Feb 032024
 
Balaton 2023

Mă tot uit la ce a fost anul trecut, ce am scris… Cum de n-am avut timp să scriu pe blog, în fapt mereu eram prea obosit sau aveam ceva considerat mai important de făcut.
Dar mă bucur că oglinda vârfului aisbergului ce este pe facebook este suficient de interesantă ca să recitesc cu plăcere ce a fost.

Cea mai importantă activitate a lunii aprilie 2023 a fost activitatea CAR organizată de Luşu în Ungaria, generic spus Turul Balatonului cu bicicleta, dar în acea săptămână în primele două zile am fost în jurul “lacului” Tisza, alegere datorată vremii ploioase. Am pozat, am filmat, o parte din imagini au ajuns reel-uri, dar nici de ele n-am avut vreme să mă ocup, concretizându-se doar primele două zile.
E drept, am scris pe blogul CAR cum a fost, voi ataşa şi aici textul.

O altă referinţă, chiar dacă nu am pomenit-o în retrospectiva pe luna martie, este legată de emisiunea de şah care va împlini în 2024 în iunie 20 de ani – Regi şi Pioni.
Din luna martie a început în mod consecvent să prezinte emisiunile Mircea Ţălu, în locul lui Alin Toma.
Mircea este unul din foştii elevi prezenţi la emisiune (prima dată în 2011).
Marchez această lună, a predării de ştafetă, după aproape 19 de ani de colaborare cu Alin, care ne va ajuta în continuare.
http://www.regisipioni.ro/
https://www.youtube.com/regisipioni

Să precizez tot pentru această lună că am renunţat la alergările săptămânale de grup de joi seara (conform Strava au fost doar două, în 2 februarie şi în 2 martie), ca activităţi consecvente în cadrul CAR. Urma să mă adaptez la evenimentele sportive ce urmau, inclusiv recunoaşteri de trasee pentru Maraton Apuseni, explorări pe Muntele Mare.

Ce am mai făcut deosebit? Drumeţiile-alergare prin zăpadă pe Muntele Mare, pentru noile trasee Maraton Apuseni, căutând legături pe baza vizitelor din anii precedenţi pentru diverse concursuri de MTB şi alergare
https://www.strava.com/activities/8944862171
https://www.strava.com/activities/8979212055

Am umblat pe ruta Buscat – Muntele Mare – Şesu Lupşanului – Dealu Cânepiştilor – Creasta Stâncoasă, am explorat în zona Şesu Lupşanului si a văilor Lupşa, Poşaga, Creţoaia.
Linkul la întregul album (am pus doar câteva poze din zecile făcute):

 

Turul Balatonului, versiunea de pe blogul CAR.
E timpul pentru o poveste. Nu lunga, mi-a precizat Lușu.
Așa că nu vorbesc despre vreme și coduri – secolul codurilor, pentru digitalizare mai ușoară. Fac un efort și nu scriu despre ce ar fi trebuit făcut, potrivit tradițiilor, în Săptămâna Patimilor. Cum se spune, puneți mâna și citiți.
Am fost unsprezece și am rămas unsprezece. Asta apropo la paralela lui Lușu, cu ”10 negri mititei”, după ce ploile au început să ne împrăștie dorințele. Oare cum s-o mai intitula acum romanul? Da, am fost o trupă dinamică și ”elastică”. Ne-am grupat după cum am considerat mai bine pentru fiecare, făcând în principiu două grupuri, fiecare cu obiectivele și traseele lui.
Și am făcut turul Balatonului, unii integral, în trei zile, iar alții au ales vizitarea mai amănunțită a unor obiective, cu ture în jurul unor orașe.

Date fiind ploile ce se anunțau în jurul Balatonului, două zile am rămas în Tiszafüred și am parcurs trasee în jurul ”lacului” Tisza – lac de acumulare pe râul cu același nume. Ca urmare, pentru turul Balatonului au rămas doar trei zile întregi, devenind o provocare, date fiind și ploile zilnice, liniștite dar deranjante pentru bicicletă. Partea mai negativă a fost că grupa turului Balaton și-a permis doar escapade mai scurte și mai puține pentru vizitare, a trebuit să aleagă cu atenție pauzele. Sub acest aspect a fost mai câștigată grupa turiștilor pe bike în orașe. Dar…
Cum am văzut scris pe un panou informativ la una din cetățile vizitate, parte dintr-un lanț de obiective turistice, în descrierea Muzeului Helikon (Festetics) din Keszthely se spune că trebuie alocată o zi. În concluzie, cu toții cred că am rămas cu dorința de a revizita Balaton și împrejurimile, pentru a ”vindeca rănile deschise” de lipsa de timp.
Și pun o întrebare: ce fel de turist sunteți? Ce vă interesează? Printre noi am avut pe cineva interesat de vinurile de soi și ne-am abătut regulat la astfel de magazine unde se puteau face și degustări.

