Feb 252024
 

Este a doua ediţie de concurs de alergare în acest format, denumit prietenesc. Sunt amănunte care au fost îmbunătăţite, unele nu aşa la vedere.
Traseele sunt noi (se pot vedea în albumul de mai sus), asta a fost prima alegere pe care a trebuit s-o fac. Am dorit ca alergătorii să vadă şi locuri noi din Făget pentru că în general la antrenamente ei preferă aceleaşi şi aceleaşi trasee.
Aşadar o dată pe lună trei schimbări: concurs în loc de antrenament, traseu nou în loc de standardul săptămânal, locuri noi sau mai puţin cunoscute. La locurile mai puţin cunoscute trec refugiul Slamovics, o căsuţă de lut cârpită de nenumărate ori aflată nu departe de un punct de belvedere spre valea Gârbăului. Acum această căsuţă e mult mai accesibilă şi pentru că traseul TR (triunghi roşu) ce porneşte de la izvorul Sf. Ion şi se încheie în CA (cruce albastră) a fost curăţat şi marcat proaspăt.

Sunt membru şi la clubul CAR Cluj, m-am gândit că din atâţia membri mai pot atrage spre alergare, mai ales montană, pe drumeţi, biciclişti, schiori, căţărători… Să zicem că e provocarea mea, să vedem cât va ţine…

Evenimentul pe site-ul CAR: februarie

Am scris pe blogul CAR despre concurs. Sunt filmări şi poze făcute de concurenţi, le mulţumesc foarte mult, şi acest lucru e o diferenţă faţă de orice altceva, e vorba de implicarea în organizare. Mie îmi place ce au văzut şi pozat, fiecare imagine reflectă cumva din interior personalitatea fotografului alergător.
Pentru luna februarie am ales doar două lungimi de trasee, de 9 şi 15km, cel lung ajungând la Peana şi folosind la întoarcere CR (cruce roşie) şi PP (punct portocaliu), cu startul şi finish-ul la Roata Făget. Data trecută au fost trei lungimi de trasee, în ideea că două dintre ele pot fi alergate mai uşor şi în timpul săptămânii.

Fiind aproape martie şi poteci mai puţin umblate am avut norocul să văd mulţi ghiocei deja înfloriţi. Şi acest lucru mi-a dat ideea de a premia încă de la start pe participanţi cu mărţişoare. Da, au primit şi bărbaţii, şi încă inimioare! Ei vor da mai departe cadoul primit. Mi-au plăcut mărţişoarele ceramice hand-made făcute de prietena Codruţa şi… restul e poveste.

Am fost 17 alergători la start, iar la rezultate am mai contorizat patru persoane care au alergat în timpul săptămânii. Unii dintre noi am alergat şi în timpul săptămânii în recunoaştere sau în ritm de concurs pe traseul care nu putea fi parcurs în regim clasic sâmbătă, 24 februarie, la ora 9. Apropo de perioada concursului, a fost o altă mică modificare faţă de data trecută, am inclus şi weekendul precedent, astfel că traseul lung a putut fi parcurs în 17-18 februarie.

Sper că le-a plăcut evenimentul, vedem data viitoare! În ediţia aceasta au fost şi alergători de data trecută. Bravo Cipri Nedea pentru rezultate, ai fost la distanţă faţă de noi!

În final link şi la un video creat pe baza filmărilor.

Feb 252024
 

Mai jos este ce am scris pe blogul CAR despre prima ediţie a Concursului Prietenesc – ianuarie 2024.
Linkurile la eveniment si la blog:
eveniment
blog
Unii au simţit nevoia unei motivaţii de a alerga în vremea mai dificilă de iarnă, alţii au dorit socializare şi au alergat în grup, au fost şi care au dorit să-şi testeze forma faţă de alţi concurenţi, privind concursul prietenesc ca pe un concurs adevărat…
Am avut alături de noi concurente din Franţa care de la început ne-au spus că au venit să se intereseze de grupurile de alergători din Cluj, de locurile potrivite pentru alergat inclusiv pe trailurile de lângă Cluj.
Posibilitatea de a alerga şi în timpul săptămânii a mai adus alături de noi câţiva concurenţi care n-au putut fi prezenţi în weekend. Eu am şi profitat şi am alergat practic pe toate cele trei trasee în cursul săptămânii, alegând pentru concursul clasic de sâmbătă traseul lung.
Şi uite-aşa ne-am strâns mai mult de 30 de concurenţi de la mai multe cluburi clujene pe lângă CAR Cluj, implicate în alergarea şi orientarea de la noi, organizând concursurile din zonă. Au fost prietenii de la Rupicapra, au venit şi de la un club nou format de orientare – Watch Out şi, bineînţeles, de la Runners.
În ziua de astăzi pe lângă cluburile reale există şi grupuri pe Facebook, pe Whatsapp şi altele care prin cine mai ştie ce metodă de comunicare ţin legătura şi aleargă săptămânal împreună. Mulţumim Alergători Începători pentru posibilitatea de a împrăştia vestea că este acest concurs care, în parte, a suplinit lipsa Făget Winter Race ce se ţinea în această perioadă, fiind primul concurs din an de aici.
Concursul de sâmbătă s-a încheiat cu o masă cu poveşti la Roata.

Le mulţumim tuturor pentru prezenţă, formatul acesta flexibil de concurs dorim să-l mai repetăm, doar la partea de trasee încă suntem nedecişi, dacă e mai bine să rămână în timp aceleaşi pentru comparaţie şi simplitate, sau vom alege trasee prin zone noi, cu dezavantajul că va trebui mai multă atenţie la trackuri.

Pentru cei care n-au participat, au fost trei trasee:
Făget Scurt drum Sf. Ioan 8,3km cu 238m diferenţă de nivel
Făget Mediu izvor Bilaşcu 15km cu 380m diferenţă de nivel
Făget Lung pe la Peana 18km cu 527m diferenţă de nivel

Text: Laurentiu Vezentan
Fotografii: cu totii

Feb 042024
 

Luna octombrie a fost foarte simplă: voluntar la Făget Ride şi în rest activităţi de toamnă – perioada recoltei. Sigur, la mine rezultatul a fost 0 la recoltă, dar am mimat bine.

Să nu uit să amintesc de Walking Month, un concurs caritabil care se întinde în fiecare an pe durata unei luni: luna mersului pe jos.
Concursul a început în 11 septembrie, am ales să concurez doar la individual şi fără să am pretenţii de a ajunge pe podium.
Am încheiat pe locul 100 la Superwalkers (adică cei care totuşi au avut ceva pretenţii să facă mulţi paşi), cu 739.125 paşi. Conform statisticii am făcut cu 74% mai puţini paşi ca anul trecut.
A fost al 9-lea sezon, am participat la toate până acum.

Apoi a venit în sfârşit şi altceva decât alergarea, MTB-ul: un concurs de orientare.

Cupa Vinci orientare – 18 noiembrie – loc 7 categoria M45
Povestea de pe FB
Astazi, pe o vreme buna daca e sa compar cu ce a fost spre seara (vedeti poza cu zapada), am participat la Cupa Vinci – orientare.

Demult n-am mai participat la concursuri de orientare, asa ca acum a trebuit sa-mi “calibrez” “busola”: la primul punct am ajuns dupa mai bine de 30min, un inceput furtunos care mi-a dat linistea necesara, cea necompetitiva. 🙂
Felicitari tuturor ce s-au incumetat sa participe, organizatorilor si voluntarilor! Trebuie spus ca aceasta cupa, ce incepe sa devina traditie, are ca trasator principal un elev, din familie de orientaristi. Adica, asa cum plantezi un pom cand esti tanar, sa creasca alaturi de tine si sa ramana semnul trecerii tale, concursul acesta il va insoti poate toata viata pe copilul devenit adolescent.
Ma bucur si de aparitia unui nou club de orientare la Cluj – Watch Out . A fost plin de copii de la ei la acest concurs.
Si distanta reala parcursa de mine:

La capitolul drumeţii am bifat una de grup cu prietenii la Râmetea, una pe trei zile în Retezat cu cazare la cabana Genţiana, împreună cu Tudor şi una pe Muntele Mare la refugiul CAR.

De 1 decembrie am participat la Cluj Ecotrail. Despre acest concurs am scris pe blog, în sfârşit am ieşit ca povestitor din perioada de hibernare.
http://www.unpicdetimpliber.ro/2023/12/cluj-ecotrail-ultramarathon.html

Alergare de Moş Crăciun prin oraş 22 decembrie
A fost o activitate iniţiată de mine pentru CAR Cluj, am şi scris pe blogul CAR despre ea.
Activitatea: https://carcluj.ro/activitati/alergare-de-mos-craciun-prin-oras

Pe blog: https://carcluj.ro/blog/alergare-de-mos-craciun-prin-oras
Ataşez şi aici textul de pe blog.

Evenimentul organizat de CAR în seara de 22 decembrie a strâns la “start” 17 alergători, echipaţi fiecare cu căciuli şi haine de Moş, cu steluţe, luminiţe aprinse şi cu mult chef de alergare şi socializare.

La Casino, în Parcul Mare, era deja organizat un Târg de Crăciun, cu multe mese pline de cadouri numai bune de pus sub brad. Târgul a fost unul organizat în scop caritabil, creatorii iconiţelor fiind şi copii de la şcoli, banii urmând să fie donaţi Centrului de Îngrijiri Paliative Pediatrice „Sfântul Hristofor”. Am încercat să ajutăm şi noi cu câte ceva…
După ce am facut pozele de rigoare în faţa Cazinoului, ne-am pregătit pungile cu bomboane pe care urma să le dăruim copiilor întâlniţi pe aleile oraşului (şi părinţilor acestora). Ne-am bucurat şi noi de alergare, de spiritul Crăciunului, deşi se simţea că un vânt rece pune stăpânire încet, încet, peste oraş.
Mai întâi am vizitat zona centrală plină de oameni şi lumină, apoi am trecut podul peste Someş şi am urcat pe scările care duc pe Cetăţuie. A urmat şedinţa foto şi pozele de rigoare la Crucea Eroilor Neamului, cu oraşul luminat de sărbătoare. Am continuat apoi prin Gruia şi Cartierul Grigorescu, până la maşini.

Tombola de final a fost cu happy-end (dar şi cu obligaţii – n-au ce face, trebuie să se antreneze) pentru doi dintre alergători, înscrierile gratuite la cele două evenimente din 2024 fiind oferite de Msg Maraton Apuseni şi CugiRace – le mulţumim organizatorilor acestor evenimente.
După alergare, ţinând cont şi de frigul de afară, ne-am refugiat la un club pentru socializare la un pahar de vin fiert şi cipsuri proaspete.

Am fost şapte alergători din cadrul CAR Filiala Cluj, acum pregătim tombola surpriză pentru ei, cu produse potrivite pentru munte oferite de clubul nostru (Moşul CAR) pentru sprijinirea departamentului de alergare – mulţumim!
Ne-am întâlnit, am alergat împreună, ne-am distrat şi vom găsi, mai mult ca sigur, un nou motiv pentru o alergare sub egida CAR Filiala Cluj. Vă aşteptăm în noul an la alergările noastre!

 

Walking Month 2022 – echipa Cucubau vs Walking Month 2021

 Alte concursuri, Cluj, Cluj-Napoca, Localitati si zone, Walking Month  Comments Off on Walking Month 2022 – echipa Cucubau vs Walking Month 2021
Dec 292022
 
WM2022

 

 

2021 – Walking Month
Încep cu o scurtă incursiune în anul 2021, an în care am dorit să-mi arăt susţinerea pentru proiectul Walking Month, dar n-am avut timp nici măcar pentru alergatul zilnic obişnuit. Anul trecut nici măcar n-am avut timp să scriu câteva cuvinte despre concurs, ataşez acum screenshoturi cu datele de atunci pe care am fost prevăzător să le fac înainte de actualizarea aplicaţiei WM din 2022.
Se poate aşadar să fiu si om … normal. 🙂 Nu am pus Walking Month 2021 nici măcar la rubrica de încheiere de an – Activitati 2021.

 

2022 – Walking Month în echipa Cucubau, 31 octombrie – 30 noiembrie
O întreagă poveste cu echipa Cucubau din acest an, începând cu alegerea numelui. Am avut o mulţime de propuneri, printre care şi “Noi“, doar să părem  mai serioşi. Nu s-a putut. Măcar s-a respectat una din dorinţele mele, să fie un nume în limba română. 🙂
Am ştiut că va fi un an greu pentru că … doream să fim pe podium la această ediţie. Cât va fi de greu cu adevărat ne-am dat seama după primele 5-10 zile. Nu e chiar meritul nostru. Noi doream doar… să fim pe podium. Cine va dori să fie pe podium alături de noi va merita să fie acolo, indiscutabil.
Au venit problemele. Ne-am dat seama că zilele de weekend care erau, previzibil, puncte tari la restul echipelor, pentru noi vor fi provocările extreme, unii dintre noi având program care ne ducea chiar în afara localităţii. Cei rămaşi la “program normal” urmau să suplinească lipsa de paşi a celor plecaţi. În aceasta competiţie contează, dacă eşti apt fizic, doar timpul pe care-l poţi aloca pentru concurs. Ai timp, faci paşi. Nu ai timp, nu faci. Simplu! 10000 paşi pe oră dacă alergi, 7500 paşi pe oră dacă mergi. Asta în primele zile, cel puţin pentru mine la alergat mai mult de 9000 paşi pe oră n-am reuşit să fac în ultimele zile.
Ce nu sunt deloc simple sunt într-adevăr părţile care nu se văd: mintea şi sufletul. Trebuie să le protejezi şi printre primele măsuri e să-ţi interzici să-ţi pui câteva întrebări începând cu “de ce”.

Fac o paranteză.
Numărul acesta de paşi pe oră nu sunt scoşi din turbanul unui scamator. Sunt bazaţi pe experienţă, dar o experienţă cu pretenţii ştiinţifice. La antrenamentele de alergare pe care le găsiţi “pe toate gardurile”, la rubrica dedicată creşterii cadenţei vedeţi antrenament săptămânal chiar dedicat acestui scop. Pentru doar câteva minute acest antrenament te impinge să îţi creşti cadenţa undeva între 180 paşi pe minut la 220 paşi pe minut. E ceva similar cu ceea ce e des întâlnit la ciclism, unde se consideră că dacă nu ai cadenţă de 180 rotaţii pe minut la un concurs nu eşti… profesionist. Trecând peste parametrii fizici ai unui om, alte amănunte, la modul general se consideră că e foarte bine dacă alergi cu cadenţă de 180 paşi pe minut. Dar la concurs. Câteva minute la antrenament. Ce înseamnă 180 paşi pe minut? 180×60/oră, adică 10800 paşi pe oră! Evrika! Mare Einstein! Aşadar, o verificare de paşi ar implica ca un om să nu depăşească pe oră aproximativ 10000 paşi. Mai trebuie ţinut cont că nu e bine să-şi schimbi obiceiurile, cadenţa de alergare, că rişti accidentări.
Ca să închei cu numărul de paşi posibili pe zi, reiese la calcul că în mod normal nu ai cum să depăşeşti 260k paşi pe zi, ceea ce ar implica să nu dormi deloc şi să faci 24 ore ceea ce sportivii fac … câteva minute, eventual ore. La concursurile mele de ultra, unde scopul nu erau paşii, ci să parcurg distanţă cât mai mare în timp cât mai scurt, şi în care nu porneam la ora 12 noaptea şi erau cu diferenţă de nivel, nu ţin minte să fi putut face în 24h mai mult de 200k paşi.

Revenind, era evident că pentru noi era important să observăm obiceiurile echipelor concurente, era important să ştim când se “trezeau” şi începeau să facă paşi, ca să putem estima câţi paşi vor putea face în acea zi. Pe mine mă amuza şi mă motiva să văd ce fac MD, TC, MS, A, DP, N… Ca să le văd ambele iniţiale a trebuit să schimb rezoluţia la ecranul mobilului, să micşorez fontul de sistem, am ajuns astfel să mă citesc la telefon agenda cu lupa, pe deasupra faptului că şi aşa folosesc ochelari pentru apropiere. Ca o joacă am început să-i caracterizez, fără să-i cunosc. Primul pas a fost să determinăm cine sunt cu adevărat în clasamentul zilnic cei patru componenţi ai echipei Smashers care era pe locul întâi. Când a devenit evident după două săptămâni că echipa Pantera Roz nu mai mergea pentru locul unu, ci doar pentru păstrarea pe podium, având în componenţă pe TC, câştigătorul şi din acest an la individual, ceea ce am remarcat a fost că tizul meu din echipa lui, LV, avea un rol aparte. Stătea în spatele nostru, undeva în top ten individual, simula prin adăugarea fictivă de paşi şi scana la individual adversarii lui TC, ajutându-l astfel să ţină distanţa faţă de urmăritori. Îi spuneam “spionul”.

La problemele noastre legate de weekenduri a trebuit să se sacrifice cineva. Am fost doi, Adrian “Grigo” şi cu mine. Glumind, spuneam că rămânea să ştim câte zile de weekend au echipele adverse, speram să nu aibă mai mult de două pe săptămână. Pentru mine partea cu sacrificatul a mers până la a lua zile de concediu, aşadar nu ar fi fost o mare minune să văd că şi alţii fac la fel.
Faptul că am fost forţat să fac prea devreme mai mulţi paşi decât eram pregătit fizic să fac, nefiind în formă maximă, a dus aproape la accidentarea mea după o săptămână şi jumătate. Slăbisem deja 4kg şi jumătate, mult pentru cineva chiar şi uşor supraponderal de 170cm şi 73,5kg la începutul “aventurii”. Am şi dat anunţ pe grupul nostru că … trebuie să iau măsuri.
Dintre măsuri au fost schimbarea papucilor de alergat, pur şi simpu nu mai puteam face rotaţie, nu mă deranjau decât o singură pereche ca să pot călca mai normal. Dar au venit ploile şi a trebuit să renunţ şi la rotaţiile locurilor optime de alergat Făget, “La Terenuri” şi Parcul Central. Am rămas cu “La Terenuri” pentru mai mult de o săptămână pentru că acolo era o pistă de alergare care era mai puţin invazivă pentru picioiarele mele şi-mi permitea să folosesc alţi papuci, foarte uzaţi dar “wide”.
Încă cu o lună înainte îmi pregătisem luna alergării cu abonare la platforma scribd, să pot asculta cărţi în timpul mersului şi alergării. E un mare avantaj faptul că poţi schimba viteza de redare ca să poţi înţelege ce asculţi. Din păcate practica a arătat că pentru cărţile în engleză e o bătaie de joc să le ascult aşa, din mai multe motive, ducând de multe ori la dublarea cu cititul aceloraşi pasaje după alergare. Nici nu erau cărţi de beletristică. Apoi am ales cărţi în română. Încă mai ascult autobiografia lui Will Smith, singurul care şi-a permis să aibă traducere în română pe scribd. Chestie de PR, chiar e bun, a şi fost cel mai bun actor pentru un deceniu, cel mai vandabil. Ştiu, nu credeţi, nu rămâne decât să vă convingeţi dacă am sau nu dreptate. Dacă e important pentru voi.

