Ultima etapa din acest an – a sasea – punctul culminant al seriei de concursuri
Clujul Pedaleaza. La multi ani! Sa dureze, sa mearga totul de la sine, asta e tot ce doresc – si nu numai pentru mine.
Ce am filmat cu o camera de amatori – nu am putut “prinde” surpriza noastra, a participantilor si premierea campionilor pe tot anul – asta e – daca te saturi dupa felul 1:
Cuprins dupa tc:
00.54 – fetite triciclete 04.28 – fetite sub 6 ani
06.29 – baieti triciclete 08.13 – fete 6-8 ani
09.53 – baieti 6-8 ani 10.43 – fete 9-11 ani
12.00 – baieti sub 6 ani 14.07 – baieti 9-11 ani
15.10 – baieti 12-14 ani 16.24 – family
19.55 – Mircea Gustav – Tg-Mures – anunturi concursuri din zona
22.04 – Eli Cluj
24.30 – premiere experti – fake 27.03 – premiere experti
29.27 – junioare experti 30.00 – juniori experti
31.03 – feminin experti 31.32 – masculin intelepti
32.50 – Crucea Rosie
 |
| imediat dupa start – avansatii, eu am numarul 15 |
Plina de incarcatura emotionala aceasta etapa, o etapa care a insemnat si premierea campionilor de an – cei mai buni, macar prin perseverenta lor si prin increderea ca ceea ce fac e de viitor si merita sa investeasca energie aici. S-au facut si planuri, mai in gluma, mai in serios. Nu s-a pus problema de lipsa de fair-play, toata lumea si-a jucat sansele corect. Ciclismul si ramurile lui este un sport corect la amatori si nu are motive sa nu ramana asa.
M-am bucurat enorm pentru pastrarea pozitiei pe podium a sotiei la feminin incepatori – acest lucru a fost pentru mine principalul tzel la aceasta etapa. M-am ingrijorat pentru inmultirea numarului de concurente – 16 inscrise pe site-ul organizatorilor. Stiam ca Erika are sanse de 99% sa castige, urma sa fac tot posibilul sa ocupe Diana macar locul 10.
 |
| Diana si bicicleta mea |
 |
Diana – locul 3 la feminin incepatori – clasamentul general
Multumesc de poze lui Ildiko, Ovidiu si Vlad; linkul pe picasa |
Ce puteam face am facut: munca de incurajare, mai ales pentru coborari – unde era evident inferioara (viteza ei parca te ducea cu gandul ca-n fiecare clipa vrea sa poata pune piciorul jos), i-am pregatit bicicleta mea care-i mai buna, cu riscul sa nu pot termina schimbarea la timp a pedalelor, numerelor de concurs, pozitiei seii, plus riscul de defectare pana la cursa mea – avansati – ce urma imediat dupa incheierea cursei de incepatori. Eu si asa treceam pe ultimul plan ca performanta individuala, in top ten tot terminam – in cel mai rau caz locul 8.
Si a inceput cursa ei (prezint competitiile la care am participat ca familie in ordinea importantei). Pe lumina. De la inceput am numarat concurentele, aranjate pentru startul de alergare pentru diferentiere pana la biciclete: 10, deci sigur Diana ramane pe locul 3 la general, daca nu pateste ceva. Dar nu i-am spus, daca tot ne-am muncit atata. E drept ca antrenament efectiv n-am putut face – asa-i cu copiii si programul sucit al meu – ea, ca sa zic “metaforic”, e mereu la cratita – si asta-i antrenament serios :). Am asteptat nerabdator sfarsitul primei ture, disperat dupa ce am vazut ca startul bun a fost urmat de coborarea inconfundabil de lenta a ei, fiind ajunsa si de ultimul concurent. Am incurajat fetele mai bune, meritau, si … Diana pe 6. O opresc putin pentru bidon si gata. Cu ea m-am linistit, se lupta. A terminat pe 6, foarte bine, am apucat si sa fac schimbarile la bicicleta.
A doua competitie ca importanta – cursa regina – family. De ce e regina? Pentru ca aceasta cursa reflecta cel mai bine atitudinea unei familii, e ceea ce a stimulat indeosebi competitia Clujul Pedaleaza. Dovada si prezenta la start a 12 familii si combinatii de familii prietene. Am tot stat si judecat, am aflat destul de tarziu care va fi traseul nostru, asa ca am ales pe baietel – fiind mai mic mi se parea mai usor de ajutat, plus ca era prima oara cand concuram alaturi de el.
 |
| premierea la family – Tudor si cu mine pe locul 2 |
Asa ca fetele cu fetele si baietii cu baietii: Andreea cu Diana si Tudor cu mine. Startul tot stil “duatlon”, cum am mai vazut scris.
