Alergare - Munti - Rausor - Retezat - Retezat Maraton

Retezat Maraton

Retezat Maraton
Refugiul Condorul

Maraton Retezat – prima dată când particip la un maraton montan de sub 40km cu un timp ca de ultra – ceva peste 8h. Trebuie să fie ceva motive, nu-i ușor să fiu așa “neproductiv”. Datele inițiale oricum nu sunt obișnuite – 39km cu 3000m diferență de nivel. La care se adaugă însă un singur cuvânt – Retezat. Și la cuvântul acesta, la care mulți drumeți exclamă “ce frumos”, “cel mai fain”, cred că alergătorii aleg și alte epitete, musai găsești cuvântul piatră sub diferite forme și întrebarea “unde mai e apă”.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-smd6cE6kDAA/WYoPl46i_QI/AAAAAAAAmRA/7diSMNhLsb4InuxXGLoYP7gBzs6RG8JXQCCoYBhgL/s144-o/harta-RM_dinozaur_2016-1.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6451983935076887281#6451986559769181442″ caption=”” type=”image” alt=”harta-RM_dinozaur_2016-1.jpg” image_size=”784×764″ ]

De fapt cred că acesta e singurul lucru de îmbunătățit – punctele de alimentare foarte rare raportat la timpul petrecut între ele. E drept că trebuie să mă scarpin bine în cap ca să găsesc încă vreun punct accesibil și nu pedeapsă pentru voluntari. Erau multe pârâiașe, a fost scris și de ele, dar tare greu te mai hotărăști să te oprești la cât de bătut în cap ești de soare. Trebuie un imbold, o sugestie – mici panouri cu texte de genul “ar fi bine să te oprești”, “apă la 100m”, “cea mai dulce apă”, “ultima apă”, “apă gratis”, “și cel din față a oprit”, “pârâul cu monede de aur”. Vă spun eu – alergătorul se oprește, bea apă și apoi gândește.

Dacă la maratoanele mai grele întâlnești și porțiuni mai tehnice, de viteză mai mică, aici excepția a fost traseul normal alergabil – adică fără să te uiți mereu pe jos și să numeri pietrele. Dacă doreai să te uiți la peisaj era musai să-ți alegi bine zona în care pășești sau să te oprești. Eu, așa, de ambiție, m-am mai uitat, am mai citit plăcuțele cu înșiruirea de vârfuri – Retezat, Peleaga, Păpușa. Ca succesiune traseul a fost – Râușor – Vălereasca – piatră – Prelucele – piatră – Retezat – piatră – Bucura – piatră – lacul Bucura – piatră – Peleaga – piatră – Păpușa – piatră – Custura – piatră – iar lacul Bucura – valea Pietrele – sigur piatră – culme Ciurila – Râușor. M-am cam sictirit de sărit coțcă din piatră în piatră și la deal și la vale. Cu cât alergai mai încet, cu atât numărai mai abitir pietrele și cu atât oboseai mai tare pentru că aveai ruperi de ritm mai dese. Nu-i de mirare că diferențele de timp dintre concurenți au fost mari – cu cât erai mai priceput, mai odihnit, mai sigur, cu atât în timp diferența față de urmăritori creștea.

La mine “n-a fost ziua mea”. Am ajuns la locul de start pe la 1 noaptea, am pus cortul, am dormit puțin și am avut noroc că citisem că s-ar putea să se decaleze startul și m-am trezit preventiv mai devreme. Am luat la timp startul dar lucrurile nu prea mergeau – mișcam greu picioarele. Eram parcă după ore întregi de alergare, nu la început de concurs. Așa, la limită, am reușit să mă țin de Pepi până pe Retezat. Am luat-o pe urcare fix pe trasa lui, peste stânci, dar el avea compasul mai mare și eu uneori trebuia să găsesc pietre intermediare ca să nu fiu nevoit să sar. Vio era chiar în spatele meu, cred că pentru ea a fost și mai grea calea “uriașului”. 🙂 Apoi au venit coborârile și a trebuit să mă liniștesc. Nu aveam reflexe și coboram prea rigid, urnind pietrele. Așa că duși au fost cei din față, parcă în câteva secunde au dispărut – eram prea absorbit de căutatul pietrelor ”sigure” și când am ridicat privirea nu mai erau. Un pic mai puțin dacă reușeam să zăbovesc pe pietre și nu mai conta pe ce calc! Data viitoare, dacă-s mai fresh.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-EuQakm60rRI/WYoNOqw88LI/AAAAAAAAmQw/vjY6leNK5rAIGtzyZH4fYJguykEJOZgwgCCoYBhgL/s144-o/20626418_1545234658878537_5883200932715676285_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6451983935076887281#6451983961810596018″ caption=”” type=”image” alt=”20626418_1545234658878537_5883200932715676285_o.jpg” image_size=”2048×1360″ ][peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-3JdCMU7axSQ/WYoNQhKlmYI/AAAAAAAAmQw/YnpgusbjMi0mUZpFtwHM4VjlHpelsOHbwCCoYBhgL/s144-o/20626399_1545323112203025_4380860758002329965_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6451983935076887281#6451983993593502082″ caption=”” type=”image” alt=”20626399_1545323112203025_4380860758002329965_o.jpg” image_size=”2048×1360″ ]
La Bucura, apoi cu Dan la Bucura a doua oară
[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-jtENV3utrpE/WYoNPcq6BSI/AAAAAAAAmQw/qiwN-jo1pOo13jxD0YvhTMLY1ja084KmACCoYBhgL/s144-o/20690057_1545278482207488_7026364507103194483_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6451983935076887281#6451983975207011618″ caption=”” type=”image” alt=”20690057_1545278482207488_7026364507103194483_o.jpg” image_size=”2048×1360″ ][peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-Q6C1Twj8kuM/WYoNP3l-ggI/AAAAAAAAmQw/ZiNCXU6kXGEXAEw8lqiU1o5K4RzfCzr6gCCoYBhgL/s144-o/20643448_1545229508879052_996711716501140175_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6451983935076887281#6451983982434091522″ caption=”” type=”image” alt=”20643448_1545229508879052_996711716501140175_o.jpg” image_size=”2048×1360″ ]