Dar a trebuit să renunţ şi la ascultarea de cărţi. Şi nici n-am mai înregistrat activităţile de alergare până la ultimele cinci zile când era clar că-mi voi face de cap. Toate acestea pentru că eram aproape de accidentare şi trebuia să fiu foarte atent la modul în care alerg, să monitorizez orice durere care putea apărea. După acea primă săptămână şi jumătate mi-am dat seama că dacă tot trebuie să fac paşi mulţi merită şi să concurez la individual. Noi, ca echipă, dar şi eu la individual, puneam paşii în urmă cu 2 zile, aşa că abia ajunsesem în partea superioară de clasament. Dacă la echipe era mai simplu, la individual mi-am făcut grafice să-mi dau seama cum a evoluat TC pe primele 10 zile, să încerc să estimez ce rezerve are. Se pare că am greşit niţel, am “căzut” după el la vreo 50k paşi, eu încheind pe locul 2 cu ceva peste 3 milioane de paşi, scopul meu de ultimă săptămână, când credeam că are doar o zi rezervă şi eu două.
În loc de ascultarea cărţilor am ascultat muzică. În special Sia cu a ei “Unstoppable” şi The Hu cu “Wolf Totem” mă motivau şi mi se potriveau ca ritm. Am zis că voi studia ritmul unor melodii, apreciez că la cele două ritmul este pe la 174 paşi pe minut, suficient pentru alergările mele obosite.

Măsurile luate de mine au dat rezultate pentru problemele fizice. Chiar dacă am continuat o săptămână să folosesc o cremă antiinflamatoare, după două-trei zile nu mai simţeam nevoia. A contat în mod sigur şi faptul că am ajuns la greutatea optimă, coborând şi sub ea – în fond nu e ca la armată, scazi şi creşti în greutate la ordin şi te opreşti oricând tot la ordin. Nu e ca şi când ai apăsa un buton roşu sau de altă culoare. Am continuat să scad în greutate şi la o săptămână după concurs, asta în condiţiile în care la sfârşitul concursului scăzusem cu peste 9kg, adică multişor peste 10% din greutatea de pornire.
A contat însă că m-am concentrat la un singur lucru şi am renunţat în timpul alergării la tot ce-mi distrăgea atenţia. Aveam de făcut prea mulţi paşi în timp prea lung ca să-mi permit extravaganţe. Am continuat să folosesc unica pereche de papuci care era suficient de largă pentru tălpile şi degetele mele dilatate, dar n-a mai contat suprafaţa de alergare şi nici faptul că tălpile papucilor demult nu-şi mai făceau rolul protector. În pădure totuşi am renunţat să alerg, era mai mereu umed. Măcar am făcut nişte oameni fericiţi, poteca de aproximativ 400m pe care o folosisem intens era umblată şi de posesorii de câini care ajunseseră să-şi schimbe obiceiurile de plimbare din cauza mea. Ajunsesem să-i recunosc, să ştiu cam pe la ce oră umblă unii. Nu toţi îmi răspundeau la salut şi mai toţi preferau să mă ocolească, uneori schimbam eu puţin traseul să nu ne intersectăm.

Nu mai lungesc povestea, mai adaug că lupta noastră cu Smashers n-a fost deloc uşoară. Dar i-am “băgat în şedinţă” de vreo două ori iar ei tot aşa, ultima dată când brusc s-au decis să pună la capăt de weekend 450k paşi într-o zi, înainte cu o săptămână de final. Dacă ar fi continuat aşa sigur ne depăşeau. Nu, nu era imposibil, cel puţin doi dintre membrii echipei lor puteau face zi de zi peste 100k paşi. Dar a fost doar momentul când au decis că pot pune tot la vedere, nu mai luptau pentru locul 1 ci doar să-şi păstreze locul 2 care deja părea asigurat.
Prima dată când am făcut şedinţă a fost când am observat că rămân 3-4 zile în ritmul nostru deşi îi depăşisem. Atunci am lansat întrebarea, prin diverse observaţii, nu direct, vrem sau nu locul 1? Mai trecusem prin astfel de experienţă şi nu o dată. Şi pierdusem cu echipa locul 1. Să fii locul 1 în condiţiile din acest an era de record, am şi făcut în total peste 9 milioane de paşi, chiar dacă nu mai era necesar. Să fii pe podium e una, să fii locul 1 e alt nivel. E nevoie de cel puţin 3 persoane cu paşi mulţi consecvent şi al patrulea să nu fie departe. Pe scurt, avea nevoie în acel moment să se decidă a patra persoană. Când aceasta s-a decis, punând şi într-un mod spontan  paşii pe zilele din urmă, Smashers a intrat în şedinţă. Punerea de paşi a coincis cu paşii mei de weekend, a fost o surpriză, până atunci pentru Smashers persoana cu numărul patru de la noi nu conta, sigur observaseră că noi mergem “pe trei picioare” şi mai sperau.

La individual TC, câştigătorul, a lăsat premiul primit organizatorilor, oferind excursia copiilor pentru care făcusem cu toţii paşi. Bravo lui, un gest frumos pe care îl consider în ton cu scopul concursului! M-am gândit şi eu la ce voi face în cazul când câştigam, dar n-a fost nevoie să mă decid. Nici eu nu eram convins să păstrez premiul, nici nu ştiam precis care este pentru că nu m-a interesat, unul din motive fiind că era puţin probabil să-l pot folosi. Am deja experienţa unor premii primite pe care nu le-am folosit, ultimul fiind cel de anul trecut de la Propark Adventure cu echipa. Dintre opţiunile mele era să dau premiul cuiva care nu mai câştigase şi care s-a străduit mult: MD care a încheiat pe locul 3 la individual şi aparent nu făcea parte din nicio echipă, cel puţin de vârf. Nu ştiu ce calcule şi-a făcut, dar de perseverat a perseverat până în ultima secundă. Dacă mai adaug un lucru secret, dar ca acesta să fi fost certitudine trebuia ca MD să fi participat la premiere, atunci sigur i l-aş fi oferit lui. Altfel, altă opţiune ar fi fost la inspiraţie, mai precis spus – nu ştiu.

Dar să trec la modul clasic, la ce am scris pe FB.


Postarea întâi

Un carton imens al echipei castigatoare din 2015, ramas in grija mea si pastrat si acum.
Prima editie Walking Month – 2015. Atunci in echipa UltraRunners cu Soveresan Andrei-Gratian , Ianco Slovak si Radu Kis .

De atunci am participat la fiecare editie si acum s-a ajuns la editia a VIII-a. Uneori am mers cu ganduri mai mari, alteori a fost suficient sa stiu ca fac o fapta buna, in echipa cu familia sau cu alti prieteni.

Anul acesta a fost un an… greu, iar cu recorduri ca-n 2016. Asta e, cine vrea sa castige atunci sa faca un efort sa merite.

In echipa Cucubau (da, am inceput ca o joaca) am fost alaturi de Mihai Pantis , Adrian Grigorescu si Rusu Adrian. O echipa frumoasa, cu prieteni care in alti ani au fost adversari, o echipa in care ne-am inteles si la bine si la greu si ne-am motivat unii pe altii.

Multumesc! Curand vom vedea si rezultatul nostru.

Scopul pasilor in acest an?

“1.000.000

de minute de mișcare pentru copii

Intră în competiția Walking Month și ajută sute de copii din categorii vulnerabile să descopere bucuria sportului și a prieteniei. Vei oferi un milion de minute de mișcare pentru cei mici, în timp ce vei câștiga sănătate printr-un stil de viață activ. Știi cât mult bine poți face cu câțiva pași?”

Dupa aceasta editie chiar mi-am schimbat obiceiurile. A inceput o noua etapa din viata. Va fi tot frumoasa, fiecare varsta are farmecul ei.

 

 

Postarea a doua

Multumim pentru concurs! Multumesc coechipierilor pentru ambitie, pentru unitatea de final provocata de schimbarea de obiectiv – de la dorinta de podium la cea de loc 1, o mare diferenta. Felicitari tuturor participantilor pentru efort! Sper sa simta fericirea si sa fie bucurosi toti copiii, din care cu o picatura am contribuit cu totii.

A fost antrenant, greu pentru cine a dorit mai mult, un an al recordurilor (am anticipat asta) care probabil nu vor mai fi depasite pentru ca e posibil sa se schimbe regulile. Eu sunt unul din oamenii care provoaca schimbarile de reguli dar respectand regulile.

Una din propuneri, pe scurt, motivele sunt evidente, este ca dupa maxim 2-3 saptamani sa se selecteze primele 10 echipe sau toate acelea la care toti membrii echipei fac zi de zi 40-50.000 pasi. Adica sa existe o limita superioara de pasi pe zi/om sau pe echipa care sa fie luata in considerare.

Sunt convins ca numarul de pasi per global chiar va creste, fiind mai multe echipe motivate sa ajunga in acest play-off.

Echipele selectate vor concura intre ele (valabil si la individual) de exemplu intr-o reuniune de weekend la o sala de fitness cu benzi de alergare pentru un numar de ore (pot fi 24h). Castiga cine face mai multi pasi. Daca nu se poate cu sala de fitness, atunci oriunde, dar sa fie cu proba video acel numar de ore.

Pentru ca am facut peste 3 milioane de pasi si am incheiat pe locul 2 la individual (1 cu echipa), la mica diferenta de locul 1, va atasez mai jos ultimele 5 zile alergate. In principiu tot istoricul e “la liber”. Nu sunt profesionist in sport ci amator. Un profesionist nu si-ar fi putut permite alocarea unui asa de mult timp pentru podium, ar fi facut pasi cat ar fi putut in timpul programului lui restrictiv. Matematica e valabila, dar trebuie citita cu atentie ipoteza pentru ca rezolvarea sa dea rezultatul corect.

Ca sa vedeti ce inseamna 130k/zi sau chiar 140k. Da, am alergat efectiv intre 80 si 100km/zi, evident distanta parcursa e mai mare. Nu e exagerat pentru mine, mi-am impus sa nu ma trezesc mai repede de ora 5 si sa inchei pana la ora 23. N-a iesit locul 1 individual, dar nici n-am pornit cu acest scop si clar a contat la final. Am slabit ceva peste 9kg, adica peste 10% din greutatea corporala initiala. Pasii inseamna timp, timpul e pretios si limitat. Multumesc pentru intelegere si sprijin familiei! De la 1 decembrie n-am mai alergat, am avut si am de lucru sa recuperez.

In general de la 6 dimineata la 11 noaptea am alergat cu pauze, am avut si concediu.

https://connect.garmin.com/modern/profile/vezentan

https://connect.garmin.com/modern/activity/10138015794

Dau cateva repere din acest an, care confirma ca ceea ce e imposibil pentru unii e posibil pentru altii si acest lucru e valabil in orice domeniu. Totul tine de antrenament, doar ca in general lumea asociaza doar sportul cu antrenamentul. Dar invatarea e tot antrenament, cititul la fel etc. Cine a facut pasi putini dar s-a trezit dimineata devreme sigur a ajuns departe. In 2020 cand am fost in echipa “Pasii ne unesc” cu trei elevi am spus clar: treaba voastra e sa invatati. http://www.unpicdetimpliber.ro/…/walking-month-2020…

Pun un link la pasii facuti la un concurs pe mai multe zile – Transylvania Legends din luna mai, cand am parcurs distanta de la manastirea Putna la Medias (peste 600km) in 9 zile, din care o zi de pauza. Sunt aproximativ 100k pasi/zi.

Prima zi: https://connect.garmin.com/modern/activity/8830133425

Atasez si un link din luna aprilie, cand am participat la Istria 100 mile, cu aproximativ 160k pasi facuti in 26h.

https://connect.garmin.com/modern/activity/8617374119

Sarbatori Fericite!

 

Walking Month 2020 – echipa “Pașii ne unesc”

 Alte concursuri, Cluj, Cluj-Napoca, Localitati si zone, Walking Month  Comments Off on Walking Month 2020 – echipa “Pașii ne unesc”
Dec 182020
 

Ca în fiecare an până acum, am participat la concursul caritabil Walking Month și anul acesta, anul cu restricții. Evenimentul s-a desfășurat pe durata unei luni, evident, din 15 septembrie în 14 octombrie, dar efectiv am avut multe de făcut și n-am avut vreme și nici răbdare să scriu, în parte și pentru că a trebuit să fac din lucrurile amânate sine die.
Luna Walking Month a fost ca o gaură în timp pentru tot ce a însemnat altceva decât activitățile zilnice obligatorii.

Despre Walking Month am tot spus și repet: mi-a plăcut faptul că de fiecare dată contribuțiile adunate de la participanți s-au folosit pentru binele comunității, pentru a suplini o lipsă, pentru a rezolva o problemă fix “de lângă mine” și că alături mi-am putut construi și o provocare sportivă de echipă/individuală.

De data aceasta, datorită situației devenite și mai dificilă a bătrânilor singuri, a restricțiilor care au afectat mult economia, organizatorii Walking Month au avut ca țintă asigurarea mâncării pentru aceștia, sub titulatura “Masa pe roți”.
Au venit astfel în sprijinul Serviciului de Ajutor Maltez care s-a ocupat de această problemă mulți ani și care acum a fost copleșit de numărul de cereri. Toată stima pentru toți cei implicați, evident și participanților la concurs.

Începutul, scopul sportiv

Inițial m-am gândit să particip singur, fiind voie în acest an. Organizatorii au ținut cont de sugestiile participanților, au permis echipe formate și din una, două sau trei persoane iar o parte din premii au fost prin tragere la sorți cu intenția de a premia echipe din toate zonele de clasament, nu doar pe cele de podium. Anii trecuți am fost printre câștigători sau am participat cu întreaga familie, în orice caz de fiecare dată mi-am stabilit câte o țintă și individual, ca să zic așa – o provocare de tip sportiv.
Ca o compensare pentru toate schimbările intempestive din societate de acum care s-au reflectat în absolut toate aspectele vieții, am simțit nevoia să mă autodepășesc, să încerc să-mi depășesc recordul de pași individual din anul doi de competiție – 2.176.357 pași. Acel record “neomologat” pentru că atunci nu contau clasamentele individuale, însemna o medie de peste 72.000 pași/zi și a însemnat atunci practic un nou serviciu pentru mine, zi de zi alocând pentru alergare (ca să câștig timp) sau mers mai mult de 8 ore. Și atunci, ca și acum, am profitat și de pașii făcuți la ultramaratoane, care au fost însă o picătură în ocean, un impuls trecător, borne care s-au adăugat zilelor în principiu de weekend. Așadar, cel mai mult m-au ajutat zilele când am fost liber, cele de concediu, programate de la început după calendarul lunii Walking Month.

Așadar, ținta mea urma să fie cu totul individuală în acest an, și anume depășirea numărului maxim de pași făcuți de cineva la acest concurs în toți acești ani, record care-mi aparținea. Trebuia să obțin o medie zilnică de minim 73k pași, ceea ce însemna practic peste 7h de alergare (eu fac 10k pași/oră de alergare sau 7500 pași/oră de mers intensiv). Cum și lucrez, oboseala se acumulează, în mod clar nu mă simțeam în stare să alerg atâta pe durata unei luni întregi, așa că trebuia să și merg, și urma să mă aștept la cel puțin 10h de efort zilnic special pentru acest eveniment. Voi încheia pe primul loc la individual sau nu, nu depindea numai de mine. Vorba blogului meu, cine are mai mult decât “un pic de timp liber” va câștiga. Dacă și rezistă…
Merită efortul sau nu? Întrebarea aceasta chiar trebuie scoasă din minte imediat ce ți-ai fixat o astfel de țintă.

Ca idee, ca să știți de la început “nivelul” meu calificare în cadrul acestui concurs ( latura sportivă), că așa e mai semnificativ și cuvintele pot avea altă greutate, am încheiat acum pe locul 2 la general individual, cu 2.446.557 pași și pe locul 4 la general cu echipa “Pașii ne unesc”, echipă mixtă formată din 4 persoane, din care trei au fost elevi, adolescenți.

A, dar am spus că eu aveam de gând să particip doar individual acum! Ce s-a întâmplat? Mai nimic, decât că pe la 12 noaptea înainte de ultima zi de înscriere m-a rugat cineva să fac parte dintr-o echipă. Urma să fiu alături de trei adolescenți, elevi, eu – unul din tartorii concursului, poate cel mai mare dintre toți.
Am tot bombănit și cârcotit, că doar deja era ziua următoare și la ora 5 trebuia să ma trezesc pentru mers la serviciu.
Evident am pus condiții, toate ca să reteze din start orice dorință a lor (și, dictată sau nu de subconștient, mai ales a mea) de a câștiga la echipe, de a fi pe podium. De ce? În primul rând doream să mă asigur că participarea lor nu se va transforma într-un regim de armată, neglijând ce e de fapt important în viață. Apoi, pentru că știam că nu avem cum câștiga… știam cu cine avem de-a face. Nu-s fan al misiunilor imposibile și mai ales inutile, dar am experiența aceasta… 🙂
În clar, am spus “nu” planului lor inițial de a face 30k pași zilnic de persoană (cu excepția mea, care eram liber să fac ce doresc) pentru că și acest lucru mi s-a părut prea mult, că e un consum de timp prea mare. La un calcul sumar, cum sigur nu aveau cum să fie alergători de anduranță la vârsta lor, 30.000 pași zilnic însemna minim 4 ore, care se adăugau la 8 ore școală, 8 ore somn, 4 ore teme și alte activități obligatorii. Nu ar mai fi rămas nimic pentru altceva.
Scopul lor în viață nu e acesta, pot să se autodepășească, să simtă efortul suplimentar, dar acesta să nu-i afecteze la învățat că și așa școala acum e parcă în bătaie de joc, un obicei care e executat din inerție și care cumva s-a perpetuat și a rezistat în democrația noastră. În plus, cu restricțiile, orice clipă/ocazie de socializare e mult mai importantă decât un rezultat la un concurs care, oricum, are partea caritabilă în prim plan.

Și am pus numele echipei, așa cum mi-a venit inspirația la acea oră: Pașii ne unesc. Am dorit să fie și cu mesaj și, în orice caz, n-am vrut să fie în engleză sau prescurtări șmechere. Am considerat că peste 70% din echipe vor avea un nume străin, nu doream să fiu ca majoritatea.

