi pentru paşii echipei din faţă. Nu se ştiu echipele, componenţa lor e o nebuloasă, dar e fun… atât că din când în când mă simt ca un cobai la care i se studiază fiecare mişcare şi obicei 🙂 . Normal că nu spun acum în ce echipă sunt, că suntem la mijlocul concursului: 21 septembrie – 20 octombrie. Ne-am stabilit şi un plan de număr de paşi zilnic, rezonabil, nu bazat pe entuziasmul de început, doar e vorba de o lună. Şi vreau să spun că, deşi nu am reuşit cu toţii să ne respectăm norma, media dupa peste 2 săptămâni aşa iese. Adică se vede că am experienţă 🙂 .

Să vă spun cum puteţi pierde zile de înregistrare în programul Mi Fit de pe mobil? Simplu! Soluţia este călătoria în timp! Asta am păţit eu, nici n-am apucat să mă dumiresc bine de program şi cum trebuie să procedez… În primul rând trebuie Android 4.4 minim. Şi cine are în casă mobil mai nou cu aşa ceva? Aţi ghicit! Fetiţa! Şi uite-aşa sunt nevoit să aştept să vină de la şcoală, să sper că e bine dispusă… Luna aceasta n-am întrebat-o de note, nu ştiu dacă a sesizat. Şi după ce încarc paşii, după două zile îmi dau seama că nu-i ceva în regulă. Azi e luni sau marţi? 21, 22 sau 23? M-am ramolit! Ba nu, data mobilului a fost schimbată! Dar cine şi de ce? De ce nu-i pe automat? Şi-mi cade fisa: jocurile. Are jocuri cu îmbrăcat păpuşi, cu îngrijit bebeluşi. Păi cum să-ţi plângă bebeluşul de foame, să-ţi scrie “mamă rea” pe ecran că ai uitat câteva zile să-l hrăneşti? Întoarcere în timp! Back to the roots! Şi cum am setat data corectă, fără nicio întrebare de genul – ai copii, dacă da apasă tasta ok etc, programul a scris în dreptul paşilor mei un mare zero. În fine… Am decis să fac print screenuri în fiecare zi.

Şi uite-aşa m-am pomenit că alerg zilnic, în loc de pauză, cu un ritm debordant de 6 la mie, că oricum nu eram refăcut şi contează mai mult cadenţa. În rest mai puţin înot şi doar cu citybike-ul la serviciu. Şi la mijlocul Walking Month, în care alerg cam de un semimaraton zilnic, ce trebuie să fac? Să alerg bine la Maraton Piatra Craiului! Hai să fim serioşi, eu sunt om obişnuit totuşi…””

Am pomenit mai sus de profilul concurentului ideal. Ca să stabileşti aşa ceva e clar că trebuie să ştii ce vrei, să ai un plan. Dacă tot e concurs, atunci să simţim că e concurs, nu? În 22 septembrie, ziua când mi s-au şters paşii din aplicaţie (şi bug-ul respectiv a fost chiar stresant – dovadă şi faptul că la schimbarea la ora de iarnă din 24-25 octombrie mi s-au şters iar paşii de duminică, asta după ce am alergat un maraton şi la km25 deja aveam peste 30.000 de paşi – goalul maxim de pe brăţară) am alergat 15km şi avusesem deja 20.000 paşi. Eram obişnuit să alerg 10-12km pe zi, aşa că a fost uşor să găsim un goal zilnic comun pentru noi şi echipă, să nu fie discuţii pe parcurs. Goalul respectiv nu putea fi prea mic, dar nici nu doream să fie prea mare şi să devenim zombie. Aşa am ajuns la 25.000 paşi pe zi, 100.000 de echipă, cu completarea că eu eram nevoit deja să fac 27.000 de paşi zilnic ca să pot recupera zilele pierdute.
Astfel am mers noi înainte, indiferent de ce se întâmpla în jur, pentru că nu ştiam nimic altceva decât ce facem noi.