Balatonul e locul de vacanță al ungurilor, așa a fost demult. De aceea e înconjurat de castele, locuri de pescuit, case de vacanță, aquaparcuri, este chiar și teren de golf. Se organizează o mulțime de evenimente. Doar că, la fel ca stațiunile nostre de la Marea Neagră, are ”viață” patru luni pe an, iar la vizita noastră abia se deschideau localurile. Nu a fost așa acum câțiva ani. Țin minte și am și scris că am participat la Spuri Balaton Szupermarathon, adică turul Balatonului în alergare în trei zile, în preajma zilei de 15 aprilie. Și sunt atâtea altele, în diverse formate. Nu mai vorbesc de alte probe ca înotul. Supermaratonul nu se mai ține, motive economice, criză energetică.
În ziua întâi am avut după-amiaza la dispoziție să facem un tur al lacului mare Tisza, adică spre avalul râului. Am pornit cu toții dar am înconjurat lacul trecând barajul doar trei, restul făcând dus-întors. Au fost 66km, greu de făcut pe lumină pornind abia la ora 16. Încă din prima zi au început grupările și tradiția de a încheia pe întuneric. A fost și prilej de a verifica echipamentul, n-au fost surprize.

Ziua 2. Pentru că Balatonul era tot sub ocupația ploilor, am decis să mai rămânem o zi la Tisa și am făcut o tură a lacului mic, spre amonte. Am trecut râul cu bacul la Ároktő, cel gândit inițial, la Tiszadorogma, fiind sezonier și nefuncțional. Au ajuns ploile și aici și, combinat cu lungimea de traseu care a devenit de 70km, cu planul de a înnopta la Zamardi la Balaton, s-a ajuns la planul B stabilit ”ad locum”. Cei rămași ”acasă” au venit cu mașina la ”cules” de bicicliști.

Ziua 3. Suntem la Zamardi, de unde vom începe marele tur al Balatonului. Foarte hotărâtă Bianca să încheie turul, contrar vremii potrivnice. Așa că nici nu se putea un avocat mai bun pentru a ne motiva pe toți să facem ce ne-am propus, dar cu modificări: acea împărțire pe două grupuri mari, flexibile ca și componență. A fost un avantaj mare faptul că am avut practic mașini de însoțire care să ne aștepte la finalul zilei cu bagajele noastre cu de toate. Am și avut de dus pe bicicletă greutate mai mică. Noaptea am petrecut-o la Heviz, o stațiune cunoscută pentru băile termale, o mică deviere de la traseu din Keszthely.
Dacă grupul ”turist” a avut timp pentru plimbare prin Heviz, prin pădurea de lângă, grupul ”tur” a avut de parcurs 80km pe ploaie ușoară cu scurte opriri. Timpul l-a petrecut pozând pe digurile din Balaton, iar traseul spre cazare a trecut prin pădure pe lângă lacul termal. A fost încurajator să vedem câțiva alergători și bicicliști pe traseu, nu eram singurii. Trebuie spus că, separat de pista de bicicletă, ori de câte ori doriți puteți să vă abateți pe aleile amenajate la malul lacului în stațiuni. Pentru că în trecerile anterioare pe la Balaton am fost impresionat de Kesthely, am propus să-i alocăm vizitării câteva minute în plus ziua următoare.

