Apr 282014
 


Anul acesta am spus că mă axez pe alergare. Aşa rămâne, dar cu mici excepţii până la vară şi apoi mai vedem. Prima excepţie a fost Maratonul Făgetului organizat de Clujul Pedalează. Am participat la proba de 30km pentru prima dată, să încerc să merg la maxim pe toată durata concursului. Am observat că şi la alergare, deşi mă consideram mai bun la proba lunga de maraton, mi-au prins bine pentru viteză probele mai scurte de semimaraton. Pentru prima dată am purtat şi centură de puls la un concurs, doar ca să mă asigur că nu am perioade lungi de adormire pe traseu. Ideal era să pot parcurge traseul cu peste 160bpm puls, şi apoi rezultatul va fi pe măsură. Înainte de povestea cursei, am rămas dator cu ceva…

la finish – multumesc pentru poze – From Primul concurs de MTB din 2014 – Maraton Faget 30km

Acum câteva săptămâni am iniţiat un mic concurs, cu premiu o carte interesantă şi instructivă pentru cei care-şi duc o parte din viaţă la extrem, când se vede adevărata faţă a unui om: Umbre Întunecate, scrisă de un alpinist – Joe Simpson. Eu deja citesc un exemplar, în pauzele dintre concursuri 🙂 . Mai multe amănunte găsiţi la acest link. Nu a fost nimeni care să-mi trimită mail şi să primească cartea, ceea ce e destul de normal la urma urmei. Cartea este oferită de sponsorul meu 360sport şi m-am decis să găsesc un alt motiv, la inspiraţie. M-am gândit la un titlu – Revelation Prize – şi am ales un câştigător dintre tinerii care m-au impresionat la concursul Maratonul Făgetului. Aşa că mi-am aruncat privirea pe clasamentele de la vârsta de 14-17 ani şi 18-29 ani, a contat dacă mai ştiam câte ceva despre ei şi am avut de ales dintre:
360sport-joe-simpson-umbre-intunecate

1. Suzi Hilbert – 1h56min05s – câştigătoare la general fete proba 30km. E de la echipa Interteam, de-a noastră cum se spune. După mine a progresat extraordinar şi mai are puţin să mă depăşească 🙂 . Numai cu puţin noroc pe Golgota am reuşit să-i trec în faţă, eu împingând şi străduindu-mă să iuţesc pasul (am avut şi crampe musculare la un picior), iar ea urcând pe MTB pe o urmă ştiută numai de ea, uşor în zig-zag. Eu n-am reuşit niciodată să urc pe MTB, iar în regim de concurs când am văzut că-mi scade viteza la sub 5km/h n-am stat pe gânduri şi am trecut la împins, că-s mai rapid. Ce reper sunt eu? Nu mare lucru, dar pentru fete cred că sunt, fiind şi destul de constant. S-a şi antrenat mult, iar rezultatele se văd.
2. Tămîrjan Robert – ştiu că face parte dintr-o familie pasionată de biciclete. Ştiu şi alte amănunte, unele de la Ovidiu Ciobanu. Rezultatul lui mi se pare foarte bun – 1h44min50s, în primul rând ca loc 3 la general.
3. Bereczki Eszter – Xterra Sport Bihor – 2h07min09sec, câştigătoare la categoria fete 14-17ani. Poate rezultatul nu vi se pare extraordinar ca timp, dar gândiţi-vă că are probabil 14 ani. Prin comparaţie, Fodor Emese a terminat în 2h2min18sec, e drept că a fost puţin accidentată. Aşa că toţi care au încheiat cu un timp peste 2h07min au ce reflecta 🙂 . Mi-a mai picat lanţul acum la concurs, iar pe prima parte, deşi pauzele mele erau foarte scurte, Eszter nu era departe. Ştiu că merge enorm cu bicicleta, când mergeam la concursuri la Oradea anul trecut o vedeam cu tatăl ei prin păduri parcurgând trasee care se apropie de 100km, plus excursii pe bicicletă în alte zări. Nu-i de mirare, doar Tibi, tatăl ei, e cunoscut prin concursul IronBike – mai am şi acum un tricou de acolo.

O consider câştigătoare pe Eszter, vom mai auzi de ea. Aşa că aviz sponsorilor 🙂 . Sper să nu-l deranjeze pe Tibi micul pachet ce-l va primi, e chiar cu bune intenţii.