Ca observație, cu unul din membrii echipei nu m-am văzut, nu m-am auzit și n-am corespondat deloc în mod direct. Mi s-a părut mai neobișnuit, dar nu deranjant! 🙂 Când am avut însă ceva de spus s-a auzit prin intermediari. Le mulțumesc pentru înțelegere, pentru implicare, că m-au ales în echipă, știu că s-au străduit și cred că a fost și pentru ei o lecție de viață în direct. Din viața reală, unde e musai să ai priorități, să ai o ierarhie, să știi ce e important pentru tine. Eu pot fi așezat într-un fel la rubrica “așa nu” dar, să zic așa, îmi permit. Sunt expert în marele nimic – irosirea timpului pe lucruri mărunte. Îmi dă parcă un sentiment de libertate, nu poate găsi nimeni niciun rost la ce fac și astfel sigur nimeni nu poate contesta faptul că e doar pentru că “așa vreau eu”.

Desfășurarea competiției

Nu insist pe modul cum am petrecut luna. În fapt, chiar am fost foarte ocupat și oboseala s-a tot strâns. Nu sunt supraponderal, să zicem că la început aveam 69kg la 170cm înălțime și idealul meu de greutate era 67kg, iar la sfârșitul lunii WM am ajuns la 63kg. Eu nu mă simt confortabil așa de slab și n-am mai avut atât de pe la 35-40 de ani. Un singur concurs mai mare am avut în acest timp – Apuseni Ultra Race 170km (l-am și câștigat).

Să zic așa, în cursul lunii am ajuns să mă plictisesc de atâta alergare pe asfalt și prin parcuri. De obicei alerg prin Făget, prin pădure, pe trasee mereu schimbate și anul acesta am aproape 5000km alergați. A trebuit să mă adaptez, să pot alerga cu efort minim cât mai mult timp și pentru aceasta era important să nu fie diferență de nivel și noroi.

Am pornit din start cu încărcarea de pași cu două zile în urmă, conform regulamentului aveam voie să-mi editez numărul de pași cu două zile în urmă, pe lângă ziua precedentă. Adică eu puneam zilnic pașii pe răspoieri în aplicația Walking Month cu evidența pașilor. Și încetul cu încetul am ajuns în partea de sus a clasamentului.
La echipe figuram pe locul 9 în clasamentul intermediar, iar un top ten la final îl consideram arhimulțumitor pentru noi.
Am urmărit ce se întâmplă în special cu echipele Smashers, Random 12 pe care nu le cunoșteam ca și componență, la altele din top 10 mai aveam informații, erau cu prieteni dintre cei cu experiența acestui concurs de pași.
Smashers era pe locul 1 și Random 12 pe locul 3 în clasamentul intermediar.

Cum în primul rând mă interesa clasamentul individual, am ajuns să-mi dau seama că sunt concurenți care sunt la limita plauzibilului cu numărul de pași. Și am început să-i denumesc, fictiv, semnificativ, după cum consideram că ar trebui să fie profilul ideal al unor astfel de concurenți: să nu lucreze, să fie antrenați și rezistenți… genul pensionarilor activi care trebuie să se simtă dacă se poate utili sau să facă ceva cu scop. Unii aleg să fie utili pe la biserică, alții pe la bloc… Și de aceea i-am denumit moși.

Să zic așa: era cineva care făcea 170k pași zilnic. Era primul în clasamentul individual. Ajungându-se deja în săptămâna 3, o astfel de evoluție nu putea fi reală, umană. Și l-am denumit Moșu1. Pentru că în mod sigur avea mult timp liber, nu lucra. Și mai trebuia să aibă echipă în spate să-l ajute cu alimentația, cu masajul… ca la un concurs profesionist. Și în mod sigur ar fi fost campion mondial la anduranță la 30 zile. Vă puteți uita peste recordurile mondiale la alergare pe 48h, 6 zile etc. E drept, acolo se numără kilometrii parcurși, dar se vede că în timp, chiar dacă se aleargă teoretic non-stop, distanțele scad aproape exponențial. Dacă inițial să zicem că teoretic ar fi 240k pași în primele 24h (10k pași la alergare pe oră), după aceea…
Eu la concurs de ultra, cum a fost AUR anul acesta, am avut 140k pași într-o zi, de la 6 dimineața la ora 24 – linkul la statistica Garmin Connect (sunt “la liber” și celelalte zile). În ziua următoare 70k, iar în ziua dinaintea competiției m-am străduit să nu depășesc 30k ca să nu-mi compromit cursa. În fine, Moșu1 era din echipa Random 12. A fost descalificat spre final iar echipa (echipă probabil creată aleatoriu, adică “random”) a ajuns de pe locul 2 la general până pe locul 486 final. Dacă luăm ca referință pașii echipei Smashers care a încheiat pe locul 1 – 5477k (cu care se lupta Random 12) și scădem pașii Random 12 de la final – 544k, putem aproxima câți pași ar fi avut Moșu1 la final – adică 4933k, cu o medie de 164k/zi. Inuman…

Echipa Smashers a încheiat pe locul 1, era în componență cu Maria, câștigătoarea la individual. N-o cunoșteam, eu am denumit-o Moșu2. Făcea 100k zilnic până spre ultima săptămână de concurs. Atunci s-a întâmplat ceva, poate legat și de Moșu1. Despre 100k zilnic vreme de o lună nu pot spune decât că nu cred că eu pot face atât, și dacă aș avea timpul necesar am mari dubii că aș rezista. În orice caz eu am făcut pașii pe afară, am fost mult și pe întuneric, e clar că mai ales pentru o femeie cel mai bine e să facă pașii pe bandă în casă. Nu ajung pașii făcuți la o sală de fitness, nu știu să existe săli cu program non-stop.

În clasamentul final eu am încheiat pe locul 2 la general, după descalificarea lui Moșu1. Am avut 2.446.527 pași (81.550 pași/zi media), Maria – Moșu2 – fiind cu 133k în față (a scăzut la 86k pași/zi media de la 100k/zi). Să zicem că eu am fost Moșu3 din clasament sau Nr1. Am să atașez mai jos screenshot-urile cu pașii mei, în general eu eram activ de pe la ora 5 dimineața până spre ora 24. Tot ce am avut peste 100k pași pe zi a fost în zile libere, fără alt program, dedicate Walking Month și cu plan riguros de pași, iar secvența de final când am avut 4 zile cu peste 100k efectiv m-a făcut fizic să fiu la limită și aproape de accidentare. E o diferență uriașă între pașii făcuți zilnic până la 70k și ce e în plus. Ca să fac o comparație, e ca și cum ai fi elev de 9 și dorești să fii elev de 10. De la 9 la 10 e doar un punct, ca între 6 și 7 sau între 8 și 9. Dar dacă până la 9 te mai poți baza pe talent, pe noroc, pe învățatul doar la clasă, mai sus înseamnă și pregătire suplimentară… iar majoritatea tot nu iau 10, că nu pot. Asta e, conform clopotului lui Gauss. Dar prima condiție e să vrei să iei 10.

Lupta mea la individual se ducea în primul rând pentru atingerea țelului meu. De Moșu1 sau Moșu2 era clar că nu mă pot atinge și nu era treaba mea cum fac ei pașii. Am un deosebit respect pentru Nr2, e cel/cea denumit de mine așa. Poate am să aflu cândva cine e. Pe alții care au încheiat în top 10 la individual îi știam în mare parte. Eram să zicem fără pașii puși la zi, iar Nr2 se străduia să țină ritmul meu. Era evident că e un om normal, dar foarte conștiincios și serios.
Mai demult, când mergeam mai mult pe munte în drumeții, prietenii le spuneau la căinii oploșiți pe la cabane “weekendăi”, pentru că erau slabi, ca vai de ei, și când veneau turiștii mâncau în neștire, parcă ca să-și facă rezerve pentru restul săptămânii.
Nr2 era pe locul 3 la general când am ajuns la el. Era, în sensul pașilor făcuți, un “weekendău”: Nr2 făcea 40-50k pași/zi în timpul săptămânii, a urcat când “m-a simțit” în zona lui pe la 60k, dar doar în weekend putea face 90k pași într-o zi și pe la 80k în alta. Aș spune perfect legal, își arăta limitele atât de timp cât și de oboseală.
Eu sper că nu l-au ajuns cei din spate, mi s-a părut că nu s-a descurajat când a văzut că încetul cu încetul mă depărtez și nu a abandonat lupta, a continuat să facă pași mulți până la final și chiar mi se pare că a încercat să mă inducă în eroare ascunzând pași și modificând orele la care punea de obicei pașii în aplicație. Eu urmăream modificările lui de comportament, de număr de pași puși, ca să-mi dau seama dacă mai crede că are șanse să treacă în fața mea sau nu. Până la un moment dat avea tabieturi, în sensul că avea un interval orar când punea pașii. Nu avea însă de unde ști că eu am pași rezervă. Probabil a încheiat pe locul 3 la individual.

Am spus de pragul critic de 70k/zi pași. Anul acesta am luat-o mai tare de la început cu pașii făcuți, să nu ajung să mai chinui la sfârșit. Abia așteptam să ajung în situația să nu trebuiască să fac mai mult de 70k, să am o medie peste acei 73k considerați țintă, ca să mă pot relaxa. Doar că la sfârșit, în ultimele zile, am început să țin cont și de clasamentul la echipe unde ne zbăteam să ne menținem în top 10. În afară de primele 4 echipe (cu tot cu Random 12 la acel moment), restul erau tangibile, eram într-un grup destul de compact și aveam avantajul celor două zile necontorizate la zi. Și atunci am păstrat ritmul, cu riscul să fiu zombie la sfârșit. Așa am încheiat pe locul 4 la general echipe cu 4.561.318 pași (53% din pași sunt făcuți de mine), după ce a dispărut Random 12, am avut și noroc. Echipa Pantera Roz de pe locul 5 a fost în urma noastră cu 110k pași, iar în față am avut echipa NON-STOP de pe locul 3 la 586k pași.

Finalul

În situația deosebită declarată de pandemie s-a schimbat și modul cum s-a făcut premierea. S-a făcut online, folosind aplicația Zoom și folosindu-se Facebook pentru distribuire. În edițiile precedente era o întrunire la sediul organizatorilor, organizată ca un show. Au apărut probleme inerente, evident, e greu cu sincronizarea din mai multe locații, cu prezentatori în diverse locuri. Probabil a fost și o linie secundară de comunicație pentru coordonare.
Cel mai important e că din punct de vedere umanitar au reușit să sprijine pe bătrâni. Conform statisticilor oferite, e primul an în care banii donați au fost sub cei din anul precedent, dar e normal, sunt condiții deosebite.

Până și achiziția de brățări de fitness a fost afectată pentru că, nu-i așa, noi trebuie să ne conformăm tendinței generale de a boicota produsele chinezești pentru că suntem mari și tari și ne permitem. Firmele de la noi cu greu supraviețuiesc, nu le este gândul la sponsorizări. Noi suntem rățușca cea urâtă care dorește să fie cu UE, care e de partea SUA, iar China, Rusia&Co sunt de partea opusă. S-a format o alianță economică în locul celei trans-pacifice, din care nu face parte SUA. E declarat cel mai mare bloc comercial din lume. Un link la BBC, sunt știri și la noi dar dacă sunt chestiunile mai sensibile știrile noastre mai și dispar, nu te poți baza că linkurile rămân valabile peste o lună sau două.
E o luptă economică, poate pandemia este doar un aspect al ei. Ciudată coincidență legată de acordurile comerciale și pandemie, în China nu sunt probleme cu virusul, nici în Noua Zeelandă. Sunt supraoameni, educați și cuminți, n-au WC în fundul curții, nu mănâncă mici și nu beau bere.
La noi masca, cu porii ei creati prin picotehnologie, e principala armă împotriva covid a omului de rând, apogeul tehnicii aplicate în medicină în lupta împotriva sars-cov-2 la care nu e voie să-i spui gripă că-l jignești.
Cum am mai spus, bine că am ajuns cu oameni pe Lună cu o tehnologie bazată pe relee și aceștia au ajuns sănătoși și înapoi! Absolut credibil și adevărat, deși gurile rele spun au trecut peste 50 de ani de atunci, acușica se bate suta de ani, plini de eșecuri deși au apărut procesoarele între timp.

Eu intrasem în regimul de recuperare sub toate aspectele, în consecință n-am putut asista la premiere în direct, m-am uitat pe bucăți în zilele următoare. Au fost inadvertențe, nu le-a prea ieșit tragerea la sorți și … de exemplu la premierea pe echipe de o persoană au premiat-o tot pe Maria, deși era din echipa de 4 persoane.
Cu ce trebuie să rămânem însă e binele pe care ne-am străduit să-l facem cu toții celor mai năpăstuiți, cu bucuria că am avut ocazia să fim alături de prieteni într-un scop comun. Mulțumesc încă o dată coechipierilor, familiei care m-a acceptat ca nălucă prin casă vreme de o lună.

Felicitări organizatorilor pentru ceea ce au făcut, pentru continuarea proiectului lor și-n acest an! Să ne vedem cu bine anul viitor!

Walking Month – “Unim cele două Românii” – în echipa “Veze family” și concursul meu “Cartea Anatomia Alergării”

 Alte concursuri, Cartea Anatomia Alergării, Cartea Anatomia Alergării, Cluj, Cluj-Napoca, Localitati si zone, Walking Month  Comments Off on Walking Month – “Unim cele două Românii” – în echipa “Veze family” și concursul meu “Cartea Anatomia Alergării”
Oct 182019
 

Walking Month e la a cincea ediție și eu am participat la fiecare dintre ele.
La precedentele patru, invariabil am ajuns într-o formă sau alta pe podium (cu echipa, individual), cu toate că în unele ediții nu mi-am propus de la început acest lucru și mi-am găsit motivația pe parcurs. De fiecare dată mi-am repetat că scopul principal al evenimentului nu este competiția, ci fapta caritabilă, că spiritul competiției constă în schimbarea unor obiceiuri (pe o perioadă) cu unele mai sănătoase, că orice exagerare nu e bună nici în sport pentru un om obișnuit. Dar…

Anul acesta mi-am propus să fac echipă cu ai mei, să fim echipa-familie. Să încerc să fim împreună mai mult timp, făcând pași împreună din când în când. Să văd cum și cât se implică fiecare într-o echipă. Ceva sper să le rămână amintire. De la început, așadar, scopul principal nu a fost competiția, cel puțin la echipe. Ai mei sunt foarte ocupați cu școala, cu serviciul, mai au și activități suplimentare, e foarte greu să meargă afară doar să facă pași. Și îmi închipui că multă lume de la concurs e în aceeași situație, încearcă să facă mișcare în timp ce trec de la o activitate la alta.

La începutul evenimentului Walking Month mi-a venit ideea să fac un concurs, să ofer o carte premiu la unul dintre cei care participă la sondajele mele săptămânale. Eu urma să prezint situația pașilor echipei “Veze family”, iar cine dorea putea să voteze că a făcut mai mulți pași ca echipa mea sau mai puțini. La momentul actual concursul meu s-a încheiat, competiția Walking Month de asemenea. Nu s-au anunțat rezultatele oficiale, eu sper să fiu în primii zece la individual, iar cu echipa între primele 40. Am început să scriu acum despre Walking Month ca să pot finaliza concursul meu, care se încheie cu o tombolă.

Concursul meu “Cartea Anatomia alergării” s-a desfășurat în paralel și în legătură cu Walking Month și am oferit premiu cartea Anatomia alergării scrisă de Joe Puleo și Patrick Milroy.
Am dorit să rămână câștigătorul cu ceva util. Ce am scris despre carte și despre regulament pe facebook prezint mai jos.

Pentru mobilizare, pentru ca “luna Walking Month” să fie mai deosebită – vedeți clipul Try something new for 30 days – Matt Cutts – Ted-Ed – am o întrebare pentru cine vrea să răspundă, nu numai de fun. Am creat pe Facebook pagina Veze (@unpicdetimpliber) ca să pot crea sondajele.
Și acum întrebarea… Aveți mai mulţi paşi cu echipa voastră sau mai puţini, comparativ cu echipa “Veze family”, la sfârșitul celei de-a X-a săptămâni?

În prima săptămână 16sep (luni) – 22sep (duminică inclusiv) echipa “Veze family” a făcut 569.208 pași, media 81.315 pasi/zi/echipa sau media 20.328 pasi/zi/persoana.

La sfârșitul celei de-a doua săptămâni, deci perioada 16sep(luni) – 29sep(duminică inclusiv) echipa “Veze family” a făcut în total 1.004.965 pași, media 71.783 pasi/zi/echipa sau media 17.945 pasi/zi/persoana.

La sfârșitul celei de-a treia săptămâni, deci perioada 16sep(luni) – 06oct(duminică inclusiv) echipa “Veze family” a făcut în total 1.548.495 pași, media 73.737 pasi/zi/echipa sau media 18.434 pasi/zi/persoana.

La sfârșitul celei de-a patra săptămâni, deci perioada 16sep(luni) – 13oct(duminică inclusiv) echipa “Veze family” a făcut în total 2.112.887 pași, media 75.460 pasi/zi/echipa sau media 18.865 pasi/zi/persoana.

Așa am prezentat situația după fiecare săptămână Walking Month.

În ultimele două zile am făcut enorm de mulți pași, am să prezint situația la sfârșitul articolului. Conform clasamentului intermediar neoficial publicat de organizatori, la sfârșitul săptămânii cu numărul 2 am fost pe locul 41 din peste 700 echipe participante. Poziția 41 în clasament în acel moment, cu toate că numărul de pași pe persoană nu e spectaculos, e o dovadă clară că participanților le este foarte greu să se desprindă de munca lor de fiecare zi. Pentru mine e și mai îngrijorător, copiii mei care sunt elevi nu-și fac vreme pentru “afară”, ar trebui să fie foarte organizați pentru asta.

Regulamentul concursului.
Toți care participă la sondaje în cele 4 săptămâni vor fi înscriși la tombolă (random.org sau ceva asemănător – am ales până la urmă, în urma unor reviewuri tragerilasorti.ro) cu șanse mai mari dacă votează la mai multe sondaje.
De exemplu cineva care a votat de 3 ori în sondaje are șanse triple față de cineva care a participat la sondaje o singură dată. Tombola va avea loc după încheierea votării după săptămâna 4.

Despre carte.
Știu că poate părea la unii o carte din ciclul cărților “… for dummies”, dar mie mi se pare practică.
Pentru un om care n-a făcut sport de performanță, care n-a fost îndrumat de antrenori, mai mult ca sigur că exercițiile acestea explicate cu desene ajută.
Mai spun doar un lucru: cartea mi-a dat confirmarea că ceea ce făceam era corect și în mod sigur anul acesta unul din motivele (mai sunt vreo 2 sau 3) că mi-a mers mai bine ca altădată la concursuri a fost faptul că am făcut mai multe exerciții fizice la partea de mijloc și superioară a corpului. Nu arăt ca Schwarzenegger, dar nici nu asta era intenția. Am făcut doar exerciții câteva minute, dar zilnic. Și așa simțeam că crăp de plictiseală, ceva de genul cum stăteam la coadă la pâine pe vremea împușcatului. Și sper că n-am părut cam ageamiu la sală, doar am executat ce am văzut în pozele din carte.