Ziua 4. Trebuie să ajungem la Balatonakali, 68km. Am avut timp ”să dăm o tură” prin Keszthely, prin curtea palatului-muzeu Festetics. Sunt câteva mici muzee în Keszthely, unele mai puțin obișnuite: Erotikus Panoptikum, Baba Puppe. Da, limba germană e mai folosită ca limbă străină în această zonă. De aici grupul ”tur” și-a mai permis o singură deviere mai mare, la cetatea de la Szigliget. După o mică gustare mexicană la o terasă de la drum, am urcat la cetate și am văzut un local cu degustări de vinuri. Așa că am lăsat …vizita în cetate pentru data următoare, când vom avea mai mult timp.
Ziua 5, 79km până la Siofok. Prilej de a vizita cu toții peninsula aflată vizavi de Zamardi, capătul călătoriei noastre. Peninsula se remarcă prin înălțimile ei, cu stânci și abrupturi. Nu am intrat in Sajkod, cunoscut și pentru plaja sa, dar am urcat cu toate bagajele noastre până la turnul de observație și de acolo am trecut pe lângă abația de la Tihany și ne-am oprit la un restaurant. În sfârșit altceva decât langoșe și gustări. Aici ne-am despărțit, grupul ”tur” fiind strâns cu timpul. Vremea a devenit frumoasă.

Ziua 6, 12km până la Zamardi. Special au fost lăsați acești kilometri pentru ziua plecării, să nu ne lenevim și să ne facem ziua 5 mai rezonabilă.

Rămas bun Balaton, să ne revedem cu bine!

Pentru conformitate, linkurile la trasee pe Strava, activitate şi blog pe CAR:
https://carcluj.ro/activitati/inconjurul-lacului-balaton-pe-bicicleta
https://carcluj.ro/blog/inconjurul-lacului-balaton-pe-bicicleta
https://www.strava.com/activities/8885865027
https://www.strava.com/activities/8889386569
https://www.strava.com/activities/8889539785
https://www.strava.com/activities/8896334857
https://www.strava.com/activities/8905347742
https://www.strava.com/activities/8911697183
https://www.strava.com/activities/8911699357

Feb 172022
 
Via Apuseni ski tura

Zilele acestea, duminică şi luni 13 şi 14 februarie am participat la provocarea intitulată de Maco “Via Apuseni” la ski de tură.

 


Introducere.
Cu situaţia din ultimii doi ani tot mai mult oamenii obişnuiţi cu activităţile în aer liber, activi în general, au căutat să-şi menţină tonusul şi obiceiurile bune respectând condiţionările. Una din alternative au fost aşa numitele provocări, indiferent dacă au fost virtuale, realizate individual sau în grupuri mici, în timp limitat. De-a lungul timpului eu am mai organizat mici provocări motivaţionale sub formă de concurs încă dinainte de aceşti ani – se găsesc la categoria concursurile mele. Aceste provocări au devenit ţinte de pregătire pentru mine, obiective care nu depindeau aşa de mult de exterior. Cu clubul Rupicapra am participat de exemplu la două provocări mari pentru mine, organizate exemplar de prietenii mei care mi-au fost coechipieri atunci. Au fost inclusiv şedinţe cu prezentări, video-uri. Am avut echipă de suport din membrii clubului. Ei le numesc challenge-uri, aşadar capitolul/pilonul clubului intitulat Rupicapra Challenge.
În anul 2020 a fost un triatlon de timp IronMan ce a implicat înot în Tarniţa 3,8km (eu acolo am înotat, singur, fiecare a făcut cum şi când a putut), urmat în ziua următoare de bike cu echipa de la Aiton (lângă Cluj-Napoca) la Poiana Neamţului, în ziua a 3-a  alergare de acolo pe creasta Făgăraşului la Valea Viştei Mari (modificare faţă de planul iniţial în care destinaţia a fost Valea Sâmbetei – adică ne-am adaptat la condiţiile de moment), iar ziua a 4-a a fost întoarcerea la Aiton. Am scris aici.

În anul 2021 a fost provocarea 10K Vertical la ski de tură. Implica urcarea a 10.000m diferenţă de nivel în 24h cu schiurile de tură, adică tot sus-jos. La alegerea şi prospecţia locului de desfăşurare stabilit la Straja am contribuit şi eu, plecând cu fiul meu la Straja pentru schi de tură şi explorat, dar cu ţinta această provocare. Evenimentul în sine n-a fost uşor, am fost nevoiţi să părăsim pârtia la 11 noaptea pentru că aşa erau restricţiile atunci, în martie, aşadar am împărţit cele 24h pe două zile, a doua zi începând la 6 dimineaţa. Mie îmi mai trebuiau două-trei ore să-mi închei diferenţa de nivel. Au mai apărut şi alte mici surprize, ca de exemplu un concurs de schi pentru copii de care nu ştiam deşi se vorbise cu salvamontul, cu patroni din zonă. Am fost nevoiţi să folosim doar o parte din pârtie în cea de-a doua zi. A fost fain, am avut invitaţi, inclusiv din alte cluburi. Am scris aici.
În anul 2022 prietenii din Rupicapra au planuri, evident. Implică mult timp însă pentru mine, un salariat obişnuit.