Şi acum despre concursul meu. M-am străduit, asta se vede din analiza de puls. Am reuşit un loc 5/110 la categorie şi loc 29/540 la general cu un timp de 1h55min25s, la 3s de locul 4 – aproape l-am ajuns şi la vreo 2min de podium.

From Primul concurs de MTB din 2014 – Maraton Faget 30km

Nu-i rău, am avut probabil şi un noroc dat de ghinionul celor care au luat-o spre restaurantul Roata (cei care au preparat gulaşul) după maşina de poliţie şi cea cu fotografi. Am avut un start bun, le mulţumesc pentru asta Ellei şi tatălui ei. Eram alături de Suzi la câţiva metri de un pluton de vreo 20 persoane uşor desprins în faţă. Ei au continuat în viteză să coboare pe drumul Sfântul Ioan spre Roata, restaurant aflat la 1,3km de intersecţie – ştiu exact, că alerg pe acolo. Am avut vreo 2 secunde de ezitare. Iniţial am vrut să-i urmez, gândindu-mă că s-a schimbat traseul, concepându-mi în minte o nouă variantă de intrare în pădure, posibilă după motelul aflat la vreo 2,5km, variantă prin care se evita posibilul ambuteiaj de intrare în pădure, scăpam şi de o porţiune de noroi mai clisos când plouă. Noroc cu prezenţa de spirit a lui Suzi care a strigat. M-am uitat şi am văzut marcajul. Aşa am crezut-o 🙂 . Am văzut că şi o parte din cei din faţă se uită la noi, dar îşi continuă avântul. Şi ştiu clar că erau dintre ei care s-au antrenat de zeci de ori pe traseu şi totuşi … ce înseamnă adrenalina, ce înseamnă să o iei după cel din faţă fără să vezi ce-i în jur. Plutonul are şi dezavantaje! Eu o dată am luat un tren greşit luându-mă după un prieten! Aceeaşi direcţie, aceeaşi oră, dar destinaţie … de era să intre-n colaps naşul, iar dacă-l convingeam şi pe el că trenul merge unde doream noi cred că-mi schimbam profesia. Toţi eram cu ochii bulbucaţi în compartiment, crezând că ceilalţi nu vorbesc serios. Şi martorii involuntari! Revenind la cursă, culmea e că şi eu la un moment dat am luat-o prin padure după cineva pe o potecă paralelă mai lentă, şi asta pentru că nu m-am uitat decât la el. M-am suduit în gând şi am fost mai atent în continuare.
Pentru mine a urmat apoi o mică serie de căderi de lanţ până m-am liniştit puţin şi am început să evit schimbarea de foi. Aveam cam 180 puls, nu prea aveam chef de fineţuri. Sper că n-am încurcat prea tare pe cei din jur, că de enervat …. Aşa-i când fac amatorii schimbări de material înainte de cursă… Am reuşit s-o pierd pe Suzi din vizor, eram alături de un concurent de la VeloSport Oradea, de Eszter şi Tibi Ironbike, de doamna din Ungaria câştigătoare la 40+ care avea ceva probleme.

From Primul concurs de MTB din 2014 – Maraton Faget 30km

Îmi place mult traseul de 30km, de nenumărate ori l-am parcurs parţial sau în întregime, “călare sau pe jos”. Îl consider un XCO fără bucle, cu porţiuni tehnice la îndemâna mea. Şi azi am alergat pe prima porţiune. Deşi e de trei ani cam acelaşi track, e diferit de la un anotimp la altul, de la un an la altul. Sunt schimbări nu întotdeauna plăcute datorate intervenţiei omului. Dacă e şi curăţat de concurs, e o adevărată plăcere să-l parcurgi.