Nu ştia lumea de acest concurs sau poate nimeni nu se desconspira 🙂 , aşa că m-am gândit să fac un pic de publicitate pe FB sub formă de glumă – 29 septembrie.
… ” si cum ma straduiesc sa-mi fac norma in cadrul echipei in timp ce alerg cu 6 la mie m-am gandit sa 🙂 :
1. Vând paşi. Locuri limitate la brăţări – 9 pe mâna dreaptă, 10 pe stânga şi 5 la gât (alt tarif)
2. Caut femei plăcut shopping. Şi noctambuli, dar cu diplomă, nu orice pârlit, să-mi caut brăţările pe la poliţie sau prin şanturi. Muncă sezonieră, până în 20 octombrie. Inclusiv.
Aşa-i în lumea asta – dacă e ceva de bine nu-i ştire, aşa că am învelit-o într-un ambalaj vandabil. 🙂 “
Top

 

Etapa a II-a – ora adevărului – 1 octombrie

evidenţa paşilor concurenţilor, echipelor – From Walking Month

Trebuia să se schimbe ceva, parcă navigam pe un ocean fără busolă. Organizatorii ne-au spus că din experienţa anilor trecuţi echipele nu se motivează în momentul când văd clasamentul la zi. Şi atunci a venit Mihai Pantiş cu ideea să se afişeze atât la individual, cât şi la echipe, doar paşii celor din faţă. Ideea a prins şi imediat ce am văzut paşii celor din faţă am creat pentru echipa noastră un document în google docs în care să ţinem evidenţa paşilor anonimilor din faţă. Şi aşa au apărut zLau, yLau, xRadu etc.
Top

 

Etapa a III-a – Maraton Piatra Craiului – 3 octombrie

recordul meu de paşi într-o zi – From Walking Month

A venit şi ziua maratonului, încheiat până la urmă cu un rezultat satisfăcător. Din punctul de vedere al concursului Walking Month, la individual am făcut un salt mare care m-a adus în sfârşit în rând cu goalul nostru, am ajuns în faţa lui Radu şi am putut “să stau la masă cu zeii”. Am ajuns suficient de în faţă în clasament ca să pot evalua ritmul primilor concurenţi, să ne putem coordona – Radu, Andrei şi cu mine, să ştim câţi sunt între noi şi să vedem … cerul – echipa din faţă aflată la mare distanţă, şi care putea ascunde la rândul ei alte echipe tot aşa de avansate. Ianco rămăsese în urmă dar Andrei compensase diferenţa de paşi.
De fapt Ianco era singurul dintre noi care era cam departe de profilul ideal. 🙂 Din păcate acel profil nu cerea să fii bun alergător, să fii tânăr, deci să fii competitiv în sensul obişnuit al unui concurs. Cu atât mai mult, să fii sportiv profesionist e un mare dezavantaj, pentru că timpul tău… nu prea mai e timpul tău, eşti constrâns de program, nu-ţi poţi permite compromiterea unui rezultat, unui plan de antrenament pentru un concurs de amatori. Nici nu aveam pretenţii însă, eram o echipă şi ne puteam ajuta unii pe alţii indirect, cu un efort ceva mai mare din partea celorlalţi coechipieri. A ţinut însă Ianco să-mi demonstreze până la final că e … o excepţie. 🙂
Top

 

Etapa a IV -a – Roboţii – 10 octombrie

graficul cu contribuţia membrilor echipei noastre aproape de finish – From Walking Month

Echipa din faţa noastră era tare ciudată. Punea şi 250.000 paşi odată (sau nu prindeam noi cât punea fiecare) şi cel puţin unul din membrii acelei echipe punea un număr normal de paşi – între 10.000 şi 20.000. Avea deja peste 750.000 paşi avans şi noi am scos-o din calcule. Bravo lor, keep going, dacă e reală şi nu fictivă! 🙂 Oricum noi am botezat-o Roboţii.
La individual eram deja după Andrei şi eram presat de cineva care bănuiam că este Cipri Cioba. Ca să scap de el, să nu-i mai dau motivaţie, m-am înţeles cu Andrei să rămână constant cu o zi în urmă la pus paşii (puteai amâna punerea de paşi pe site-ul oficial 3 zile) şi am sărit în faţa lui. Cipri nu s-a prins, iar la adăpostul lui Andrei m-am distanţat. Ajunsesem primul din echipă şi sigur în faţă vedeam pe Mihai şi încă cineva, dar la mare distanţă. Apreciam că era posibil să fiu în top ten uman, pentru că ştiam ce poate Mihai, iar roboţii … nu mă interesau. 🙂
Top

 

Etapa a V-a – Gentlemen agreement – 12 octombrie

mi-am indeplinit goal-ul 16 zile la rand; care-i goalul, asta e alta problema – From Walking Month

