Dec 052011
 
Au trecut vremurile alea si nu am de ales: hotarasc cu bucurie varianta a doua. Grea combinatie, dar reusita. Noroc ca nu trebuie sa fac toate singur, am si familia alaturi.

Nu mai joc eu demult sah, dar ceva urme au ramas si incerc sa vad daca nu le pot lasa ceva si copiilor. Momentan cu Andreea ma lupt eu, desi nu-i prea entuziasmata. In weekend a fost editia a X-a a Cupei Juniorul la sah, moment in care am incercat sa-mi incununez efortul meu – e drept sporadic – de a o stimula pe fetita macar sa scrie o partida, ca sa stiu ce joaca. Si a rezultat in sfarsit ceva inteligibil – la a treia parcurgere.

primul pas important (constientizat) in sah

Nici nu mai conteaza cum joaca, acum e linia 0. N-a fost ultima, dar meritul nu-i numai al ei :). Bravo ei si poate pe viitor ma va impinge ea sa reincep sahul.

la premiere – toti primesc diplome pentru ca merita

In timp ce ea isi disputa sambata primele runde, eu ma deplasam la Targu-Mures la Duathlon Challenge. Ma insotesc prieteni de la Clujul Pedaleaza, unii dintre ei voluntari, altii participanti (copii si adulti) si altii … cu cipurile de cronometrare. Nu-l aduc si pe Tudor al meu, ca ziua oricum e prea plina pentru noi: pe langa concursul de sah al fetitei, sarbatorim si onomastica sotiei … zburand fiecare in toate zarile. In sfarsit, doream sa particip activ la o initiativa laudabila: inscrierea consta in donarea unei jucarii copiilor orfani.

jucariile donate de concurenti orfanilor – “taxa” de inscriere
linkul la pozele organizatorilor

Nu cred ca are rost sa va spun ce implica o organizare de concurs in aer liber, cu copii, adulti si stafete in program, plus ca au fost si doua probe pe trasee diferite – evident – alergare si ciclism. Daca la toate acestea adaugi si efortul financiar, nu ai cum sa nu apreciezi evenimentul, organizatorii si … concurentii.
Vremea a tinut cu noi si chiar daca a fost frig, polei pe drum, in padurea Cornesti – gazda vesnica a concursurilor din Targu-Mures – au fost conditii ideale: a fost uscat dar nu s-a ridicat colbul potecilor la trecerea noastra.

startul la elite

Felicitari copiilor Andy, Radu si Tudor (mai mare, nu al meu) pentru rezultate si-i multumesc lui Ovidiu pentru ajutorul la schimbul de echipament si incurajari. De fapt incurajari am primit de la multa lume, au fost destui spectatori acolo. Chiar m-am gandit ca, date fiind conditiile si iarna aproape, daca vad oameni alergand sau facand diverse alte activitati sau cu copiii prin parc, atunci targu-muresenii chiar au “apucaturi” mai moderne, “vestice” – ca noi asa ne imaginam vestul – acesta ne este telul si calea. Si, spre cinstea lor, sunt un reper pozitiv real, nu legende despre vest.

copiii care au concurat – bravo lor

Ca si competitor nu am multe de povestit. N-am avut prea multa vreme la dispozitie, e drept ca mi-am permis sa stau la un ceai si sa mananc la un local primitor de acolo. Mi-am pus pana la urma pedale normale la bicicleta, ca sa nu pierd timpul cu schimbul de incaltaminte, dar la cat de bun performer sunt cred ca eram mai castigat ca la bicicleta sa am spd-uri – prea imi alunecau papucii de alergare pe pedale si nu puteam forta pe urcari. In sfarsit, asa cum zice multa lume care oricum stie ca nu ajunge pe podium – daca tot am venit ma inscriu la elite, macar sa simt efortul. Am avut  deci de ales intre proba hobby: 1,8km alergare + 4×2,4km MTB (traseu prin padure) + 1,8km alergare (distante aproximative) si cea elite: 2×1,8km alergare + 6×2,4km MTB + 1,8km alergare.