From Primul concurs de MTB din 2014 – Maraton Faget 30km

Pe la PA1 am reuşit să-l ajung pe Tibi Kerekes, colegul mai tânăr de la Clujul Pedalează. Măi, măi, aveam senzaţia că toată lumea merge mai bine ca mine, deşi trăgeam cât puteam. Lumea nu stă, se antrenează. Am scos timpi mai buni ca anii trecuţi, e drept că atunci eram la tura lungă şi altfel e distribuţia de efort. Pe porţiunea Sălicea – Tăuţi am mai fost depăşit de concurenţi care clar erau mai buni, probabil din cei cu startul complicat. Toată bucata Sălicea – Cetatea Fetei tot încerc să programez excursie de MTB cu copiii, cred că vor fi încântaţi. Pe dealul Gârbăului (Golgota) am văzut-o în sfârşit pe Suzi, alături de alţi 5-7 concurenţi. M-am ambiţionat şi treptat m-am apropiat. Am fost surprins să văd că poate urca pe MTB, iar vorbele lui George BikeSport m-au motivat şi mai tare 🙂 . Era clar că o ajung chiar şi mergând pe lângă bicicletă – înainte cu 3 zile am făcut nişte teste pe urcare – cum e mai rapid şi-mi convine mai mult – mi-am delimitat pe Strava porţiunile de MTB, cărat în spate şi împins – şi am ajuns la concluzia că împinsul e optim, atunci am avut PB deşi nu trăsesem tare, iar acum urma să fiu şi mai bun. În fine, cu tot cu coborâre am depăşit vreo 3-4 concurenţi, am avut şi de aşteptat după doi care coborau în paralel şi nu ştiau care e mai rapid, aşa că am tot pendulat după ei. N-am strigat nimic, numai chef de căzături la final nu aveam. N-am reuşit să-l prind pe Claudiu de la Velosport, categoria mea, care a terminat înaintea mea la 3 secunde. Bravo lui, de data asta a fost mai bun.

From Primul concurs de MTB din 2014 – Maraton Faget 30km

Pentru mine a fost un concurs mare în care m-am simţit, firesc, ca acasă. Îi felicit pe organizatori, în frunte cu Levi şi Vali, ştiu că au pus mult suflet. Le mulţumesc voluntarilor, Clujul devine tot mai mare şi e din ce în ce mai greu să ai alături de tine voluntari care să-şi sacrifice timpul pentru evenimente devenite … săptămânale. Mulţumesc pentru încurajări, poze, m-am simţit şi eu important 🙂 . Pentru noi, concurenţii, a fost un test, poate un prim test în acest an.

Ne vedem la Runsilvania Night Race, Eco Maraton, Maraton Apuseni, Maraton Zalău MTB şi poate 4 Munţi MTB.

Nov 142010
 
profilul excursiei

De data aceasta nu scriu multe, am cateva explicatii pe poze in picasa. Am fost impreuna cu Bogdan, cu bicicletele, in 07.11.2010, pentru a parcurge traseul Cetatea Fetei – Salicea – Peana – intoarcere prin padure la Cluj.
http://picasaweb.google.com/vezentan/ExcursiePeDealuriPeLaCetateaFetei#
Trackul gps pe:
https://docs.google.com/leaf?id=0B0TGOQUw_mFJMDRmYjk4NjMtZjA1MS00N2ZlLTk2YzMtNDk1Y2JjNTIxMjcy&hl=ro