Va urma tragerea la sorți, publicând înregistrarea pe youtube și pe acest blog pentru ca să fie totul limpede. Voi face teste pentru ca tragerea la sorți să fie live pe Facebook pe pagina Veze (@unpicdetimpliber) și apoi să o pot publica pe youtube. Aș vrea să fac înregistrarea cu mobilul, stil “mojo”, nu doar “capture screen”. Astfel voi putea filma și ora extragerii câștigătorului.

Anunț de pe acum – tragerea la sorți va fi duminică la ora 20. Sunt 30 de participanți, cu 48 de șanse (unii au votat la mai multe sondaje). Fiind sub 100 șanse, tragerea la sorți e gratuită pe tragerilasorti.ro .
Vă mulțumesc pentru implicare! 🙂

Cum a fost la Walking Month pentru mine.
Pe lângă concursul meu “Cartea Anatomia alergării” m-am ocupat și cu … alergatul și mersul. Am avut două concursuri importante în această perioadă, Apuseni Ultra Race și Maraton Piatra Craiului. Am scris despre ele, mi-e și acum greu să mă gândesc… dar la pași au influențat puternic situația mea.
Așa cum am spus în primele rânduri scrise, în ultima săptămână tot n-am putut să stau deoparte de evenimentul Walking Month – partea competițională. Am mai stat de vorbă cu prietenii și mi-am găsit motivația să ajung în primii 10 la individual. Sper că am reușit. În ultimele două zile mi-am luat liber și am alergat și mers luni de la 7 dimineața la ora 24, iar marți de la 5 la 23. Am și pus 7 alergări de vreo 10km pe Strava luni, dar apoi am renunțat să mai alerg așa distanțe mari, am preferat alternanța alergare – mers.
Începusem ziua de luni cu papuci de antrenament de trail, am simțit ceva dureri la un genunchi după vreo 10 ore, i-am schimbat cu alții – tot mai rău, și am ajuns la cei pe care-i folosesc la competițiile de ultra – Hoka Speedgoat 3. A fost mai bine, dar am renunțat la alergările consistente, iar marți mi-am mutat “cartierul” de alergare “aiurea prin oraș” la Baza Sportivă nouă din Gheorgheni, unde este pistă de alergare foarte bună și totul a mers șnur.

Situația finală a echipei și a mea la concursul Walking Month (nu și pozițiile, că nu sunt anunțate oficial): La sfârșitul concursului, deci perioada 16sep(luni) – 15oct(30 zile) echipa Veze family a făcut 2.454.297 pași, media 81809.9 pași/zi/echipa sau media 20452 pasi/zi/persoana. Eu am facut cîte 130k pași în fiecare din ultimele 2 zile. Numărul meu total de pași a fost 1.559.653, adică 63,5% din totalul echipei.

Update 1: Andreea Streșină a câștigat cartea. Felicitări, să-ți fie de folos! Rezultatul figurează și pe tragerilasorti.ro pentru 30 de zile. Pe facebook am pus clipurile cu tragerea la sorti, unul live si celălalt “capture screen” editat, cu sunet adăugat.

Update 2: Echipa “Veze family” a încheiat pe locul 24 din aproape 700 echipe. La individual nu știu unde m-am clasat, dar sper că în primii 10, mai precis pe locul 8. 

Update 3 (24 oct): La individual chiar am fost locul 8. Voi atașa print screenul.

 

Atașez câteva poze semnificative.

 

Walking Month 2018 – “pășim pentru campioni”

 Alte concursuri, Cluj, Cluj-Napoca, Localitati si zone, Walking Month  Comments Off on Walking Month 2018 – “pășim pentru campioni”
Nov 102018
 


Walking Month - pășim pentru campioni

Walking Month – pășim pentru campioni

Ca în fiecare an, am participat şi acum în echipajul clasic “UltraRunners” la Walking Month – ediţia a IV-a. Componenţa noastră a fost deci Andrei Sovereşan, Ianko Slovak, Antoniu Radoni şi subsemnatul. Acum organizatorii (şi implicit concurenţii) au ales să sprijine prin acest eveniment caritabil Centrul Lamont. Până să scriu eu acum, Jocurile Paralimpice s-au şi desfăşurat şi sportivii noştri au obţinut rezultate frumoase.  Mă bucur că fost şi noi o părticică din acest angrenaj. Pozele de mai jos sunt mai elocvente decât cuvintele mele.

 

 

O parte din sportivii paralimpici prezenţi la premierea noastră şi obiectivul Walking Month din acest an

Cum a fost pentru noi partea competiţională? Fără să insist prea mult, practic am ţinut cont de câteva linii directoare, cu observaţiile de rigoare:
1. Nu avem un obiectiv stabilit, fiecare face efort şi implicit paşi câţi vrea.
Observaţia este că ştim din experienţa anilor trecuţi că în timpul concursului, oricât de nepăsători încercăm să fim, n-o să reuşim să rămânem detaşaţi, cel puţin o parte dintre noi.  Suntem genul competitiv, nu are sens să ne amăgim. Ca urmare n-am mai făcut ca anul trecut, să am zile întregi cu câteva sute de paşi, uneori să uit să port ceasul. M-am străduit să fiu mai constant de la început, cu o limită minimă de 35.000 paşi/zi. Limita mi-am stabilit-o pe baza experienţei din anii trecuţi şi a fost doar în cazul meu, coechipierii mei făceau paşi “la liber”, cum am stabilit.
2. Avem idee despre componenţa echipelor concurente cel puţin despre cele care e probabil să ajungă la vârf. Personal, nu credeam să apară mari surprize, chiar dacă numărul de concurenţi a crescut şi evenimentul s-a extins. Aşa că tot la vechii mei prieteni şi adversari de moment am apelat ca să ne … tachinăm reciproc, dar constructiv.
3. În cursul lunii ştiam că vom participa la concursuri de alergare importante, iar faptul că ultima zi Walking Month e duminică ne avantaja. Chiar dacă intrăm mai lent în competiţie, vom avea salturi mari din când în când. Pentru mine de exemplu situaţia a stat în felul următor: am fost voluntar la Apuseni Ultra Race 170km, ca închizător pe traseul Arieşeni – Răchiţele, care trecea prin Padiş şi Vlădeasa – aproximativ 100km; am participat la Pirin Ultra 161km în Bulgaria. Concursul cu start-finish-ul în staţiunea de schi Bansko a avut loc chiar în ultimul weekend Walking Month, eu am încheiat sâmbătă, iar duminică am făcut o excursie cât un maraton pe vârfurile mai importante din Pirin – Vihren şi Kutelo.
4. Trecem când e cazul la categoria profesionişti, fără să ne punem multe întrebări. Walking Month şi în acest an a avut regula ca dacă o echipă în 3 zile consecutive depăşeşte 100.000 de paşi trece automat la profesionişti.
Anul trecut puţine echipe au fost la profesionişti, noi ne-am străduit să rămânem la amatori (atunci am încheiat pe locul 1 la amatori). Acum chiar din prima săptămână am devenit “profesionişti”, nu cred să fi trecut 5 zile. Aşa s-a întâmplat… Logica era că, şi fără să ne facem planuri mari de la început (cu atât mai mult), măcar să nu ne reducem posibilitatea de a ajunge la vârf prin limitarea numărului de paşi când chiar puteam face mulţi. Astfel, speram că vom reuşi să ţinem pasul cu echipele bune, dar care sunt … nehotărâte.
Am prevăzut că majoritatea echipelor îşi vor rezerva dreptul de a trece “când vor ele” la profesionişti şi am sperat că vor lua decizia cât mai târziu, în ultima săptămână. Eu le-am spus “nehotărâţii”, şi cred că multe echipe puteau să fie în faţa noastră dacă nu erau “cu picioarele în două luntri”.

Rezultatul nostru: locul 1 la Profesionişti, Andrei a fost locul 2 la individual şi eu locul 3.  Doar 11 echipe la Profesionişti! 580 echipe la Amatori, cu o concurenţă acerbă! Pozele de mai jos sunt edificatoare. Noi am fost pe locul 2 la general, echipa de Amatori FightyCrown a fost cu 499.163 paşi în faţa noastră. Le mulţumim că au rămas la Amatori, toată stima pentru efort. Locul 1 la individual a fost Livia Szigyarto, o mare ambiţioasă. Felicitări, Andrei n-a fost mult în spatele ei.

 

 

Pun mai jos şi situaţia mea la individual:

 

 

Mulţumesc mult coechipierilor pentru cooperarea la această ediţie! De anul viitor voi încerca să mă implic în alt mod la Walking Month. E un concurs caritabil care şi-a arătat beneficiile în comunitate şi sigur va fi sprijinit de noi să continue. Succes organizatorilor şi felicitări participanţilor pentru implicare!

În timpul premierii am fost intervievat de colegii mei de la Ştiri, câteva cuvinte apar şi în clipul de mai jos.

O descriere mai de ansamblu a ceea ce a însemnat Walking Month în acest an poate fi văzută în emisiunea “Actual Regional” de pe TVR Cluj, difuzată în 16 octombrie, unde a fost invitat Doru Şupeală – coordonatorul proiectului Walking Month.

Walking Month editia a III-a – echipa UltraRunners – a treia zi pe rosu

 Alte concursuri, Cluj, Cluj-Napoca, Localitati si zone, Walking Month  Comments Off on Walking Month editia a III-a – echipa UltraRunners – a treia zi pe rosu
Oct 222017
 

Walking Month editia a III-a

Walking Month editia a III-a

Walking Month la a 3-a ediție a însemnat pentru mine a 3-a participare în echipa UltraRunners.

După experiența edițiilor anterioare și, mai ales, după epopeea de anul trecut, când am încheiat pe locul 2 cu echipa dar cu cei mai mulți pași dintre toți competitorii – 2.176.000 (72000 pași/zi media), am hotărât că în acest an voi participa doar de plăcere, făcând cel mai important lucru – efectiv să particip, contribuind astfel în acest fel și eu cu o părticică la strângerea de fonduri pentru BeardMobil – vehicul pentru cei ce nu pot umbla. Am luat și un tricou cu WM, să am și o amintire.
S-a văzut la sfârșit că s-a putut chiar achiziționa al doilea vehicul, sper ca ele să circule nu numai un an sau doi, mă bazez pe … clujeni. 🙂

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-hq-JGG-H_lU/Wew6gqqvx5I/AAAAAAAAnV8/j9nU57R0VpoD8aFypGGA_s65zSHuRFmLQCCoYBhgL/s144-o/masina.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6479618259485815009#6479618296763107218″ caption=”” type=”image” alt=”masina.jpg” image_size=”2048×1365″ ]

BeardMobilul – ideea BeardBrothers, sprijinul Betfair prin WalkingMonth, meritul și al participanților

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-4docLfI3q6o/Wew9hZFw6UI/AAAAAAAAnWU/F3yfdXqslnYSzUR6Wq5KBLUWVoSQbZreQCCoYBhgL/s144-o/total%2Bpasi%2Bwm.png” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6479618259485815009#6479621607759341890″ caption=”total pasi wm.png” type=”image” alt=”total pasi wm.png” image_size=”1200×1722″ ]

Pașii de anul acesta

Am refuzat astfel propunerea lui Adi Rusu (mulțumesc) de a face parte din echipa lui (Skywalkers, care a și încheiat pe locul 1 la profesioniști, la mare distanță de restul echipelor), nedorind să-i încurc în planurile lor. Eu aveam printre altele o provocare, pe care am considerat-o cu risc mare – Pirin Ultra în Bulgaria, la două săptămâni după startul Walking Month și nu doream să ajung obosit acolo. Și uite-așa, împreună cu Andrei Sovereșan, Slovak Ianco și Antoniu Radoni am format din nou echipa UltraRunners. Să arătăm că Walking Month merită să continue și din postura de “oameni simpli, în anonimat”.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-dEbpWlfQcsk/Wew6fTVCaWI/AAAAAAAAnV8/unbI8BQWmVs5cmEIwf-auEkjcuxVvoPJACCoYBhgL/s144-o/clasament%2Bp1.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6479618259485815009#6479618273318168930″ caption=”clasament p1.JPG” type=”image” alt=”clasament p1.JPG” image_size=”927×719″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-obUJpGGgZ2c/Wew6fiBC1jI/AAAAAAAAnV8/YoWUQoAOs1c99gypVY4wZO8fVh9shKjbgCCoYBhgL/s144-o/clasament%2Bp2.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6479618259485815009#6479618277260842546″ caption=”clasament p2.JPG” type=”image” alt=”clasament p2.JPG” image_size=”885×725″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-Oyed6Ep49hw/Wew6ewbgqsI/AAAAAAAAnV8/Pl3SoYdg928cz8jLDqnmHOVVf2gKOdGsgCCoYBhgL/s144-o/clasament%2Bp3.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6479618259485815009#6479618263950076610″ caption=”clasament p3.JPG” type=”image” alt=”clasament p3.JPG” image_size=”889×665″ ]

Clasamentul final Walking Month editia a III-a

Cum am ajuns totuși să încheiem primii la amatori, pe locul 2 general după echipa Skywalkers am să descriu în continuare…

Regulamentul – un fel de treasure hunt pentru mine în fiecare an: caut puncte slabe, lucruri care să mă ajute, să nu le știe ceilalți dacă se poate, să fiu cu un pas înaintea competitorilor, să am eventual monedă de schimb în obținerea de informații.

Din punct de vedere competițional Walking Month e o provocare an de an și ca regulament. Mereu se schimbă, se aduc îmbunătățiri, și e nevoie de exemplu pentru că exagerările din anii trecuți trebuiau cumva frânate, controlate. Ce să-i faci, există Sisifi (și eu printre ei) care-s în stare să facă și 100.000 pași zilnic. Și nu o zi… Și nu e sănătos. Îmi dau seama și eu, dar alergarea am impresia că e ca un drog, iar dacă ești și puțin … deosebit, rețeta e gata.
Pe lângă acest lucru care de fapt vizează doar câțiva oameni, mai trebuia făcut ceva să se stimuleze plutonul echipelor de mijloc și, dacă se poate, să aibă o șansă și femeile să ajungă pe podium. Eu vreau să zic că anul acesta s-au îndeplinit obiectivele, iar femeile au fost pe prim plan. Ele de fapt nu aveau nevoie de condiții speciale, a contat doar să vrea cu adevărat. 🙂 Livia Szigyarto a încheiat prima la amatori, în top trei echipe atât la amatori cât și la profesioniști au fost și femei, ba parcă dacă nu mă înșală memoria vizuală, au fost și echipe integral feminine. Sunt activități unde femeile sunt în general mult mai bune decât bărbații: orice ține de constanță, răbdare, timp îndelungat.
Echipa câștigătoare a încheiat cu puțin peste 4mil de pași, mult sub norma de anul trecut de aproape 7mil. Peste 3 mil pași au făcut doar 7 echipe. Așa că partea cu categoriile de Profesioniști și Amatori e o reușită, chiar dacă după mine se puteau numi și Sisifi și Lebede sau ce vă mai aduce imaginația. Ce idee mi-a mai venit (variațiune din ce am spus și anul trecut) – premiile să fie date prin tragere la sorți atât la individual cât și la echipe – să intre cele mai bune 10 rezultate. Cu asta chiar cred că e cam gata cu vârfurile.

Anul acesta s-au hotărât să se axeze pe aplicațiile pe mobil la citirea pașilor. Găselnița – să citească indicațiile din aplicația Google Fit. Fain ca idee, din păcate aplicația GF e cam, să zicem așa, beta. Multe promisiuni de integrare, inclusiv cu Garmin, dar încă nefuncționale. În plus, as always, versiunile pentru Android sunt și mai imprevizibile. Am studiat puțin problema, am citit regulamentul, m-am jucat cu brățara MiFit până mi-au sărit capacele și le-am și scris câteva observații, în data de 8 septembrie. Am punctat că există posibilitatea ca unele echipe de amatori să treacă pragul de 100k pași două zile la rând și a treia să fie cuminți. Am venit și eu cu sugestia să se lase și introducerea manuală, că precis va fi o avalanșă de cereri de corecturi de la concurenți. Cam asta am scris:

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-fnRyO5BYC0Q/Wew6jyL2RSI/AAAAAAAAnV8/FQQB3XPmtjM5Y9I5-QTWEk9WiTl_EnsxgCCoYBhgL/s144-o/08%2Bsept%2BWM.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6479618259485815009#6479618350320600354″ caption=”08 sept WM.jpg” type=”image” alt=”08 sept WM.jpg” image_size=”461×660″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-qY8H7t0rRJs/Wew6jJGGKSI/AAAAAAAAnV8/WXtvtv8LkAIP5DkFVNeT65P08ipyMcuEQCCoYBhgL/s144-o/regulament.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6479618259485815009#6479618339290622242″ caption=”” type=”image” alt=”regulament.jpg” image_size=”985×585″ ]

Din ce am scris la organizatori și partea din regulament pe care se pare că unele echipe nu o știau sau nu au interpretat-o corect

Nu pot să nu pomenesc acum de discuțiile ulterioare (la o săptămână după încheierea concursului!) prin care unii au dovedit că n-au citit regulamentul cu atenție și s-au simțit nedreptățiți că n-au fost pe podium. 🙂 Așa nu poți câștiga niciodată, prima cerință la o problemă e să citești corect ipoteza, că altfel sigur nu ajungi la rezultat. Adică … au câștigat, dar alt concurs!

