Si uite-asa, pe langa marele merit ca aceste competitii de MTB din Cluj reusesc sa stranga o multime parca tot mai mare de pasionati – care se uita la vreme doar ca sa stie ce echipament sa poarte – e de apreciat si altul: vezi Clujul in partile nestiute, intelegi astfel si spiritul de cercetas si renunti la carcotelile de genul: “noi nu avem”, “la noi nu este” etc. Pana una-alta, lumea stie si de izvorul Elisabeta. Si sunt o multime de izvoare pe langa Cluj, sa nu va vina sa credeti: are un baiat ce se ocupa de geocaching fixul de a pune “comori” pe langa izvoare, si are deja cateva marcate.
 |
| Posterul concursului – oare cine-i in prim plan? Multumesc! |
Ca tot am pomenit de vreme: nu ne-a lasat la greu, a fost doar putin cam rece, iar ca totusi sa ne arate cat de importanta e a inceput o ploicica dupa ce au terminat traseul toti concurentii.
A fost un eveniment reusit, asteptat cu infrigurare (e bun termenul?) mai ales de copii. Am avut si eu un mic merit la marcarea traseului pentru copii si … chiar daca n-a fost greu, chiar daca am facut-o cu placere, a luat o groaza de timp. Nu-i usor sa organizezi un astfel de concurs, pe langa munca pe teren ai de stat cu telefonul in priza ore intregi sa pui la punct toate amanuntele. Felicitari echipei “Clujul Pedaleaza”! E buna dulceata Arovit (din pachetul copiilor de pe podium), eu chiar am mai cumparat, dar din cea de macese. Si nu lucrez la ei…
De data aceasta cred ca s-a reusit imparteala corecta a probelor, concursurile de copii desfasurandu-se fara sincope, iar parintii care au participat si cu copiii si pe cont propriu la probe nemaifiind asa stresati. In fond, trebuie sa te simti ca la o sarbatoare.
Inca un lucru semnificativ: am numarat acum castigatorii la categoriile de copii, din 26 de copii de pe podium 11 sunt rude, copii ai prietenilor sau ai colegilor de serviciu! Mai am deci ceva de lucrat pana ma imprietenesc cu toti parintii, ca nu se stie data viitoare cine va fi pe podium.
 |
| multumesc de poza lui Szakacs-Korom Zoltan – pe urcare – proba avansati, mai multe poze pe picasa |
 |
| alte poze de la profesionisti, multumesc – proba incepatori |
Prima proba: proba family. Am participat ca de obicei cu doua echipe, Diana cu baietelul iar eu cu fetita (greu cu stabilirea partenerilor, am avut sedinta acasa). Au mers bine copiii!
 |
| multumesc lui Ildiko pentru pozele cu copiii, aici e proba family pentru echipa 1 (sau 2) |
N-am ajuns la podium, dar n-am fost chiar ultimii de data aceasta (la etapa din Faget de la Observatorul Astronomic am terminat pe locurile 9 si 10 din … 10 familii, acum am fost pe locurile 5 si 6). Nu ma pot bucura prea tare pentru ca s-a accidentat prietenul Ovidiu. Nici n-a mai putut concura la “intelepti”. Ce sa-i faci, daca e sa ai ghinion atunci gasesti cui si-n … Doar era traseul liber, fara concurenti in jur, neted ca-n palma … in general.
 |
| startul de la adulti se vede in departare, poza e facuta destul de aproape de traseul copiilor |
La “experti” n-am prins decat sfarsitul, cu un podium de asteptat: Eli, Liviu si Robike. Aveam treaba cu copiii. Fiecare la varsta lui s-au descurcat foarte bine. Fetita a luat locul 1 fara probleme, desi avusesem emotii la inceput datorita modului de impartire a grupelor de concurs eliminatorii. In finala a fost evident mai buna. Baietelul a fost locul 2, un loc pentru care a avut de luptat si a fost destul de greu. Buni baieteii, deja ne cunoastem destul de bine adversarii (mai apar si noi insa) si cam stim fiecare ce poate si … cresc si emotiile. Ma bucur ca organizatorii au renuntat la grupele eliminatorii din cate doi concurenti pentru ca exista riscul sa participe doi copii buni impreuna si doar unul sa treaca mai departe. Asa ca pentru calificarea in finala s-au facut grupe de 3 din care era eliminat doar cate unul. In sfarsit, locul doi pentru Tudor, care a profitat si de o dezechilibrare a celui ce avea sa termine pe trei. Pana la locul 1 mai este … un loc :).
 |
| startul finalei baieti sub 6 ani |
 |
| podium fetite 6-8 ani |
La noi, adultii, totul s-a redus la “pierderi calculate”. Nu avem cum sa fim pe podium, dar incercam sa ne autodepasim si ne luptam din tot sufletul. Ca tot spunea Levi despre Eli ca se vede ca pedaleaza cu placere: pai si noi pedalam la fel, doar ca de “afara” se vede altfel :). Sotia a luat locul 7 la femei incepatori (dar cred ca e cea mai … inteleapta dintre toate), iar eu locul 14 la avansati, un loc dintre cele mai bune obtinute la aceste concursuri.
Pentru mine desfasurarea a fost cam asa: a venit propunerea sa port o camera video pe casca si am avut ghinionul ca sa nu se poata fixa usor (s-au gandit prea tarziu s-o foloseasca, eu eram deja la start si inca in pozitie buna) si pana la urma am dat-o jos. Toata tevatura a durat ceva si intre timp s-a dat startul si eu inca eram cu casca in mana. Nu stiu cum sa fac sa scap de starturile acestea dezastruoase, de fiecare data se iveste cate o problema! Ca urmare la inceput categoric am fost printre ultimii, stand la coada la izvor pana s-a eliberat traseul. Am tras cat am putut pe prima tura, nici nu stiu cati am depasit, dar mi-am cam trecut limitele. Sper sa nu fi speriat sau incomodat nici un concurent, ca eram cam determinat. La tura a doua a fost mai liniste, practic iar am ajuns in situatia sa nu mai vad pe nimeni in fatza si doar in spate sa fie spiritele mai agitate. Multumesc de incurajari pe parcurs, mi-au prins bine nu numai mie. Asa am aflat si ca Liviu e in spatele meu! M-a si depasit la sfarsitul turei a doua cand am simtit nevoia sa beau ceva si am luat bidonul care ma astepta cu sotia de mana. M-a depasit atat el cat si inca un baiat (am vazut in poze si clasament, e mai bun ca mine – Kuppan – o fi pierdut si el startul sau a avut probleme tehnice). Mai ce s-au dus! Dar macar aveam o tinta … care se cam estompa! Mi-am revenit si pe portiunea de coborare pe bolovani am reusit sa-l depasesc iar pe Liviu si asa s-a si terminat cursa. De ce-mi pare rau: de trei lucruri – startul, apoi ca n-au fost patru ture si ca n-am apucat sa incerc la antrenamente coborarea de experti, prin care as fi castigat vreo 10-20 secunde pe tur: ba eram cu alta bicicleta, ba n-aveam frane. Cum ma indrept si eu spre varsta “inteleptilor”, m-am gandit sa nu incerc chiar la concurs si daca nu-mi iasa treaba si am si ghinion sa dau de lucru la toata lumea.
No, ma grabesc sa termin cu postarea, ca macar in privinta asta sa fiu primul.
Ne vedem la urmatorul concurs din 5 noiembrie, si pana atunci … pe coborarea de experti.