M-am bucurat că am reușit să-l reajung pe Dan Lupșa (a încheiat pe locul 2 la 50+), am avut noroc că urcările mergeau rezonabil, și apoi tot împreună am alergat. Alergam în ritmul meu, mai încet pe coborâri, iar Dan se ținea de mine cu răsuflarea lui caracteristică. 🙂 Nici nu trebuia să mă întorc ca să știu că-i în spatele meu. Uneori nu se mai auzea, se oprea probabil la câte un pârâiaș. Împreună am mai adăugat în grup și pe Tase și așa am alergat până am ajuns a doua oară la Bucura.

De la Pietrele practic am  continuat singur, Tase a rămas în urmă și Dan a ales să se răcorească la pârâu. Am tot întâlnit concurenți de la semimaraton, nu m-am plictisit. Am rămas surprins că la sfârșit au fost aproape să mă ajungă Mihaela Hainăroșie (locul 2 la fete) și un băiat, am văzut apoi pe Strava că au alergat mai tare pe coborâri.

Am încheiat pe locul 17 general, cu 8h06min, dar la peste 10min distanță de cel din față, la 20min de Crina Buzgan și 32min de Pepi. Hajnal și cu Busuioc au scos niște timpi extraordinari – pe la 5h45min, dovadă că locurile 3 și 4 – prietenii Silip și Sălăgean au fost la aproximativ 40min cu 6h26min. În total 5 concurenți au încheiat cu un timp sub 7h.

Și pe Strava…
Merită parcurs traseul de maraton măcar o dată! După aceea precis îți schimbi reperele despre ce e greu și ușor la un concurs. Am văzut că au fost concurenți care au încheiat în 18h! Toată stima, sper că nu au rămas cu accidentări. Felicitări pentru organizare, ne-am simțit foarte bine! Copiii au participat și ei la proba de alergare, i-am prins fix când luau startul. N-au avut mult de alergat dar în Retezat nimic nu-i ușor. Andreea a terminat pe locul 2 după un băiat, iar Tudor între primii.

Ziua următoare ne-am zis să facem și noi o mică drumeție pe BR spre vârful Retezat. N-am putut să ne urnim la ora 8 după cum era planul prietenilor care doreau să ajungă la lacul Ștevia, tot pe BR. Degeaba le-am spus la ai mei că nu există tură de o oră în Retezat. Măcar am reușit să  ajungem deasupra pădurii, să trecem de jnepeniș și să dăm evident de pietre, să vadă și copiii cum e. 600m diferență de nivel tot am făcut, ne-am întâlnit cu multă lume, iar Hajnal la întoarcere ne-a spus că Luci Clinciu a dus o lebenită până la lac. Ăsta da regret că n-am fost până la lac! Dar în pădure măcar am văzut ceva interesant – o budă. 🙂 Cam la altitudinea de 1750m, unde trebuia să fie refugiul Condorul. N-a fost greu să-l găsim, să-l studiem puțin și să-i facem o poză. Apoi am coborât repejor că era amenințare de ploaie.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-8mJ-r4g19W4/WYoNNzgBwRI/AAAAAAAAmQw/BCWMBmiWmRE3r92YFG47R9lEb-zyAW5zACCoYBhgL/s144-o/IMG_20170806_115417.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6451983935076887281#6451983946975658258″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170806_115417.jpg” image_size=”2048×1153″ ]

Să ne vedem cu bine! Și, ca de obicei, mulțumesc pentru poze!

2 Comments on “Retezat Maraton

  1. Bună. Felicitări pentru parcurs.

    Îmi poți spune, te rog, dacă sunt zone de coborât/urcat pe corzi şi dacă da o descriere? Dacă sunt puse de organizatori sau așa este traseul turistic, cât e coborârea pe pietre/pământ.

    Traseul este destul de tehnic din ce am văzut din filmări, eu am mai fost la MPC şi nu sunt așa tehnic la astea, crescut la câmpie. :D.

    Mulțumesc.

    1. Servus!

      Nu sunt portiuni cu corzi, nu era cazul. Dar asta a fost acum un an. Anul acesta din cate am inteles a fost vreme urata si s-a modificat traseul.

      Traseul in principiu e pe poteci, dar cand ai de urcat sau de coborat si vezi semne mai departe mai si scurtezi (tai serpentine). Potecile insa, fiind vorba de Retezat, sunt de multe ori pe pietre mai … umblate. 🙂 Asa ca trebuie atentie continua si alergat la limita de siguranta si incredere a fiecaruia.

      Bafta pentru la anul, sa fie vreme buna! Experienta doar asa o capeti. In Retezat cel putin te alegi cu o excursie reusita.

Comments are closed.