Și acum etapele concursului (11 septembrie – 10 octombrie), așa cum le-am văzut eu…

Dolce far niente (11 septembrie – vineri 29 septembrie)

Toți din echipă ne-am văzut de viața noastră vreme de 3 săptămâni. Hotărâsem doar să participăm și atât. Am avut zile cu 2k pași, într-o zi mi-am uitat brățara acasă, oricum n-o purtam tot timpul, majoritatea zilelor am avut sub 10k… Mai și alergam, dar puțin, pregătindu-mă de Pirin Ultra. Într-adevăr ultra-ul acesta, chiar scurtat din cauza vremii, a mai aranjat puțin pașii mei: 136k într-o zi (vineri 21 sep) și 51k în a doua(sâmbătă 22 sep). Nu țin minte să fi vorbit cu ai mei, să-i avertizez că dacă facem peste 100k duminică suntem profesioniști. 🙂 Chiar dolce far niente, starea taurului Ferdinand din desene animate – “he smell flowers”.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-OYhCYGWUeSw/Wew9hV0Xk8I/AAAAAAAAnWU/-j4YorodkHAC8fXn0jyd3WvGZ86nviRhQCCoYBhgL/s144-o/sep%2B26%2Bmifit.png” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6479618259485815009#6479621606881072066″ caption=”sep 26 mifit.png” type=”image” alt=”sep 26 mifit.png” image_size=”1080×1920″ ]

Așa am început Walking Month

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-a8Zj2wohFY4/Wew6gBrsQMI/AAAAAAAAnV8/w0ZgyklIzTYl4Fq3ZkpbnP-RycGUxI-OQCCoYBhgL/s144-o/my%2B30%2Bday%2Bchallenges.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6479618259485815009#6479618285761216706″ caption=”my 30 day challenges.JPG” type=”image” alt=”my 30 day challenges.JPG” image_size=”1022×717″ ]

Să nu uităm de fapt ce poate fi o motivație la Walking Month, despre care am scris anul trecut 

Vineri 29 septembrie, momentul de cumpănă, AMR 11 zile

Mi-am adus aminte de WM. Pe la prânz mă hotărăsc să vorbesc cu Mihai Pantiș și echipa lui, să-i întreb de sănătate. Era ultima zi în care mai puteam eventual mișca să obținem un rezultat demn de UltraRunners la Walking Month. Doream să mă liniștesc, să scot cuiul din cap. Pentru mine urma Maraton Piatra Craiului peste o săptămână, în mod normal dacă doream un rezultat bun acolo trebuia să alerg cât mai puțin înainte.
Și îi iau așa la bășcău cu întrebare de genul “Bre, ce vă mai face WM? Sau n-are sens să vă întreb, amatorilor!” Și continui cu “Vreau să știu care-i atmosfera în straturile superioare, dacă sunteți pe acolo.”
Le spun că am 400k pași și echipa 1200k. N-am nimic de pierdut, în ei pot avea încredere, le arăt astfel și că dacă cumva sunt în luptă cu echipele din jur, nu suntem noi aceia, suntem pe nicăieri. Și ei, evident, știu că nu-i mint. Informație contra informație. Nu consider că le-am dat prea mult pentru nimic.
Aflu că sunt primii, cu 2000k. Se gândesc că precis ceilalți au pași ascunși, n-au pus tot. Dar eu fac rapid niște calcule. Și cam așa am încheiat: “Păi nu stați tulburător față de anul trecut. Aveti o medie de 27k/om/zi. Anul trecut s-a câștigat cu 56k/om/zi media! Unde sunt nebunii de altădată? … Deci abia depășiți pe zi norma de amator. Mobilizați-vă!” 🙂

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-J_AjS4hO9sQ/Wew6kCk39eI/AAAAAAAAnV8/hpJMMtQ3nMkgn7y3HRDf6jnxiMAOBcXwQCCoYBhgL/s144-o/29%2Bsept%2Bdiscutie%2Bcu%2Bechipa%2BRusu%2Bok.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6479618259485815009#6479618354720536034″ caption=”29 sept discutie cu echipa Rusu ok.JPG” type=”image” alt=”29 sept discutie cu echipa Rusu ok.JPG” image_size=”575×1073″ ]

Și uite-așa în loc să mă liniștească, discuția asta mă pune pe gânduri! Și tot weekendul m-am gândit WM sau MPC? Cum sunt om practic, le-am spus la ai mei că avem șanse la podium dacă tragem tare, dar încă nu le pot spune matematic cât ar trebui să facem zilnic. Adică… cât de mult. Și nu sunt hotărât nici eu. Dar măcar să ne obosim să punem pașii zilnic, să știu cum stăm. Și să facem pași! M-am apucat cu îndoială și eu să alerg, mi-era clar că trebuia să ajung la o medie de peste 30k zilnic ca să avem șanse. Și asta însemna că trebuie să recuperez. Vineri am făcut 35k pași, sâmbătă 51k (am avut concurs de MTB care m-a și obosit și nici n-am făcut pași) și duminică 41k. Cu greu, nu eram obișnuit. Ca echipă n-am depășit 100k zilnic, dar începuse mobilizarea.
Acum mi-a venit ideea să denumesc zilele în care nu aveam voie să facem mai mult de 100k pași zile pe roșu. Interzise! Și m-am mai uitat o dată la regulament, să fiu sigur că am înțeles bine. Da, tot a treia zi pe roșu, dacă doream să rămânem amatori.

Luni 02 octombrie, decizia, AMR 8 zile

Mă interesa doar cum stau primii și ce văd ei. Erau intangibili Mihai și echipa, dar restul nu. Asta dacă nu au pași ascunși și nu accelerează. Cam mulți de dacă. Dar poate totuși un podium…
Și vorbesc cu prietenul Adi Cosma din echipa care credeam eu că sunt primii la amatori. Și poate erau atunci, dar din anumite motive au ales să nu tragă la final. Cu Adi, fiind concurență, n-am vorbit decât la modul general despre WM. El credea că este un clasament separat la amatori și separat la profesioniști. L-a indus în eroare faptul că scria în aplicația WM “amatori” pe aceeași pagină cu numărul de pași. El vedea o echipă la sute de k în față, precis era a lui Pantiș! Dar regula celor 3 zile putea să facă credibilă și că-i echipă de amatori. Și-i spun direct că doar dacă trece la profesioniști îl pot ajuta. Și de fapt ne-am sunat pentru că urma să mergem împreună la MPC. Dar aflu ceva important: se pot adăuga activități în aplicația Google Fit (GF), versiunea web. Dar acei pași nu apar instant în aplicația WM, uneori doar la câteva ore. Și faptul că se pot adăuga și apoi șterge pași, la care se adaugă pașii pe care îi pune aplicația GF când mergi cu mobilul face ca să nu știi precis niciodată cât au adversarii: mereu se modifică pașii la echipe și individual în timpul zilei. Mulțumesc! Eu însă trebuie să privesc mai global, cine e în jurul nostru chiar nu mă interesează, doar trebuie să trec în straturile superioare mai rarefiate unde câțiva k pași nu contează! Pfui! Eu studiasem GF înainte de concurs, dar atunci mă interesase doar cum reușește să facă sincronizările.
Și îmi dau seama că nu încalc regulamentul dacă pun și apoi scot acele activități. Și la final oricum pun manual pașii făcuți, nu las “loteria” GF să intervină. Practic însă cu versiunea web am stat și o oră și nu s-au pus în WM pașii. Și descopăr că dacă pun activități în aplicația GF pe mobil, pașii apar instantaneu în WM!
Și uite-așa, cu instrumentele “viitorului” în mână, mă decid: WM, la MPC sunt ultramulțumit că voi fi CarpathianMan dacă termin cu bine! Oricum va fi diferență de minute, maxim 20, față de cum sunt la optim, și asta nu-mi aduce podium la MPC, unde sunt la categoria mea alergători de top ten la general! Iar voi ateriza pe lângă podium, nici măcar nu pot adeveri ce-mi spune Silip – “abonat la locul 4”!
Știi și la ce te ajută că știi? – pentru mine e o întrebare celebră și înțeleaptă. Unde am auzit-o? La “Știrile de sâmbăta asta” de pe TVR Cluj, demult – emisiune de divertisment. Chiar era faină emisiunea, cu mult umor.
Și chiar așa, la ce ajută că știu:
1. Clasamentul e comun, atât la individual cât și la echipe.
2. Din aplicația GF pe mobil se pot pune activități temporar (deci număr de pași) care ajung în aplicația WM. Există niște limite la număr de pași pe oră.
3.  Când mergi cu mobilul aplicația GF pune activități/pași/miscellaneous care apar imediat în aplicația WM dacă ești conectat la internet.
4. În aplicația WM, cam incomodă pentru a vedea câți pași fac cei din echipă, poți tăia din grafic coechipieri, astfel să rămână câte unul, să vezi mai ușor cât a făcut.
5. De ani trecuți: 10k pași o oră de alergare, 7500 pași mers pe oră.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-HlmXEHlQ7pI/Wew9hTNcgVI/AAAAAAAAnWU/Ojq4VSodNNsywguVO3GNQ-_WR089VhKZACCoYBhgL/s144-o/Screenshot_2017-10-05-05-50-32.png” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6479618259485815009#6479621606180946258″ caption=”” type=”image” alt=”Screenshot_2017-10-05-05-50-32.png” image_size=”1080×1920″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-37ngPHvE7Lc/Wew9hULP0pI/AAAAAAAAnWU/YFRybeOXVREXjXq1bf68zHcjXainyoWPQCCoYBhgL/s144-o/Screenshot_2017-10-09-00-17-42.png” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6479618259485815009#6479621606440161938″ caption=”” type=”image” alt=”Screenshot_2017-10-09-00-17-42.png” image_size=”1080×1920″ ]

Din lucrurile mai puțin știute

Măsuri luate:
1. Pașii de pe Garmin Connect trecuți în mod privat. Doar o activitate pe zi de alergare înregistrată cu ceasul. Setat ceasul să pot vedea dintr-o apăsare de buton numărul de pași.
2. Tabel în care am trecut numărul de pași obținuți prin simulare. Am văzut astfel cât aveau cei din față. Dar asta numai după câteva zile am făcut, eram prea departe ca să conteze 100k – 300k pași adăugați.
3. Evitam să umblu sau să alerg cu mobilul. Mă încurcau activitățile puse de GF, nu aveam plajă mare de simulare și pierdeam vremea cu intervale orare. Măcar eu să nu creez o linie în plus în tabelul cu ce văd în față.
4. Mulți pași. Cel mai important. Fără pași degeaba calcule. Nu eram în stare momentan nici cu simulare să văd vârfurile. Așa că, după cum am procedat anul trecut – tot pe jos – serviciu, orice. Și trezit devreme… oricum mă trezesc devreme.
5. La toate lucrurile legate de WM mă gândeam când alergam sau mergeam. Nu aveam timp de stat și scris.
6. Plan de pași, deja știam de anul trecut cât trebuie să am la o anumită oră ca să îmi îndeplinesc norma sau la câți pași pot ajunge la sfârșitul zilei.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-BkNGEJqh9sI/Wew6jiduYlI/AAAAAAAAnV8/7xw6LyEgxygisuzAvvFMDvFTrgna8TQDgCCoYBhgL/s144-o/simulare.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6479618259485815009#6479618346100613714″ caption=”” type=”image” alt=”simulare.jpg” image_size=”717×412″ ]

Tabel cu simulare

Miercuri 4 octombrie, prima estimare, AMR 6 zile

În sfârșit am putut să fac o estimare cu numărul de pași pe care trebuie să-i facem zilnic ca să putem avea șanse la podium. N-aveam ce face, am pus zile pe roșu miercuri, vineri și luni. N-am putut avea mai puține, ce să-i faci dacă încerci să îngrași porcul în Ajun! Oricând puteam renunța la amatori, dar câtă vreme aveam șanse la locul 1…
Reieșea deci că avem șanse la locul 1 la amatori! La individual era însă un haloimăs! Eram încă înconjurat de o mulțime de oameni, dar eram la vârful lor, și apoi începeau “greii”. Totuși era clar că numai la amatori aveam șanse la podium. La profesioniști nici pe Pantiș nu aveam șanse să-l ajung. Doar dacă mă înțelegeam cu el să nu facă pași! 🙂 Dar ce să-i ofer în schimb? 🙂 Și oricum doar locul 1 se premiază, restul podiumului e pentru “glorie”, așa, între noi.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-Xb96OqRlUdQ/Wew6iVM8yKI/AAAAAAAAnV8/w4cEyrVrdnM-Ep_PZQtTbdbDw5dPsJVagCCoYBhgL/s144-o/estimare%2B4%2Boct.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6479618259485815009#6479618325360724130″ caption=”estimare 4 oct.jpg” type=”image” alt=”estimare 4 oct.jpg” image_size=”538×254″ ]

Estimare 4 octombrie

Ce trebuia să facem? Simplu! 220k zilnic în zilele normale, cât mai aproape de 100k în zilele pe roșu. Ca să am motivație să fac pași mulți pentru mine a contat și să lupt pentru individual. Aveam cei mai mulți pași din echipă, doar unul dintre noi putea avea șanse la podium. Și trebuia sprijinit! Mi-am calculat că am șanse cu 70k zilnic. Pentru mine nu existau zile roșii! În zilele roșii ai mei aveau limitare de număr de pași.

Joi 5 octombrie, prima situație la individual și echipe, AMR 5 zile

În sfârșit am avut “puterea” necesară să ajung spre vârf să văd adversarii. La individual nu m-a interesat prea mult, n-aveam vreme de pierdut: pașii de simulare au fost mari, după distanțele dintre echipe.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-X4AozFKEDZ4/Wew6kgYguVI/AAAAAAAAnV8/jYfCMKfzSvEAd8Pbr8xDSe1XEEe40rYmQCCoYBhgL/s144-o/situatie%2B05%2Boct%2Bok.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6479618259485815009#6479618362721745234″ caption=”situatie 05 oct ok.jpg” type=”image” alt=”situatie 05 oct ok.jpg” image_size=”294×314″ ]

Situație 5 octombrie

Sâmbătă 7 octombrie, ziua MPC, AMR 3 zile

Totul conform planului… oare? Eu mă străduiesc: până să înceapă concursul deja aveam 10k pași, deci echivalentul unei ore de alergare. Eram obosit, mi-a fost greu la început la MPC. A fost vreme urâtă și-n acele condiții după concurs am mai făcut 40k pași, alergând prin ploaie. A fost prima zi în afară de cea de la ultra când am atins 100k pași.
Duminică în schimb abia am reușit 70k pași, nu s-a văzut că e zi fără restricții. Am ratat și “Treasure Hunt”, eu fiind pe drum încă, nici poveste să ajung pe la ora 12 în Cluj… unul din regretele mele. Poate totuși povestește cineva cum a fost! Sove și-a făcut timp… Nimic n-a “transpirat” până acum. 🙂
Nu am găsit niciun motiv plauzibil să trecem la profesioniști, mai aveam echipe în față dar nu departe, așa că luni am făcut ca echipă maxim 100k.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/–sT88AVdKus/WexCqb7QlkI/AAAAAAAAnYE/F90gBRrrSFUrq7V8dAPiFRMf93dV9LtpwCCoYBhgL/s144-o/situatie%2B08%2Boct.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6479618259485815009#6479627260697548354″ caption=”situatie 08 oct.jpg” type=”image” alt=”situatie 08 oct.jpg” image_size=”191×167″ ]

Situație echipe 8 octombrie

Marți 10 octombrie, ultima zi – ziua liberă, ziua exceselor

Lucrând în unele weekenduri obțin zile libere. Un as pentru mine la concursul WM. Și l-am folosit. A fost greu. Am făcut 150k pași, mai mult ca la ultra. Dar la ultra am folosit bețe, practic am făcut mai mulți pași dar nu au fost contorizați. Doream să reușesc între 120k și 140k. Consideram că doar de la 140k am șanse la locul 1, asta dacă n-am ghinionul ca să fie un amator sus între primii profesioniști. Când pe la prânz mi-a spus Sove că el nu reușește să facă cât și-a propus, el având prezentare la “Arcul Carpaților” (felicitări încă o dată), am știut că e musai 140k și din punctul de vedere al echipei.

Nu poți obține ceva fără plan. Mai ales dacă e timp limitat. Ca să ajung la 150k planul a fost de … 160k. Simplu: de la miezul nopții la miezul nopții – o oră alergare, jumătate oră odihnă. Ies 16 ore alergare cu 8 ore pauză. Rezonabil. Plus că în pauză nu există să nu faci măcar 500 de pași. Și totuși… eram foarte obosit. M-am trezit abia după ora 3 și apoi mai mereu eram în urma planului cu 15k-20k pași. M-am ambiționat însă spre seară. Am alergat pe ceas peste 90km în 9 etape, dar au fost perioade în care n-am folosit gps ca să nu se descarce și pentru că îmi făceam mersul de recuperare.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-AeDSJ3dXWYk/Wew9hQQbyYI/AAAAAAAAnXY/rAVp3KELFM0fqOYyMphrPdGQxpjmu4jDgCCoYBhgL/s144-o/Screenshot_2017-10-13-06-08-30.png” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6479618259485815009#6479621605388175746″ caption=”” type=”image” alt=”Screenshot_2017-10-13-06-08-30.png” image_size=”1080×1920″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-gdpohUgEMmg/Wew9hWaD5eI/AAAAAAAAnXY/oBGKckOih3EpA0EhNYYFx59s7c5qjFcegCCoYBhgL/s144-o/Screenshot_2017-10-13-06-08-18.png” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6479618259485815009#6479621607039165922″ caption=”” type=”image” alt=”Screenshot_2017-10-13-06-08-18.png” image_size=”1080×1920″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-tcPNHanrV0c/Wew9hZ9D6bI/AAAAAAAAnXY/LhzyRxEnwageYMz3BX5uoV1NTMj7fyZ1wCCoYBhgL/s144-o/Screenshot_2017-10-13-06-07-52.png” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6479618259485815009#6479621607991273906″ caption=”” type=”image” alt=”Screenshot_2017-10-13-06-07-52.png” image_size=”1080×1920″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-J_K2mGEIhnE/Wew9hZscUAI/AAAAAAAAnXY/Mvq-bYWHS1QRL-2PnckpQmgPbTPLS9l2wCCoYBhgL/s144-o/Screenshot_2017-10-13-06-06-03.png” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6479618259485815009#6479621607921569794″ caption=”” type=”image” alt=”Screenshot_2017-10-13-06-06-03.png” image_size=”1080×1920″ ]

Din graficele de final din aplicația Walking Month

Final

Am încheiat la echipe pe locul 1 la amatori cu 3262k pași, practic pe locul 2 general după echipa Skywalkers. Mulțumesc alor mei pentru colaborarea fructuoasă cu piticii mei. În 4 octombrie dădusem estimare pentru echipa noastră la amatori de 3180k (o valoare acoperitoare pe care am depășit-o) și pentru adversari 3000k (după noi echipa Tarahumara a avut 3152k, au accelerat la final).

La individual n-am reușit s-o ajung pe Livia, protejată fiind și de Mihai. 🙂 Omul despre care nu știam nimic aflat în fața lui Mihai. Din ce știu, Mihai ne separa în clasament, eu având 1288k pași și ea cu 69k mai mulți. Asta e, încă o zi sau să nu fi plouat la Zărnești. Dar mai bine așa! Felicitări Livia! Așa da! A arătat că a vrut cu adevărat, s-a luptat și n-a fost ajunsă de “fărașul” Ultrarunners!