În acest context m-am bucurat foarte mult când am aflat că Maco caută coechipieri pentru Via Apuseni la ski de tură. Practic, această tură pe care o consider acum că merită parcursă şi-n anii următori, fiind nici prea-prea, nici foarte-foarte fizic vorbind şi cu peisaje deosebite cu lungi porţiuni neumblate iarna, a însemnat în principiu parcurgerea traseului Bandă Roşie de la parcarea Buscat, trecând peste Muntele Mare, pe la Balomireasa şi cabana Petreasa (nu departe de Muntele Frânturile unde a avut loc accidentul aviatic din Apuseni), cu o deviere la Podina – Poiana Horea. Se putea ca destinaţia/startul să fie Pasul Ursoaia – poate de anul viitor.
Pentru logistică, era nevoie de formarea unei noi echipe care să plece în sens invers, de la Podina la Buscat, să ne intersectăm pe parcurs şi să facem schimb de chei de la maşini.
Ca şi distanţă totală erau 46km pentru două zile.

Împreună cu Adi Cosma avem de gând la sfârşit de februarie să realizăm provocarea de 65km, tot cu schiurile de tură, pornind de la Avrămeşti (Arieşeni) peste vârful Cucurbăta Mare (Bihor), urmat de Padiş şi trecând, peste vârful Vlădeasa, să ajungem la cabana Vlădeasa. Aşa că această experienţă mi-a prins foarte bine ca să-mi pot evalua forţele, necesarul, cu alte cuvinte să gândim în termeni realişti pasul următor.

Clubul CAR Filiala Cluj şi provocările? Sigur! Au an de an realizări deosebite, doar că… nu sunt conştientizate sub această denumire şi atunci, cumva, se pierd. Refugiul CAR de pe Muntele Mare a fost construit anul trecut şi deja se foloseşte, inclusiv noi am făcut-o în această tură. A fost o provocare, nu? De anul trecut am observat că au devenit mult mai atenţi la partea de a valorifica trecutul, de a-l memora nu doar prin postări ale membrilor, clubului pe diverse canale media. Firesc, va fi o arhivă, activităţile structurate vor putea fi folosite în anii ce urmează. E un club mare cu peste 300 de membri, site-ul începe să reflecte pasiunile acestora.

Rezumat.

Echipa 1. Maco, Nuţu şi Gabi Oargă, echipaţi cu rucsaci mari şi saci de dormit dar fără corturi au parcurs ruta:
Buscat – Refugiul CAR Muntele Mare – 7km, înnoptare refugiu, sâmbătă
Refugiu – Cabana Petreasa – 31km, înnoptare cabană, duminică (au ajuns pe la ora 20.50 acolo, peste două ore mergând în noapte)
Cabana Petreasa – cabana Podina la maşină – 8km, luni
Echipa 2. Luşu, Ovidiu Motioc, eu, echipaţi cu rucsac mare şi corturi, cu ruta parcursă pe sens invers
cabana Podina (Poiana Horea) – cătunul La Nedei – 19km, înnoptare la cort, duminică (pe la ora 17 ne-am oprit, pe lumină)
Cătun – vârful Piatra Groşilor – 14km – despărţire, eu trebuie neaparat să fiu marţi în Cluj dar pentru Luşu şi Ovidiu era păcat să piardă o zi superbă pe munte
Vf. Piatra Groşilor – Buscat- 12km, eu, luni (am ajuns la ora 17.50, pe lumină)
Vf. Piatra Groşilor – Refugiul CAR – 5km, Luşu cu Ovidiu, înnoptare, luni
Refugiul CAR – Buscat maşină – 7km, Luşu cu Ovidiu, marţi

OBS: Ne-am întâlnit cu toţii aproape de Cantonul Steaua – 16km de Podina, duminică,
Fiind două echipe avem povestiri şi trăiri diferite. Dacă sunt ei de acord, pot ataşa aici versiunile lor. Un fel de drept la replică. 🙂

Ziua I

Noaptea

Ziua a II-a

Desfăşurarea.
Nu am scris prea mult, mi s-a părut foarte important contextul, dovadă ponderea introducerii.

