Aug 102010
 
Uvertura – la Muntele Lupului (Wolfsberg).
Din ce in ce mai bine! Cand esti mai pregatit, vezi lumea in culori mai vesele. S-au mai plans oameni de portiunile de noroi de la Garana, dar cred ca n-au fost la Medias. Poate le-au pus organizatorii intentionat chiar spre sfarsit, cand oricum nu-ti mai pasa.
Am fost foarte bucuros ca am reusit sa ajung inca de vineri noapte la destinatie, impreuna cu intreaga familie. Dupa o ploaie teribila si o grindina care m-a determinat sa opresc masina si sa-mi pun o patura pe parbriz (asemanatoare cu ploaia care ma prinsese pe traseu la maratonul de la Medias), am innoptat la o pensiune in Garana. Foarte frumos, dar nu pentru asta am venit si, la insistentele copiilor, am campat apoi langa punctul de start. Foc n-am facut, le-am zis sa caute la altii…

In sfarsit am o zi la dispozitie sa-mi arunc privirea in jur, sa simt atmosfera tinereasca din jur, sa vad pregatirile febrile si emotiile celor din jur. Am facut si o mica recunoastere de traseu, urcarea scurta de inceput am putut s-o fac pe bicicleta, desi eram constient ca la concurs n-o sa am cum din cauza inghesuielii. Case ingrijite, ordine si curatenie in sat. Raiul copiilor care s-au jucat tot timpul, amintindu-mi de farmecul copilariei. Altfel e sa stai la cort, iti faci prieteni, nu stai izolat.
Peste toate cei de la BikeAttack au combinat concursul de duminica cu un concert folk sambata noapte, la care piesa grea a fost Mircea Baniciu. Si daca tot am pomenit de organizatori, felicitari pentru tot: repere clare, incurajari, clasament afisat rapid, mai ales m-am bucurat cand mi-au strigat numele si timpul cand am incheiat. Le multumesc mult celor de la punctul de alimentare cam cu 15km inainte de sfarsit, eu numai am baut  suc si apa, de restul s-au ocupat ei, n-a trebuit sa ma obosesc sa-mi pun eu apa in bidon, sa culeg batoane. Stiu ca cineva a patit-o cu bidonul ca nu era bine inchis, dar cu atatea sisteme… si eu am ramas cu capacul in gura, dar a fost vina mea. Pana si bere gratis am primit de la unul din sponsori, pe motiv ca folosesc Cube.
Cum toata familia a fost multumita, am avut linistea necesara inainte de orice concurs si ca de obicei mi-am stabilit tinte, cat de cat de atins, in cazul de fata sa ma clasez in prima treime cel putin, in primul sfert – optim. Am tot oscilat intre a ramane inscris la Race sau a trece la Maraton, avand in vedere ca diferenta de distanta nu era asa de mare cat  credeam si, in plus, categoria de varsta in care sunt nu ma avantajeaza prea mult, e peste 35 ani nu peste 40. Abia seara am vazut ca am de parcurs cam 60km la Race. Acum acesta ramane singurul regret, avand in vedere ca la traseul maraton poate reuseam sa smulg o medalie (putini inscrisi la varsta mea, nu cred sa fi fost 4).
Actul 3 – Rezultatul.
Ca sa nu mai aman – opera mea trebuie sa fie unica – asa ca incep cu sfarsitul: am terminat pe locul 37 la general (cred ca au fost peste 150 de concurenti la “Race”), locul 11 (din 30 si…) la categoria mea de varsta dar, cel mai important, am avut satisfactia sa ma simt ca odinioara, cand febletea mea era urcatul si cred ca eram bun. Timpul scos: 5h31min, foarte apropiat de cel pe contorul meu (6 min diferenta – si nu o ora ca la Medias). M-am oprit doar o data la un punct de control si inca o data pentru umflarea rotii (pana). Acum am doar cu 7 kg mai mult decat atunci, e clar ca n-are sens sa ma transform intr-o stafida uscata, dar nu mai car dupa mine mostenirea anilor de lancezire care era evidenta la maratonul de la Medias (ce sa fac, tot compar, doar e al doilea maraton al meu).
Actul 1 – Desfasurarea.