Încă de la Maraton Piatra Craiului mi-am tot pus problema – până unde e sănătos să faci paşi mulţi pe zi? Unde e limita de unde o activitate menită să ajute la întreţinerea corpului devine dăunătoare? Şi cum să pun problema mai … delicat?
Nu doream să ajungă cineva “de la bal la spital”, mai ales în ultimele 3 zile de concurs. Nu era nici timp de pierdut, pentru că dacă urma să ia o decizie organizatorii, aceasta putea să întârzie câteva zile. Am mai spus şi altă dată, mie nu-mi place democraţia aşa cum o văd astăzi, cu sondaje de opinie, cu comisii menite să îngroape sau să amâne o hotărâre etc. Prefer să ia decizia corectă oamenii competenţi.
Şi trebuia să iau legătura şi cu anonimii din jur, dintre ei doar pe Mihai, Cipri şi Ionuţ Golban îi ştiam. Şi mi-a venit ideea cu gentlemen agreement – aşa cum sunt şi la noi unele concursuri de ciclism între prieteni. M-am consultat şi cu ei, nu numai cu ai mei. Mai jos este ceea ce am scris în 12 octombrie pe FB.

Gentlemen agreement Sa cadem de acord ca maximul pe care il poate pune sau incarca un om pe zi sa fie 45.000 pasi. Eu…

Posted by Vezentan Laurentiu on Monday, October 12, 2015

“”Sa cadem de acord ca maximul pe care il poate pune sau incarca un om pe zi sa fie 45.000 pasi. Eu sunt de acord si cu mai putin. Nu degeaba 10.000 pasi/zi se considera normal si goalul maxim de setat este 30.000 pasi /zi.
Doresc sa fac aceasta propunere, venita in urma observarii numarului de pasi a concurentilor. Cum e si firesc, competitia isi inteteste ritmul. Dar sa nu uitam ca:
1. Scopul principal este un gest frumos.
2. Ce dorim sa obtinem concomitent este sanatatea.
3. Orice exagerare strica.
Am vazut ca miscarea melcilor a fost bine studiata, au chiar si un senator. 🙂 La oameni insa intotdeauna a fost mai greu…
Tendinta este sa se mareasca de la o saptamana la alta numarul de pasi, si vreau sa va spun ce inseamna in mod normal 45.000 de pasi pe zi. Apoi sa va imaginati ce inseamna sa faci sa zicem 70.000 pasi zi de zi 🙂 Nu-s studii americane.
– in mod normal la mers 5km/h e FB si fiecare km inseamna 1.000 pasi, deci la mers 1h inseamna 5000 pasi
– la alergat castigi timp si 1h inseamna 10.000 pasi dar si … 10km parcursi
si astfel
– daca sa zicem alergi 15km zilnic, ai facut 15.000 pasi in 1h30min, iar daca restul mergi, pana la 45.000 pasi mai ai 30.000, adica 6h de mers consistent; total 7h30min zilnic, doar pentru acest concurs
Mie mi s-ar parea foarte interesant un studiu de profil al omului pe baza numarului de pasi! 🙂
Si sa va povestesc pe scurt un film, n-am retinut din el decat ce scriu mai jos:
Scopul declarat – experiment, o echipa de cercetatori ce vor sa stie cum se comporta memoria unui om, limitele, ce o stimuleaza sau o inhiba etc
Voluntari s-au gasit, entuziasmati sa ajute stiinta.
Voluntarii au fost impartiti in 2 grupe – examinatori si examinati, fiecare a ales ce-a vrut.
Testele au fost alese nu conteaza cum, sa zicem versuri de Eminescu
Examinatii citeau textul si apoi se straduiau sa-l reproduca. Mai intai au fost cuvinte, apoi propozitii etc. Daca stiau erau felicitati, daca greseau erau pusi sa repete…
Pe masura ce testele deveneau mai grele, subiectii faceau fatza tot mai greu. Au inceput sa fie pedepsiti. Examinatorii hotarau cum. Si uite-asa s-a ajuns la socuri electrice, de intensitate mai slaba, apoi … la limita de supravietuire. Examinatii plangeau. Si dintre examinatori, dar continuau sa aplice pedepsele conform … grilei stabilite dinainte.