Ce am scris pe FB, cu mici modificări.

A fost o tură mai de ultim moment. Iniţiativa lui Maco, cred că el a denumit-o Via Apuseni… Cu skiurile de tură aproximativ 46km din zona Şaua Ursoaia – Petreasa (nu departe de locul accidentului aviatic de acum câţiva ani), trecând apoi pe la Balomireasa – Muntele Mare – Buscat.
Am prins o vreme super frumoasă, zăpadă bună pentru tură, cu lungi porţiuni neumblate.

Pentru că s-au strâns patru oameni pentru sensul Buscat – cab. Petreasa şi era mai greu cu recuperarea maşinilor, s-a mai dat sfoară în ţară şi … m-am hotărât. Versiunea finală: Lusu cu mine şi cu Ovidiu (doar sâmbătă seara am aflat că vine şi el, deci clar a fost tură ad-hoc pentru unii) am pornit pe sensul spre Buscat dar cu rucsaci grei cu corturi, iar Maco cu Nuţu şi Gabi ceva mai suplu echipaţi dinspre Buscat.

Fiecare grup avea planuri diferite, condiţionate şi de echipare. Grupul cu mine urma petrecem noaptea în cort pe cât se poate de aproape de mijlocul traseului, iar grupul Maco a pornit cu o zi înainte, înnoptând la refugiul CAR de pe Muntele Mare şi apoi la cabana Petreasa.

N-a fost de mirare că ne-am întâlnit pe când mergeam spre … start cu domnul Dinu şi cu Marlene. Ei sunt în fiecare săptămână pe munte. Evident, una din întrebările lor a fost unde înnoptăm, tura fiind programată pe două zile. Balomireasa era aproximativ la jumătatea traseului, dar răspunsul meu în glumă a fost că … lângă ceva căsuţe. Adică oriunde, fiind munţi domoli şi puţin înalţi nu trece jumătate de oră fără să vezi construcţii umane. Pentru că eram cu cortul, nu ştiam cât de bine putem merge cu rucsaci mari, aveam destul de urcat… erau multe necunoscute.
Până la urmă duminica, în prima zi, am parcurs 19km ajungând până la cătunul La Nedei, cu cea mai mare parte din urcarea totală parcursă. Ne-am întâlnit cu grupul Maco cu puţin timp înainte, în Şaua Steaua, ei erau în mare criză de timp şi era clar că vor umbla şi noaptea. Şi noi eram întarziaţi, dar ni se cam… rupea.

Urmau aşadar 27km de parcurs pentru echipa noastră până la maşina din Buscat, cu avantajele că aveam sub 700m diferenţă de nivel pozitivă de făcut şi că deja aveam în zăpadă urmele prietenilor.

Fiind o vreme extraordinară Luşu şi Ovidiu s-au hotărât să înnopteze la refugiu iar eu, având mai puţin timp liber 🙂, am continuat până la final luni.

N-a fost uşor, turele acestea cu schiurile mai lungi de 20km te duc la limita dintre drumeţie şi concurs, o zonă gri unde celor obişnuiţi la stilul drumeţie le lipsesc timpul pentru poze şi conversaţiile, iar pe cei “autişti” care sunt mai obişnuiţi cu liniştea din timpul competiţiilor îi afectează întreruperile de ritm şi pauzele.

Mulţumesc pentru companie, demult n-am mai fost cu cortul pe munte iarna. Din poze reies câteva amănunte din instalarea corturilor şi pregătirile pentru noapte. Foarte răbdător Luşu cu amănuntele, cu supele din noapte din zăpada strânsă în pungi şi apoi topită, cu umplerea termosurilor cu ceai tot atunci etc. Mulţumesc lui Maco pentru recuperarea cu maşina de la Buscat, a apărut modificarea cu împărţirea echipei mele şi era nevoie să rămână o maşină la Buscat pentru ziua următoare.

Săptămâna următoare merg la Vlădeasa Winter Trail şi înainte, sâmbătă, organizez o excursie lângă Cluj cu geocaching. Sper să iasă bine.