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-7-_Jilx1yTQ/Wew6h1V2yDI/AAAAAAAAnV8/nqT8Sr3LVTU0IHEttshTjKVoymS0XaGkwCCoYBhgL/s144-o/premiu%2Bsi%2Btricou.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6479618259485815009#6479618316808144946″ caption=”premiu si tricou.JPG” type=”image” alt=”premiu si tricou.JPG” image_size=”1999×2048″ ]

Deja sunt amintiri

Am făcut cumva și tot am ajuns să fac pași mulți la Walking Month. Dar efortul mare măcar n-a fost o lună ci ceva mai mult de o săptămână. Ce m-a determinat să-mi schimb atitudinea a fost informația că anul acesta e leneveală. Și atunci am vrut ca aceia care câștigă să nu obțină un premiu prea ușor. Cum se spune, apreciezi mai mult un lucru obținut mai greu. După anul trecut să se treacă în extrema cealaltă? Nu! 🙂 Dacă lupta între echipe era publică poate era mai fun. Dar nu era dorința mea să agit spiritele, ba din contră.

Felicitări Betfair pentru Walking Month! Mai ales pentru că e un concurs caritabil cu succes, dar și pentru partea competițională, cu regulile mereu surprinzătoare. Ce ne rezervă “Treasure Hunt Rules” anul viitor? Abia aștept! De fun!

Oct 252016
 


Walking Month este o iniţiativă frumoasă sub forma unui concurs prin care organizatorul Betfair a reuşit să coopteze participanţii să-şi schimbe obiceiurile zilnice, să meargă şi să alerge, să facă mişcare, cu un scop nobil: strângerea de fonduri pentru un grup de copii cu deficienţe locomotorii. Deviza a fost “PĂȘIM PENTRU CA EI SĂ POATĂ PĂȘI!”

11221930_10210298911374214_4520818295948944645_o

echipa UltraRunners 2016

Eu zic că a fost un concurs reuşit la fel ca şi cel de anul trecut, când s-au strâns fonduri pentru Spitalul de Copii Cluj. Ce am scris atunci este semnificativ şi acum şi acea experienţă mi-a folosit – Walking Month prin ochii echipei UltraRunners.
Anul acesta au fost mult mai mulţi participanţi – 1444 grupaţi în 362 echipe de câte 4 persoane şi au fost concurenţi şi din alte părţi ale ţării.

Pentru că pe parcursul lunii de mers 12 septembrie – 11 octombrie am tot scris şi discutat, ca şi anul trecut fac un rezumat şi sistematizez puţin cele văzute şi trăite de mine şi prietenii alături de care am concurat. Rămân valabile sublinierile că aspectul competiţional a fost auxiliar şi că a fost concurs pe echipe.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-V5oxo1H3sqk/WA-0jCgchFI/AAAAAAAAhk4/fuUvoT_z3nU0agY1Bv1gJsMPh91kO5fKQCCo/s144-o/14691885_10210298873933278_2640057919613542046_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6345485733928951489#6345488914049696850″ caption=”Walking Month 2016″ type=”image” alt=”14691885_10210298873933278_2640057919613542046_o.jpg” image_size=”1059×787″ ][peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-IoI-akJBvJs/WA-xp-0x33I/AAAAAAAAhk4/2Hx_IHJPrqQ4GmtVDQRsO6LxXcU3TRqDgCCo/s144-o/primele%2Bclasate.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6345485733928951489#6345485734785441650″ caption=”clasament general echipe, prima parte – 362 echipe in total” type=”image” alt=”primele clasate.jpg” image_size=”714×792″ ]

Rezultatul nostru. Echipa UltraRunners a încheiat în acest an pe locul 2 cu 6.801.535 paşi. Anul trecut câştigasem cu 3.569.000 paşi (am fi fost pe poziţia 4 în acest an) iar eu abia trecusem de un milion de paşi. La individual am fost pe locul 1 cu 2.176.357 paşi (pe GPS 1098km în 30 zile – doar partea de alergare-jogging).
S-au făcut enorm de mulţi paşi, în special primele 4 echipe.
Anul trecut am avut iniţiativa unui gentlemen agreement prin care doream să limitez numărul maxim de paşi făcuţi individual la 45.000/zi ca să evit nebunia ultimelor zile şi consideram roboţi pe cei care făceau mai mult de 250.000/zi la echipă. Sunt semnificative linkurile la capitolele de atunci. Și da, omul poate fi încă peste roboți.
Concursul a fost pe echipe de 4 persoane şi de aceea a trebuit să “funcţioneze” toţi, de la masa 1 la masa 4. Ca la şahul în echipă. N-am fost echilibraţi şi asta s-a văzut la final unde în câteva zile am pierdut avantajul chiar dacă am avut şi rezerve la maxim. Eu le-am botezat “vieţi”, ca la jocuri.
N-am reuşit să ne detaşăm decisiv în ultima săptămână oricât de mari eforturi am făcut eu şi practic am pierdut un avantaj de 293.000 paşi avut după ce lumea sigur a pus pe ziua de joi (pentru că era voie să amâni punerea de paşi pe site-ul organizatorilor, practic doar duminică seara la ora 23.59 ştiai sigur că s-au pus paşii pe joi – 3 zile în urmă). Luni seara deja pierdusem 50.000 din paşii avans (pe vineri) iar marţi seara când efectiv nu mai aveai ce face nimic, fiind ultima zi în care contau paşii făcuţi, mai pierdusem 140.000 paşi, diferenţa reducându-se la 110.000 paşi (se pusese sigur pe sâmbătă). Era clar pentru mine că sunt şanse minime să câştigăm, una din echipele adverse făcând peste 400.000 paşi/zi de weekend iar, în contrast, noi nu am reuşit să ne mobilizăm să facem minim 300.000 paşi/zi de vineri până marţi cum estimasem că este necesar pentru siguranţă. N-am mai avut cum să obligăm echipele adverse la un gentlemen agreement pentru că n-am mai reuşit să-i … forţăm ca anul trecut pe Mihai.
Din punctul meu de vedere numărul meu de paşi înseamnă mai degrabă un eşec pentru că a indicat lipsa de echilibru în cadrul echipei şi pentru că n-am reuşit să ne asigurăm un ritm mai liniştit la final. Doream să câştigăm dar nu oricum, ci cu paşi cât mai puţini. Am fost aproape să pierdem şi locul 2 la echipe.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-U7U_8PPALBE/WA-xp5pf9aI/AAAAAAAAhk4/anoYsRB2Eh867dCoX0BRdSLJeUgwY5t4QCCo/s144-o/clasament%2Bindividual%2B1.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6345485733928951489#6345485733395953058″ caption=”afisare finala clasament individual” type=”image” alt=”clasament individual 1.JPG” image_size=”941×750″ ][peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-DQy181S0DK0/WA-xpxWHK1I/AAAAAAAAhk4/vXA_XWqST_c4FuzQkaIbxgKDlTVd9edtgCCo/s144-o/clasament%2Bechipe%2B1.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6345485733928951489#6345485731167152978″ caption=”locul 2 pentru UltraRunners” type=”image” alt=”clasament echipe 1.JPG” image_size=”942×753″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-ovR_OkKA950/WA-xp9NvTAI/AAAAAAAAhk4/BxgqLGaXfdQH-5ppN-5FWcE3rqvxd1xTwCCo/s144-o/contributia%2Bmembrilor%2Bechipei%2B1.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6345485733928951489#6345485734353259522″ caption=”contributia membrilor echipei 1.JPG” type=”image” alt=”contributia membrilor echipei 1.JPG” image_size=”900×707″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-Bs19N6vY0is/WA-xp9c7z6I/AAAAAAAAhk4/lfADpUg6TgA7LorbLOYetVx1xijC8RtaQCCo/s144-o/clasament%2Btotal.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6345485733928951489#6345485734416994210″ caption=”total pasi echipe pe 2016″ type=”image” alt=”clasament total.JPG” image_size=”954×735″ ]

Motivul de bază: nu toţi ai mei au avut timp liber suficient, pe parcursul unei luni se pot şi s-au întâmplat multe. Anul acesta echipa noastră a fost formată din coechipierii vechi Andrei Sovereşan şi Ianco Slovak, alături de care a fost Antoniu Radoni în locul lui Radu Kis. Le mulţumesc pentru efortul uriaş şi mă bucur că paşii noştri n-au fost doar pentru sănătatea noastră.
Felicitări tuturor celor implicaţi şi sper că obiceiurile bune să se păstreze. Walking Month a însemnat şi petrecerea în folosul comunităţii a timpului nostru liber.
Şi evident că mulţumesc foarte mult familiei care mi-a înţeles efortul şi m-a sprijit. “Muma lui Ştefan cel Mare” din poezia lui Dimitrie Bolintineanu a fost un model pentru echipa care mă întâmpina acasă. 🙂

Un orologiu sună noaptea jumătate.
În castel în poartă oare cine bate?
– “Eu sunt, bună maică, fiul tău dorit;
Eu, şi de la oaste mă întorc rănit.
Soarta noastră fuse crudă astă dată:
Mica mea oştire fuge sfărămată.
Dar deschideţi poarta… Turcii mă-nconjor…
Vântul suflă rece… Rănile mă dor!”
Tânăra domniţă la fereastră sare.
– “Ce faci tu, copilă?” zice doamna mare.
Apoi ea la poartă atunci a ieşit
Şi-n tăcerea nopţii astfel i-a vorbit:
– “Ce spui, tu, străine? Ştefan e departe;
Braţul său prin taberi mii de morţi împarte.
Eu sunt a sa mumă; el e fiul meu;
De eşti tu acela, nu-ţi sunt mumă eu!
Însă dacă cerul, vrând să-ngreuieze
Anii vieţii mele şi să mă-ntristeze,
Nobilul tău suflet astfel l-a schimbat;
Dacă tu eşti Ştefan cu adevărat,
Apoi tu aice fără biruinţă
Nu poţi ca să intri cu a mea voinţă.
Du-te la oştire! Pentru ţara mori!
Şi-ţi va fi mormântul coronat cu flori!”

Şi acum încă câte ceva din … epopeea Walking Month.
Mai întâi un link – un clip de 3 min – merită văzut – Try something new for 30 days – Matt Cutts – Ted-Ed. Evident, l-am văzut la 12 noaptea, când ajungeam acasă ca să urmăresc ce fac echipele adverse. Şi m-am uitat înainte la durată, am bănuit că este şi generic final şi pot să-l salt. De la Ianco l-am primit. E un mod de a privi şi Walking Month, e ceea ce practic şi noi am făcut, cei din faţă în clasamente, mai mult sau mai puţin intenţionat.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-1MvAivnGNZI/WA-0QqrJNII/AAAAAAAAhk4/pXzxMOfXuXQWjIsPjEHTzDbkvmBkw9KAwCCo/s144-o/my%2B30%2Bday%2Bchallenges.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6345485733928951489#6345488598414472322″ caption=”Try something new for 30 days” type=”image” alt=”my 30 day challenges.JPG” image_size=”1022×717″ ]

Sugestii.
Iniţial, aşa cum am spus anul trecut, nu dorisem să mai particip la concurs, doar să fac o donaţie. Asta pentru că şi anul trecut a fost greu şi anticipam că acum, cu probabilitatea mare să existe echipe echilibrate şi hotărâte, Walking Month poate uşor deveni un al doilea serviciu pentru cei ambiţioşi. Şi ca urmare n-am fost tocmai pregătit – dorisem ca din timp să fac câteva propuneri de modificare a regulamentului, să nu fie “din mers”, să mobilizeze şi mai bine concurenţii şi să nu fie excese. Sunt convins că idei bune şi mai bune a avut multă lume, eu doar m-am simţit dator să … fac conversaţie. 🙂 Şi m-am şi produs, în grabă.

Pentru stimularea participanţilor, două sugestii:
1. Să fie un clasament şi pentru echipele care au în componenţă cel puţin o fată. Premiile pot fi simbolice. Ar stimula echipele mixte sau de fete care altfel s-ar putea descuraja. Ca sa faci paşi iţi trebuie timp. Dacă n-ai aşa mult timp alergi. Consider că femeile au un timp mai limitat decât bărbaţii datorită obligaţiilor.
(argument considerat misogin şi ca urmare motivant de cineva 🙂 )
2. Din motive de sănătate se încurajează oamenii să meargă zilnic, să facă mişcare cel putin jumătate de oră etc. La unele concursuri se practică tombolele pentru ca şi oamenii din pluton să obţină o recompensă pentru efort. Mai sunt şi raţiuni practice, nu insist. Ideea ar fi o tombolă la care să participe doar echipele care au trecut un prag de număr de paşi, de ex 4×10.000 paşi, adică 40.000paşi/echipă. Pot fi scoase din tragerea la sorţi echipele de podium sau care au câştigat deja ceva.
Când e vorba de “concurs” de caritate, consider că regulile nu trebuie să fie atât de stricte, e şi de fun. Adică poţi să mai faci ajustări pe parcurs.
Şi propunerile de final:
Din statistica generală reiese că în medie participanţii (peste 1400 anul acesta) au făcut 11000 paşi/zi. Dar aceeaşi statistică arată că spre sfârşit, în afară de echipele care erau în vârf şi erau interesate de latura competiţională, auxiliară, marea majoritate a slăbit ritmul.
Ca urmare, dacă se doreşte ca numărul total de paşi să crească să spunem spre 15.000 paşi/zi/participant, un mod ar putea fi:
1. să se stabilească un plafon maxim să spunem de 15k paşi care să se ia în considerare pe zi la fiecare participant; brăţările permit setarea de goal-uri până la 30k paşi; tot ce e în plus se poate contoriza individual dar să nu conteze în clasamentul pe echipe
2. dacă se poate clasament individual e foarte bine, vor fi participanţi care sunt stimulaţi de acest lucru, să se facă separat
3. ţinta e să fie zeci de echipe care să întrunească punctajul maxim de 15×4=60k pe zi, echipe echilibrate; dacă ţinta e mai accesibilă mai degrabă motivezi mulţi oameni

4. premierea la echipe să fie simbolică, se poate face în Parcul Mare sau Babeş
5. Se poate face şi o tombolă la care să participe toţi cei care au avut zilnic minim 10-15k paşi.
Aşa vom vedea mulţi oameni pe afară, va fi multă voie bună, ne putem întâlni cu prietenii prin parcuri şi să vânăm împreună comori, pokemoni sau bere (să nu exagerăm). Şi hainele cu goretex şi papucii cu talpă vibram în sfârşit ne vor folosi în oraş, să nu fie o înghesuială aşa mare de maşini în zilele când picură puţin pe drum.
Ca să parafrazez ce a spus Matt în clip – (a scrie o novelă de zeci de mii de cuvinte într-o lună nu te face novelist bun, dar când te intâlneşti cu un scriitor poţi spune că eşti autor de novele) – la sfârşitul Walking Month dacă ai făcut 15k paşi zilnic poţi spune că eşti … un om sănătos. Iar dacă şi cu echipa eşti pe locul 1, înseamnă că aţi petrecut mult timp împreună şi multe clipe faine, de care să vă aduceţi aminte.
În contrast, acum am fost tot pe fugă, am făcut poze la prima enigmă de la Treasure Hunt şi m-am uitat la ele la 12 noaptea ca să găsesc parola, că n-au ghicit-o coechipierii până atunci – nu au avut timp nici ei.
[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-qyrd_IZBSDo/WA-0QgPhxHI/AAAAAAAAhlg/qtHGACiaMEM5iR-QPTV6aKW5fFpfQ6mBgCCo/s144-o/IMG_20161019_143549.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6345485733928951489#6345488595614286962″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20161019_143549.jpg” image_size=”4208×2368″ ][peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-dss_6IIDmXQ/WA-0QnRrMBI/AAAAAAAAhlc/hk64S2S_weY7m-Gn39NkgD-NTYTGoETvQCCo/s144-o/IMG_20161014_093626.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6345485733928951489#6345488597502341138″ caption=”uzura dupa 2055km+” type=”image” alt=”IMG_20161014_093626.jpg” image_size=”4208×2368″ ]

Din cele spuse pe diverse căi…
În primul rând m-am gândit că pentru a câştiga trebuie să aduc ceva nou, să surprind concurenţa. În această categorie au intrat planul zilnic de paşi pe intervale orare pe care am încercat să-l “împrumut” şi la ai mei, o organizare foarte bună a timpului, zilele libere luate. Am încercat să stimulăm un fel de competiţie şi între noi, în fiecare zi cine făcea cei mai mulţi paşi dintre noi primea câte o bere. A fost un premiu mai mult simbolic, n-am apucat decât o dată să ne întâlnim pentru asta. Distribuţia a fost 18 beri pentru mine, 7 pentru Sove şi 5 pentru Ianco. Normal că le vom împărţi frăţeşte.
Nu aş spune că am fost cel mai bun, dar am avut cei mai mulţi paşi. De neimaginat pentru mine. A fost un efort foarte mare. Am început cu un anumit ritm, având în vedere faptul că am participat şi anul trecut şi am câştigat cu o medie undeva la 30.000 de paşi de persoană. Anul acesta am început cu 26.000, iar după ce am văzut cât are concurenţa am mărit ritmul. Noi suntem un grup care mergem la alergări mai lungi, la maratoane, la ultramaratoane, ne ştiam între noi, ştiam care ne este ritmul şi totul a mers aşa, ca un tăvălug…
Mai întâi erau prieteni din echipe adverse, în special … Mihai, speriaţi de cât de mulţi paşi fac Vio şi Adi Toma (echipa V.A.M.A.) la Tor des Geants (330km cu 24000+ diferenţă de nivel) pe care urmau să-i facă în prima săptămână de Walking Month. Degeaba am făcut calcule, am arătat că efortul lor nu e “răsplătit” în paşi aşa cum ar fi trebuit, că vor ieşi în pierdere… făceau paşi mulţi. Vedeam pe Mihai şi Cipri cât fac pe Garmin Connect. Ei mă vedeau pe mine. Surpriza mea pentru ei era că jucam atunci doar la masa a 3-a. Şi nu aveam interesul să fac paşi mulţi, să nu-i speriu. Tandemul nostru Andrei și Ianco mergea tot așa ca ei și eu și cu Antoniu speram să fim mai buni ca și coechipierele lor. Şi aşa mi se părea că 100.000 paşi zilnic în total pentru ei doi e mult. Şi se pare că nu eram singurii care se uitau la activităţile echipei “Catching Shooting Stars” (au încheiat pe locul 4)… Şi am trecut pe privat tot şi la fel i-am rugat şi pe ei. Apoi au apărut clasamentele parţiale pe echipe şi am mai avut un secret: eram deja în urmă cu o zi la afişare. Asta ne-a salvat cel puţin un loc în clasament la final şi ne-a permis să ne “ascundem” în spatele primilor de atunci – echipa “Toboşarii” (locul 3 final). Am trecut pe primul loc doar când am considerat că avem puterea şi rezervele să ne menţinem, în ultima săptămână. Atât că mobilizarea echipei V.A.M.A., motivaţia lor în ultimele 4 zile a fost exemplară. Bravo lor!