Pana cand…
Adevarul: oamenii de stiinta erau interesati de comportamentul … examinatorilor, pana unde pot merge cand au puterea in mana.
Cam asa si cu lagarele din WW2, oamenii au picat testul.
Cine e de acord cu impunerea unui maxim sa scrie … amazing, iar cine nu … fabulous! 🙂 Nu cred ca limitarea va afecta semnificativ clasamentele la varf.
Restul timpului il putem petrece la o bere! Una, nu 100! 🙂 “”

Top

 

Etapa a VI-a – regula Pantiş + 30.000 paşi

distanta totala de alergare parcursa la Walking Month, aprox 600km conform Strava
la MPC lipsesc ultimii 20km – From Walking Month

Organizatorii au reacţionat inteligent. N-au modificat regulamentul, mă aşteptam. N-au făcut sondaj, au ales să fie operativi. Chiar neaşteptat de operativi. Şi fără tam-tam. În fond doream să ajungă mesajul la cei din partea de sus a clasamentului. Să fie informaţi. Pentru că un gentlemen agreement nu implică să fii obligatoriu de acord. Şi nici nu te obligă să te deconspiri spunând că eşti sau nu de acord.
Ne-am trezit brusc că în loc de o echipă la 1,5 milioane de paşi în faţa noastră (da, atâta aveau!!, medie cam de 45.000 paşi pe zi pentru fiecare membru al acelei echipe) avem una la … ceva peste 200.000 de paşi! Părea reală, tangibilă doar cu efort extrem din partea întregii noastre echipe, nu mai erau multe zile. Prima reacţie a mea: panică. Vorbesc şi cu Mihai. De la el doar cu forcepsul am obţinut informaţii. Normal, doar echipa lui ne urmărea şi era presată la rândul ei de alte echipe. Se vede şi acum în clasamentul final că lupta pentru locurile 2 şi 3 a fost strânsă.
M-am gândit la faptul că o modalitate simplă de a afişa un număr de paşi în faţa primei echipe (ca şi la primul om, de aceea l-am întrebat pe Mihai), e ca să se pună diferenţa de paşi faţă de echipa urmăritoare, cea de pe locul 2. Ca efect însemna ca dacă punea paşi cineva din echipa noastră diferenţa de paşi să crească nu să scadă. Era simplu de aflat, să-l rog pe Andrei să pună paşii pe ziua restantă. Pierdeam însă avantajul paşilor ascunşi de el pentru mai târziu.
M-am liniştit însă şi totul a rămas ca înainte. Ce mai contează dacă aflăm realitatea la miezul nopţii şi nu acum?

timpul petrecut alergând, uneori şi de 3 ori pe zi  – From Walking Month

Dar era timpul să controlăm mai eficient echipa lui Mihai. Practic, aşa cum eram aşezaţi în ordinea crescătoare Radu, Andrei şi cu mine, supravegheam o plajă mare de diferenţă de paşi, peste 120.000. Bănuiam că toţi trei mai mult ca sigur suntem în top ten la individual. Ne coordonam când să punem paşii să vedem New entry-urile. Aveam avantajul că echipa noastră era mult mai omogenă. Eram ca la şah, în echipă de 4. La mesele 1 şi 2 erau Mihai şi Ionuţ la ei, respectiv Andrei şi cu mine. Dacă reuşeam să facem joc nul la primele două mese atunci căştigam meciul la echipe pentru că la mesele 3 şi 4 noi stăteam mult mai bine. Văzându-l pe Mihai la individual, ştiind cam câţi paşi face pe zi, chiar dacă defazat, am vorbit cu ai mei şi am stabilit regula: paşi Mihai + 30.000 = paşi Andrei + paşi Lau. De fapt regula intrase în funcţiune într-o formă aproximativă după Maraton Piatra Craiului, atâta că nu ştiam exact numărul de paşi zilnici ai lui Mihai şi estimasem că trebuie să alergăm mai mult – se vede şi pe graficul meu dintr-o poză de mai jos. I-am şi comunicat-o la Mihai după 2-3 zile – prin 15 octombrie, să avem linişte – un număr obişnuit de paşi. 🙂

Practic în 13 octombrie am dedus că suntem pe primul loc şi e puţin probabil să putem fi ajunşi.
Top

 