 |
| alergarea parintilor la copii si biciclete |
Am avut emotii cu santurile de pe drumul de tzara, stiind ca daca pun eu sau copilul un picior jos, fiind si urcare imposibila pentru un baietel de 5 ani jumatate, nu ma mai pot redresa si va trebui sa alerg si sa imping. Si asta insemna pierderea podiumului, singurul nostru avantaj – indemanarea mea – fiind spulberat. Tudor si-a facut datoria si a plecat in tromba pe urcare. Eu am fost nevoit sa tot ocolesc pe ceilalti copii si adulti, cu ochii pe el. Il vad ca se ridica, eu sunt inca la 5m in spate. Se uita si el cu coada ochiului spre mine: e clar ca nu mai poate. O ultima pedala mai puternica, o schimbare urgenta de foaie si mana pe el. Da-i la deal. N-am ce face si aleg santul pentru mine. Nu am alta solutie ca sa pot trece de ceilalti: numai santul e liber, si acesta nu-i pentru Tudor. Ma uit in fatza, singura persoana care ma putea incurca e … fetita mea. Bine merge dar se vede ca-i e greu! Poate era mai usor cu ea! O ajung si continui cursa in spatele ei, cu Tudor pe trasa ei. Pandesc momentul cand pot s-o depasesc si ma gandesc deja ca trebuie sa-i las locul meu pe podium daca reusesc. La o volta a ei (nu mai putea), trec. Acum sunt aproape de varf, il vad pe Paul si pe tatic. Accelerez. Scap de sant si imping mai departe. Depasesc, deja e evident ca am avantaj fiind pe bicicleta. Aud in spate biciclete. Se apropie, trebuie sa schimb dar nu pot lua mana de pe Tudor. Simt totusi ca pedalarea lui nu e chiar in gol: o sa reziste. O scurta impingere mai puternica, urmata de coborarea a doua trepte de pinion si gata! Iau o viteza care s-a dovedit prea mare pentru urmaritori. Trec linia de finish pe locul 2, pe locul 1 (prietenul Ionel cu baiatul) nici nu i-am vazut, depasind pe tatal care va fi pe locul 3 – Ruzsa-Kis, ce-si astepta copilul.
 |
| echipa baietilor la final |
 |
| echipa fetelor la final |
 |
| oboseala mare |
 |
| Bravo! |
Grea proba! Cred ca am terminat cu totii epuizati. Am totusi marea satisfactie sa fiu in sfarsit pe podium la o etapa Clujul Pedaleaza. Pentru mine e mare lucru si le multumesc copiilor pentru asta. La competitia “Micul biciclist si siguranta lui”, tot la family, reusisem de asemenea podium: locul 1 cu Andreea si 2 cu Tudor. Am asezat-o si pe Andreea pe podium, as fi pus si ceilalti copii – meritau cu totii.
Competitiile de copii Lupta mare la Tudor, a avut doua serii eliminatorii. In finala a reusit sa depaseasca totusi pe David, care-l intrecuse in serii, dar nu a putut sa-l ajunga pe Paul: are start imbatabil, noi mai trebuie sa exersam.
 |
| finala |
 |
| locul 2 la sub 6 ani |
Andreea a fost locul 2 de data aceasta. Are ea lupta ei cu Melissa. Momentan isi tot rotesc pozitia pe podium. Acum a pierdut in principal pentru ca inca nu stie sa-si foloseasca schimbatorul: pana acum nu avea nevoie. La valori apropiate insa conteaza amanuntele, inclusiv traseul: unde-i mai virajat sau tehnic are castig de cauza, unde-i nevoie de forta … mai vedem dupa ce invata sa schimbe.
 |
| locul 2 la fetite 6-8 ani |
Si acum despre cursa mea. Pe intuneric, un traseu totusi pentru oameni puternici, un traseu de viteza. Sunt multumit de luminile mele, cata vreme nu le compar cu ale altora. Traseul il cunosc si cu ochii inchisi – si cam asa ma si simteam cand aveam pe cineva cu lumina mai puternica in spate. La un antrenament ziua, la 4 ture am facut 57min40sec. Acum era noapte, dar stiu ca la concurs merg mai bine. Sa vedem daca si acum voi fi mai rapid, desi nu voi putea atinge vitezele de zi.
 |
| spre final |
Pornesc de asta data bine, ma folosesc mult si de luminile celor din jur. Urcarea grea o abordez pe bicicleta, ca de fiecare data de altfel. Urc prima jumatate cu brio si apoi nu mi se mai merita. Aici e totusi singurul loc unde reusesc de fiecare data sa depasesc cu cativa pasi pe mai multi. Si la fiecare tura la fel, desi spre linia de finish sunt depasit de grupul de care apartineam de fiecare data. Ne formam si ne izolam un grup de 5, care terminam pe locurile 9-13 (eu ultimul) in interval de sub un minut. Ce sa-i faci, nu ma avantajeaza urcarea medie de final, am si viteza mai mica la abordarea ei din cauza luminii pe coborarea premergatoare.Sunt totusi multumit, am facut tot ce-am putut si m-am simtit bine. Multumesc de incurajari celor de pe margine! Au fost multi! Am atins si viteza de 40km/h, am terminat in 55min52sec, cu 17,9km/h media – mai bine ca la antrenament, desi am coborat mai incet. Mi-am pastrat locul 6 la general.
Traseul a fost bine ales, s-au uitat oamenii la fiecare groapa, mai ales in zona de padure.
Finalul a fost deosebit! A fost demonstratie de trial la inceput, apoi majorete, ca la o mare competitie. M-am gandit la NBA, la all-star game, pastrand proportiile. Si totusi, la asta m-am gandit! Asta spune multe pentru mine. A fost si tombola, tort aniversar – un an implinit – si surprize: premiere – farsa – la elite si mai ales – surpriza participantilor facuta organizatorilor, ca meritau acest lucru.
 |
| campionul national la trial – intr-o demonstratie |
 |
| premierea “fake” la elite cu cucuruz, ridiche si … crenvurst |
 |
| premianti au fost si organizatorii |
Ne-am simtit bine intreaga familie, inclusiv bunica, iar Diana a avut mari emotii pe podium! Pe anul viitor! Dar pana la 1 ianuarie mai e vreme.
Bravo tuturor!