Pe locul 1 a încheiat echipa V.A.M.A (6.950.535 paşi), cu Viorica Henry ,Adrian Toma Ionufurcurent , Adi Cosma si Misu Popa  – de la iniţialele lor a venit şi numele echipei. Practic trei dintre ei erau ultramaratonişti.
Pe locul 3 a fost echipa Toboşarii (6.737.478 paşi) – acum am înţeles că au motivaţia necesară şi să înveţe să bată la tobe, bine că nu toţi stau în Cluj. Au fost buni, cu ei ne-am tot luptat cel putin 2 săptămâni – Adrian Tap ,Rusu Adrian, Claudiu Gorgan si Bogdan Morutan .
Pe locul 4 Catching Shooting Stars (6.062.755 paşi) – eternii rivali dacă se poate spune aşa după doi ani de concurenţă 🙂 – cu Mihai Pantis, Ciprian Cioba,Holhos Iulia si Odette din Bucureşti.

Calcule
Am depăşit două milioane de paşi, care înseamnă în medie 72000 paşi/zi (aproximativ 72km, peste 8h, din care 40-50km alergare-jogging pentru că nu aveam cum să rezist la aşa ritm o lună de zile). În prima săptămână nu cred că am avut media de 40000 paşi/zi şi eram penultimul din echipă, iar în ultimele două săptămâni au fost zile în care depăşeam 12-14h şi 100.000 paşi. Pentru mine timpul alocat a contat şi nu distanţa parcursă zilnic. Omul e obişnuit să măsoare cu pasul distanţe (asta e şi ce m-au întrebat repetat reporterii şi aveam dificultăţi de … conversie), dar aici mai degrabă unitatea de măsură a fost cea de timp. Locul 1 individual a venit … natural, fără să mă zbat intenţionat pentru asta. Şi a fost o surpriză pentru mine mai ales că am văzut că sunt primul deși nu eram la zi cu pașii încărcați pe site. Se pare că am avut cel mai mult timp liber.
Mie îmi ieşeau cam 7.500 de paşi pe oră la mers şi 10.000 de paşi pe oră dacă alergam. Economiseam timp dacă alergam. Dar nu puteam alerga atât de mult continuu. Am alergat câte 10, 20 de kilometri de două, trei ori pe zi. La sfârşit am alergat cam 70 de kilometri pe zi, dar pe bucăţi, nu mai mult de 20 km/ bucată. Alergare uşoară, iar în rest am mers… Și pur și simplu n-am mai mers deloc nici cu bicicleta, nici la înot, iar cu mașina doar de câteva ori.

de pe Strava: [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-xzYum8KydLE/WA-0QhE-18I/AAAAAAAAhk4/DQwnJDHzD70vQwip7FmKGKvisPpMjnD1ACCo/s144-o/strava%2Bseptembrie%2BWM.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6345485733928951489#6345488595838490562″ caption=”strava septembrie WM.jpg” type=”image” alt=”strava septembrie WM.jpg” image_size=”1081×827″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-ZHrpKxHB_3o/WA-0QgmWr4I/AAAAAAAAhk4/RZDUCwS3BYwOoI-xOWEnkSRUeOZCDV0TACCo/s144-o/strava%2Boctombrie%2BWM%2B1097v8%2Bkm%2Btotal.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6345485733928951489#6345488595710029698″ caption=”strava octombrie WM 1097v8 km total.jpg” type=”image” alt=”strava octombrie WM 1097v8 km total.jpg” image_size=”1091×850″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-me2Yo0_Or6Q/WA-0QjYJ3_I/AAAAAAAAhk4/MUBP_XQdmck7tCXad5BMTPGL9cP57qgYACCo/s144-o/strava%2Boctober%2Bdistance%2Bchallenge.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6345485733928951489#6345488596455776242″ caption=”clasament general numar km pe Strava” type=”image” alt=”strava october distance challenge.jpg” image_size=”1106×717″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-YkOylNwXdsQ/WA-0QvJ9k5I/AAAAAAAAhk4/CHcE3sAEDQcnY1tHD0uJ7W1SWzy5GAWWwCCo/s144-o/strava%2Boctober%2Bdistance%2Bchallenge%2B1.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6345485733928951489#6345488599617475474″ caption=”strava october distance challenge 1.jpg” type=”image” alt=”strava october distance challenge 1.jpg” image_size=”1309×834″ ]

Final de epopee. Şi de ce atâta efort?
Arhimede a spus “Daţi-mi un punct de sprijin şi voi răsturna Pământul.” Cred că pentru oameni găsirea unei motivații e esențială ca să atingă un scop. E drept că puteam da la sapă mult în acest timp… iar s-a irosit un talent.
Am putut pentru că m-a ajutat familia şi pentru că mi-am organizat foarte bine timpul şi ştiam ce vreau să fac, în funcţie de serviciu şi alte activităţi obligatorii. E incredibil cât timp poţi avea zilnic dacă te organizezi şi ştii ce vrei. Cum am tot spus, mai demult ziceam că n-am timp şi eram singur, “fără obligaţii”. Mi-am dat seama că n-a fost aşa după primul copil, când iar mă plângeam de lipsă de timp. Apoi, după al doilea… nu mă mai plâng 🙂
Ştiam dimineaţa câţi paşi urmează să fac, în orice moment cam câţi paşi ar trebui să am (aveam un plan pe intervale orare). Evident că astfel puteam estima şi câţi paşi pot face ai mei într-o zi dacă ştiam câţi paşi au la un moment dat în timpul zilei … şi de multe ori intram în depresie pentru că aproximam ritmul la care să mă aştept de la echipele adverse. 🙂 Urmăream cât puteam ce faceau echipele, ştiam dacă unii dintre ei merg la concursuri şi unde etc. A fost interesant şi am anticipat corect echipa care are sansele cele mai mari să ne depăşească, deşi veneau din urmă şi ca urmare nu ştiam câţi paşi fac zilnic – luam cazul cel mai defavorabil. Asta pentru că nu se ştia complet clasamentul echipelor şi nici cel individual, nu se ştia componenţa echipelor. Abia după o săptămână de la start am ştiut diferenţa de paşi faţă de următoarea echipă (putea fi în faţă sau în spate), iar abia cu cateva zile înainte de final am ştiut diferenţa de paşi la individual. Lumea celor “anormali” e mică însă şi cu mici înţelegeri între echipe şi punctual între oameni am aflat multe (schimb reciproc de informaţii).

Uman, nu? Anul acesta primele 4 echipe ar trebui botezate ROBOŢII, vorba lui Mihai (sau Cipri?). 🙂

Ce a apărut în media:

Radio Cluj – Campania Walking Month la final

Transilvania Reporter – Competitia Walking Month si-a premiat castigatorii – concurentii au parcurs distanta de la Pamant la Luna intr-o singura luna

Stirile ProTv – Mobilizare fara precedent la Walking Month – peste 130.000 de lei stransi pentru terapia a 17 copii care nu pot umbla

Şi, în încheiere, cum am primit noi parola de la The Museum – Joc de evadare in Cluj Napoca The Museum , punctul penultim de la Treasure Hunt.
Treasure Hunt, pentru cei care nu ştiu, a fost un concurs în concurs, un fel de joc tip geocaching, dar în care trebuie să descoperi destinaţiile intermediare şi să găseşti parolele ca să treci mai departe. A durat câteva zile şi te-a plimbat prin Cluj, numai bine să mai faci câţiva paşi. În plus, ai putut cunoaşte Clujul mai altfel şi … dacă ştiai partenerii competiţiei locaţiile cel puţin nu erau greu de găsit.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-FWwqzrWgw_w/WA-xp0z4sOI/AAAAAAAAhk4/SsSFM1OfGEobP-Xg3e0BmMAAq-FuIasRwCCo/s144-o/treasure%2Bhunt.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6345485733928951489#6345485732097339618″ caption=”Treasure Hunt la final” type=”image” alt=”treasure hunt.JPG” image_size=”741×694″ ][peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-YLG34qDkTYo/WA-z5oHVGDI/AAAAAAAAhk4/N_AyVKipeds4hPeU7eOFuh0TM6pDFbdNwCCo/s144-o/proba1.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6345485733928951489#6345488202590394418″ caption=”proba 1 la clopotul din Piata Unirii” type=”image” alt=”proba1.jpg” image_size=”1281×879″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-yFjVJb1ARag/WA-z5q4jcRI/AAAAAAAAhk4/QcYYGeFGLZw04enij5lWqnRNlSQo2JjnQCCo/s144-o/14536800_868730463263172_1815463998_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6345485733928951489#6345488203333726482″ caption=”indicatoare” type=”image” alt=”14536800_868730463263172_1815463998_o.jpg” image_size=”1920×1440″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-mxlJrIFTfWg/WA-z5oe7-ZI/AAAAAAAAhmA/pC9vQhfdVNUj_VJ_HzcTe21o29T9XrRGQCCo/s144-o/IMG_20161003_190302.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6345485733928951489#6345488202689411474″ caption=”al cincilea cuvant” type=”image” alt=”IMG_20161003_190302.jpg” image_size=”4208×2368″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-pVdMM7OJsfM/WA-z5jvuWBI/AAAAAAAAhk8/fMT3QhXA7Egj3F5_HupYQ3IcOLgjMjqiQCCo/s144-o/proba2.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6345485733928951489#6345488201417644050″ caption=”harta pozitiionarii Iulius Mall – proba 2″ type=”image” alt=”proba2.jpg” image_size=”1304×921″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-f7VDaFNIutc/WA-z5v-tgKI/AAAAAAAAhk8/Rm6xle-DhHwlwSYY2cONX-tW85bVlmtMACCo/s144-o/proba3.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6345485733928951489#6345488204701728930″ caption=”la sediul Betfair – proba 3″ type=”image” alt=”proba3.jpg” image_size=”1329×919″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-89a1gNej6mE/WA-z5j-psaI/AAAAAAAAhk8/_NYKa6Ao-rQoIom1Mt6zUOZ-oUu9SczqgCCo/s144-o/proba%2B4%2Btreasure%2Bhunt%2Betapa%2Bmuseum.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6345485733928951489#6345488201480253858″ caption=”The Museum pe Brassai – proba 4″ type=”image” alt=”proba 4 treasure hunt etapa museum.jpg” image_size=”1287×828″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-S8ZYmrFSTUE/WA-z5k8SQLI/AAAAAAAAhk8/JD3oKm6LIIg7Ligqb9kE9Xpu3NnUIS_CwCCo/s144-o/proba%2B5%2Blets%2Bcoffee.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6345485733928951489#6345488201738764466″ caption=”proba 5 – Let’s Coffee” type=”image” alt=”proba 5 lets coffee.jpg” image_size=”1330×918″ ]

În primul rând e meritul lui Sove că a găsit locul, The Museum. Trec peste faptul că în general explicaţiile lui erau mai credibile dacă spunea direct că a fost la biserică şi acolo s-a luminat. 🙂

Era un cod de 4 cifre care trebuia dezlegat, iar el mi-a spus primele 3.
Metodei mele de a primi parola i-am spus
Oul Gordian,
în româna modernă – metoda brute-force.

M-am dus acolo. Mă aşteptam să văd o cutie care nu se putea deschide decât introducând codul corect. Găsesc o poartă la un gang şi un interfon. Numeric. Cu diez şi încă un buton suplimentar, de deschidere. N-am vreme, că trebuie să fac paşi. Apăs diez, sună. Apăs pe deschidere, nu se deschide. De fapt nici nu ştiu sigur ce am apăsat mai întâi, am butonat la foc automat. Vine omul ca la un client obişnuit. Deschide poarta, ploua.
-A, cu Walking Month sunteţi? Păi trebuie să ghiciţi codul şi să formaţi numărul la interfon şi să se deschidă poarta.
-Ştiu primele 3 cifre 879.
-E bine, staţi aici şi ghiciţi al patrulea.
Mă uit puţin, e greu, trebuie să stau liniştit şi am un singur fix – trebuie să fac paşi.
-Domnule, pot încerca de mai multe ori?
-Da, de oricâte ori doriţi.
Spun la plezneală…
-Bine, a patra cifră e 4.
-Nu e bine. Mai gândiţi-vă.
-Şi vreţi să mai încerc de 9 ori?!
De fapt omul mic şi negru care e în stare să apese toată noaptea la taste e pepsi faţă de mine. Norocul lor că ştiam primele 3 cifre…
-Nu e nevoie, a patra cifră e 5.
-Mulţumesc, am să mă gândesc de ce e 5 când am vreme.
Am primit parola pentru punctul final şi hârtia semitransparentă pe care o puteau primi doar primii 100 oameni care găseau cifrul. Eram a 8-a persoană care a “ghicit”.
Nici acum nu ştiu de ce a patra cifra e 5. Dar acum în sfârşit voi putea sta să mă gândesc. Promit.

Mulţumesc pentru cafeaua de final, am luat suplimentar şi un ceai. Reperul final a fost Let’s Coffee .

Oct 292015
 

la premiere – multumim pentru poze – From Walking Month

Clasament final – locul 1 din 158 echipe – From Walking Month

Walking Month A fost un concurs inedit şi interesant, un concurs pe echipe de 4 oameni făcut în scop caritabil. Pentru că a durat o lună de zile, din 21 septembrie până în 20 octombrie, voi împărţi acest concurs în câteva etape, aşa cum l-am văzut şi … gândit pe parcurs, cu linkuri la ce am scris atunci.

Preambul
Trebuie să fac câteva precizări care nu le-am putut face decât la sfârşitul concursului pentru că nu ne avantaja să ştie concurenţii noştri prea multe. La început nu s-au ştiut echipele care concurează, cu atât mai mult nu s-a ştiut componenţa lor, nu s-a ştiut clasamentul până în data de 1 octombrie, deci a trecut mai bine de o săptămână fără să ştim aceste amănunte, şi nici acum nu ştim oficial decât ce am pus în poza cu clasamentul final. În fapt nu-i de mirare, câtă vreme scopul principal al acestei – să-i zicem competiţii pentru unii dintre noi – a fost donaţia la Spitalul de Copii Cluj.
Echipa noastră, Ultrarunners, a fost formată din: Andrei Sovereşan, Slavko Ianco, Radu Kis şi subsemnatul. Am aflat de concurs de la Andrei, care a fost chemat de Mihai Pantiş … şi tot aşa. Mihai a făcut însă echipă cu colegi de la Garmin, iar Andrei mi-a dat temă să mai găsesc pe cineva – şi nu ştiu cum din prima instinctul mi-a spus că Radu din Turda se încadrează în profilul coechipierului potrivit concursului.
Etapa I – un fel de şah orb – 22 septembrie
Etapa a II-a – ora adevărului – 1 octombrie
Etapa a III-a – Maraton Piatra Craiului – 3 octombrie
Etapa a IV -a – Roboţii – 10 octombrie
Etapa a V-a – Gentlemen agreement – 12 octombrie
Etapa a VI-a – regula Pantiş + 30.000 paşi
Etapa a VII-a – 1 milion de paşi – 13 octombrie
Etapa a VIII-a – ultima zi Walking Month – 20 octombrie
Concluzii

 

Etapa I – un fel de şah orb – 22 septembrie

Atâţia paşi am avut eu după primele 2 zile – From Walking Month

O scurtă descriere şi problemele de început le-am scris în Maraton Piatra Craiului la a 10-a ediţie şi despre continuitate . 

“”Şi acea provocare a fost concursul pe echipe Walking Month. Citez: OUR GOAL This year, it’s about walking and doing a good deed at the same time. Your walked steps will contribute both to your health and to equipping the Intensive Unit Care of the Hospital for Children in Cluj. All money raised from participation fees will go to this cause.

E un concurs pe echipe de câte 4 participanţi, şi sunt înscrise 164 echipe, în care fiecare participant poartă o brăţară care numără paşii. Câştigă echipa cu cei mai mulţi paşi făcuţi. Care e numărul de paşi pe care e bine să-i faci zilnic pentru sănătatea ta? 10.000! Asta înseamnă că, pe lângă activitatea obişnuită trebuie să dedici minim o jumătate de oră pentru tine, să faci o activitate fizică. Nu intru în amănunte, dar partea motivantă la acest concurs e că nu ţi se arată decât paşii care te despart de cel din faţa ta, la fel şi pentru paşii echipei din faţă. Nu se ştiu echipele, componenţa lor e o nebuloasă, dar e fun… atât că din când în când mă simt ca un cobai la care i se studiază fiecare mişcare şi obicei 🙂 . Normal că nu spun acum în ce echipă sunt, că suntem la mijlocul concursului: 21 septembrie – 20 octombrie. Ne-am stabilit şi un plan de număr de paşi zilnic, rezonabil, nu bazat pe entuziasmul de început, doar e vorba de o lună. Şi vreau să spun că, deşi nu am reuşit cu toţii să ne respectăm norma, media dupa peste 2 săptămâni aşa iese. Adică se vede că am experienţă 🙂 .

Să vă spun cum puteţi pierde zile de înregistrare în programul Mi Fit de pe mobil? Simplu! Soluţia este călătoria în timp! Asta am păţit eu, nici n-am apucat să mă dumiresc bine de program şi cum trebuie să procedez… În primul rând trebuie Android 4.4 minim. Şi cine are în casă mobil mai nou cu aşa ceva? Aţi ghicit! Fetiţa! Şi uite-aşa sunt nevoit să aştept să vină de la şcoală, să sper că e bine dispusă… Luna aceasta n-am întrebat-o de note, nu ştiu dacă a sesizat. Şi după ce încarc paşii, după două zile îmi dau seama că nu-i ceva în regulă. Azi e luni sau marţi? 21, 22 sau 23? M-am ramolit! Ba nu, data mobilului a fost schimbată! Dar cine şi de ce? De ce nu-i pe automat? Şi-mi cade fisa: jocurile. Are jocuri cu îmbrăcat păpuşi, cu îngrijit bebeluşi. Păi cum să-ţi plângă bebeluşul de foame, să-ţi scrie “mamă rea” pe ecran că ai uitat câteva zile să-l hrăneşti? Întoarcere în timp! Back to the roots! Şi cum am setat data corectă, fără nicio întrebare de genul – ai copii, dacă da apasă tasta ok etc, programul a scris în dreptul paşilor mei un mare zero. În fine… Am decis să fac print screenuri în fiecare zi.