Etapa a VII-a – 1 milion de paşi – 13 octombrie

mi-am îndeplinit noul obiectiv – From Walking Month

Urma o săptămână unde din punctul nostru de vedere la echipe situaţia era clară.
La individual s-a mai întâmplat ceva simpatic, cineva botezat de mine yLau a pus din greşeală înainte de gentlemen agreement 200.000 de paşi într-o zi în loc de 20.000 şi aşa a ajuns în radarul nostru. Atât a trebuit să aflăm că este fată! 🙂 Cine putea să greşească o unitate de măsură decât o fată? Asta e doar o întrebare retorică mai soft…
Problema era pentru noi acum că începea să dispară motivaţia. Ianco trăgea tare să-şi îndeplinească ţinta iniţială, Radu era ca un metronom, dar Sove şi cu mine?
Şi mi-a făcut urgent o sugestie Mihai: tu poţi ajunge la 1 milion de paşi!
Gata, pentru asta ajunge şi o alergare pe zi, mergem mai departe. Aşa se face că până la sfârşit ne-am păstrat ritmul şi ne-am distanţat de echipa lui Mihai la peste 800.000 de paşi.

cei mai multi pasi in ziua Maraton Piatra Craiului, la 152k pasi in faţă era Mihai, iar în faţa lui zLau – From Walking Month

21 oct dimineata, echipa din spatele nostru la peste 800.000 pasi – From Walking Month

Top

 

Etapa a VIII -a – ultima zi Walking Month – 20 octombrie

ultima zi Walking Month – From Walking Month

Cum era şi firesc, chiar dacă nu s-a spus nimic de clasamentul individual, nu strica să lămurim şi acest aspect. Aşa că pentru echipa noastră ordinea a fost Andrei (locul 3/595 participanţi la general după zLau şi Mihai), Lau (locul 4), Ianco (locul 8) şi Radu (locul 9). Am fost o echipă echilibrată.

În 20 octombrie, cu mobilul fetei mele în mână, am pus brățara jos la 30.500 de paşi. Atât le-am spus la ai mei că fac în acea zi. Era ora 7 seara şi brăţara era în siguranţă pe dulap.
Ce am scris atunci: “”Am depășit 1 milion de paşi în perioada 21 sept – 20 oct. Cam 600km alergați, peste 8000m dif nivel, și peste 60 ore numai de alergare, inclusiv MPC. Le mulţumesc coechipierilor mei Soveresan Andrei, Radu Kis si Ianco Slovak. Am fost o echipa adevarată! ‪#‎walkingmonth
PS: Acum sunt liber să merg şi cu bicicleta!””
Top

 

Concluzii

1. Noi de fapt am fost pe locul 2. Pentru că pe locul 1 a fost Unitatea de Urgenţe a Spitalulului de Copii Cluj. Tot concursul nostru a fost un motiv auxiliar, un îndemn la mişcare şi sănătate.
2. Mulţumim Betfair!
3. Am fost o echipă în care toţi am tras în aceeaşi direcţie de la bun început. Să fii parte dintr-o echipă implică mai multă responsabilitate decât cea pe care o ai individual, e ca o nouă familie. Ştiu că Andrei a tot avut ghinion când a participat la alte concursuri în echipă şi era reticent acum. Sper ca Walking Month şi echipa noastră să-i schimbe radical părerea.
4. Am scris acum enorm. Dar a fost concurs de o lună şi am făcut şi copy-paste. 🙂 Şi n-a fost simplu, n-a fost doar efort fizic. Şi faptul că a avut loc concursul s-a văzut: multă lume alerga prin Cluj, mai mult ca înainte. Nu cred să scadă prea mult activitatea curând, pentru că odată ce ţi-a intrat în viaţa de zi cu zi un obicei e greu să te laşi. Eu am tot încercat să iau pauze după concurs şi a trecut o săptămână şi parcă tot ca un câine zgâriu uşa să merg afară.
5. Mulţumesc Mihai, Ionuţ şi Cipri pentru că am avut cu cine să ne consultăm, n-am fost chiar o corabie singură în vânt. Şi mulţumesc pentru motivaţie la toţi concurenţii, inclusiv roboţilor. 🙂
Ne-am depăşit planul iniţial (3 milioane de paşi pe echipă) si Andrei şi cu mine am depăşit 1 milion de paşi fiecare. M-am străduit totuşi cât am putut să nu ies prea mult în evidenţă…
6. Cum va fi anul viitor e greu de spus. E clar că la aspectul competiţional se va schimba din nou ceva. Dacă voi putea concura posibil o voi face … demonstrativ, pentru donaţie.

Top

  One Response to “Walking Month prin ochii echipei UltraRunners”

  1. […] Cluj. Ce am scris atunci este semnificativ şi acum şi acea experienţă mi-a folosit – Walking Month prin ochii echipei UltraRunners. Anul acesta au fost mult mai mulţi participanţi – 1444 grupaţi în 362 echipe de câte 4 […]

 Leave a Reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

(required)

(required)