cetatea – pestera

orientare cu blizul
manastirea Floresti de la Cruce – punct belvedere

manastirea Floresti

suspensie spate din lemn

unde ma va purta norocul – Floresti sau Salicea?
Oct 122010
 
Acum, ca perioada concursurilor de MTB a cam trecut pentru mine – care mai sunt sunt intangibile din motive de distanta – mai scriu ceva ca sa nu-mi pierd obisnuinta si … sa las in urma poza cu medalia de la Maros, ca prea suna a lauda.
M-am procopsit si cu un mobil – un monument de buguri – luat pentru sotie (n-am gasit roz) si pe care-l voi testa vreo doi ani inainte de a-l pasa, asa ca inca un motiv sa o iau la drum sa fac ceva poze. Cand sunt cu bici nu-mi prea arde sa car prea multe, asa ca e mai bine decat deloc sa fac niste poze care seamana cu niste pasteluri pe care intemperiile le-a afectat sharful.
Vineri
Daca tot am harta lui Miti (Radu), am luat-o cu mine din nou dimineata, ca si asa nu aveam stare, si inainte de serviciu am luat-o la drum cu bici cu intentia traseul 34 – Baciu – Suceagu -Gilau – Cluj, pe drumuri de tara. Am inceput cu malul drept al Nadasului, am mers cat am putut pana la niste sere cu caini meseriasi. Mi-am dat in sfarsit seama ca directia e buna, doar ca trebuia sa trec si calea ferata, si prin niste scaieti obraznici si calarind niste sarme care cred ca tin de macazuri, am trecut liniile si am tinut-o in continuare printr-o livada. Nu m-am intalnit decat cu un grup de oameni cu plase pline, putin surprinsi de prezenta mea. In Suceagu imi dau seama ca nu am prea mult timp la dispozitie si caut o scurtatura spre Floresti. Asa ca o iau pe langa biserica in sus drept spre dealul Melcului. Se poate si pe bicicleta, nu-i chiar asa abrupt, si-n orice caz am scurtat mult. N-am coborat spre lacul Floresti, ramane pe alta data, si am mers in continuare pe traseul 36 la capatul cartierului Grigorescu. Pe cand coboram in viteza, dau de niste oi si pana sa ma dumiresc ma si latra un caine. Incetinesc ca oricum urma o curba la dreapta si ma pomenesc cu vreo 10 caini care stateau la umbra unor tufe. Descalec urgent si ne uitam cu interes crescand unul la altii. Incep sa le vorbesc mai taraneste si sa-i intreb de stapani. Se pare ca ma inteleg si ma lasa in pace. Ma strecor tinand bicicleta cu ambele maini, pentru cazul cand trebuie s-o fac coasa. Ma mai incalzeste incidentul si asa ajung acasa dupa vreo 2-3 ore, cu gandul ca poate ziua urmatoare reusesc sa ma lipesc de vreun grup dornic de explorarea dealurilor de langa Cluj. Orientativ ma descurc cu harta, dar la cate drumuri si drumulete sunt as avea nevoie de un GPS.
Sambata
De data aceasta sunt liber si pot sta oricat pe drumuri, asa ca ma uit pe mail la singura oferta – traseul 38 – Cluj – Cetatea Fetei – Vlaha – Finisel – Vanta – Luna de Sus – Cluj. Iau legatura si ma pomenesc ca-mi fac un nou prieten – Bogdan.
capite de fan – farame de civilizatie
repaus pe coborarea spre Vlaha
pe carari de deal cu Bogdan
Pana-n Finisel am ajuns cu bine, trecand cu bine si impingand pe portiuni prin padurea de la Cetatea Fetei. Frumoase cararile inierbate spre Vlaha, dar pline de capcane. Am si tras o tranta, sarind printre coarnele de la bicicleta. N-as fi crezut, la cat de linistit si alene coboram.
Din Finisel insa, un pic daca am deviat, apai ai de tras la orientare. Cu cerbicie, dupa multiple aproximari succesive si rezistand ispitei de a vira pe vesnicele si numeroasele drumuri spre dreapta, am reusit intr-un tarziu sa ajungem pe drumul “oficial” care inteapa urcarea din Somesu Rece spre manastire (urcarea de aproximativ 12km – inceputul traseului de concurs Maros). Acum singura grija devenea evitarea cazaturilor pana la locul cu platforma de cantarire a camioanelor. Am tinut dreapta, evitand traseul ce ducea in Somesul Rece, pe un drum lat, special largit pentru accesul masinilor grele la autostrada. Chiar si asa, cu urmele vizibile ale interventiei umane, padurea de foioase prin care am coborat m-a impresionat. Am si uitat ca noi trebuie sa urmam un drumeag ce se desprinde spre valea Gradistei si am continuat drumul spre intersectia autostrazii cu drumul de Gilau. Raman dator sa vad Stolna cat de repede, pana nu intra in circuitul dur al civilizatiei.
Dupa vreo 5-6 ore pe o vreme frumoasa dar rece am incheiat cei aproximativ 55km de traseu si sosea. Am urcat pe scuter si ata la Igritia (aproape de Bobalna), unde ma astepta familia.
Duminica
Presat de timp, iar cu serviciul, am reusit totusi sa vad monumentul de la Bobalna, de data aceasta mergand pe jos. Nu-i departe de satul Igritia, trebuie sa stii insa pe unde s-o iei, sa cauti dealul cel mai inalt. Ca reper, te poti orienta dupa antenele operatorilor mobili. Inchei relatarea cu cateva poze.
Din turla monumentului de la Bobalna, inchinat rasculatilor din 1437.
te simti ca un pilot de avion
Fatada monumentului. E situat pe dealul Bobalna ce apartine satului Igritia.