Şi uite-aşa m-am pomenit că alerg zilnic, în loc de pauză, cu un ritm debordant de 6 la mie, că oricum nu eram refăcut şi contează mai mult cadenţa. În rest mai puţin înot şi doar cu citybike-ul la serviciu. Şi la mijlocul Walking Month, în care alerg cam de un semimaraton zilnic, ce trebuie să fac? Să alerg bine la Maraton Piatra Craiului! Hai să fim serioşi, eu sunt om obişnuit totuşi…””

Am pomenit mai sus de profilul concurentului ideal. Ca să stabileşti aşa ceva e clar că trebuie să ştii ce vrei, să ai un plan. Dacă tot e concurs, atunci să simţim că e concurs, nu? În 22 septembrie, ziua când mi s-au şters paşii din aplicaţie (şi bug-ul respectiv a fost chiar stresant – dovadă şi faptul că la schimbarea la ora de iarnă din 24-25 octombrie mi s-au şters iar paşii de duminică, asta după ce am alergat un maraton şi la km25 deja aveam peste 30.000 de paşi – goalul maxim de pe brăţară) am alergat 15km şi avusesem deja 20.000 paşi. Eram obişnuit să alerg 10-12km pe zi, aşa că a fost uşor să găsim un goal zilnic comun pentru noi şi echipă, să nu fie discuţii pe parcurs. Goalul respectiv nu putea fi prea mic, dar nici nu doream să fie prea mare şi să devenim zombie. Aşa am ajuns la 25.000 paşi pe zi, 100.000 de echipă, cu completarea că eu eram nevoit deja să fac 27.000 de paşi zilnic ca să pot recupera zilele pierdute.
Astfel am mers noi înainte, indiferent de ce se întâmpla în jur, pentru că nu ştiam nimic altceva decât ce facem noi.

Nu ştia lumea de acest concurs sau poate nimeni nu se desconspira 🙂 , aşa că m-am gândit să fac un pic de publicitate pe FB sub formă de glumă – 29 septembrie.
… ” si cum ma straduiesc sa-mi fac norma in cadrul echipei in timp ce alerg cu 6 la mie m-am gandit sa 🙂 :
1. Vând paşi. Locuri limitate la brăţări – 9 pe mâna dreaptă, 10 pe stânga şi 5 la gât (alt tarif)
2. Caut femei plăcut shopping. Şi noctambuli, dar cu diplomă, nu orice pârlit, să-mi caut brăţările pe la poliţie sau prin şanturi. Muncă sezonieră, până în 20 octombrie. Inclusiv.
Aşa-i în lumea asta – dacă e ceva de bine nu-i ştire, aşa că am învelit-o într-un ambalaj vandabil. 🙂 “
Top

 

Etapa a II-a – ora adevărului – 1 octombrie

evidenţa paşilor concurenţilor, echipelor – From Walking Month

Trebuia să se schimbe ceva, parcă navigam pe un ocean fără busolă. Organizatorii ne-au spus că din experienţa anilor trecuţi echipele nu se motivează în momentul când văd clasamentul la zi. Şi atunci a venit Mihai Pantiş cu ideea să se afişeze atât la individual, cât şi la echipe, doar paşii celor din faţă. Ideea a prins şi imediat ce am văzut paşii celor din faţă am creat pentru echipa noastră un document în google docs în care să ţinem evidenţa paşilor anonimilor din faţă. Şi aşa au apărut zLau, yLau, xRadu etc.
Top

 

Etapa a III-a – Maraton Piatra Craiului – 3 octombrie

recordul meu de paşi într-o zi – From Walking Month

A venit şi ziua maratonului, încheiat până la urmă cu un rezultat satisfăcător. Din punctul de vedere al concursului Walking Month, la individual am făcut un salt mare care m-a adus în sfârşit în rând cu goalul nostru, am ajuns în faţa lui Radu şi am putut “să stau la masă cu zeii”. Am ajuns suficient de în faţă în clasament ca să pot evalua ritmul primilor concurenţi, să ne putem coordona – Radu, Andrei şi cu mine, să ştim câţi sunt între noi şi să vedem … cerul – echipa din faţă aflată la mare distanţă, şi care putea ascunde la rândul ei alte echipe tot aşa de avansate. Ianco rămăsese în urmă dar Andrei compensase diferenţa de paşi.
De fapt Ianco era singurul dintre noi care era cam departe de profilul ideal. 🙂 Din păcate acel profil nu cerea să fii bun alergător, să fii tânăr, deci să fii competitiv în sensul obişnuit al unui concurs. Cu atât mai mult, să fii sportiv profesionist e un mare dezavantaj, pentru că timpul tău… nu prea mai e timpul tău, eşti constrâns de program, nu-ţi poţi permite compromiterea unui rezultat, unui plan de antrenament pentru un concurs de amatori. Nici nu aveam pretenţii însă, eram o echipă şi ne puteam ajuta unii pe alţii indirect, cu un efort ceva mai mare din partea celorlalţi coechipieri. A ţinut însă Ianco să-mi demonstreze până la final că e … o excepţie. 🙂
Top

 

Etapa a IV -a – Roboţii – 10 octombrie

graficul cu contribuţia membrilor echipei noastre aproape de finish – From Walking Month

Echipa din faţa noastră era tare ciudată. Punea şi 250.000 paşi odată (sau nu prindeam noi cât punea fiecare) şi cel puţin unul din membrii acelei echipe punea un număr normal de paşi – între 10.000 şi 20.000. Avea deja peste 750.000 paşi avans şi noi am scos-o din calcule. Bravo lor, keep going, dacă e reală şi nu fictivă! 🙂 Oricum noi am botezat-o Roboţii.
La individual eram deja după Andrei şi eram presat de cineva care bănuiam că este Cipri Cioba. Ca să scap de el, să nu-i mai dau motivaţie, m-am înţeles cu Andrei să rămână constant cu o zi în urmă la pus paşii (puteai amâna punerea de paşi pe site-ul oficial 3 zile) şi am sărit în faţa lui. Cipri nu s-a prins, iar la adăpostul lui Andrei m-am distanţat. Ajunsesem primul din echipă şi sigur în faţă vedeam pe Mihai şi încă cineva, dar la mare distanţă. Apreciam că era posibil să fiu în top ten uman, pentru că ştiam ce poate Mihai, iar roboţii … nu mă interesau. 🙂
Top

 

Etapa a V-a – Gentlemen agreement – 12 octombrie

mi-am indeplinit goal-ul 16 zile la rand; care-i goalul, asta e alta problema – From Walking Month

Încă de la Maraton Piatra Craiului mi-am tot pus problema – până unde e sănătos să faci paşi mulţi pe zi? Unde e limita de unde o activitate menită să ajute la întreţinerea corpului devine dăunătoare? Şi cum să pun problema mai … delicat?
Nu doream să ajungă cineva “de la bal la spital”, mai ales în ultimele 3 zile de concurs. Nu era nici timp de pierdut, pentru că dacă urma să ia o decizie organizatorii, aceasta putea să întârzie câteva zile. Am mai spus şi altă dată, mie nu-mi place democraţia aşa cum o văd astăzi, cu sondaje de opinie, cu comisii menite să îngroape sau să amâne o hotărâre etc. Prefer să ia decizia corectă oamenii competenţi.
Şi trebuia să iau legătura şi cu anonimii din jur, dintre ei doar pe Mihai, Cipri şi Ionuţ Golban îi ştiam. Şi mi-a venit ideea cu gentlemen agreement – aşa cum sunt şi la noi unele concursuri de ciclism între prieteni. M-am consultat şi cu ei, nu numai cu ai mei. Mai jos este ceea ce am scris în 12 octombrie pe FB.

Gentlemen agreement Sa cadem de acord ca maximul pe care il poate pune sau incarca un om pe zi sa fie 45.000 pasi. Eu…

Posted by Vezentan Laurentiu on Monday, October 12, 2015

“”Sa cadem de acord ca maximul pe care il poate pune sau incarca un om pe zi sa fie 45.000 pasi. Eu sunt de acord si cu mai putin. Nu degeaba 10.000 pasi/zi se considera normal si goalul maxim de setat este 30.000 pasi /zi.
Doresc sa fac aceasta propunere, venita in urma observarii numarului de pasi a concurentilor. Cum e si firesc, competitia isi inteteste ritmul. Dar sa nu uitam ca:
1. Scopul principal este un gest frumos.
2. Ce dorim sa obtinem concomitent este sanatatea.
3. Orice exagerare strica.
Am vazut ca miscarea melcilor a fost bine studiata, au chiar si un senator. 🙂 La oameni insa intotdeauna a fost mai greu…
Tendinta este sa se mareasca de la o saptamana la alta numarul de pasi, si vreau sa va spun ce inseamna in mod normal 45.000 de pasi pe zi. Apoi sa va imaginati ce inseamna sa faci sa zicem 70.000 pasi zi de zi 🙂 Nu-s studii americane.
– in mod normal la mers 5km/h e FB si fiecare km inseamna 1.000 pasi, deci la mers 1h inseamna 5000 pasi
– la alergat castigi timp si 1h inseamna 10.000 pasi dar si … 10km parcursi
si astfel
– daca sa zicem alergi 15km zilnic, ai facut 15.000 pasi in 1h30min, iar daca restul mergi, pana la 45.000 pasi mai ai 30.000, adica 6h de mers consistent; total 7h30min zilnic, doar pentru acest concurs
Mie mi s-ar parea foarte interesant un studiu de profil al omului pe baza numarului de pasi! 🙂
Si sa va povestesc pe scurt un film, n-am retinut din el decat ce scriu mai jos:
Scopul declarat – experiment, o echipa de cercetatori ce vor sa stie cum se comporta memoria unui om, limitele, ce o stimuleaza sau o inhiba etc
Voluntari s-au gasit, entuziasmati sa ajute stiinta.
Voluntarii au fost impartiti in 2 grupe – examinatori si examinati, fiecare a ales ce-a vrut.
Testele au fost alese nu conteaza cum, sa zicem versuri de Eminescu
Examinatii citeau textul si apoi se straduiau sa-l reproduca. Mai intai au fost cuvinte, apoi propozitii etc. Daca stiau erau felicitati, daca greseau erau pusi sa repete…
Pe masura ce testele deveneau mai grele, subiectii faceau fatza tot mai greu. Au inceput sa fie pedepsiti. Examinatorii hotarau cum. Si uite-asa s-a ajuns la socuri electrice, de intensitate mai slaba, apoi … la limita de supravietuire. Examinatii plangeau. Si dintre examinatori, dar continuau sa aplice pedepsele conform … grilei stabilite dinainte.

Pana cand…
Adevarul: oamenii de stiinta erau interesati de comportamentul … examinatorilor, pana unde pot merge cand au puterea in mana.
Cam asa si cu lagarele din WW2, oamenii au picat testul.
Cine e de acord cu impunerea unui maxim sa scrie … amazing, iar cine nu … fabulous! 🙂 Nu cred ca limitarea va afecta semnificativ clasamentele la varf.
Restul timpului il putem petrece la o bere! Una, nu 100! 🙂 “”

Top

 

Etapa a VI-a – regula Pantiş + 30.000 paşi

distanta totala de alergare parcursa la Walking Month, aprox 600km conform Strava
la MPC lipsesc ultimii 20km – From Walking Month

Organizatorii au reacţionat inteligent. N-au modificat regulamentul, mă aşteptam. N-au făcut sondaj, au ales să fie operativi. Chiar neaşteptat de operativi. Şi fără tam-tam. În fond doream să ajungă mesajul la cei din partea de sus a clasamentului. Să fie informaţi. Pentru că un gentlemen agreement nu implică să fii obligatoriu de acord. Şi nici nu te obligă să te deconspiri spunând că eşti sau nu de acord.
Ne-am trezit brusc că în loc de o echipă la 1,5 milioane de paşi în faţa noastră (da, atâta aveau!!, medie cam de 45.000 paşi pe zi pentru fiecare membru al acelei echipe) avem una la … ceva peste 200.000 de paşi! Părea reală, tangibilă doar cu efort extrem din partea întregii noastre echipe, nu mai erau multe zile. Prima reacţie a mea: panică. Vorbesc şi cu Mihai. De la el doar cu forcepsul am obţinut informaţii. Normal, doar echipa lui ne urmărea şi era presată la rândul ei de alte echipe. Se vede şi acum în clasamentul final că lupta pentru locurile 2 şi 3 a fost strânsă.
M-am gândit la faptul că o modalitate simplă de a afişa un număr de paşi în faţa primei echipe (ca şi la primul om, de aceea l-am întrebat pe Mihai), e ca să se pună diferenţa de paşi faţă de echipa urmăritoare, cea de pe locul 2. Ca efect însemna ca dacă punea paşi cineva din echipa noastră diferenţa de paşi să crească nu să scadă. Era simplu de aflat, să-l rog pe Andrei să pună paşii pe ziua restantă. Pierdeam însă avantajul paşilor ascunşi de el pentru mai târziu.
M-am liniştit însă şi totul a rămas ca înainte. Ce mai contează dacă aflăm realitatea la miezul nopţii şi nu acum?

timpul petrecut alergând, uneori şi de 3 ori pe zi  – From Walking Month

Dar era timpul să controlăm mai eficient echipa lui Mihai. Practic, aşa cum eram aşezaţi în ordinea crescătoare Radu, Andrei şi cu mine, supravegheam o plajă mare de diferenţă de paşi, peste 120.000. Bănuiam că toţi trei mai mult ca sigur suntem în top ten la individual. Ne coordonam când să punem paşii să vedem New entry-urile. Aveam avantajul că echipa noastră era mult mai omogenă. Eram ca la şah, în echipă de 4. La mesele 1 şi 2 erau Mihai şi Ionuţ la ei, respectiv Andrei şi cu mine. Dacă reuşeam să facem joc nul la primele două mese atunci căştigam meciul la echipe pentru că la mesele 3 şi 4 noi stăteam mult mai bine. Văzându-l pe Mihai la individual, ştiind cam câţi paşi face pe zi, chiar dacă defazat, am vorbit cu ai mei şi am stabilit regula: paşi Mihai + 30.000 = paşi Andrei + paşi Lau. De fapt regula intrase în funcţiune într-o formă aproximativă după Maraton Piatra Craiului, atâta că nu ştiam exact numărul de paşi zilnici ai lui Mihai şi estimasem că trebuie să alergăm mai mult – se vede şi pe graficul meu dintr-o poză de mai jos. I-am şi comunicat-o la Mihai după 2-3 zile – prin 15 octombrie, să avem linişte – un număr obişnuit de paşi. 🙂

Practic în 13 octombrie am dedus că suntem pe primul loc şi e puţin probabil să putem fi ajunşi.
Top

 

Etapa a VII-a – 1 milion de paşi – 13 octombrie

mi-am îndeplinit noul obiectiv – From Walking Month

Urma o săptămână unde din punctul nostru de vedere la echipe situaţia era clară.
La individual s-a mai întâmplat ceva simpatic, cineva botezat de mine yLau a pus din greşeală înainte de gentlemen agreement 200.000 de paşi într-o zi în loc de 20.000 şi aşa a ajuns în radarul nostru. Atât a trebuit să aflăm că este fată! 🙂 Cine putea să greşească o unitate de măsură decât o fată? Asta e doar o întrebare retorică mai soft…
Problema era pentru noi acum că începea să dispară motivaţia. Ianco trăgea tare să-şi îndeplinească ţinta iniţială, Radu era ca un metronom, dar Sove şi cu mine?
Şi mi-a făcut urgent o sugestie Mihai: tu poţi ajunge la 1 milion de paşi!
Gata, pentru asta ajunge şi o alergare pe zi, mergem mai departe. Aşa se face că până la sfârşit ne-am păstrat ritmul şi ne-am distanţat de echipa lui Mihai la peste 800.000 de paşi.

cei mai multi pasi in ziua Maraton Piatra Craiului, la 152k pasi in faţă era Mihai, iar în faţa lui zLau – From Walking Month

21 oct dimineata, echipa din spatele nostru la peste 800.000 pasi – From Walking Month

Top

 

Etapa a VIII -a – ultima zi Walking Month – 20 octombrie

ultima zi Walking Month – From Walking Month

Cum era şi firesc, chiar dacă nu s-a spus nimic de clasamentul individual, nu strica să lămurim şi acest aspect. Aşa că pentru echipa noastră ordinea a fost Andrei (locul 3/595 participanţi la general după zLau şi Mihai), Lau (locul 4), Ianco (locul 8) şi Radu (locul 9). Am fost o echipă echilibrată.

În 20 octombrie, cu mobilul fetei mele în mână, am pus brățara jos la 30.500 de paşi. Atât le-am spus la ai mei că fac în acea zi. Era ora 7 seara şi brăţara era în siguranţă pe dulap.
Ce am scris atunci: “”Am depășit 1 milion de paşi în perioada 21 sept – 20 oct. Cam 600km alergați, peste 8000m dif nivel, și peste 60 ore numai de alergare, inclusiv MPC. Le mulţumesc coechipierilor mei Soveresan Andrei, Radu Kis si Ianco Slovak. Am fost o echipa adevarată! ‪#‎walkingmonth
PS: Acum sunt liber să merg şi cu bicicleta!””
Top

 

Concluzii

1. Noi de fapt am fost pe locul 2. Pentru că pe locul 1 a fost Unitatea de Urgenţe a Spitalulului de Copii Cluj. Tot concursul nostru a fost un motiv auxiliar, un îndemn la mişcare şi sănătate.
2. Mulţumim Betfair!
3. Am fost o echipă în care toţi am tras în aceeaşi direcţie de la bun început. Să fii parte dintr-o echipă implică mai multă responsabilitate decât cea pe care o ai individual, e ca o nouă familie. Ştiu că Andrei a tot avut ghinion când a participat la alte concursuri în echipă şi era reticent acum. Sper ca Walking Month şi echipa noastră să-i schimbe radical părerea.
4. Am scris acum enorm. Dar a fost concurs de o lună şi am făcut şi copy-paste. 🙂 Şi n-a fost simplu, n-a fost doar efort fizic. Şi faptul că a avut loc concursul s-a văzut: multă lume alerga prin Cluj, mai mult ca înainte. Nu cred să scadă prea mult activitatea curând, pentru că odată ce ţi-a intrat în viaţa de zi cu zi un obicei e greu să te laşi. Eu am tot încercat să iau pauze după concurs şi a trecut o săptămână şi parcă tot ca un câine zgâriu uşa să merg afară.
5. Mulţumesc Mihai, Ionuţ şi Cipri pentru că am avut cu cine să ne consultăm, n-am fost chiar o corabie singură în vânt. Şi mulţumesc pentru motivaţie la toţi concurenţii, inclusiv roboţilor. 🙂
Ne-am depăşit planul iniţial (3 milioane de paşi pe echipă) si Andrei şi cu mine am depăşit 1 milion de paşi fiecare. M-am străduit totuşi cât am putut să nu ies prea mult în evidenţă…
6. Cum va fi anul viitor e greu de spus. E clar că la aspectul competiţional se va schimba din nou ceva. Dacă voi putea concura posibil o voi face … demonstrativ, pentru donaţie.

Top