Stiu ca trebuie sa ma pun cat mai in fata la linia de start, sa nu mai patesc ca la … stiti voi. Asa ca ma asez din timp. Ma bucur ca s-a dat startul diferentiat pe distantele de parcurs, asa n-a fost inghesuiala exagerata si-n plus, fiecare categorie a avut partea sa de glorie. Am avut o mica discutie mai aprinsa cu doi competitori care au reactionat putin deplasat la observatia cuiva ca n-au voie sa intre in fata peste linia de start si sa mearga pe unde au mers toti. La replica lor ca in mod normal trebuie sa ne stim valoarea si sa-i lasam pe cei mai buni in fata, i-am intrebat de ce nu s-au dus la cealalta categorie, la maraton, ca doar is profesionisti. Cam aici s-a terminat discutia, dar nu pot sa nu pomenesc ca am terminat in fata unuia dintre cei doi.
In rest totul a decurs dupa puterile mele, fara sa gafai exagerat si fara prea multa transpiratie. Dupa tot felul de suisuri si coborasuri, am reusit sa ma alipesc de un grup de 6-8 persoane care mergeau cam in acelasi ritm cu mine. Cu diferenta ca nu pot spune ca apartineam de acest grup, eram ba in fata, ba in spate. Pe urcusuri depaseam, la coborari iar treceau. Si tot asa, de ma sictirisem. Asteptam urcarea aia lunga de peste 10km, sa pot trece definitiv de ei, cu speranta ca nu-s chiar pasta la coborarile ce urmeaza. Cam asa a fost, dupa 2 km de urcare am ajuns pe trei, dupa inca 2 km am trecut de ei, apoi altii si altii. Din pacate, cu aproximativ 7 km inainte de finish mi-am dat seama ca am pana pe roata spate, depasisem pe o urcare mai mica pe cineva si nu puteam sa ma distantez. Mergeam greu, simteam pietrele. In mod normal daca spre sfarsit depasesti pe cineva esti bun trecut. Dupa ce mai pedalez cale de vreo 2 km, ma tot gandesc si hotarasc ca dupa o curba, cand nu ma vede, sa incerc doar sa umflu roata si apoi cum mi-e norocul. Doar se dezumflase destul de incet si oricum nu mai pot sa astept, ca riscam sa se taie ventilul. Am dat vreo 60 de pompe, am umflat-o nu prea tare, sa nu schimb norocul si dai sa mearga dupa baiatul care deja ma depasise. M-am bucurat de smecheria cu curba, ca daca ma vedea mai repede in mod sigur prindea aripi. Asa l-am ajuns in cativa zeci de metri si de acum singura grija a fost sa nu derapez prea tare pana la sfarsit. Pe unde am trecut am tot intrebat cat mai este. Am terminat cu bine, putin mai dezumflat, depasit de vreo 3 concurenti din care unul sigur de la tura maraton, ca nu parea de aceeasi clasa cu mine.
Actul 2 – Concluzii.
Dupa cele povestite, am avut si eu trairile si luptele mele. Fiecare trebuie sa stie cu ce dusmani sa lupte. Poti sa fii vanator si vanat in acelasi timp, simtul si satisfactia de a fi vanator nu-i dat doar vulturului. Si, daca tot sunt la concluzii marete, imi amintesc de o discutie intre doi amici, cand unul il intreaba pe celalalt: “Pai tu cum poti mere atata pe bicicleta, cum pot alerga maratonistii atatia km? Eu m-as plictisi!” Si celalalt … “hmmm”. Eu as putea spune de exemplu ca nu m-am plictisit singur niciodata, ca abia asa ajung sa-mi pun ordine in ganduri si prioritati.
Si inchei cu un banc de la un alt coleg, apropo de cartile primite de castigatori (printre alte premii, nu-i un repros): Vine Ion acasa de la coasa. Tu Marie, ce sa fac, sa beau sau sa citesc? Ba, mai Ioane, mai bine be, ca aia se vede! No offence, cei de fata sunt exclusi.
La buna vedere la Maratonul Geiger! Daca totul e bine, familia mea va fi reprezentata si la tura family. Eu inca nu-s convins de alegerea mea pentru semimaraton, m-as risca pentru maraton, chiar daca e 90km.

 Leave a Reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

(required)

(required)