Stiu ca nu par distante lungi nici la alergare, nici la bicicleta, dar foarte mult conteaza cum le parcurgi. Cum n-am mai alergat consistent de mult, preferand in locul mersului la medic un repaus prelungit la genunchi, am inceput temator alergarea si nu mi-am deschis pasii nici dupa ce m-am simtit incalzit: am alergat ca la armata, cand nu stii pana cand si unde trebuie sa ajungi. M-am bucurat ca am reusit sa depasesc si eu pe cate cineva, dar cei buni (majoritatea) erau nevazuti. La bicicleta m-am comportat mai bine, n-am fost asa surclasat. Pana cand am terminat tura a 5-a – penultima, am fost “outlapped” doar de vreo 4 persoane: Sarosi – care in momentul cand m-a depasit Logigan era cred ca la kilometri distanta – si uitasem de cand trecuse, Robike si inca cineva – care a si cazut in fatza mea la inceputul turei 5 (6 pentru el). Tura de alergare din final a fost fara istoric, nu simteam nevoia de acomodare de dupa proba de ciclism a unui triatlon obisnuit, dar nici nu puteam alerga repede.
Locul nu mi-l stiu inca, nu s-au afisat rezultatele, dar poate e mai bine asa: n-am fost ultimul, dar nici daca eram ultimul nu era o rusine – la elite vin concurenti buni.
Completare: Am fost locul 13 din 18 la elite, cu timpul de 1h30min07sec. Intr-adevar la alergare m-am zbatut sa scap de ultimul loc si am reusit, iar la bicicleta am fost binisor. In rest, vesnicul regret al looserilor: daca participam la hobby aveam sanse la podium. Acum linkul la rezultate.
Poze nu am decat la masa de final – fara sa stiu mi-am pus “fatza de masa” pe butoiul de locul I – podiumul a fost facut din butoaie.

pentru cei mai buni butoaiele se folosesc la cu totul altceva
butoaiele ajung la cine merita

Interesant duatlonul – primul la care particip. Bravo organizatorilor! Parerea mea e ca venea mult mai multa lume daca era reclama mai mare si nu se speriau asa de vreme. Cu totii totusi se pare ca am fost 130 – binisor. Nu mai luati in calcul atata vremea, ca va spun eu: cu cat trece timpul, cu atat va fi mai rau, ca e vara, ca e iarna. Nu mai intineriti! 🙂

Dupa ziua de sambata, incheiata cu un tort de “La multi ani” din partea familiei Clujul Pedaleaza pentru sotia mea, a urmat o duminica si mai deosebita. Dimineata – rundele de final al fetitei. Dupa-masa la ora 16 – o intalnire intre Mosi pentru care ne-am pregatit din timp: CicloMosul de la Cluj.

La initiativa lui Levi, dupa obtinerea de aprobari si tot tacamul, ne-am strans in Piata Unirii o multime de Mosi, Craciunite, Mosuleti. Fiecare avea in dotare o bicicleta (ca zapada ioc) si echipamentul clasic: caciuli, haine, iar unii – mai nordici – coarne si coame ciudate. Am venit si eu cu familia, dornici sa impartim bomboane si voie buna. Mi-am pregatit si ceva colinzi in mp3-player, dar la ce difuzoare aveam cred ca auzeam numai eu.

am fost 61

Super-entuziasti copiii! Sa-i fi vazut cum imparteau bomboane ca Mosi uneori la copii mai mari ca ei! S-a simtit atmosfera de sarbatoare la Cluj si eu sper ca s-au bucurat si trecatorii. Multumesc media pentru articole, poze si filmari.
Un link, unde am aparut si eu cu cateva cuvinte: Ziua de Cluj.
Mai adaug cateva poze:

la final

Traseul parcurs: Piata Unirii – Dorobantilor – patinoarul de la Iulius Mall (unde nu putea lipsi episodul peticirii unei camere) – inapoi pe Aurel Vlaicu in Piata Unirii.
Am aparut si la stiri pe TVR3, le multumesc pentru prezenta celor de la TVR Cluj:

Seara s-a incheiat cu un ceai cald pentru copii, un vin cald sau o bere pentru mosii mai batrani.
Promitem sa revenim inainte de Craciun! Sa inceapa sarbatorile!

 Leave a Reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

(required)

(required)